Curatirea bumbacului cu enzime

Curatirea enzimtica ( numita si “ biocuratire “ de la englezescul “ bioscouring “) prezinta

numeroase avantaje ,cum ar fi :
-consumul redus de apa ;
-nu degradeaza fibra de bumbac ;
-genereaza o hidrofilie buna ;
-nu polueaza apele reziduale;
-enzimele sunt biodegradabile;
-procesele sunt usor de condus si controlat ;
-tuseul mai bun
Tipurile de enzime ce se pot utiliza in curatirea enzimatica (bioscouring) sunt :
 enzime ce hidrolizeaza oxizii si polizaharidele :
Pectinaze – care actioneaza asupra pectinelor din fibra de bumbac . Pectinele sunt
polizaharide homo sau heteropolzaharide linare sau ramificate ce au la baza in special , acid
galacturonic . Lantul principal este compus din resturi de acid galacturonic liniar legate
impreuna prin legaturi  -1,4 ( acid poligalacturonic sau acid pectic).
Pectina are un acid pectic estereficat cu alcool metilic . De asemenea , grupele hidroxil libere
din lantul acidului pectic pot fi acetilate si apoi pot fi puncte de ramificare pentru lanturile
altor zaharuri . De aceea , degradarea pectinei din bumbac necesita o mare varietate de enzime
care hidrolizeaza legaturile  - 1,4;  -1,3; si  - 1,6 ale pectinelor si de asemenea legaturile
esterice di ramificatiile acesteia .
Fie ca sunt de origine vegetala sau de origine bacteriala , pectinazele au mai multe denumiri si
anume : - pectinaze ; - pectin liaze , pectin metil esteraze ,pectin esteraze , poligalacturonazele
. In functie de modul lor de actiune , pectinazele poarta urmatoarele denumri chimice :
poli ( 1,4-  -D-galacturonid) glcohidrolaze ;
poli( 1,4 -  -D-galacturoid)liaza
pectilhidrolaze
Comsia de Enzimologie a incadrat pectinzele in urmatoarele clase :
pectin metilesteraze – actioneaza asupra metil esterului din acidul poligalacturonic ;
pectin liaze – taie acidul pectic si pectina prin  -eliminare, despicand legatura glicozidica
fara aditia apei . liazele sunt de tipul ando respectiv exo-liaze.
Pectin poligalacturonaze – care hidrolizeaza acidul poligalacturnic producand oligomeri ;
Celulaze – actioneaza asupra ligninei dar si asupra celulozuzei .Ele mai poarta si denumirea
de Cytose sau Lichinase . Celuloza catalizeza endohidroliza legaturilor 1,4-  - glicozidice
din celuloza si din alte polizaharide cu legaturi 
Aceasta enzima se obtine in general din surse bacteriale .

 enzime ce hidrolizeaza esteri

Pectaze –actioneaza asupra pectinelor . Se mai numesc si Lipaze , Steapsina,
Tributiraza sau Triacilglicerol acil-hidrolaza .Lipaza efectuiaza hidroliza legaturilor
esterice din trigliceride , care sunt componente ale grasimilor ( trigliceridelor) .
Actioneaza numai la interfata apa-lipda , ceea ce scoate in evidenta importanta
emulsionarii prealabile a acestora di urma . Ataca preferential legaturile de la capatul
catenei propanice ale glicerinei . Preparatele comerciale pot avea origine animala ( cele
provenite din extrase pancreatice ) origine vegetala ( extrase din boabe de ricin ) sau
origine mcotica (culturi din miceli).
 Principala particularitate a acestei enzime este aceea ca actioneaza asupra unor substante
emulsinate ( esteri ai glicogenului sau ai altor acizi grasi cu catena lunga ) , viteza initiala
de reactie fiind in functie de numarul de molecule de enzima adsorbita la interfaza .
Se observa ca enzimele folosite pentru curatirea enzimatica a bumbacului sunt de fapt
niste hidrolaze . Clasa hidrolazelor reuneste enzimele care catalizeaza reactiile de hdroliza
, adca de scindare a substratelor cu formare de compusi mult mai simpli si cu aditionarea
elementelor apei.
Reactia catalizata presupune ruperea unei legaturi covalente C-O , C-N , C-C ,etc din
cadrul structurii substratului ,in prezenta apei:
C-X + H 2 O =C-OH + X-H
Reactiile catalizate de hidrolaze sunt teoretic reversibile , dar in cele mai multe cazuri
echilibrul este deplasat in sensul scindarii hidrolitice.
Reactiile inverse , de sinteza , sunt realizate prin secvente metabolice .
Enzimele folosite in operatia de curatire enzmatica catalizeaza nu numai scindarea
hidrolitica a unui substrat ci si tranferul gruparii clivate la o molecula acceptor. Aceste
hidrolaze ( ce actioneaza asupra legaturilor esterice , gliciilice , peptidice , amidice ) , pot
fi considerate a cataliza reactii de transfer , in care molecula acceptor este apa .
1. Procedee de biocuratire cu pectinaze
Firma Novo Nordisk sugereaza pentru biocuratirea materialelor din bumbac urmatoarele
tipuri de enzime:
- Pectinaze;
- Glucanaze;
- Esteraza;
- Proteaze
Dintre acestea , pectinazele confera efecte de curatire comparabile cu cele ale curatirii alcaline
, o buna hidrofilie si o distructie minima a suportului textil .
Tratamentele cu pectinaze se pot efectua fie la pH neutru fie la pH alcalin , ifunctie de tipul
enzimei folosite .
Mecanismul biocuratirii fibrei de bumbac cu ajutorul pectinazelor ( indiferent de pH-ul la care
se lucreaza ) este prezentat I fig. de mai jos .

Fig. 1.

Se observa ca pectinaza ataca pectinele situate I peretele primar alcelulozei si catalizeaza

hidroliza acestora . Produsele de hidroliza si alte substante rezultate din acelasi perete sunt
eliberate iar enzima devine libera si apta de a participa la un nou atac . Acest proces se repeta
pana cand cantitatea de pectine din peretele bumbacului se epuizeaza .
Eficienta pectinazelor nu tine cont de forma de prezentare a materialului textil ( fibre , tricot
, tesatura ) ca fiind la fel de buna pentru toate trei .
Biocuratirea fibrelor de bumbac cu pectinaze
Tratarea fibrelor de bumbac cu trei pectinaze diferite a condus la o pierdere in greutate , ceea
ce reprezinta cantitatea de pectina eliminata tab .1

Nr. crit. Denumirea enzimei Reteta Pierderea in greutate

Multifect Pectinase PL Masa probei=0,2 g;
1 (sau Aspergillus niger) Conentratia=0,025% 2,6
Durta = 2ore

2 Pectinase P3026 Masa probei=0,2g;

( Aspergillus Japonicus) Concentratia=0,0067% 1,64
Cu o activitate de 4IU Durata =10 min
3 Pectinase P9179 Masa =0,2g;
( Aspergilus niger) Concentratia=0,00175 1,9
Cu o activitate de 4IU Durata=10 minute
Tabelul1. Eficienta pectinelor in biocuratirea fibrelor de bumbac.

Din tabel se observa ca activitatea enzimelor este exprimata in IU ori 1 IU pectineaza

reprezinta ca o unitate de enzima va elibera 1  mol acid galacturonic si acizi
poligalacturonici pe minut , la pH=4 ( pentru Pectinase P9179) sau la pH=5,5 ( pentru
Pectinase P3026). Acest lucru nu este valabil si pentru Multifect Pectinase PL.

2 Biocuratirea cu pectinaze a tricotului din bumbac

Biocuratirea cu pectinaze intr-un mediu neapos, bazat pe un sistem micelar reversibil are ca
rezultat indepartarea pectinelor intr-o proportie aproximativ egala cu a unui tratament de
curatire alcalina clasica.
Eficienta tratamntului cu pectinaze este ilustrata si de imaginile realizate cu ajutorul
microscopului electronic .

Fig .2 Aspectul de suprafta al fibrelor de bumbac curatite cu sau fara pectinaze

In fig . de,ai sus se observa ca in stadiul netratat , intreaga suprafata a fibrei de bumbac este
acoperita pe peretele primar ( cazul a) . Tratamentul in sistem micelar reversibil fara enzima (
cazul b) inlatura cva din perete primar dar nu se expune evident peretele secundar spiralat
insa, tratamentul efectuat in acelasi sistem neapos ( sistem micelar revrsibil ) dar in prezenta
unei cantitati mici de pectinaza (cazul c) inlatura complet peretele secunda. Acelasi lucru se
observa si in cazul curatirii alcaline clasice ( cazuld) ceea ce conduce la concluzia ca acest
sistem de lucru (sistem micelar reversibil + pectinaze) conduce la o completa curatire , cu
rezultate similare cu cele obtinute in curatirea alcalin conventionala .
Masurarea cantitativa a eficientei biocuratirii este posibila prin analizarea cantitatii de
substante pectice reziduale care este echivalenta cu cantitatea de albastru de metilen adsorbita
la echilibru, de catre substrat , la temperatura de 70 0 C . Aceasta metoda se bazeaza pe
conceptul ca adsorbtia cationului colorantului albastru de metil de catre anionul carboxil al
pectinei ( din proba de bumbac ) ar descreste in fuctie de concntratia acidului D-
galacturonic , datorita hidrolizei enzimtice.
Compararea performantelor tratamentelor enzimatice cu cel ale tratamntelor alcaline
conventionale este prezentata in fig. 5.8 care ilustreaza o descrestere a canitati de colorant .
Albastru de metil , sorbit de probele curatite , pe masura ce creste timpul.
Desi procesul de biocuratire ajuge intr-un timp mai mare la o valoare constanta , ambele
procese ating , in cele din urma , o valore in jur de 0,5 . Acest lucru demonstreza ca
substantele pectice din probele de bumbac au fost indepartate in ambele procese .

3 Biocuratirea tesaturilor din bumbac

Pentru biocuratirea tesaturilor cele mai indicate sunt pectinazele acaline. Aceste enzime
au avantajul ca sunt rezistente in conditii puternic alcaine , chiar si in prezenta
surfactantilor sau a sechestrantior.
Cercetari efectuate pe tesatura demonstreaza nu numai un procent mare de pectina
eliminata dar si o poluare mai mica a apelor uzate , datorita unor valori COD (Chemical
Oxygen Demand=consumul chimic de oxigen ) mai mici decat cele ce corespund unei
curatiri alcaline clasice .
Evidentierea pectinelor ramase in bumbac dupa curatirea acestuia este posibila cu ajutorul
testelor de colorare ( testul cu Ruthenium Red sau cu Rosu Congo – ce indica schimbarile
aparute la nivelul structurii celulozei adica indica cantitatea de pectine si proteine
reziduale in functie de intensitatea culorii sau patarii ) sau a testului de adsorbtie ( atat
testul determinarii adsorbtiei prin scufundare cat si testul cu picatura de apa adsorbita –
indica prezenta unor cantitati mici de ceruri si pectine ramase in tesatura dupa un
tratament de curatire ).
In anul 1999 firma Novo Nordisk a produs o pectinaza alcalina numita Bioprep TM
3000L . Aceasta enzima actioneaza in mod optim la pH=9,2 , temperatura =60 0 C . Este
compatibila cu surfactantii neionici ( 0,4 g/l) si cu substantele folosite pentru mentinerea
constanta a ph-ului de genul fosfatului de sodiu de concentratie 0,02 M.Dupa un
tratament cu Bioprep TM 3000L de 1000 APSU / ml activitate (o unitate APSU este o
masura a capacitatii enzimei de a descreste vascozitatea solutiei de pectat de sodiu , la
pH=10), timp de 5-10 minute se obtine o reducere substantiala a continutului rezidual de
pectina dar si o completa udare , intr-un timp foarte mic.
Fig . 5,9
. indica dependenta continutului de pectina reziduals [%] de concentratia enzimei si de
tipul de tratare .

Cresterea concentratiei pectinazei alcaline ( echivalenta cu cresterea activitatii enzimei )

conduce la o scadere a continutului de pectine ramase in fibra de bumbac . Cresterea
duratei de biocuratire determina de asemenea o indepartare cat mai mare a pectinelor .
In urma tratamntelor cu Bioprep TM 3000L se modifica considerabil si capacitatea de
adsorbtie a materialului in sensul imbunatatirii ei . Acest lucru este reliefat in fig 5.10 .
Se observa ca odata cu cresterea concentratiei pectinazei si a duratei de tratare areloc
scaderea timpului necesar udarii si adsorbtiei apei de catre aterialul textil. Timp mic de
udare semnifica o capacitate de udare buna , deci un procent important de ceara a fost
indepartata.