Cicero s-a născut la Arpinum în Latium în data de 3 ianuarie 106 î.Hr.

, într-o familie de cavaleri și

notabili municipali. După ce a urmat cursurile școlare obișnuite la Arpinum, Cicero este dus
la Roma de către tatăl său, pe când avea 17 ani, iar în 88 î.Hr. ascultă expunerile lui Philon din
Larissa, exponent al Noii Academii și elev al lui Carneade. A debutat ca orator și avocat în 81
î.Hr. Pentru a-și desăvârși formația intelectuală, audiază la Atena prelegerile filosofilor, iar
în insula Rhodos devine elevul oratorului Molon. Începe o carieră senatorială și se angajează în
viața politică. În 76 î.Hr., Cicero devine quaestor, iar apoi senator. În iulie 64 î.Hr. este ales
consul pentru anul 63 î.Hr. În timpul consulatului său, Cicero descoperă așa numita conjurație a
lui Catilina. El va ordona arestarea și executarea complicilor lui Catilina - fapt ce atrage
nemulțumirea partidei popularilor în frunte cu Caesar, care-l va urmări cu înverșunare. După 60
î.Hr., orientarea politică și existența lui Cicero intră într-o adâncă criză. Începând din martie 58
î.Hr., petrece mai mult de un an de exil în Grecia; este o perioadă foarte dificilă pentru el. După
ce, în 51-50 î.Hr., fusese proconsul în Cilicia, Cicero a încercat în van să-i reconcilieze între ei
pe Caesar și Pompeius, aflați acum în conflict. În cele din urmă trece de partea lui Pompeius și a
optimaților republicane, însă după înfrângerea acestora, se află printre primii care se întorc
în Italia și obțin iertarea din partea lui Caesar. După asasinarea lui Caesar, în care se prea poate
să fi fost implicat, Cicero devine destul de rapid șeful republicanilor, sperând într-o instaurare a
republicii, lucru care atunci era imposibil. A încercat să-l manipuleze pe
tânărul Octavianus (viitorul împărat Augustus, 27 î.Hr.-14 d.Hr.) împotriva lui Marcus Antonius,
pe care îl considera cel mai primejdios dușman al republicii, însă fără succes. În 7 decembrie 43
î.Hr. a fost ucis chiar de către oamenii lui Marcus Antonius.