

Poezie

Note

Lectură suplimentară

Vezi și

Alexandru Vlahuță
11 limbi
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
prozator și poet român
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau
inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a
afirmațiilor pe care le conține.
Acest articol se referă la un scriitor. Pentru alte sensuri, vedeți Alexandru Vlahuță
(dezambiguizare).
Alexandru Vlahuță
 Date personale

Născut 5/17 septembrie 1858[1][2] 

Pleșești, Principatul Moldovei

Decedat 19 noiembrie 1919 (61 de ani)[1][3][2] 

București, România[4][5] 

Cetățenie  România 

Ocupație scriitor, poet

Activitate

 Membru post-mortem al Academiei Române

Modifică date / text 

Alexandru Vlahuță (n. 5 septembrie 1858, Pleșești, azi Alexandru Vlahuță, județul

Vaslui — d. 19 noiembrie 1919, București) a fost un scriitor român, una dintre cele mai
cunoscute cărți ale sale fiind România Pitorească, despre care Dumitru Micu spune că
este un „atlas geografic comentat, traversat de o caldă iubire de țară”.

Biografie[modificare | modificare sursă]
Alexandru Vlahuță (dreapta) cu familia lui Barbu Ștefănescu Delavrancea (1905)

Timbru poștal românesc din 1958

S-a născut la 5 septembrie 1858 la Pleșești, fiu al unui mic proprietar de pământ. A

urmat școala primară și liceul la Bârlad, între 1867 și 1878, susținând examenul de
bacalaureat la București, în 1879. A urmat timp de un an cursurile Facultății de
Drept din București, pe care le-a părăsit din cauza situației materiale precare, devenind
institutor și apoi profesor la Târgoviște. Din 1884 până în 1893 a funcționat ca profesor
la mai multe instituții de învățământ bucureștene (Școala Normală a Societății pentru
Învățătura Poporului Român, Azilul „Elena Doamna”, Liceul „Sfântul Gheorghe”).
În 1888 a fost revizor școlar pentru județele Prahova și Buzău. Editează
revista Vieața (1893–1896), apoi Sămănătorul (1901), împreună cu George Coșbuc.
Din 1901 a funcționat ca referendar la Casa Școalelor. În 1905 se căsătorește pentru a
treia oară cu Ruxandra, fiica unui proprietar agrar din Dragosloveni, județul Râmnicu
Sărat. În timpul Primului Război Mondial a locuit la Iași, apoi la Bârlad, unde era vizitat
de tineri scriitori pe care îi îndruma cu solicitudine; unul dintre aceștia a fost V.
Voiculescu.
Vlahuță a murit la București la 19 noiembrie 1919. Casa în care a locuit este astăzi
Muzeul Memorial „Alexandru Vlahuță”.

In memoriam[modificare | modificare sursă]
 Casa memorială „Alexandru Vlahuță” din Agapia, Neamț
 Muzeul Memorial „Alexandru Vlahuță”, localitatea Dragosloveni, comuna
Dumbrăveni, Vrancea
 Liceul Pedagogic „Alexandru Vlahuta”, Bârlad
 Colegiul Național „Alexandru Vlahuță”, Râmnicu Sărat
 Liceul Tehnologic „Alexandru Vlahuță”, Podu Turcului, Bacău
 Liceul Teoretic „Alexandru Vlahuță”, București, Sector 1

Bibliografie[modificare | modificare sursă]
Proză[modificare | modificare sursă]
 1886 - Nuvele
 1892 - Din goana vieții
 1894 - Dan
 1895 - Un an de luptă
 1895 - Icoane șterse (Nuvele și mintiri)
 1897 - În vâltoare
 1899 - Clipe de liniște
 1901 - România pitorească
 1908 - Din trecutul nostru
 1908 - Din durerile lumii
 1909 - File Rupte
 1910 - Pictorul N. I. Grigorescu
Poezie[modificare | modificare sursă]
 1887 - Poezii
 1894 - Poezii vechi și nouă
 1895 - Iubire
 1904 - Poezii (1880-1904)
 1909 - Poezii (1880-1908)
 1911 - La gura sobei
 1914 - Dreptate
 1915 - Poezii (1880-1915)