asile Alecsandri

30 limbi
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Vedeți sursa
 Istoric

poet, autor, dramaturg, folclorist, om politic și academician român

Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân
neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol.
Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.

Vasile Alecsandri

Vasile Alecsandri

Date personale

Născut 21 iulie/2 august 1821[3][4] 

undeva în actualul județ Bacău, Moldova

Decedat 22 august/3 septembrie 1890 (69 de ani)[5]

[3][6][7]
 
Mircești, Iași, România 

Cauza
cauze naturale (cancer pulmonar) 
decesului

Părinți Vasile Alecsandri, Elena Alecsandri (n.

Cozoni)

Căsătorit cu Paulina Lucasievici (c. 1876)

Cetățenie  Principatul Moldovei (–1859)

 Principatele Unite (1859–1881)
 Regatul României (1881–1890) 
 Ocupație scriitor, dramaturg, folclorist, om
politic și diplomat

Activitate

Pseudonim V. Mircesco  

Limbi limba franceză[1]

limba română[2][1]  

 Membru fondator al Academiei Române

Semnătură

Prezență online

Internet Movie Database

Modifică date / text 

Literatura română
Pe categorii
Istoria literaturii române
Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană
Curente în literatura română
Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism
Scriitori români
Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii
Portal România
Portal Literatură
 Proiectul literatură

 v • d • m 

Vasile Alecsandri (n. 21 iulie/2 august 1821,[3][4] Bacău, Moldova[8][1] – d. 22 august/3

septembrie 1890,[5][3][6][7] Mircești, Iași, România) a fost un poet, dramaturg, folclorist, om
politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului
românesc și al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și
apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.

Biografie
Primii ani
Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard.
[[wiki]] Ștergeți eticheta la încheierea standardizării.
Acest articol a fost etichetat în decembrie 2021

Vasile Alecsandri a fost fiul medelnicerului Vasile Alecsandri (1792-1854) și al Elenei

Alecsandri (născută Cozoni; 1800-1842). După unii cercetători, anul nașterii ar putea
fi 1821, 1819 sau chiar 1818. Locul nașterii sale este incert, deoarece nașterea s-a
petrecut în timpul refugiului familiei Alecsandri în munți din calea armatei lui Alexandru
Ipsilanti. Se consideră că s-a născut undeva pe raza județului Bacău. A avut un frate,
Iancu Alecsandri și o soră, Catinca Alecsandri, căsătorită cu Constantin Rolla, boier și
om politic român, militant înfocat pentru Unirea Principatelor Române (1859) și ministru
în mai multe rânduri în guvernele Moldovei.

Mitrica de naștere a lui Vasile Alecsandri (cf. Gh. Ungureanu, „Câteva date inedite
despre familia și vieața poetului Vasile Alecsandri”, în „Cetatea Moldovei”, Iași, anul IV,
vol. IX, nr. 5, mai 1943, pp. 254-268): ""Mărturie de mitrică Prin care se face știut
duhovniceasca decasterie a Mitropoliei Moldovii că după încredințarea ce s’au luat prin
sprafcă, s’au aflat pentru dumnealui vasile alexandri că la anul 1818 luna Iunie 14 s’au
născut în târgul bacăului, din pravoslavnicii legiuiții săi părinți, dumnealui spatarul vasile
alecsandri cu soția sa elena născută Cozoni, căruia atunci prunc, lucrările sfântului
botez în drept slăvitoarea noastră credință, după așezământurile sfintei și marea
biserică a răsăritului, i s’au săvârșit de preotul Ioan dela biserica Precista din arătatul
târg, la 22 a aceleiași luni Iunie, iar nași i-au fost moșul său, dumnealui Mihalachi
Cozoni. drept aceea, spre încredințarea nașterii și a botezului în pravoslavie a numitului
vasilie alecsandri, fiind mai sus pomeniților săi părinți, i s’au dat această mitrică
deasupra cu iscălitura Înalt Prea Sfințitului Mitropolit al Moldovii și cavaler I. I. veniamin,
iar gios adeverită cu punerea peceții și cu iscăliturile cilenurilor acestii dicasterii. 1835.
Iulie 12, no. 333” ""

Tatăl acestuia, Vasile Alecsandri (1792-1854) s-a căsătorit în 1816 sau în 1817 cu Elena
Cozoni, fiica pitarului Dumitrache din Târgu Ocna. În anul 1818, tatăl poetului s-a
ocupat printre altele și cu comerțul cu sare, conducând caravanele de sare de la Târgu
Ocna spre râul Prut, pentru export (vezi Drumurile sării de la Târgu Ocna).[9]

Alecsandri și-a petrecut copilăria la Iași și la Mircești, unde tatăl său avea o moșie și
unde a revenit pe întreaga durată a vieții sale să-și găsească liniștea. A început
învățătura cu un dascăl grec, apoi cu dascălul maramureșean Gherman Vida.

Între anii 1828 și 1834, s-a deschis la Iași pensionul lui Victor Cuenim. Spătarul
Alecsandri l-a înscris pe fiul său la pensionul francez, unde a studiat alături de Mihail
Kogălniceanu și de Matei Millo, actorul de care l-a legat o mare prietenie și admirație și
pentru care a scris Chirițele și o mare parte din Cânticelele comice.

Anii de formare

Vornicul Alecsandri, Vasile și Iancu

În anul 1834, împreună cu alți tineri boieri moldoveni, printre care viitorul domn Al. I.
Cuza și pictorul Ion Negulici, a fost trimis la studii la Paris, unde și-a dat bacalaureatul
în anul 1835. În 1837 s-a pregătit pentru un bacalaureat în științe, urmând cursurile
Facultății de Inginerie, pe care nu a terminat-o.

În 1838 apar primele încercări literare în limba franceză: Zunarilla, Marie, Les

brigands, Le petit rameau, Serata. În anul următor s-a întors în țară și a ocupat un post
în administrație până în 1846. Împreună cu Costache Negruzzi a făcut o călătorie
în Italia, care a devenit motiv de inspirație pentru nuvela romantică Buchetiera de la
Florența.

În 1840, împreună cu Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi a luat conducerea

teatrului din Iași și și-a început activitatea de dramaturg care i-a adus cele mai
constante succese. Opera sa dramatică însumează circa 2000 de pagini, rămânând cel
mai rezistent compartiment al activității sale literare și va constitui baza solidă pe care
se va dezvolta dramaturgia românească în principalele sale direcții tehnice: comedia
străină și drama istorică. În noiembrie s-a jucat Farmazonul din Hârlău iar în
februarie 1841, Cinovnicul și modista, ambele preluate după piese străine.