Managementul sectorului public

Gligor Ovidiu Nicolae , Medias

NECESITATE SI CONCEPT

Unul din domeniile esențiale al activității publice îl reprezintă domeniul administraţiei

publice,în care termenul de management se întâlneşte începând cu sec. al XIX – lea, accentul
fiind pus pe problemele serviciilor poliţiei, probleme navale şi militare precum și în sfera
politicului şi jurnalisticii. Începând cu secolul XX acest concept s-a extins în toate domeniile de
activitate publică.

Managementul public se dezvolta ca domeniu distinctiv al stiintei pornind de la elementele sale

fundamentale. Acestea faciliteaza cunosterea, intelegerea si utilizarea corespunzatoare a
abordarilor, instrumentelor, metodelor si tehnicilor de management public cu care opereaza
functionarii din institutiile publice. Tranzitia spre economia de piata determina profunde mutatii
in toate domeniile vietii sociale, evident si in sectorul public. Prin continutul sau, managementul
public reprezinta suportul teoretic si practice necesar implementarii schimbarilor in institutiile
publice.

Cunoasterea managementului public ofera posibilitatea intelegerii particularitatilor care apar

in acest domeniu distinct al stiintei . Elementele specifice influenteaza procesele de
management , de executie si de urmarire a deciziilor administrative .

Cunoasterea managementului public permite , de asemenea , identificarea si analiza

structurilor din institutiile publice , a relatiilor care exista intre componentele acestora , a rolului
fiecarei unitati in cadrul sistemului , a sarcinilor , competentelor si responsabilitatilor care revin
managerilor publici. Managementul public , prin continutul sau , defineste principiile si regulile
de organizare a sistemului informational in institutiile publice , particularitatile procesului de
culegere , inregistrare , stocare , transmitere si prelucrare a informatiilor care circula in cadrul
sistemului de management al institutiilor administrative. De asemenea, mangementul public
ofera posibilitatea cunoasterii principalelor metode si tehnici de management folosite pe
parcursul derularii activitatii in institutiile publice . Managementul resurselor umane , in sectorul
public , reprezinta o alta dimensiune importanta a managementului public . In acest sens , se
acorda atentie proceselor de selectie , promovare si motivare a personalului din institutiile
publice . Prin urmare , managementul public ofera concepte , principii , metode si tehnici pentru
intelegerea si perfectionarea continua a proceselor de management si de executie din institutiile
publice si a stilului de management al functionarilor publici permanenti si / sau alesi din sectorul
public .
Intr-o societate moderna , democratica , activitatea statala este complexa si diversificata . Intre
domeniile importante mentionam : administrative , juridic , cultural , ocrotirea sanatatii ,
invatamant , sport , precum si alte domenii . Toate acestea reprezinta parti ale managementului
public , care are ca obiectiv fundamentala satisfacerea intereselor sociale , generale . In literatura
de specialitate , in mod frecvent intalnim notiuni ca : administratie , administratie de stat ,
activitate executiva , autoritate executiva , autoritate administrativa si mai putin management
public . Astfel , unii autori precizeaza ca termenul administratie desemneaza o activitate a unei
persoane , care ajuta la realizarea unui obiectiv si deriva din cuvantul din limba latina “magister”
, semnificand stapanul caruia i se subordoneaza servitorul. Alti specialisti considera ca
administratia locala , in baza principiului ca autonomiei locale , este , in esenta , administratie
publica si nu administratie de stat . Faptul ca unele autoritati administrative , prin care se
realizeaza autonomia locala au si atributii de administratie de stat nu inseamna ca toata
activitatea lor este statala . Astfel , instituirea autonomiei locale ar fi o pura fictiune .

Utilizand notiunea de administratie de stat , alti autori sustin ca prin aceasta se intelege un
sistem de institutii ale statului sau “o anumita forma fundamentala de activitate administrative “ ;
iar notiunile de “activitate executive “ , respectiv “ institutii executive “ , desi termenii “
administrativ “ si “executiv “ sunt folositi alternativ , uneori chiar cu sens identic . Exista si
grupuri de specialisti care fac o distinctie neta intre “ administratie de stat “ si “activitate
executiva “ . Ei definesc administratia de stat ca fiind “ activitatea care se desfasoara pentru
indeplinirea in mod practic si concret a functiilor statului si a sarcinilor organismelor
administratie de stat “, iar activitatea executive ca fiind o parte a sistemului administrative .
Autoritatea administrativa , sustin specialistii francezi , este reprezentata de o persoana sau de un
grup de persoane , functionary publici care au competente precizate de lege pentru a actiona in
sensul aplicarii continutului legilor publice .

In cadrul managementului public , sistemul administrative este abordat din punct de vedere
juridic .Principalele componente ale acestuia sunt urmatoarele autoritati publice : Parlamentul ,
Presedintele Romaniei , Guvernul Romaniei , ministerele si alte institutii subordinate direct
Guvernului , organisme centrale de specialitate autonome , institutii subordinate ministerelor ,
Prefectul , institutii locale de specialitate subordinate ministerelor si conduse de prefect ,
institutii autonome locale : consiliul judetean , consiliul local , primarul si institutiile subordinate
acestora . Unii specialisti considera ca aceasta este o abordare formal organica , dar ca exista si o
a doua acceptiune , in sens material functional . Astfel , administratia publica evoca acte juridice
si operatiuni materiale prin care se executa legea , fie prin emiterea de norme subsecvente , fie
prin organizarea sau , dupa caz , prestarea directa de servicii publice .Unii specialistii pun semnul
identitatii intre administratia publica si managementul public , desi intre cele doua domenii
distincte exista doar stranse interdependente .Intr-o recenta colectie de eseuri Hyde si Shafritz
incearca sa ofere o definitie a managementului public . Ei considera ca managementul public
stuiaza o larga problematica integrate in domeniul administratiei publice . In plus , este partea
din administratia publica care cerceteaza , dincolo de arta , stiinta aplicarii metodologiei pentru
realizarea programului de adminisratie publica prin organizare-restructurare pentru schimbarea
in politica si planificare , in lalocarea resurselor functie de buget , in managementul financiar , al
resurselor umane si in programul de evaluare si control.

Autorii acestor opinii abordeaza managementul public , ca domeniu , iar functionarul public
, ca practicant . Totodata managementu public vizeaza si metodele ,tehnicile manageriale ,
abilitatea si priceperea cu care acestea sunt folosite pentru a transpune ideile si politica in
programe de actiune.

Overman , sustinea , in 1984 , ca managementul pubic se diferentieaza de administratia publica ,

intrucat :

· trateaza problematica exercitarii functiilor managementului adaptate la specificul sectorului

public;

· urmareste orientarea activitatii desfasurate in sectorul public , pe criterii de eficienta ;

· abordeaza , cu precadere, nivelul de mijloc al structurii sistemului administrative;

· are tendinta de a generalize problematica ampla a managementului in sectorul public;

· se afla in legatura strinsa cu managementul traditional ca sttnta si cu alte domenii distincte :

stiinta politica , sociologia .

Prin urmare , managementul public nu numai ca abordeaza aspecte ca : sistemul de

management in institutiile publice , resursele umane , eficienta , pe care administratia publica le
mentioneza ca parti ale aceluiasi intreg , dar analizeaza modul de exercitare a functiilor de
management , intr-un context bine definit de administratia publica.

Managementul public reprezinta ansamblul proceselor si relatiilor de management, bine

determinate , existente intre componente ale sistemului administrative , prin care , in regim de
putere publica se aduc la indeplinire legile si / sau se planifica, organizeaza ,coordoneaza ,
gestioneaza si controleza activitatile implicate in realizarea serviciilor care satisfac interesul
public.

Din definitie desprindem urmatoarele caracteristici :managementul public reuneste un ansamblu

de procese si relatii de management, care apar intre componentele sistemului
administrativ;obiectivul managementului public este satisfacerea interesului public, prin crearea
unui cadru institutional corespunzator , care asa permita aplicarea actelor normative . ceea ce
inseamna si adoptarea de acte normative cu forta jurudica interioara , legi sau . dupa caz , decrete
, hotariri , regulamente de organizare sau realizare efectiva a serviciilor publice; procesele
desfasurate in sectorul public sunt atat procese de management , cat si de executie; relatiile de
management din institutiile publice reprezinta raporturile care apar in sistemul administrativ . In
administratia de stat , acestea se realizeaza in regim de putere publica , adica prin intermediul
prerogativelor , acordate de constitutie si actele norm,ative , care fac sa prevaleze interesul public
general atunci cand acesta este in conflict cu interesul particular.

Managementul public nu se poate restrange la studiul managementului doar la nivel

executiv , pentru simplul motiv ca “fenomenul executiv “ a devenit altul . In prezent, tinandu-se
seama de noile realitati constitutionale , aceasta notiune se foloseste pentru a definii activitatea
publica , care nu este nici de legiferare , nici de justitie si este realizata de autoritati cu caracter
constitutional , care impulsioneaza administratia publica formand conducerea acesteia.
Administratia publica nu mai este o forma de realizare a puterii de stat sau o forma
fundamentala de activitate a statului , pentru ca in sistemul democratic al Constitutiei Romaniei
din 1991 , ca de altfel si in sistemul tuturor constitutiilor democratice , atat statul , cat si
organizatiile administrative teritoriale sunt persoane morale de drept public , conduse dupa
principiile generale ale managementului public.

Prin urmare, managementul public este o disciplina specializata care are ca obiect
cunoasterea proceselor si relatiilor de management din administratia publica in toata
complexitatea lor in vederea formularii de principii si legitati pentru perfectionarea permanenta a
organizarii si functionarii structurilor administrative, in functie de valorile puterii politice , de
necesitatiile vietii economico-sociale, de gradul de inzestrare tehnica , de nivelul general de
cultura si civilizatie , cu scopul realizarii unor servicii publice eficiente , corespunzatoare nevoii
sociale generale si satisfacerii interesului public .

CARACTERISTICI ALE MANAGEMENTULUI PUBLIC

Multidimensionalitatea managementului public atrage , in mod evident , o serie de caracteristici ,

care contribuie la o buna intelegere a continutului acestuia :

· Caracterul integrator. Managementul public studiaza procesele si relatiile de management din

administratia publica , cu scopul fundamentarii solutiilor de perfectionare si rationalizare a
sistemului administrative. Managementul public studiaza , in esenta , modul de conducere a
institutiilor publice dintr-o societate , in sensul larg al termenului , integrand elemente din toate
domeniile vietii sociale : invatamant , administratie , asistenta sociala , precum si alte domenii .

·Caracterul politic . Managementul public este un domeniu al stiintei influentat de factorul politic
. Acest aspect este evident , deoarece nu pot fi indiferente scopurile urmarite de reprezentantii
administratiei publice in state cu regimuri politice diferite . Fata de institutiile administratiei
publice bazate pe principii diferite , nu se pot , obiectiv vorbind , folosi metode de cercetare
identice , afirma Starosciak . De altfel , trasatura dominanta a managementului public este
caracterul sau politic . Managementul in administratia de stat urmareste , in esenta , intre altele ,
formularea deciziilor de guvernare , care , mai departe , se transmit sub forma de impulsuri ale
sefului executivului in sistemul administratiei publice.
 La nivelurile inferioare ale structurii administrative , influenta politicului este la fel de
importanta , intrucat executarea deciziilor administrative fundamentate pe nivelurile ierarhice
superioare se face de catre functionarii publici reprezentantii ai puterii politice . Prin urmare ,
functionarii publici actioneaza pentru a descoperii si a aplica variante de decizii administrative
tinand permanent seama de orientarea lor politica si de programul de guvernare al formatiunilor
politice carora le apartin .

EVOLUTIA MANAGEMENTULUI PUBLIC PE PLAN MONDIAL SI IN ROMANIA .

Managementul public , ca stiinta , s-a constituit in decursul timpului datorita preocuparilor

continue ale specialistiilor pentru perfectionarea activitatii in domeniul administratiei publice.
Inceputurile stiintei administratiei se afla undeva in secolul al XVII –lea . Germenii viitoarei
stiinte a managementului public au aparurt in Germania si Austria , tari in care au fost organizate
cursuri de stiinte camerale , respective de administrarea finantelor publice . Ulterior , cercetarile
au cuprins intreaga administratie de stat . Datorita activitatii cameralistilor , in secolul al XIX –
lea in Austro-Ungaria a fost creat un aparat administrativ bine organizat . Dintre cameralisti s-au
remarcat Lorenz von Stein , profesor la universitatile din Kiev si Viena -1845-1885- si L.
Gumplovitz , professor la Universitatea din Granz -1838-1909-

In Franta , stiinta managementului public a inceput sa se contureze ca urmare a activitatii lui

Charles –Jean Bonnin . Acesta este autorul lucrarii “ Principes d’administration public “, scrisa
in 1812 si este considerat parintele stiintei administratiei. Contributii semnificative a avut si
Alecandre-Francois Vivien . Personalitatea stiintifica a acestuia a determinat infiintarea la Paris ,
in anul 1848 , a unei Scoli de Administratie . Ulterior, stiinta admnistratiei cunoaste o tot mai
puternica dezvoltare .De remarcat faptul ca si in Romania problematica stiintei administrative si
a managementului public implicit a constituit obiect de reflexie si cercetare pentru o serie de
reputati specialisti . Astfel , Constantin Dissescu , profesor la Facultatea de Drept di Bucuresti ,
considera stiinta administratiei ca fiind distincta de dreptul administrativ , ea avand menirea de a
formula principii care sa guverneze gestiunea afacerilor publice sis a asigure cunostiintelor
necesare unui bun manager in administratie .Constantin Dissescu caracteriza stiinta
administratiei ca o stiinta pluridisciplinara. Alti specialisti au considerat ca stiinta administratiei
si implicit managementul public ar fi o stiinta politica sau o stiinta sociala , care cerceteaza
interventia sociala a statului , ori o stiinta cu caracter economic privind gospodarirea bunurilor
pentru realizarea scopurilor statului.

De asemenea , in decursul timpului , au existat alti specialisti care au afirmat ca stiinta

administratiei ar avea un caracter tehnic , prin ea urmarindu-se sa se gaseasca solutii pentru
organizarea rationala a muncii sau obtinerea unei eficiente maxime prin perfectionarea
organizarii administratiei publice .

Potrivit unei alte opinii , stiinta managementului public ar fi o stiinta a managementului care
formuleaza principii pentru conducerea organizatiilor publice , care ar putea fi organizate si in
administratia de stat . In conceptia lui Fayon , considerat creatorul doctrinei administrative , a
administra inseamna a prevedea , a organiza , a comanda , a coordona si a controla . Termenul de
management public a fost folosit inca din anii 1950 . Noul Management Public ( NPM ) se refera
la o doctrina care a aparut recent si este considerat unul dintre cele mai puternice curente
internationale . In Marea Britanie , ca si in majoritatea tarilor vest-europene , NPM este abordat
ca o cale de dezvoltare a sferei administrative , care patrunde tot mai adanc in domeniul
organizarii publice .

Acceptarea NPM –ului este asemanata cu ridicarea neoliberalismului cu variantele sale

politice ca : “ Reaganism “ si “Thatcherism” .

Hood , in 1991 , considera ca la originea NPM-ului se afla unirea a doua curente de idei si
anume : “ Noua economie institutionala “ si “ Managerialismul “ . Cel dintai curent s-a constituit
pe teoria publica , teoria costurilor si teoria factoriala , iar al doilea curent s-a bazat pe
managementul stiintific si orientarile acestuia . NPM poate fi abordat si ca o versiune radicala a
noii administratii publice . Ideea a fost sustinuta si la conferinta de la Minnowbrook , in 1968 .
Echitatea sociala , drepturile minoritatilor si alte asemenea probleme au fost deplasate din centrul
atentiei , iar in locul lor s-a introdus competitia si piata . In ambele curente , functionarii publici
cu functii de conducere sunt abordati ca agenti activi ai politicii de dezvoltare , sin u doar ca
persoane care participa la implementarea acestora. Mai mult decat atat , descentralizarea ,
fundamentarea proiectelor , contractelor , pregatirea personalului , imbunatatirea organizarii ,
atitudinea fata de clientul – cetatean , sunt fundamentele noii orientari a managementului public .

Dupa Dunsire (1994) , intr-o societate democratica cetatenii au dreptul sa participe la

planificarea , implementarea , evaluarea si reforma serviciilor publice . Prin urmare , acestia pot
fi implicati direct in procesele de management si de executie din sectorul public .

Desi in Romania conceptul de management public a fost introdus dupa anul 1990, devine din
ce in ce mai evidenta necesitatea dezvoltarii cercetarilor pentru demonstrarea faptului ca
managementul public este un domeniu distinct , care se delimiteaza clar de alte domenii ,
respectiv administratie publica , drept administrativ .