ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ CONSTANŢA

EXAMEN DE CERTIFICARE A COMPETENŢELOR

PROFESIONALE

Calificarea: Asistent Medical Generalist

PROIECT DE ABSOLVIRE

COORDONATOR:
PROF.

ABSOLVENT:

CONSTANŢA
2020
 ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ CONSTANŢA

EXAMEN DE CERTIFICARE A COMPETENŢELOR

PROFESIONALE

Calificarea: Asistent Medical Generalist

INGRIJIREA PACIENTILOR CU
TUBERCULOZA PULMONARA

COORDONATOR:
PROF.

ABSOLVENT:

CONSTANŢA
2020
Motto:”Sa avem seninatatea de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat,
curajul de a schimba ceea ce trebuie schimbat si intelepciunea de a alege
intre aceste posibilitati”

( Reiner)
 MOTIVATIE

Am ales sa expun in aceasta lucrare subiectul in cauza, avand ca suport motivele:

        primul motiv consta in implinirea dorintei de informare personala corecta,

bazandu-se si pe sintagma: ”un om informat este un om prevenit ! ” . De aceea
doresc sa stiu exact simptomele, modurile de tratament si profilaxia bolii;

Ultimul motiv ar fi acela al informarii societatii, lucrul acesta putand a reusi doar
masura disponibilitatii celorlalti de a afla cat mai multe despre boala.
 INTRODUCERE

Denumita boala secolului al-XIX-lea, secolul romantic, tuberculoza, se spune ca

provoaca stari euforice si are puteri afrodisiace. Nu putini scriitori sunt aceia care au
murit din cauza ei: Novalis, Shelley, Keats, Edgar Allan Poe, Franz Kafka, Nicolae
Balcescu, Alecu Russo, Iulia Hasdeu. Moartea vine la o varsta relativ frageda, astfel
rezultand si supranumele de “moartea tineretii” (de exemplu Keats moare la doar 26 de
ani, Carlova la 22 de ani, Kafka la 40 de ani) , George Toparceanu afirmand: ”are de mult
pentru poeti/ un fel de slabiciune..s-ar zice ca anume/ ii place sa distruga ce-i mai de pret
pe lume” .

Considerand menirea poeziei aceea de a vorbi despre om, George Toparceanu, in

poezia numita ”Bacilul lui Koch” din colectia ”Balade triste si vesele” , reuseste sa
creioneze un portret original, interesant si nu in ultimul rand real al acestei boli. Descris
drept ”cel mai mare dusman al speciei umane” , ”acest vrajmas de moarte al genului
uman/ ataca si distruge in fiecare an/ nu zece, nu o suta..ci mii si mii de vieti, / ci zeci de
mii si sute de mii de tinereti/ ca judecandu-l dupa ispravile lui crunte/ si dupa lacomie,
apare cat un munte!” , e ”mititel..dar rau!” si ”unde-i multa lume acolo e si el” , ”de orice
abuz profita” - ”regia de tutunuri ii face mult rabat; / la bauturi spirtoase e cointeresat/ la
panda invizibil/ in lupta mare-a vietii e mic, dar e teribil” , asa ca ”orice om cuminte sa
cugete mai des/ ca n-are nici o graba si nici un interes/ sa moara de ftizie” .

Daca aruncam o privire in editia din luna noiembrie a anului 1880 a ziarului
1Spitalul1 , dam de urmatoarea enumerare a bolilor aducatoare de moarte: 1paludism 4,
febra tifoida 10, variola 1, difterie 2, epilepsie 1, hemoragie cerebrala 4, tuberculoza 27,
pneumonie 5, emfisem pulmonar 11 . Lipsa de echilibru si preponderenta tuberculozei
sunt evidente.
 Nu doar la sat lucrurile stau asa, cat si in Bucuresti, unde chiar si dupa
introducerea apei curente si a canalizarii, din lipsa educarii, oamenii ”varsa toate
murdariile in Dambovita, din care beau apa locuitorii din partea de jos, […] asa ca se pot
propaga boli contagioase si intretine epidemii”

Nascut la 11 decembrie 1843, in Saxonia Inferioara, Robert Koch a demonstrat

inca din copilarie atractie pentru biologie, devenind astfel un cunoscut bacteriolog, lasand
umanitatii descoperirea bacilului ce-i poarta numele.

In anul 1862 merge la Universitatea din GÅttingen pentru a studia medicina. Aici
il are drept profesor pe Jacob Henle care in anul 1840 afirma ca ranile sunt infectate de
niste organisme parazite.

In anul 1866 merge la Berlin pentru aprofundarea cunostintelor in domeniul

chimiei, iar aici pe o perioada de 6 luni cat dureaza studiul va veni in contact cu ideile lui
Rudolf Virchow. In 1867 se stabileste la Rackwitz (provincia Posen), unde trece
examenul de Ofiter Medical Districtual. In 1870 se inroleaza voluntar in razboiul franco-
prusac.
 In perioada 1872-1880 este ofiter al Districtului medical Wollstein, facand primii
pasi in dezvoltarea cercetarii stiintifice a organismelor care cauzeaza infectii. Antraxul la
vremea respectiva era foarte raspandit in districtul Wollstein, iar Koch fara nici un ajutor
banesc sau stiintific isi propune sa descopere cat mai multe despre acest flagel.
Laboratorul a fost casa sa, iar ca aparatura a avut un microscop daruit de sotia sa, iar
instrumentarul era procurat de el insusi. Bacilul antraxului era descoperit de Pollender,
Rayer si Davaine, insa Koch isi propune sa demonstreze faptul ca acest bacil este de fapt
agentul care produce boala. In acest scop el inoculeaza la soareci extracte din splina
animalelor bolnave, si constata ca acestia mor, in timp ce la lotul injectat cu extracte de la
animale sanatoase soarecii traiesc. Experimentul confirma un fapt ce se banuia si anume
ca sangele animalelor infectate este capabil sa transfere boala la animalele sanatoase.
Koch nu este multumit cu acest rezultat, el vrea sa urmareasca daca bacilii care nu vin in
contact cu nici un tip de animal pot provoca boala. El cultiva acesti bacili pe un mediu
obtinut din umoarea apoasa a ochiului de bou. Prin studierea, cercetarea si fotografierea
acestui experiment, Koch inregistreaza multiplicarea bacililor si observa care medii sunt
prielnice dezvoltarii si care nu, de asemenea observa producerea de spori care in anumite
conditii nefavorabile cum ar fi lipsa de oxigen rezista, iar atunci cand conditiile externe
devin favorabile se retransforma in bacili care pot reinfecta organismele sanatoase. Koch
cultiva bacilii timp de cateva generatii si observa ca acesti bacili isi pastreaza virulenta
chiar si in lipsa oricarui organism animal. Rezultatul acestei munci titanice Koch il
prezinta in fata lui Ferdinand Cohn profesor de botanica la Universitatea din Breslau si a
colegului acestuia profesorul Cohnheim, din cadrul disciplinei Anatomie Patologica la
aceeasi universitate. Amindoi profesorii sunt impresionati de munca si de rezultatele lui
Koch. In 1876, Cohn publica un articol, in jurnalul la care era editor, despre munca lui
Koch, articol prin care acesta din urma cunoaste faima si recunoasterea muncii sale. Insa
aceasta faima il motiveaza si mai mult , el continua sa lucreze la Wollstein timp de 4 ani,
timp in care descopera si imbunatateste metodele de fixare , colorare si fotografiere a
bacteriilor, munca obositoare care are ca rezultat publicarea in 1878 a unui studiu asupra
bolilor cauzate de infectiile bacteriene ale ranilor. Prin acest studiu el pune bazele
stiintifice ale controlului acestor infectii.
 In 1880 este numit membru al Biroului Imperial al Sanatatii (germana Reichs-
Gesundheitsamt) in Berlin, fapt care ii inlesneste accesul si lucrul intr-un laborator
modern, avind colegi de lucru pe Loeffler, Gaffky si altii. Aici continua sa dezvolte
lucrarile icepute legate de bacterii, inventeaza noi metode de cultivare asa numitele-
Reinkulturen- , medii de cultura a bacteriilor pe substrat solid (amidon de cartof si agar),
medii insamintate in cutii Petri (inventate de colegul sau Petri), care se folosesc si in
zilele noastre.

In 1882 publica un studiu despre bacilul tuberculozei, precum si metode de

cultura si de identificare a acestuia. In 1991 este numit profesor Onorific al Facultatii de
Medicina din Berlin si director al Institului de Boli Infectioase, unde are norocul sa
lucreze alaturi de alte personalitati: Ehrlich, von Behring si Kitasato, ei insisi mari
descoperitori.

Se reintoarce la bacilul tuberculozei si reuseste sa creeze o forma inactivata a

bacilului pe care o denumeste tuberculina. Pune bazele obtinerii tuberculinei prin 2 cai
diferite, fiecare tuberculina primind numele de „cea veche” si „cea noua”. Insa
comunicarea pe care o sustine asupra obtinerii tuberculinei, naste vii comentarii si
controverse, care culmineaza atunci cand tuberculina nu se ridica la inaltimea asteptarilor
opiniei publice in combaterea flagelului tuberculozei.

In cursul cercetarilor sale bacteriologice pentru guvernul german si pentru cel

englez, a calatorit in Africa de Sud, India, Egipt si in alte tari. Cu aceasta ocazie, el a
facut studii valoroase cu privire la boala somnului, malarie, ciuma bubonica, lepra si alte
boli. Pentru descoperirea tuberculinei, vaccinul folosit in descoperirea infectiei
tuberculoase, Koch a primit in anul 1905 Premiul Nobel pentru Fiziologie/Medicina.

Pe 27 mai 1910 se stinge din viata la Baden-Baden.

 CAPITOLUL I

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUI

RESPIRATOR

1.2 NOTIUNI DE ANATOMIE

Aparatul respirator este alcatuit din cei doi plamani si caile respiratorii care sunt
reprezentate de un ansamblu de conducte (prin care aerul patrunde in plamani).
Topografic caile respiratorii sunt impartite in:

- caile respiratorii superioare- cavitatile nazale, faringe, laringe si trahee;

- caile respiratorii inferioare- ramificatiile bronsice.

Cavitatile nazale, numite si fose nazale, sunt protejate de nas, comunicand cu

exteriorul prin narine si cu faringele prin orificii numite coane. Cavitatile nazale sunt
despartite de un perete median dispus antero-posterior numit sept nazal constituit
anatomic dintr-o parte anterioara, cartolaginoasa, o parte posterioara, osoasa si o
membrana fibroasa situata intre cele doua narine. Fiecare cavitate nazala este formata din
doua parti: una anterioara numita vestibulul nazal si alta posterioara care reprezinta de
fapt cavitatile nazale propriu-zise.

Laringele este segmentul cavitar cu schelet cartilaginos care are doua functii:
conduce aerul catre plamani si constituie principalul organ al fonatiei. Este situat in
regiunea anterioara a gatului sub osul hioid si inaintea faringelui avand forma unei
piramide triunghiulare. Cavitatea laringiana este captusita de mucoasa, iar pe peretii
laterali corzile vocale ridica perechile de plici vocale:

- doua plici superioare, plici ventriculare sau coarde false, si

- doua plici inferioare sau coarde vocale adevarate.

Traheea este un organ tubular, fibrocartilaginos care incepe la nivelul vertebrei C6

(continua laringele) si se termina in mediastin la nivelul vertebrei T 4, unde se bifurca in
cele doua bronhii principale sau pulmonare. Este un organ elastic cu lungime de
aproximativ 10-12 cm si diametrul de 1.5 cm care topografic este impartita in portiunea
cervicala (loja viscerala a gatului) si portiunea toracala (situata in mediastin) .

Bronhiile principale (dreapta si stanga) rezulta din bifurcarea traheii si reprezinta

ultimele conponente ale cailor respiratorii extrapulmonare. Bronhiile principale intra in
plaman prin hilul pulmonar si se ramifica apoi in bronhii lobare si segmentare ceea ce
reprezinta arborele bronsic. Configuratia externa si constitutia anatomica a bronhiilor
principala este aceeasi ca si a traheii.

Plamanii sunt organele principale ale organului respirator, la nivelul lor avand loc
schimburile de gaze dintre organism si mediul ambiant. Ei sunt situati in cavitatea
toracica de o parte si de alta a mediastinului, plamanul drept fiind format din trei lobi
(superior, mijlociu si inferior) , iar cel stang din doi lobi (superior si inferior) care sunt
impartiti pe criterii vasculare si de ramificatie bronsica in segmente pulmonare.

Ambii plamani sunt alcatuiti din 10 segmente pulmonare fiecare constituind o

zona limitata cu autonomie morfofunctionala si care poseda bronhie, artera si vena
proprie.

In segmente pulmonare, bronhiile pulmonare se ramifica de 10-15 ori, ultima

ramificatie numindu-se bronhiola, ea asigurand ventilatia unui teritoriu numit lobul
pulmonar.
 In lobul, bronhiolele se mai ramifica pana la canalele alveolare in care se deschid
sacii alveolari. Pe fetele mediastinale ale ambilor plamani, central, se afla o depresiune,
hilul pulmonar reprezentand locul pe unde intra si ies din plaman componentele
pediculului pulmonar- nervi, vase limfatice, artera pulmonara, vene pulmonare, o bronhie
principala.

Structura membranoasa care face legatura dintre plamani si peretele toracic este
pleura- dublu seroasa: pleura viscerala care acopera plamanii, si pleura parietala care
asigura contactul intim cu cutia toracica, mediastinul si diafragma.

Intre cele doua foite se afla cavitatea pleurala care contine o cantitate minima de
lichid; in cavitatea pelurala presiunea este usor negativa fata de presiunea atmosferica.
 1.2. NOTIUNI DE FIZIOLOGIE

Respiratia reprezinta un proces vital in care au loc aportul de O2 la tesuturi si

eliminarea CO2 ca rezultat al metabolismului, fiind una dintre functiile vegetative si de
nutritie.

Respiratia cuprinde urmatoarele etape:

1) Etapa pulmonara cand aerul patrunde prin caile respiratorii in alveolele pulmonare;
2) Etapa sanguina reprezentata de schimbul de gaze dintre alveolele pulmonare si
sangele din capilarele sanguine;
3) Etapa circulatorie cand are loc transportul de O2 la tesuturi si CO2 la alveole;
4) Etapa tisulara, cand se face schimbul de gaz la nivelul tesuturilor se primeste O 2 si se
elibereaza CO2 in sistemul venos. Procesul de respiratie este continuu. Oprirea lui duce in
scurt timp la moartea celulelor, deoarece organismul nu dispune de rezerve de O 2, iar
acumularea CO2 este toxica pentru celule.

Ventilatia pulmonara
Aerul atmosferic este introdus in plamani prin procesul de ventilatie pulmonara,
prin care se mentine constanta compozitia aerului alveolar.

a) Mecanica respiratiei. Schimburile gazoase la nivelul plamanului se realizeaza

datorita succesiunii ritmice a doua procese: inspiratia si expiratia.

1. Inspiratia reprezinta un proces activ, realizat prin efort muscular, cand aerul patrunde
in plamani incarcat cu O2.
Principalii muschi inspiratori sunt:
- muschii intercostali;
- muschii supracostali;
- diafragma.
 Prin actiunea acestor muschi, cusca toracica isi mareste volumul. Prin marirea
volumului pulmonar, presiunea aerului scade in plamani, fata de cea atmosferica.
In timpul inspirului fortat intervin si muschii inspiratori accesori
(sternocleidomastoidian, pectoralul mare, dintatul mare si trapezul)

2. Expiratia reprezinta un proces pasiv, prin care se elimina aerul din plamani, incarcat cu
CO2. In timpul expiratiei, cutia toracica revine pasiv la dimensiunile avute anterior.

Tipuri de respiratie:

- Tip costal superior - intalnit la femeie, cand cutia toracica se dilata antero-posterior;
- Tip costal inferior - intalnit la barbat, cand cutia toracica se dilata transversal;
- Tip abdominal - intalnit la copii si batrani, cand dilatarea este mai mult verticala.
Cele doua faze ale respiratiei pulmonare se succed ritmic, fara pauza, cu o
frecventa de 14-16 / minut la barbat si 18/minut la femeie. Frecveta respiratiei creste in
functie de nevoia de O2 si de prezenta CO2.
In timpul efortului fizic sau in caz de obstacol pe caile aeriene, expiratia poate
deveni activa prin inervatia muschilor expiratori. Contractia lor comprima viscerele
abdominale, care deplaseaza diafragmul spre cutia toracica si apropie rebordurile costale,
reducand volumul toracelui.
In inspiratie, prin cresterea volumului pulmonar, alveolele se destind si volumul
lor creste. Ca urmare, presiunea aerului in regiunea alveolara scade. Se creeaza astfel o
diferenta de presiune intre aerul atmosferic (unde presiunea ramane neschimbata) si
presiunea intrapulmonara (care scade). In felul acesta aerul patrunde prin caile respiratorii
pana la alveole , pe baza fortei fizice.

In expiratie, prin retractia plamanului si revenirea la forma initiala a cutiei

toracice, se intalnesc doua faze :
- prima, in care revenirea cutiei toracice se face pe seama elasticitatii cartilajelor si
ligamentelor ei;
- a doua, in care plamanul elastic, in tendinta de a se retracta spre hil, exercita o presiune
de aspiratie asupra cutiei toracice.

Ciclul respirator(1 inspiratie +1 expiratie) are o durata de 3 secunde, ceea ce

revine la 20 miscari respiratorii/minut (normal aproximativ 12-20) = frecventa
respiratorie.

In efort fizic, frecventa respiratorie poate ajunge la 40-60/minut, de asemenea in

conditii patologice: febra, hipertiroidism, hipercapnie, hipoxie (tahipnee).

b) Volumele respiratorii. In timpul celor doua miscari in plamani sunt vehiculate o serie
de volume respiratorii:
- la o inspiratie normala este introdus un volum de 500 cm 3 de aer (volum inspirator
curent) - V.I.C.;
Dar, nu tot acest volum de aer participa la schimburile respiratorii care se fac la
nivelul alveolelor , deoarece o parte din aerul inspirat ramane in caile respiratorii. Spatiul
ocupat de acest volum de aer, constituie spatiul mort anatomic si are valori de
aproximativ 150 cmc.
Se mai utilizeaza notiunea de spatiu mort functional care defineste volumul de
aer, care nu participa efectiv la schimburile pulmonare.
 In conditii normale, spatiul mort anatomic coincide cu cel functional, dar in
anumite conditii patologice se produc decalaje intre aceste volume.

- la o inspiratie fortata este introdus inca 1500 cm3 de aer (volum inspirator de rezerva) -
V.I.R.;
- la o expiratie fortata este expulzat 1500 cm 3 de aer (volum expirator de rezerva) -
V.E.R.;

Capacitatea vitala:
VIC+VIR +VER = capacitatea vitala (CV) se determina prin efectuarea unei
expiratii fortate dupa o inspiratie maxima.
- la barbat este mai mare (≈4,8 l) ;
- la femei este mai mica (≈3,2 l).
Capacitatea vitala pulmonara - valoarea fiziologica este de aproximativ 3600-
4000 ml. CV creste in timpul efortului fizic si scade in timpul sedentarismului. Ea
depinde de suprafata corporala, de varsta, de antrenament la efort. Volumele si
capacitatile pulmonare sunt importante pentru stabilirea diagnosticului si prognosticului
diferitelor boli pulmonare, totusi ele nu dau indicatii directe despre functia ventilatorie.
C.V. este o cifra aproximativa si difera de la un individ la altul, fiind influentata de
efortul fizic. Masurarea acesteia se face cu un aparat numit spirometru.

Transportul gazelor

Este realizat de sange.

a) Transportul O2. O cantitate mica de O2 este dizolvata in plasma sanguina, iar cea mai
mare parte este transportata prin formarea unui compus instabil cu hemoglobina din
sange
Hb + O2 Û Oxihemoglobina
tesuturi plaman
Se formeaza cand sangele este la plamani, ajunge la tesuturi si are loc
descompunerea oxihemoglobinei.
b) Transportul CO2 (se formeaza in urma arderilor celulare)

1. dizolvare in plasma (cantitate mica);

2. formarea unui compus cu hemoglobina

Hb + CO2 Û Carbohemoglobina

3. prin formarea unor saruri acid (carbonat acid de sodiu si potasiu).

Cu unele gaze, hemoglobina formeaza compusi stabili care blocheaza Hb

a) CO (monoxidul de carbon) se formeaza acolo unde se produc arderi incomplete;
b) oxigenul in stare atomica, care poate fi eliberat de substante puternic oxidante.

Respiratia tisulara
In cadrul respiratiei tisulare are loc arderea substantelor cu eliberarea energie prin
ardere de glucoza. Organismul transforma energia chimica in alte forme de energie:
- energie de contractie musculara;
- energie calorica;
- energie electrica.

Schimbul alveolar de gaze

Aerul atmosferic ajuns in plamani prin ventilatie este condus in alveole, unde are
loc schimbul de gaze intre aerul alveolar si sange, la nivelul membranei alveolo-capilare.
Acest schimb se face prin difuziune, in functie de presiunea partiala a gazelor respiratorii
O2 si CO2 de o parte si de alta a membranei alveolo-capilare.

Ventilatia pulmonara normala sau normoventilatia se realizeaza la concentratii

alveolare ale :
- CO2 de 5-6% mentinute la o frecventa respiratorie normala, de repaus(12-20/min.)
- O2 de 14%
Hiperventilatia : cand CO2 scade si O2 creste. Procesul este complexat reflex prin
apnee si bradipnee.
 Hipoventilatia: cand CO2 creste si O2 scade, compensate reflex prin polipnee.

Presiunea partiala a unui gaz in amestec (legea lui Dalton) este proportionala cu
concentratia gazului in amestec si este egala cu presiunea pe care ar exercita-o asupra
peretilor recipientului , un gaz, daca acesta ar ocupa singur recipientul.
In aerul alveolar, presiunea partiala este : pentru- O2=100 mmHg
-CO2=40 mmHg
In sangele venos, presiunea partiala este : pentru - O2 = 37-40 mmHg

-CO2 = 46 mmHg

Datorita diferentei de presiune, CO2 trece din sangele venos in aerul alveolar, iar
O2 trece din aerul alveolar in sangele venos. Schimbul de gaze se face cu viteza foarte
mare.

Daca membrana alveolara este ingrosata (edem pulmonar, emfizem) schimbul de

gaze este alterat , mai ales in ce priveste CO2 si se instaleaza hipoxemia.

Reglarea respiratiei

Procesele metabolice avand o intensitate variabila in functie de activitatea

organismului, consumul de O2 si producerea de CO2 vor fi, de asemenea, diferite.
Adaptarea ventilatiei pulmonare la necesitatile variabile ale organismului se realizeaza
permanent, gratie unor mecanisme extreme de fine, care regleaza ventilatiile prin
modificarea atat a frecventei, cat si amplitudinii respiratiilor.

Reglarea nervoasa : o respiratie se realizeaza prin interventia centrilor respiratori.

Acestia asigura o reglare automata a respiratiei. Exista centrii respiratori primari, situati
in bulb , si centrii respiratori accesorii, localizati la nivelul puntii. Activitatea centrilor
nervosi bulbopontini este modificata atat in intensitate, cat si in frecventa, sub influente
nervoase si umorale.

Influentele nervoase pot fi de doua feluri :

- directe, de centrii nervosi encefalici ( din hipotalamus si scoarta cerebrala) sau de alti
centrii vecini;
- reflexe, de la receptorii raspanditi in organism.

Influentele nervoase direct corticale permit controlul voluntar, in anumite limite,

al miscarilor ventilatorii. Ele explica modificarile respiratorii in stari emotionale, precum
si reflexele conditionate respiratiei. Sub influenta scoartei cerebrale are loc reglarea
comportamentala a respiratiei. Respiratia poate fi oprita voluntar (apnee) pentru cateva
zeci de secunde sau 3-4 minute la cei antrenati. Actul ventilator se adapteaza unor
activitati psiho-sociale (vorbitul, cantatul vocal sau la instrumente muzicale de suflat) sau
psiho-fizice (eforturi profesionale). Expiratia poate fi accelerata (polipnee) sau incetinita
(bradipnee) voluntar.

Reglarea umorala a respiratiei se datoreaza influentelor exercitate asupra centrilor

respiratori de catre o serie de substante.

Rolul cel mai important in aceasta reglare il joaca CO 2 si O2 si variatiile de pH ale

sangelui si ale LCR. Rolul CO2 este esential si de aceea a fost denumita aceasta substanta
- hormonul respirator. El actioneaza direct asupra centrilor respiratori. Cresterea presiunii
de CO2 in sangele arterial cu numai 0,5 mmHg este urmata de dublarea debitului
ventilator pulmonar. Scaderea presiunii CO2 determina rarirea respiratiei si chiar oprirea
ei.Rolul O2 este de asemenea important. Scaderea O2 din sangele arterial exercita
chemoreceptorii vasculari si determina intensificarea respiratiei.
 CAPITOLUL II

TUBERCULOZA

2.1 DEFINITIE: Tuberculoza este o boala infectioasa provocata de bacteria

Mycobacterium tuberculosis, numita si bacilul Koch. Forma cea mai frecventa de
tuberculoza ataca plamanii (tuberculoza pulmonara), unde bacteriile distrug tesuturile si
creeaza cavitati. In tuberculoza extrepulmonara, bacteriile ataca alte regiuni ale corpului
– oase, rinichii, ganglionii limfatici, meningele si sistemul nervos central.

Exista si tuberculoza diseminata, in care bacteriile se raspandesc prin sistemul

sangvin si ataca intreg organismul.
 Boala a fost bine caracterizata in secolul al XIX-lea cu trei momente importante:
individualizarea clinica a bolii de catre Laennec, demonstrarea naturii transmisibile de
catre Villemin si in fine identificarea Mycobacterium tuberculosis de catre Robert Koch,
care pune bazele diagnosticului bacteriologic al tuberculozei.Secolul al XX-lea aduce o
revolutie terapeutica in tuberculoza cu aparitia vaccinarii BCG, urmata de descoperirea
secventiala a antituberculoaselor de prima linie: streptomicina, izoniazida, etambutolul,
rifampicinasi pirazinamida; ulterior au fost descoperitesi alte medicamente
antituberculoase, ultima grupa fiind cea a fluorochinolonelor. Sfarsitul secolului XX a
fost marcat de ideea integrarii chimioterapiei antituberculoase intr-un context de masuri
socio-economice, ceea ce a condus la constituirea unor strategii cuprinse in Programe
Nationale de Control al Tuberculozei.

2.2 ETIOLOGIE

Micobacteriile sunt bacili mici, aerobi, imobilisi nesporulati. Mycobacterium

tuberculosis (MTB) sau bacilul Koch (bK) constituie agentul etiologic al tuberculozei la
om. Complexul Mycobacterium tuberculosis cuprinde Mycobacterium tuberculosissi alte
specii strans inrudite bacteriologic: M. bovis, M. africanumsi M. microti. M. tuberculosis,
M. bovissi M. africanum determina o boala clinic similara, dar au importanta
epidemiologica inegala. Raritatea M. bovis (prin controlul TB bovinelor si pasteurizarea
laptelui)si a M. africanum (restrans la arealul Africii Centrale si Occidentale)
contrasteaza cu raspandirea mondiala a M. tuberculosis.

Peretele celular micobacterian este gros si bogat in lipide si, ca urmare, relativ
impermeabil pentru moleculele polare (coloranti hidrosolubili, acizi, alcooli). Drept
consecinta micobacteriile sunt rezistente la colorarea obisnuita (colorarea cu fuxina poate
fi realizata prin incalzire) si la decolorarea cu acid-alcool (i.e. sunt bacili acid-alcoolo-
rezistenti = BAAR). Aceste doua proprietati stau la baza metodelor de colorare specifica
prin care sunt puse in evidenta micobacteriile in microscopie (vezi examenul
bacteriologic). M. tuberculosis (ca si majoritatea micobacteriilor) creste lent, avand un
timp de generatie in jur de 24 ore; astfel sunt necesare minim 3 saptamani pentru aparitia
coloniilor vizibile pe mediile solide de cultura cum este mediul Löwenstein-Jensen.
 M. tuberculosis este un germen obligatoriu aerob, tesuturile bogate in oxigen fiind
cele mai susceptibile de a fi invadate. Este un parazit intracelular facultativ, virulenta lui
fiind in mare masura legata de capacitatea de a supravietuisi de a se multiplica in mediul
intracelular al fagocitelor mononucleare. Bacilii sunt rapid distrusi in mediul ambiant de
radiatiile ultraviolete.

A. SURSE DE INFECTIE

Spre deosebire de alte micobacterii care sunt ubicuitare in natura, bK nu se

multiplica in afara organismelor, iar infectiile naturale la animale sunt foarte rare. Astfel
bK este extrem de adaptat la organismul uman si, drept consecinta, rezervorul de germeni
este aproape exclusiv uman (personae infectate sau bolnavi), iar transmiterea infectiei
este practic exclusiv interumana, pe cale aeriana. Sursa de infectie o reprezinta bolnavul
cu TB pulmonara . Gradul de contagiozitate al unei surse de infectie este dependent de
densitatea MTB in sputasi de frecventa tusei. TBP cavitara este prototipul de sursa inalt
contagioasa datorita densitatii enorme de MTB din sputa (106-109/ml de sputa)si tusei in
general frecvente. Examenul microscopic al sputei este pozitiv in cazul unei densitati a
MTB in sputa de minim 5000-10000/ml; astfel microscopia sputei separa cazurile
pozitive (M+), considerate contagioase, de cele negative (M-) considerate putin sau deloc
contagioase.

B. TRANSMITEREA INFECTIEI

Transmiterea este realizata prin intermediul nucleilor de picatura mica, ce au un

diametru cuprins intre 1-5 mm, ideal pentru a ramane suspendate in aer timp indelungat
(ore)si, odata inhalate, pentru a ajungesi a se depune in alveole. Generarea acestor
particule de catre surse (bolnavii cu TBP) cuprinde doua etape: aerosolizarea secretiilor
respiratorii contaminate ale sursei prin manevre expiratorii fortate (tuse, stranutsi chiar
vorbire), urmata rapid de deshidratare cu reducerea dimensiunilor particulelor rezultate.
Ventilatia reduce numarul de particule infectante iar expunerea la radiatii ultraviolete
(lumina soarelui) distruge MTB. Asocierea acestor metode reduce considerabil riscul de
transmitere a tuberculozei.Inhalarea particulelor infectante de catre o gazda susceptibila
este urmata de depunerea acestora in alveolesi fagocitarea MTB de catre macrofagele
alveolare. Supravietuireasi multiplicarea intracelulara a MTB constituie primum movens
al infectiei tuberculoase. Riscul unei persoane sanatoase de a se infecta cu MTB depinde
in primul rand de numarulsi gradul de contagiozitate al surselor cu care vine in contactsi
de duratasi proximitatea contactului cu acestea.La nivelul unei populatii riscul mediu de
infectie este dependent in special de densitatea surselorde infectie (in special TBP/M+) si
de conditiile de convietuire (de ex. supraaglomerare), si in mai mica masura de virulenta
tulpinilor de MTBsi de rezistenta indivizilor la infectie. Transmiterea nosocomiala a
tuberculozei (inclusiv a TB polichimiorezistente = MDR-TB, multidrug resistance
tuberculosis) a fost descrisa in spitalesi azile, atat la personal catsi la pacienti, constituind
o problema epidemiologicasi medico-legala.

2.3 PATOGENIE:

Boala se produce prin patrunderea bacilului in organism si actiunea lui in conditii

favorizante, importante de retinut pentru profilaxia bolii. Cauzele favorizante sunt
numeroase, insa varsta joaca un rol important observandu-se ca boala se instaleaza cu
mare frecventa la tineri si copii. Un alt factor este cel al terenului neuroendocrin, la care
se adauga conditii de viata si de munca neigienice (locuinta, alimentatie, stres), boli
cornice (DZ, hepatita cronica, ciroza hepatica).

Mecanismul de producere al bolii in prezenta factorilor etioptatogenici a fost

interpretat in mod diferit de la teoria tristadiala a lui Ranke care descria infectia primara
(alveolita, limfangita) urmata de diseminarea secundara cu localizari variate (bronho-
pleuro-pulmonare, peritoneale, meningeale etc) si stadiul TBC-ului tertiar cu localizare
pulmonara pana s-a ajuns la concluzia ca infectia nu trebuie obligatoriu sa treaca prin cele
trei stadia.

Ajuns in organism, bK determina infectia tuberculoasa (alveolita, limfangita,

adenopatii si modificari biologice). Infectia primara care poate evolua asymptomatic sau
dimpotriva, gasind conditii favorizante, microbul se multiplica, devine agresiv si da
nastere bolii manifestate clinic. De la nivelul leziunii primare microbul se poate raspandii
in organism pe cale sanguine, limfatica sau bronsica determinand forme clinice
pulmonare variate sau la nivelul altor organe.

2.4 SIMPTOMATOLOGIE:

Semne si simptome:

- tuse

- expectoratii de culoare neobisnuita sau sanguinolente

- febra usoara
- inapetenta si scadere in greutate
- transpiratii nocturne
- dureri in piept la respiratie sau in timpul tusei
- dureri ale coloanei vertebrale sau ale principalelor articulatii

Peste 50% din persoanele afectate nu prezinta niciun simptom o lunga perioada de
timp.

Tusea este cel mai frecvent simptom al tuberculozei. Dar, intrucat debutul bolii
este insidios, persoana infectata poate pune tusea pe seama fumatului sau a unui episod
recent de gripa. Tusea poate produce o cantitate mica de sputa verde sau galbena
dimineata. In cele din urma, sputa poate prezenta striatii anguinolente, dar cantitatile
mari de sange sunt rare. Transpiratiile nocturne abundente constituie un alt semn al TBC,
dar la fel ca si tusea, nu este specific tuberculozei.

2.5 DIAGNOSTIC:
Radiografia toracica - element central in diagnosticul tusei persistente
- Nu permite stabilirea diagnosticului pozitiv
- Imagine cavitara:-pereti relativi subtiri, fara nivel lichidian
 -localizare caracteristica apical, dorsal, apical LS, apical LI adesea
insotita de leziuni mai tinere .
Diagnostic diferential - tuse persistenta:
Tuse peste 3 saptamani:- Rx normal →astm bronsic, BRGE
- bronhoree purulenta →bronsectazii
- dispnee progrsiva, sindrom obstructiv →bronsita
cronica/BPOC
-istoric fumat, Rx -/+ bronhoscopie sugestiva →neoplasm
bronhopulmonar
-expunere profesionala imagine Rx →pneumoconioza

2.6 TRATAMENT:
Bolnavul tuberculos este un focar de raspandire a infectiei la cei din jur. Prima
masura este izolarea la domiciliu sau in sectii specilizate.
La domiciliu, bolnavul trebuie plasat in camera separate, cu vase, tacamuri,
lenjerie separate, luandu-se masuri de educare si supraveghere privind cura de repaus,
igiena incaperii, alimentatia, expectoratia si dezinfectia produselor patologice.
In spital, ingrijirea vizeaza cura de repaus si conditiile de igiena, alimentatia va fi
substantiala, bogata in proroteine animale (carne, lapte, branza, oua) si vegetale, cu aport
de vitamine si minerale.
Trebuie sa se urmareasca evolutia febrei, sputa si masurile de prevenire a infectiei
prin sputa.
Pentru diagnostic sunt necesare o serie de examinari paraclinice: examenul sputei -
examen bacteriologic pe lama, culturi, antibiograma), examenul sucului gastric daca
bolnavul inghite sputa sau spalatura bronsica. Se practica examenul radiologic
(radiografie, tomografie). VSH-ul este de regula crescut, permite urmarirea evolutiei
alaturi de examinarea clinica si radiologica. De asemenea se practica numaratoarea
hematiilor, hematocrit si formula leucocitara.
 Tratamentul medicamentos antituberculos se face cu o gama larga de
medicamente. Le mentionam pe cele clasice: rifampicina, streptomicina,
 izoniazida, etambutol. In aplicarea tratamentului vom urmari reactiile bolnavului
mai ales pentru streptomicina, care poate duce la lezarea nervului auditiv.
 Tratamentul simptomatic va combate tusea seaca prin administrarea de preparate
de codeine sau siropuri expectorante.
 Tratamentul tonifiant se realizeaza prin administrarea de vitamine, Fe, Ca.
 Tratamentul hemoptiziei →urgenta pulmonara, necesita urmatoarele masuri:
-repaus fizic, psihic, vocal, in pozitie semisezand, aplicare de pungi cu gheata pe
torace
Tratament medicamentos: calciu si vitamina C iv, adrenostazin
 Tratamentul pneumotoracelui spontan cu supapa se aplica imediat combatandu-se
durerea, dispneea; se administreaza morfina sau mialgin, oxigenoterapie prin
sonda nazala, daca starea bolnavului o cere se practica interventie chirurgicala.

2.7 PROFILAXIA:
- depistarea, izolarea si tatarea focarelor de infectie
- control periodic al contactilor
- chimioprofilaxia cu hidrazida a contactilor tineri
- controlul periodic al fostilor bolnavi activi, pana la scoterea din evidenta
- IDR la populatia tanara, vaccinarea BCG la nou nascuti si populatia tanara cu IDR
negative
- mobilizarea si educarea populatiei pentru examenele de depistare
- cresterea nivelului material si cultural
 CAPITOLUL III

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA

PACIENTILOR CU TUBERCULOZA

3.1 Rol propriu:

Principalele tulburari functionale provocate de o afectiune pulmonara sunt:
dispneea, durerea toracica, tusea, expectoratia, hemoptizia, sughitul si tulburarile vocii.
Dispneea este dificultatea de a respira. Spre deosebire de respiratia normala, care
este involuntara, respiratia dispneica este constienta, voluntara, penibila. Bolnavul
resimte o „sete de aer". Cu alte cuvinte, bolnavul dispneic simte pe de o parte necesitatea
de a respira, iar pe de alta ca efortul respirator pe care-1 face este insuficient.
Se stie ca, in stare normala, miscarile respiratorii au o frecventa constanta, o
amplitudine egala si un ritm regulat, in timp ce in stari patologice aceste caracteristici se
modifica si apare dispneea.
Durerea poate sugera deseori diagnosticul, dar nu orice durere toracica exprima o
boala a aparatului respirator. Se disting dureri: pleurale (junghiul din pleurezie, durerea
atroce din pneumotoraxul spontan), parenchimatoase pulmonare (junghiul din
pneumonie, durerea violenta din embolia pulmonara, gangrena pulmonara), parietale
(fracturi si neoplasme costale, herpesul zoster, cancerul sau tuberculoza vertebrala, boli
reumatismale etc), toracice, de origine cardio-vasculara, abdominale iradiate la nivelul
toracelui (dureri veziculare, pancreatita acuta).
Tusea este un act reflex sau voluntar, care are drept rezultat expulzarea violenta a
aerului si in unele cazuri a corpurilor straine din caile respiratorii. Ca mecanism general,
actul tusei cuprinde o faza inspiratorie, in care aerul patrunde in plamani, o faza de
compresiune, prin inchiderea glotei, si o faza de brusca expulzie a aerului prin contractia
muschilor abdominali, ridicarea violenta a diafragmului si deschiderea fortata a glotei.
Tusea poate fi: uscata, fara expectoratie (pleurite, faza initiala a bronsitelor acute sau a
tuberculozei pulmonare) sau umeda, urmata de expectoratie. Acesta este semnul unui
proces bronsic sau parenchimatos pulmonar (bronsita acuta sau cronica, supuratii
bronsice sau pulmoanre, pneumonie etc).
Asistenta medicala trebuie sa urmareasca si sa stie sa interpreteze tusea. Trebuie
sa linisteasca tusea de iritatie (laringita, bronsita), obisnuind bolnavul sa-si stapaneasca
tusea si recomandandu-i sa evite fumatul, discutiile, deschiderea gurii in inspiratie, aerul
uscat sau temperatura prea ridicata, sa tuseasca cu batista la gura etc. De asemenea,
trebuie sa aseze bolnavul in pozitia care permite expectoratia si, la nevoie, sa utilizeze
tusea artificiala, aspiratia bronsica etc.
Expectoratia este procesul prin care se elimina produsele formate in caile
respiratorii. in mod curent, prin expectoratie se inteleg atat actul de expulzie, cat si
produsele eliminate (sputa). Rolul asistentei medicale consta in a face educatia bolnavilor
asupra modului cum trebuie sa expectoreze si cum sa utilizeaze scuipatorile; sa invete
femeile si copiii sa expectoreze si sa lupte impotriva rezistentei acestora fata de utilizarea
scuipatorilor, sa remarce si sa obisnuiasca bolnavul cu utilizarea pozitiei in care sa
expectoreze cu mai multa facilitate si abundenta, sa stearga cu tampoane de vata montate
pe pensa, sputele adunate pe gura si dintii bolnavului. De asemenea, trebuie sa stranga si
sa masoare - in eprubete sau pahare gradate - expectoratia abundenta.
Dezinfectarea scuipatorilor este o regula absoluta. Pentru dezobstruarea cailor
aeriene se foloseste, uneori provocarea tusei artificiale. Se comprima brusc si sacadat,
ventral, baza toracelui - bolnavul aflandu-se in pozitie semi-sezanda - dupa o inspiratie
fortata, in timp ce bolnavul face un efort de tuse. Exista doua contraindicatii speciale:
traumatismele craniene si fractura de coloana. in acelasi scop se efectueaza uneori
bolnavului - in pozitie sezanda -compresiuni bruste si sacadate la baza toracelui, la
sfarsitul unor inspiratii fortate, urmate de eforturi de tuse.
Hemoptizia este eliminarea pe gura a unei cantitati de sange provenind din caile
aeriene inferioare. Asistenta medicala are rolul sa calmeze pe bolnav si pe cei din
anturajul acestuia, sa-1 dezbrace cu blandete si sa-1 aseze in pat, in pozitie semi-sezanda;
sa-i asigure izolarea, semiobscuritatea, aerisirea, temperatura moderata (16°); sa-i impuna
imobilitate absoluta si tacere, sa recomande bolnavului sa nu tuseasca, sa inspire lent si
profund; sa-i curete gura de cheaguri si sa-i administreze bucati de gheata; sa nu
recomande alimentatie si bauturi timp de 24 de ore.
 Cunoasterea particularitatilor tratamentului antituberculos in cateva situatii
particulare:

- in sarcina Streptomicina are risc toxic se poate inlocui cu Etambutol

- alaptarea nu necesita adaptari ale regimului therapeutic pentru mama si sugar
- asocierea cu contraceptivele orale Rifampicina scade efectul pilulelor contraceptive -
ajustarea pilulelor sau schimarea metodei contacepive
- monitorizarea hepatica in cazul administarii izoniazidei, Rifampicinei
- monitorizare renala pentru Rifampicina sau Etambutol
 Principii de tratament:

- se utilizeaza medicamentele esentiale la care este pastrata sensibilitatea

-regimul va contine in prima faza 3-4 medicamente la care pacientul este sensibil in
administarea orala + un medicament injectabil in faza de continuare 4 medicamente orale
 Tratament sub supraveghere directa (pacientul este supravegheat in timp ce
inghite medicamentele)
 Responsabilitatile asistentilor comunitari:
-sa se prezinte la fiecare intalnire programata de medical pneumolog
-sa vina lunar pentru ridicarea medicamentelor pentru pacientii aflati sub
supravegherea lui
-sa supravegheze administrarea tratamentului
-sa scrie in fisa de tratament fiecare doza luata
-sa predea fisa de tratament la incheierea tratamentului,medicului specialist
- sa supravegheze recoltarea corecta a probelor de sputa
-sa comunice imediat orice modificare survenita in activitatea lui
3.2 Rol delegat:
 Administrarea medicamentelor antituberculoase:
 Esentiale, majore, de linia I: IZONIAZIDA, RIFAMPICINA,
STREPTOMICINA, ETAMBUTOL
 De rezerva, minore,de linia A II-a: KNAMICINA, ETIONAMIDA,
CIPROFLOXACINA
 Interventie chirurgicala daca este cazul
 PREZENTAREA STUDIILOR DE CAZ

STUDIU DE CAZ NR I

DATE PERSONALE:

Pacient: B.D.D.

Nationalitate: Romana

Varsta:18 ani

SITUATIE SOCIO-FAMILIALA:

B.D.D. locuieste intr-o casa cu trei camere impreuna cu parintii. Conditiile de locuit sunt
corespunzatoare normelor de igiena, avand apa curenta, gaze, energie electrica si telefon.
Pacientul afirma ca nu consuma alcool, nici cafea, si nu fumeaza. Este student in
Universitatea Bucuresti. Nu prezinta antecedente personale patologice. S-a prezentat
anterior internarii la medicul de familie acuzand o tuse uscata, prelungita (peste 30 de
zile) , si in urma consultului de specialitate si a analizelor de laborator, a rezultat
diagnosticul tuberculoza pulmonara. S-a recomandat internarea.

MOTIVELE INTERNARII:

Inapetenta, subfebra, scadere ponderala, tuse cu expectoratie mucopurulenta, astenie,

dispnee, insomnii, hemoptizie.

Pacientul a fost internat in data de 05.02.2015 la Sectia Pneumologie din Spitalul de

Ftiziologie Palazu Mare.
Pacientul are greutatea de 65 kg si inaltimea de 1.80 m.

Puls: 80 batai/minut.

Respiratia: 18 respiratii/minut.

Tensiunea Arteriala: 120/60 mmhg.

Temperatura: 370C.

Diagnosticul la internare: tuberculoza pulmonara.

La 24 de ore, in urma analizelor de laborator, diagnosticul este tot de tuberculoza

pulmonara.

Radiografia pulmonara la internare: Opacitati nodulare izolate si confluente

subclaviculare dreapta si opacitati nodulare si zona hipertransparenta subclaviculara
stanga.

ANALIZE DE LABORATOR:

Hemoglobina: 13 g%.

Hematii: 40%.

Leucocite: 6000/mm3.

VSH:11 mm.

Proteinemie: 8.

Uree: 1.8 mg%.

Creatinina: 0.78mg%.

Glicemie: 96mg%.
TGO: 32 u/L.

TGP: 29 u/L.

La examenele radiologice efectuate la 7-14 zile de la internare s-a constatat o diminuare a

tesutului pulmonar afectat. Pacientul a devenit negativ in urma examenului sputei dupa
14 zile.

TRATAMENT:

Izoniazida: 3 pastile/zi.

Pirazinamida: 3 pastile/zi.

Etanbutol: 3 pastile/zi.

Rifampicina: 4 capsule/zi.

Miofilin: o fiola/zi, timp de 5 zile.

Glucoza: 5% , un flacon pe zi timp de 5 zile.

Vitamina B6: o pastila/zi.

Evolutia a fost favorabila. Pacientul a fost externat dupa 22 de zile vindecat.

RECOMANDARI:

-         controale periodice

-         evitarea efortului fizic

-         evitarea noxelor respiratorii

-         tigari si alcool interzise consumului

 Plan de ingrijire

Nevoia Problema Obiective Interventii Evaluare

afectata
Nevoia de a Dispnee de Abolirea Administrarea de Respiratie
respira efort dispneei bromhodilatatoare normala fara
(miofilin) greutate.
Tusea uscata Eliminarea -administrarea de disparitia tusei
tusei antitusive

-urmarirea si
supraveghearea
tusei

-linistirea
pacientului si
educarea sa pentru
a evita fumatul

-pacinetul sa
tuseasca cu batista
la gura
Expectoratia Disparitia -urmarirea si Eliminarea
hemoptoica expectoratiei supravegherea expectoratiei
hemoptoice expectoratiei hemoptoice

-educarea
pacientului pentru
a nu-si inghiti
expectoratia, ci s-o
elimine prin tuse
 -informarea
medicului asupra
cantitatii,
consistentei, culorii
si mirosului sputei

-administrarea
mediacatiei
antituberculostatice
Hemoptizia Abolirea -supravegherea Disparitia
hemoptiziei hemoptiziei hemoptiziei
pacientului

-comunicarea
medicului asupra
cantitatii,
consistentei, culorii
hemoptiziei

-administrarea
mediacatiei
antituberculostatice
Nevoia de a se Inapetenta -revenirea poftei -interzicerea -revenirea
alimenta si de mancare fumatului si a apetitului
hidrata -alimentatie si consumului de alcool -pacientul se
hidratare -ajutarea pacientului alimenteaza si
corespunzatoare in satisfacerea acestei hidrateaza
nevoilor, calitativ nevoi corespunzator
si cantitativ nevoilor, calitativ
si cantitativ
Nevoia de a se Insomnii -disparitia/ -supravegherea -pacientul respecta
odihni eliminarea respectarii de pacient programul
 insomniilor a programului somn/veghe
zi/noapte -pacientul are un
-educarea
somn bun si
pacientului si -inlaturarea
odihnitor
stabilirea cu el a posibilelor surse de
programului de zgomot (usi, radio,
somn/veghe TV)

-respectarea -asigurarea
programului confortului ambiental
somn/veghe
-administrarea de
somnifere la
indicatiile medicului
Nevoia de a -transpiratii -disparitia -masurarea zilnica a -disparitia
mentine nocturne transpiratiilor temperaturii subfebrei
temperatura -subfebra nocturne pacientului -incetarea
corpului in limite -inlaturarea transpiratiilor
-masuri de combatare
normale subfebrei nocturne
a hipertermiei : tehnici
de
impachetare(incalzirea
pacientului)

-hidratarea pacientului
Nevoia de a -apatie -inlaturarea apatiei -discutii cu pacientul -pacientul nu mai
comunica -anxietate -ameliorarea pentru a-l motiva si este apatic
anxietatii mobiliza (incurajari)
-este motivat si
-oferirea de
mobilizat in
preocupari benefice
vindecarea sa
(carti, rebus, ziare)

-scaderea
anxietatii.
STUDIU DE CAZ NR II

DATE PERSONALE:

Pacient: C.E.

Nationalitate: Romana

Religia: Ortodoxa

Varsta: 55 ani

SITUATIE SOCIO-FAMILIALA

C.E. locuieste intr-o casa cu cinci camere impreuna cu familia alcatuita din sot si doi
copii. Conditiile de locuit sunt corespunzatoare normelor de igiena, avand apa curenta,
gaze, energie electrica si telefon. Pacienta afirma ca nu consuma alcool si nu fumeaza,
dar bea cafea. A avut prima mentruatie la varsta de 14 ani si menopauza s-a instalat la 53
de ani, avand trei nasteri(un avort) . Ca antecedente personale patologice afirma ca in
copilarie a suferit de oreon si rujeola.

MOTIVELE INTERNARII:

Tuse (peste 6 saptamani) , dispnee, scadere ponderala, inapetenta, subfebra, expectoratie

mucopurulenta, insomnii si transpiratii nocturne.

Pacienta a fost internata in data de 10.05.2015 la Sectia Pneumologie din Spitalul Clinic
de Urgenta Constanta.

Pacienta are greutatea de 60 kg si inaltimea de 1.65 m.

Puls: 80 batai/minut.

Respiratia: 20 respiratii/minut.
Tensiunea Arteriala: 120/70 mmhg.

Temperatura: 370C.

Diagnosticul la internare: tuberculoza pulmonara.

La 24 de ore, in urma analizelor de laborator, diagnosticul este tot de tuberculoza

pulmonara.

ANALIZE DE LABORATOR:

Hemoglobina: 12 g%.

Hematii: 40%.

Leucocite: 6500/mm3.

VSH:11 mm.

Proteinemie: 7.

Uree: 1.5 mg%.

Creatinina: 0.7mg%.

Glicemie: 92mg%.

TGO: 30 u/L.

TGP: 28 u/L.

La examenele radiologice efectuate saptamanal de la internare s-a constatat o diminuare a

tesutului pulmonar afectat. Pacienta a devenit negativ in urma examenului sputei dupa 14
zile.

TRATAMENT:
Izoniazida: 3 pastile/zi.

Pirazinamida: 3 pastile/zi.

Etanbutol: 3 pastile/zi.

Rifampicina: 4 capsule/zi.

Miofilin: o fiola/zi, timp de 5 zile.

Glucoza: 5% , un flacon pe zi timp de 5 zile.

Vitamina B6: o pastila/zi.

Evolutia a fost favorabila. Pacienta a fost externata dupa 21 de zile vindecata.

RECOMANDARI:

-         controale periodice

-         evitarea efortului fizic

-         evitarea noxelor respiratorii

-         tigari si alcool interzise consumului

Plan de ingrijire

Nevoia Problema Obiective Interventii Evaluare

afectata
Nevoia de a Dispnee Abolirea Administrarea de Pacienta
respira dispneei bromhodilatatoare respira
(miofilin) normal.
Tusea uscata Eliminarea -administrarea de disparitia tusei
tusei antitusive

-urmarirea si
 supraveghearea tusei

-linistirea pacientei si
educarea ei pentru a
evita fumatul

-pacineta sa tuseasca
cu batista la gura
Expectoratia Disparitia -urmarirea si Eliminarea
mucopurulente expectoratiei supravegherea expectoratiei
mucopurulente expectoratiei mucopurulente

-educarea pacientei
pentru a nu-si inghiti
expectoratia, ci s-o
elimine prin tuse

-informarea medicului
asupra cantitatii,
consistentei, culorii si
mirosului sputei

-administrarea
medicatiei
antituberculoase
Nevoia de a Inapetenta -interzicerea -interzicerea -revenirea
se alimenta fumatului si a fumatului si a apetitului
si hidrata consumului de consumului de alcool -pacientei se
alcool alimenteaza si
-ajutarea pacientei in
hidrateaza
-revenirea satisfacerea acestei
corespunzator
poftei de nevoi
nevoilor,
mancare
calitativ si
 -alimentatie si -discutii cu pacienta cantitativ
hidratare privind explicarea
corespunzatoare importantei
nevoilor, satisfacerei acestei
calitativ si nevoi
cantitativ
Nevoia de a Insomnii -disparitia/ -supravegherea -pacienta
se odihni eliminarea respectarii de catre respecta
insomniilor pacient a programului programul
zi/noapte somn/veghe
-educarea
pacientei si -inlaturarea -pacienta are
stabilirea cu el posibilelor surse de un somn bun
a programului zgomot (usi, radio, si odihnitor
de somn/veghe TV)
-pacienta a
-respectarea -asigurarea scazut
programului confortului ambiental consmului de
somn/veghe cafea
-administrarea de
-scaderea somnifere la
consumului de indicatiile medicului
cafea
Nevoia de a -transpiratii -disparitia -masurarea zilnica a -eliminarea
mentine nocturne transpiratiilor temperaturii pacientei subfebrei
temperatura -subfebra nocturne -pacienta nu
-masuri de combatare
corpului in -inlaturarea prezinta
a hipertermiei : tehnici
limite subfebrei transpiratii
de
normale nocturne
impachetare(incalzirea
pacientei)

-hidratarea pacientei
Nevoia de a -apatie -inlaturarea -discutii cu pacienta -pacienta nu
comunica -anxietate apatiei pentru a o motiva si mai este
-ameliorarea mobiliza (incurajari) apatica
anxietatii -oferirea de
-este motivata
preocupari benefice
si mobilizata
(carti, rebus, ziare)
in vindecarea
sa

-scaderea
anxietatii.
 BIBLIOGRAFIE

1) Tratat de ftiziologie-sub redactia V. Moisescu

Autori: C. Anastasdu, Z. Barbu, O. Bercea, V. Moisescu

Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003

2) Breviar de tuberculoza

Autori: Ovidiu Bercea si Puiu Panghea

Editura Medicala, Bucuresti, 2003

3) Urgentele medicale-manual-sinteza pentru asistentii medicali, vol I

Autori: Florian Chiru, Sorin Simion, Crin Marcean, Elena Iancu

Editura RCR Print, Bucuresti, 2003

4) Ingrijirea omului bolnav si a omului sanatos

Autori: Florian Chiru, Gabriela Chiru, Letitia Morariu

Editura Cison, Bucuresti, 2002

5) Balade vesele si triste

Autor: George Toparceanu

Editura Biblioteca pentru toti