1.

4 Cercul Florica-Ion-George

Dacă în subacapitolul anterior am vorbit despre cercul Ion-Ana-Vasile, în acest

subcapitol voi vorbi despre relaţia dintre cei trei protagonişti Florica, Ion şi George. Dacă în
celălalt cerc, Ana era pârghia de susţinere a lui Ion, acum, locul ei este ocupat de George. El
este folosit de Ion în momentul în care acesta este mulţumit cu bunăstarea materială şi vrea să
îşi îndrepte atenţia spre partea sentimentală.

Aşa cum am văzut în subcapitolele anterioare, Ion era îndrăgostit de Florica, dar voia
să o cucerească pe Ana pentru că era mai înstărită. Din momentul în care Ion îşi arată
interesul pentru fată, între el şi George va porni o competiţie care se va sfârşi la finalul
romanului. Totul porneşte de la horă când Ilie Onu îi spune lui George că l-a văzut pe Ion cu
Ana. După ce Vasile a intervenit, George a mai sperat o bucată de timp că o mai poate cuceri
pe Ana şi într-un final îi va deveni soţie. Vizitele lui acasă la fată erau din ce în ce mai dese,
chiar dacă vorbea mai mult cu bătrânul decât cu fata, George avea impresia că s-a apropiat de
aceasta şi că în curând Ana va ceda. Într-o seară, totul s-a întors împotriva lui George şi orice
spernţă i-a fost spulberată când şi-a văzut adversalul intrând în casa fetei.

,,George, ascuns acolo cînd s-a întunecat, văzuse pe Ion intrînd şi l-a aşteptat
pînă a ieşit. Cuvintele Anei le-a auzit limpede, parcă i le-ar fi spus chiar lui. Carnea îi tremura
de scîrbă, iar în sufletul lui se frămînta un gol care-l durea. Picioarele-i erau de plumb şi totuşi
nu simţea cum le tîra.[…] Scuipă larg, dispreţuitor şi apoi rosti cu o uşurare mare:

-Scroafă!...”(149)

Acesta este momentul în care George face un jurământ pe care Rebreanu nu-l prezintă în mod
direct. De acum înainte bărbatul se va răzbuna atât pe Ana, căci în zilele ce vor fi urmat acesta
nu s-a mai dus pe la Baciu, dar şi pe Ion căci îi va lua ceea ce a iubit mereu, pe Florica.
Niciuna dintre cele două răzbunări nu au reprezentat pentru George un obstacol. După ce
bătrânul a observat că tânărul nu mai trece pe la el, mai ales că ştia că a lăsat-o însărcinată pe
Ana, bărbatul s-a dus să-l tragă la răspundere pentru fapta ce o făcuse, dar a avut o surpriză
când flăcăul i-a spus:

,,-Apoi să ştii că greşeşti, bade Vasile, că eu nu-s de vină! Nu, crede-mă! Eu

pot să pun mîna pe cruce că nici nu m-am atins de ea...Mie mi-a fost dragă Anuţa şi am venit
pe la dumneavoastră şi m-am silit în fel şi chip să facem cum e mai bine. Apoi dacă s-a
întâmplat altfel, nu-i vina mea, bade Vasile. Că eu m-am dat la o parte când am văzut cum a
ieşit altul noaptea din casă şi încă am auzit ce-am auzit..”(176)

De aici, totul a fost clar pentru Baciu şi aşa cum am discutat în subcapitolul anterior, Ana şi-a
primit pedeapsa cu vârf şi îndesat pentru ceea ce a făcut.

Odată răzbunarea încheiată, George a trecut mai departe şi a vrut să-i plătească lui Ion
cu aceeaşi monedă, aşa că, după un timp s-a însurat cu Florica. Pe de o parte fetei nu-i venea
să creadă că George, cel mai bogat flăcău din sat, vrea să o ia de nevastă, pe de altă parte este
fericită că i-a pus Dumnezeu mâna în cap şi va scăpa de sărăcie. La nunta celor doi au fost
invitaţi şi Ion şi Ana, lucru care i-a oferit lui George satisfacţia mult aşteptată, dar ceea ce nu
ştia bărbatul era planul care îi va trece lui Ion prin minte, căci văzându-se cu pământurile Anei
în mâinile lui, bărbatul o dorea din nou pe Florica. Ion o sorbea din priviri pe Florica, gest pe
care l-a remarcat atât Ana, cât şi George. Împinsă de viaţa grea pe care a dus-o atât alături de
tatăl ei, cât şi de bărbatul ei, Ana s-a spânzurat, lăsându-i cale liberă lui Ion pentru a o cuceri
pe Florica.