Tematica privind instruirea la locul de muncă pentru gestionar

(elaborată în confomitate cu prevederile art. 90 – 94 din H.G. nr. 1.425/2006 pentru aprobarea
Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006)

Instruirea la locul de muncă se face după instruirea introductiv-generală şi are ca scop prezentarea
riscurilor pentru SSM, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul fiecărui loc de
muncă, post de lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate.

Instruirea la locul de muncă se face de către conducătorul direct al locului de muncă, în grupe de
maximum 20 de persoane. Fişa de instruire se păstrează de către conducătorul locului de muncă.

Durata instruirii la locul de muncă depinde de riscurile pentru SSM, precum şi de măsurile şi activităţile
de prevenire şi protecţie la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate.

Durata instruirii la locul de muncă nu va fi mai mică de 8 ore şi se stabileşte prin instrucţiuni proprii de
către conducătorul locului de muncă respectiv, împreună cu:
a)angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; sau
b)lucrătorul desemnat; sau
c)un lucrător al serviciului intern de prevenire şi protecţie; sau
d)serviciul extern de prevenire şi protecţie.

Instruirea la locul de muncă cuprinde:

1. informaţii privind riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice locului de
muncă şi/sau postului de lucru;
2. prevederile instrucţiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă şi/sau postului de lucru;
3. măsuri la nivelul locului de muncă şi/sau postului de lucru privind acordarea primului-ajutor,
stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor precum şi în cazul pericolului grav şi iminent;
4. prevederi ale reglementărilor de SSM privind activităţi specifice ale locului de muncă şi/sau
postului de lucru;
5. în mod obligatoriu demonstraţii practice privind activitatea pe care persoana respectivă o va
desfăşura şi exerciţii practice privind utilizarea echipamentului individual de protecţie, a
mijloacelor de alarmare, intervenţie, evacuare şi de prim-ajutor.

Începerea efectivă a activităţii la postul de lucru de către lucrătorul instruit se face numai după
verificarea cunoştinţelor de către superiorul ierarhic celui care a făcut instruirea şi se consemnează în
fişa de instruire individuală.

1. Riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice locului de muncă „gestionar”

Factori de risc

1. manipularea sau transportul prin purtare în acelaşi timp a maselor care sunt instabile între ele:
consecinţă maximă previzibilă - ITM 3-45 zile;

2. transportul prin purtare a maselor care nu au sisteme de prindere corespunzătoare: consecinţă

maximă previzibilă - ITM 3-45 zile;

3. scoaterea greşită a mărfurilor din stivă (pericol de prăbuşire): consecinţă maximă previzibilă - ITM 3-
45 zile;

4. ridicare improprie, poziţionări greşite, suprasolicitarea anumitor muşchi şi articulaţii: consecinţă

maximă previzibilă - ITM 3-45 zile;

5. supraefort - ridicarea unei greutăţi prea mari: consecinţă maximă previzibilă - ITM 3-45 zile;

6. fumatul în încăperile cu volum mare de documente: consecinţă maximă previzibilă – deces;

1
7. executantul nu reglează luminozitatea ecranului, contrastul între caractere şi fond, poziţia ecranului
(înălţime, orientare, înclinare), înălţimea şi înclinarea suportului pentru documente, înălţimea suprafeţei
de şedere a scaunului, înclinarea şi înălţimea spătarului scaunului: consecinţă maximă previzibilă - ITM
3-45 zile;

8. alimentarea sau oprirea alimentării cu energie (curent electric, fluide energetice etc.), intervenţii
neautorizate la reţeaua de alimentare: consecinţă maximă previzibilă – deces;

9. deplasări, staţionări în zone periculoase: consecinţă maximă previzibilă - ITM 3-45 zile;

10. deplasări cu pericol de cădere de la acelaşi nivel prin dezechilibrare, alunecare, împiedicare:
consecinţă maximă previzibilă - ITM 3-45 zile;

11. înainte de ridicarea sau mutarea unui obiect, executantul nu testează greutatea sarcinii pentru a se
asigura că poate fi mutată în condiţii de siguranţă: consecinţă maximă previzibilă - ITM 3-45 zile;

12. poziţii de lucru forţate sau vicioase în faţa ecranului de vizualizare: consecinţă maximă previzibilă –
neglijabil;

13. ritm mare de muncă: consecinţă maximă previzibilă – neglijabil;

14. decizii rapide cu asumarea responsabilităţii, verificarea şi supervizarea activităţilor subalternilor:

consecinţă maximă previzibilă – neglijabil;

15. deplasări sub efectul gravitaţiei, răsturnarea, prăbuşirea maselor stivuite incorect: consecinţă
maximă previzibilă - ITM 3-45 zile;

16. contururi înţepătoare: consecinţă maximă previzibilă - ITM 3-45 zile;

17. atingerea părţilor fierbinţi ale imprimantei: consecinţă maximă previzibilă – neglijabil;

18. curent electric, atingere directă: consecinţă maximă previzibilă – deces;

19. geamuri, uşi deschise: consecinţă maximă previzibilă - ITM 3-45 zile;

20. zgomotul produs de echipamentele de calcul: consecinţă maximă previzibilă – neglijabil;

21. obosirea vederii la lucrul cu videoterminale: consecinţă maximă previzibilă - ITM 3-45 zile.

Clase de gravitate / consecinţe:

1 - NEGLIJABILE – Consecinţe minore reversibile, cu incapacitate de muncă previzibilă până la 3 zile

calendaristice (vindecare fără tratament)

2 – MICI – Consecinţe reversibile, cu o incapacitate de muncă previzibilă de 3-45 zile, care necesită
tratament medical

3 – MEDII – Consecinţe reversibile, cu o incapacitate de muncă previzibila între 45 şi 180 zile, care
necesită tratament medical prin spitalizare

4 – MARI – Consecinţe ireversibile, cu o diminuare a capacităţii de muncă de maximum 50%

(invaliditate de gradul III)

5 – GRAVE – Consecinţe ireversibile, cu pierdere între 50 şi 100% a capacităţii de muncă, dar cu

posibilitate de autoservire (invaliditate de gradul II)

2
6 – FOARTE GRAVE – Consecinţe ireversibile, cu pierdere totală a capacităţii de muncă şi a
capacităţii de autoservire (invaliditate de gradul I).

7 – MAXIME – Deces

Clase de probabilitate / evenimente: 1 – extrem de rare; 2 – foarte rare ; 3 – rare; 4 – puţin

frecvente; 5 – frecvente; 6 – foarte frecvente.

2. Se vor prezenta angajaţilor prevederile:

 Instrucţiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă „gestionar”
 Instrucţiunilor proprii pentru manipularea, transportul prin purtare şi cu mijloace nemecanizate a
materialelor şi depozitarea acestora.

3. Măsuri la nivelul locului de muncă privind acordarea primului-ajutor, stingerea incendiilor şi

evacuarea lucrătorilor

3.1. Primul-ajutor în accidentele de muncă

Definiţie
Primul-ajutor reprezintă totalitatea acţiunilor întreprinse imediat după producerea unui accident (de
muncă), până la momentul intervenţiei cadrelor medicale de specialitate.
Primul-ajutor (asistenţă de urgenţă) se acordă în trei etape diferite: la locul accidentului sau
îmbolnăvirii; în timpul transportului; în unităţile sanitare.
---

La locul unde s-a produs accidentul şi până la intervenţia cadrelor medicale de specialitate, primul-
ajutor trebuie acordat de către persoane care sunt pregatite în acest scop – salvatori. Salvatorul nu
înlocuieşte medicul dar, prin măsurile pe care le aplică, el trebuie să reuşească să evite:
 înrăutăţirea stării accidentatului;
 apariţia complicaţiilor;
 producerea morţii victimei.
Formarea salvatorilor trebuie să fie predominant practică, repetată în mod periodic, pentru ca salvatorii
să poata acţiona oricând şi oriunde.

Atentie
O persoană care nu este pregatită ca salvator NU trebuie să intervina cu orice preţ; obligaţiile
sale sunt:
- să nu atingă victima;
- să cheme pe cel mai apropiat salvator;
- să anunţe accidentul şi să solicite ajutor calificat;
- să organizeze protecţia victimei;
- să prevină extinderea stării de accident.
---

Cum se protejează victima?

- se identifică riscurile care persistă pentru a proteja victima şi persoanele care ar putea fi expuse la
riscurile identificate;
- se suprimă riscurile;
- se instituie un „baraj de securitate” în jurul victimei, îndepărtând persoanele neavizate.

Cum se examinează victima?

- se cercetează semnele care indică faptul că viaţa victimei este ameninţată: sângerează abundent;
răspunde la întrebari; respiră; are puls;
- se stabileşte ordinea de prioritate a intervenţiilor;
- se realizează triajul victimelor, pe baza ierarhizarii leziunilor în funcţie de gravitatea lor.

Util
Cum se anunţă accidentul?
3
Apelul de prim-ajutor contine informaţii despre: ce s-a intamplat; locul accidentului; accesibilitatea
drumului; numărul şi starea victimei; tipurile de leziuni produse; numele persoanei care face apelul.
Persoana care a facut apelul trebuie să astepte confirmarea corectă a mesajului transmis.
---

Cum se acordă primul-ajutor?

Dacă victima nu vorbeşte (este inconştientă), dar respiră şi are puls: aşezarea în poziţie de
siguranţă; acoperirea victimei; supravegherea circulaţiei, a stării de conştienţă, a respiraţiei, până la
sosirea ajutoarelor medicale.

Dacă victima nu raspunde, nu respiră, dar are puls: degajarea (eliberarea) căilor respiratorii;
manevra Heimlich; respiraţia „gură la gură” sau „gură la nas.”

Dacă victima nu răspunde, nu respiră, nu are puls: reanimare cardio – respiratorie (masaj cardiac
extern asociat cu respiraţie „gură la gură” sau „gură la nas”).

Dacă victima sângerează abundent: compresie manuală locală; pansament compresiv; compresie
manuală la distanţă (în zona subclaviculară sau inghinală).

Dacă victima prezintă arsuri: spălare abundentă cu apă.

Dacă victima vorbeşte, dar nu poate efectua anumite mişcări: - oricare ar fi semnele, se
acţionează ca şi cum victima ar avea o fractură, evitând deplasarea ei şi respectând toate eventualele
deformări la nivelul membrului superior, al membrului inferior, al coloanei vertebrale.

Dacă victima prezintă plăgi: plăgi grave: aşezarea victimei într-o poziţie adecvată, îngrijirea
segmentului amputat, compresie pentru oprirea sângerării etc.; plăgi simple: curăţarea şi pansarea
plăgii.

Cum se transportă accidentaţii – principii generale:

- transport numai cu autosanitara (ambulanţă);
- transport cu mijloace improvizate numai pentru victimele cu leziuni uşoare, care nu influenţează
funcţiile vitale ale organismului şi atunci când accidentul s-a produs în locuri izolate, la mare distanţă
de staţiile de salvare.
Numai în conditii excepţionale se poate indica şi transportul celor grav accidentaţi cu aceste mijloace
improvizate.

Niciun accidentat nu va fi transportat înainte de a fi adus în starea de a suporta în bune condiţii

transportul, adica înainte de a fi examinat şi a i se fi acordat, efectiv, primul-ajutor.

În condiţiile actuale de organizare şi dotare a serviciilor de urgenţă, numai cadrele medico-sanitare de

specialitate (salvatorii de gradul I şi II) au dreptul să dispună ridicarea şi transportul victimelor de la
locul accidentului.

Nu este indicat ca, din dorinţa de a transporta accidentatul în timpul cel mai scurt posibil la o unitate
sanitară competentă, să se apeleze la orice vehicul. Tehnica de intervenţie pentru transport trebuie
subordonată ideii de a nu agrava şi a nu complica vătămările produse de accident (pentru aceasta,
mobilizarea accidentatului va trebui astfel executată încât segmentul format din cap – gat – trunchi –
bazin, să rămână nemişcat, ca un bloc rigid).

3.2. Stingerea incendiilor

La descoperirea unui incendiu, orice persoană are următoarele obligaţii:
- să anunţe IMEDIAT incendiul;
- să încerce să stingă focul, dacă nu este prea riscant (nu se va utiliza mai mult de 1 stingător; dacă
focul nu s-a stins, se evacuează imediat zona);
- să anunţe telefonic pompierii militari, din cea mai apropiată zonă neafectată;
- să comunice conducerii unităţii detaliile referitoare la locaţie şi la amploarea incendiului.

4
La declanşarea alarmei de incendiu, salariaţii sunt obligaţi să acţioneze astfel:
- încetează orice activitate;
- abandonează obiectele personale;
- lasă uşile deschise;
- părăsesc imediat clădirea prin ieşirile de urgenţă sau prin locurile indicate de membrii echipei de
intervenţie;
- merg către locul de adunare stabilit;
- menţin libere căile de acces către clădire;
- urmează toate indicaţiile primite de la membrii echipei de intervenţie;
- asistă, dacă este posibil, evacuarea în siguranţă a persoanelor din afara societăţii;
- rămân în afara clădirii până la încheierea definitivă a evenimentului.

La declanşarea alarmei de incendiu, membrii echipei de primă intervenţie sunt obligaţi să:
- intre în toate încăperile accesibile din zona de responsabilitate alocată şi să dirijeze personalul pentru
evacuarea clădirii;
- îndrume personalul către cea mai apropiată cale/ieşire de urgenţă;
- menţină calmul pe timpul evacuării;
- meargă la punctul de adunare după evacuarea zonei;
- preia controlul asupra locului de adunare şi să se asigure că nicio persoană nu intră înapoi în clădire
până la primirea dispoziţiei, în acest sens, a conducerii societăţii;
- participe la o analiză, după terminarea evenimentului şi să raporteze orice dificultăţi întâlnite în
procesul de evacuare.

Contabilizarea persoanelor se va face consultând:

 condica de prezenţă a personalului salariat;
 registrul de poartă;
 informaţiile primite de la personalul salariat al unităţii, după asigurarea validităţii informaţiei.

Atenţie
Se va ţine cont de starea emotivă a persoanelor într-o astfel de situaţie şi se va încerca validarea
informaţiilor primite prin consultarea a cel puţin 2 surse de informare.
---

Accesul Pompierilor Militari

Accesul echipajelor specializate ale Pompierilor militari se va face pe poarta de acces principală.
Directorul societăţii şi şeful echipei de primă intervenţie vor comunica pompierilor detaliile incendiului, îi
vor informa cu privire la eventualele persoane lipsă la apel (împreună cu locaţia presupusă a acestora)
şi vor rămâne la dispoziţia acestora pe durata operaţiunii de stingere a incendiului.

4. Prevederi ale reglementărilor de SSM privind activităţi specifice pentru locul de muncă
„gestionar”

 Legea nr. 319 / 2006;

 H.G. nr. 1.425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii
nr. 319/2006;
 H.G. nr. 971/2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de
sănătate la locul de muncă;
 H.G. nr. 1.028/2006 privind cerinţele minime de SSM referitoare la utilizarea echipamentelor cu
ecran de vizualizare.