https://link.springer.com/article/10.

1007/s00003-015-0952-x

Alocarea pe baza riscurilor și a instrucțiunilor de siguranță operatorilor care manipulează pesticide

Produsele de protecție a plantelor sunt introduse pe piață numai dacă nu au efecte negative asupra
sănătății umane, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009. Trebuie aplicat principiul
precauției. În conformitate cu Directiva 2009/128 / CE privind utilizarea durabilă a produselor
fitosanitare, statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că manipularea acestor
produse nu prezintă un risc inacceptabil pentru sănătatea umană. Până în prezent, există diferite
niveluri de protecție în statele membre (Regulamentul (CE) nr. 1107/2009). Prin urmare, sunt necesare
principii armonizate pentru aprobarea substanțelor active, autorizarea și recunoașterea reciprocă a PPP
în statele membre ale Uniunii Europene (UE). Cerințele de date pentru PPP sunt prezentate în
Regulamentul (UE) nr. 284/2013 al Comisiei. Prezentul regulament stabilește, de asemenea, metode de
testare și specifică informațiile care trebuie transmise, inclusiv clasificarea și etichetarea și măsurile
necesare de atenuare a riscurilor.

Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și

amestecurilor asigură comunicarea clară a pericolelor utilizatorilor din UE prin clasificare și etichetare.
Metoda de clasificare și etichetare se bazează pe un sistem armonizat global (GHS) al Organizației
Națiunilor Unite.

Pentru a îndeplini cerințele pentru sănătatea umană, poate fi necesară autorizarea de a atribui măsuri
speciale de protecție pentru persoanele care manipulează sau aplică direct pesticidele („operatori”
profesioniști sau non-profesioniști) pentru persoanele din timpul lucrărilor ulterioare în culturile tratate
(lucrătorii „sau grădinari neprofesioniști în timpul sarcinilor de reintrare în casa și grădina de repartizare)
și / sau pentru persoanele neimplicate, cum ar fi„ prezenți ”(persoane prezente în mod neintenționat în
timpul aplicării unui produs pentru protecția plantelor) sau„ rezidenți ”(persoane) locuind în vecinătatea
zonei în care sunt sau au fost aplicate PPP). Acest articol tratează exclusiv operatorii.

Necesitatea măsurilor de protecție rezultă din potențialul toxicologic intrinsec al produselor periculoase,
așa cum este indicat de obicei prin clasificarea și etichetarea acestuia și din estimările expunerii care pot
dezvălui că o valoare de referință va fi depășită. În acest articol, principiile care stau la baza alocării
măsurilor de atenuare a riscurilor, și anume PPE bazate pe clasificarea și etichetarea PPP și / sau alte
măsuri specifice, de ex. în cazul aplicațiilor din zona de grădină pentru locuințe și alocări (ca
avertismente tactile sau fixări rezistente la copii) sunt prezentate exclusiv. Modul de atribuire a
măsurilor de atenuare a riscurilor pe baza comparației expunerii estimate cu valorile de referință
relevante va fi abordat separat într-un alt articol.
Asociat cu declarațiile de pericol individual (H), codurile speciale de declarații de precauție (P) pentru
prevenirea, răspunsul, stocarea, eliminarea și comportamentul general sunt date de Regulamentul CLP.
Cu toate acestea, există doar foarte puține declarații P, de ex. g. „Purtați mănuși de protecție /
îmbrăcăminte de protecție / protecție pentru ochi / față”. (P280) sau „[În cazul unei ventilații
necorespunzătoare] purtați protecție respiratorie.” (P284) referindu-se la echipament de protecție
personală. Prin urmare, acest articol prezintă principiile pentru adaptarea și specificarea dispozițiilor
destul de imprecise privind utilizarea PPE prevăzute în Regulamentul CLP la cerințele particulare de
manipulare și aplicare a PPP.

Clasificarea și etichetarea produselor fitosanitare

Produsele de protecție a plantelor sunt clasificate pe baza testelor toxicologice (în principal toxicitate
acută, iritare și sensibilizare), precum și pe metode convenționale bazate pe regulamentul CLP
menționat mai sus (în principal pentru efecte subacute și cronice). În ultimul caz, datele de toxicitate
disponibile pentru toate componentele ar trebui furnizate ca parte a unei aplicații pentru a evalua
efectele cumulate ale substanțelor active cu substanțe inactive, precum agenții de protecție, sinergiștii și
alți co-formulanți relevanți.

În afară de clasificarea și etichetarea legală, principalele surse de informații sunt fișele cu date de
securitate în conformitate cu articolul 31 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 (Regulamentul REACH, cf.
cerințele de date pentru PPP în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 284/2013 ). Pe baza cerințelor de
date din Regulamentul REACH, informațiile toxicologice sunt limitate în principal la toxicitatea acută,
adică de multe ori nu sunt disponibile informații despre alte obiective. În plus, industria este
responsabilă de clasificarea co-formulantelor. Acest lucru duce uneori la clasificarea și etichetarea
diferită a substanțelor cu CAS nr identic de către producători și distribuitori diferiți. Ambele, aceste
lacune de date și diversitatea în clasificare și etichetare a co-formulantelor ar putea duce la o inegalitate
puternică de clasificare și etichetare a PPP. La rândul său, aceasta implică niveluri diferite de protecție în
statele membre.

Un prim pas înainte către clasificarea armonizată a PPP ar putea fi utilizarea informațiilor pentru
înregistrarea REACH a substanțelor depuse la Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA). Astfel,
pentru evaluarea co-formulantelor trebuie luate în considerare următoarele surse de informație:
clasificarea și etichetarea armonizată a substanțelor, rezultatele altor proceduri de autorizare (de
exemplu substanță activă în PPP, produse biocide etc.), avize ale Comitetului pentru evaluarea riscurilor
(Avize RAC) cu privire la propunerile de clasificare și etichetare armonizate, Rapoarte de securitate
chimică (dacă sunt disponibile) sau dosare de depunere a înregistrărilor (site-ul de diseminare ECHA)
(respect. IUCLID-uri ar putea fi utilizate, de asemenea, dacă sunt disponibile), fișele de date privind
siguranța materialelor și alte informații, daca este disponibil.
cest ghid este conceput pentru a ajuta evaluatorii de riscuri și notificatorii / solicitanții atunci când
cuantifică expunerile sistemice non-dietetice potențiale, ca parte a evaluării riscului de reglementare
pentru produsele de protecție a plantelor (PPP). Se bazează pe un proiect inițial, prezentat ca parte a
unui aviz publicat al grupului PPR EFSA (EFSA PPR Panel, 2010), urmat de evoluții ulterioare și apoi
revizuire după consultarea publică organizată în 2014 (Raportul tehnic EFSA „Rezultatul publicului”
Consultarea proiectului de document de orientare EFSA privind evaluarea expunerii pentru operatori,
lucrători, rezidenți și participanți la evaluarea riscurilor pentru produsele fitosanitare ”). Un grup de
lucru EFSA ad hoc (denumit în continuare „WoG”) a fost creat pentru a pregăti un document de
orientare (HG) și calculatorul de expunere aferent. Orientarea nu reprezintă un instrument legal
obligatoriu. Cu toate acestea, orice îndepărtare de la procedurile descrise ar trebui justificată prin
argumente științifice solide atunci când este prezentată o propunere de evaluare a riscurilor. Scopul
evaluării expunerii în acest context este de a lua în considerare scenarii de expunere realiste și ridicate
care rezultă din buna practică agricolă propusă pentru expunerea sistemică non-dietetică care poate fi
comparată cu valorile de referință toxicologice adecvate. Evaluările riscurilor trebuie efectuate pentru
toate scenariile de expunere ale operatorilor, lucrătorilor, rezidenților și participanților care pot fi
așteptate să apară ca urmare a utilizărilor propuse de PPP. Majoritatea scenariilor de expunere se
încadrează într-o categorie pentru care poate fi aplicată o evaluare standardizată a expunerii la primul
nivel, așa cum este descris în această orientare. Pentru scenarii care nu sunt acoperite de aceste metode
standardizate, evaluatorul de risc va trebui să urmeze o abordare ad-hoc care este considerată a fi cea
mai potrivită. O evaluare a expunerii ad-hoc, de nivel superior, poate fi, de asemenea, utilizată pentru
scenarii de expunere care sunt acoperite de o metodă standardizată de primul nivel. Cu toate acestea,
acest lucru trebuie făcut numai dacă există motive întemeiate pentru a concluziona că metoda ad-hoc va
oferi o estimare mai fiabilă și mai realistă a expunerilor care rezultă din buna practică de protecție a
plantelor propusă decât metoda standard. Această concluzie trebuie să țină seama de calitatea și
cantitatea datelor care stau la baza evaluării ad hoc în comparație cu metoda standard, precum și de
apropierea cu care datele se raportează la scenariul de expunere în cauză. În cazul în care este adoptată
o evaluare a expunerii de nivel superior care nu este standardizată, justificarea ar trebui să fie clar
documentată.