CURS V

Sisteme operaționale în învățarea elementelor acrobatice

Partea I
 

1
 1. GIMNASTICA ACROBATICĂ-CARACTERISTICI GENERALE

Caracteristici:
 acrobatica se bazează pe stăpânirea centrului de greutate și menținere a echilibrului
în condiții neobișnuite de lucru;
 elementele cuprinse în gimnastica acrobatică se pot executa în condiții de efort
dinamic şi static, individual, în perechi sau în grup pe sol sau cu şi la aparate şi
instalații speciale.
 practicarea exercițiilor acrobatice necesită atât o repartizare armonioasă a forței
musculare pe segmentele corpului, cât şi o mobilitate mare, dar controlată şi dirijată
a coloanei vertebrale şi a articulațiilor umerilor şi şoldurilor.
 elementele din gimnastica acrobatică pot constitui o sursă bogată pentru celelalte
probe din gimnastica artistică.

2
 numărul mare de mișcări din conținutul acrobaticii se bazează pe rotări, semirotări,
poziții statice, ceea ce cere executanților o forță și mobilitate bună și un simț al
echilibrului foarte bun.

 exercițiile şi elementele acrobatice sunt spectaculoase datorită complexității şi

dificultății lor.

 având un program competițional și un caracter de întrecere, gimnastica acrobatică s-a

constituit ca ramură sportivă de sine stătătoare.

 exercițiile acrobatice sunt mai bine însușite de copii între 6-12 ani, înainte de perioada
pubertății, când îndemânarea scade.

 
3
2. SARCINILE GIMNASTICII ACROBATICE

1. dezvoltarea calităților motrice şi în special a forței în regim de viteză,

a vitezei de execuție, a mobilității articulare şi elasticității musculare.

2. perfecționarea capacității de orientare în spațiu și dirijarea precisă a

mișcărilor conform caracteristicilor spațio- temporale;

3. perfecționarea tehnicii și execuției specifice;

4. contribuie la atingerea măiestriei sportive prin obținerea celor mai

bune rezultate.
4
 3. CLASIFICAREA EXERCIȚIILOR ACROBATICE

A. Elemente cu caracter static:

 
-pot fi considerate ca poziții inițiale sau finale ale unor mișcări ori reprezintă
faze de trecere în desfășurarea mișcărilor sau formează elemente independente de
echilibru, forță, mobilitate, fiecare element având un anumit grad de dificultate.
Poziții: pe lângă pozițiile fundamentale din gimnastică (stând, pe genunchi,
șezând, culcat, sprijin și atârnat) există și poziții specifice care se clasifică astfel:

5
 - pod
1.Poziții cu caracter
de mobilitate:
- sfoară
ELEMENTE STATICE

- stând pe
omoplați.
a.stând cu corpul răsturnat: - stând pe cap
2.Poziții cu caracter - stând pe mâini
de echilibru și forță b.sprijin simplu: - sprijin echer
-- cumpănă liberă
- c umpănă pe
coate
- cumpănă pe
un cot

6
 Pozițiile specifice pot fi:

 poziții inițiale sau finale ale unei mișcări;

 ca faze de trecere în desfășurarea cinematică a unei mișcări; de exemplu: când
se realizează o răsturnare lentă înainte se trece prin stând pe mâini și prin pod.
 ca elemente independente de echilibru, forță sau de mobilitate
 

7
 A. ELEMENTE CU CARACTER DINAMIC:
 se bazează pe rotația sau semirotația corpului în jurul unor axe mobile. Din punctul de vedere al execuției în
salturile acrobatice se evidențiază trei faze: -desprinderea, în timpul căruia are loc : -reacția sprijinului
-accelerația
-momentul forței.
-zbor, se realizează:-momentul inerției
-momentul cantității de mișcare
-legea păstrării cantității de mișcare;
-aterizare

Elementele acrobatice sunt structurate astfel:

 rulări;
 rostogoliri;
 îndreptări;
 răsturnări;
 salturi.
 
8
 EXERCIȚII ACROBATICE INDIVIDUALE

Elemente acrobatice statice

1.Poziții cu caracter de mobilitate: podul și sfoara sunt elementele cele mai
cunoscute din această grupă. Sfoara necesita o mobilitate bună la nivelul
articulației coxo-femurale.
 
 PODUL
Podul necesită o mare mobilitate la nivelul coloanei vertebrale și a
articulațiilor scapulo-humerale și coxo-femurale
-pozițiile inițiale din care se poate executa podul:
 -culcat dorsal: podul se poate realiza prin împingerea energică a bazinului în
sus

9
  Podul de sus cu revenire:
-din pod se trece printr-o mișcare de translație, greutatea de pe brațe pe picioare;
bazinul se împinge înainte încercând să se depășească suprafața de sprijin a
picioarelor. În acest timp se desprind palmele de pe sol, menținându-se trunchiul și
capul în extensie.

Ajutorul se dă din față, trăgând bazinul înainte pentru a favoriza ridicarea

gimnastului în poziția stând

10
Metodica învățării:

Primii algoritmi: seria I

-„Coșuletul” din culcat facial, brațele înapoi de glezne apucat ridicarea
trunchiului în extensie

 Extensii la nivelul umerilor cu ajutorul unui partener, extensiile se pot realiza din
poziția șezând (fig.1. a) sau din culcat facial (fig.1.b.)

11
 b

Fig.1
Seria a II-a
1. Culcat dorsal ridicări în pod cu balansarea greutății corpului de pe palme pe talpa
picioarelor cu revenire (fig.2.a)
2. Podul cu ajutor, cu așezarea palmelor pe un plan înalt (saltea sau spalier),(fig.2, b);
3. Podul de sus;(fig.2 c)
4. Introducerea procedeului în combinații simple;
5. Stând pe un picior: podul.
 

a b c 12
 SFOARA
Definiție:este un element de mare mobilitate în articulația coxofemurală se execută astfel:-
din fandare se trece progresiv în sfoară în plan sagital, la început cu ajutorul mâinilor
pentru a preveni întinderile musculare. Poate fi executată cu sau fără sprijin pe sol, sub
următoarele forme.

a. Sfoară înainte, depărtarea picioarelor se face în plan antero-posterior.

b. Sfoară laterală, depărtarea picioarelor se face în plan lateral

Ajutorul: se poate da ținând executantul de brațe și

lasându-l încet să alunece în sfoară.

Metodica învățării a acestui element se bazează pe exerciții de întindere executate la

sol, scară fixă, individual și cu partener.

13
Poziții cu caracter de echilibru:
Elementele care fac parte din această categorie se împart în două grupe:
-unele poziții derivate din poziția stând, prin reducerea suprafeței de sprijin la un singur picior, corpul și
brațele având diferite poziții;
-alte poziții derivate din poziția stând pe mâini sau asemănătoare cu acestea, în care corpul ocupă poziție
răsturnată, greutatea fiind repartizată pe palme sau altă parte a corpului.

A.Elemente derivate din poziția stând

 Cumpăna înainte:
Cumpăna necesită un simț al echilibrului foarte bun, datorită suprafeței reduse de sprijin.
Descriere tehnică :
Din stând:
-se face pas înainte pe piciorul de sprijin odată cu ducerea brațelor lateral,
-se transferă greutatea pe piciorul de bază, cel din spate se sprijină pe vârf, iar trunchiul începe să aplece
înspre înainte, brațele se duc sus continuându-și drumul prin încrucișarea lor înainte spre lateral.
-în momentul când trunchiul începe să coboare se ridică în același timp piciorul din spate până când ajunge
în punctul maxim de amplitudine și brațele ajung din nou lateral. Se fixează poziția și se menține 5-10
secunde.

14
Metodica învățării:
- pentru o execuție corectă executantul va fi pus să ia de mai multe ori poziția
de plecare fără să execute cumpăna;
- cumpănă din poziția pe genunchi pentru controlul poziției corpului (fig.13, a);
stând cu fața la scară fixă apucat la nivelul umerilor ridicarea lentă a unui picior,
menținerea a 2-4 secunde şi revenire.

15
B.Elemente statice cu caracter de echilibru și forță

I. Elemente de echilibru cu corpul răsturnat

-Stând pe omoplați
Stândul pe omoplați („Lumânarea”) este un element acrobatic, static cu caracter de
echilibru și forță. Greutatea execuției se datorează faptului că, executantul ocupă o
poziție răsturnată, cu capul în jos, o poziție neobișnuită și dificilă, iar brațele sunt supuse
la un efort mare.
Descriere tehnică:
Poziția inițială: stând ghemuit mâinile pe sol
(din poziția șezând cea mai favorabilă pentru începărtori),
corpul rulează pe spate, în timp ce bazinul se ridică,
iar picioarele se întind spre în sus, palmele se așează pe
spate ajutând la ridicarea și menținerea corpului la verticală, bărbia este în piept

16
Metodica învățării:
Seria I
- rulări înainte și înapoi cu corpul grupat;
- culcat dorsal, brațele întinse în prelungirea trunchiului, ridicarea picioarelor cu ducerea
lor peste cap și atingerea solului, revenire odată cu ridicarea trunchiului cu brațele
întinse și aplecarea lui înainte, palmele atingând vârful picioarelor.
- Culcat dorsal cu mâinile apucând a doua șipcă, îndoirea picioarelor cu apropierea
genunchiloi de piept, menținerea poziției și revenire;
- Culcat dorsal cu mâinile apucând a doua șipcă, ridicarea picioarelor, (odată cu rularea pe
spate), și întinderea lor spre verticală atingând scara cât mai sus și revenire.
Seria II
-se trece în executarea elementului la sol cu și fără ajutor;
-stând pe omoplați din poziția așezat și stând, prin rulare înapoi;
-introducerea elementului în combinații simple.
Ajutorul: se acordă din lateral față de executant apucându-l de glezne și cu un genunchi
sprijinindu-l de spatele acestuia se fixează poziția verticală 17
Stând pe cap
Stândul pe cap este un element de forță, acest element se execută având ca bază de
susținere mâinile așezate pe sol la lățimea umerilor și cap care este așezat cu partea
superioară a frunții pe sol, (triunghi echilateral). În poziție răsturnată corpul este foarte
întins, verticala coborâtă din centrul de greutate trebuie să fie proiectată deasupra bazei de
susținere. Ridicare corpului se poate realiza din elan sau din forță.
 
Descriere tehnică:
-din stând se trece în sprijin ghemuit, cu mâinile așezate la lățimea umerilor, urmată de
așezarea capului cu fruntea pe sol, formând între palme și cap imaginar un triunghi
echilateral. Prin întinderea picioarelor bazinul se proiectează deasupra bazei de susținere.
Urmează ridicarea lentă a picioarelor și întinderea lor pe verticală, fixând poziția corpului cu
greutatea egal repartizată pe mâini și pe cap.
-revenirea se poate realiza prin coborârea picioarelor îndoite sau întinse, urmată de
revenirea în stând sau legat de alt element acrobatic
18
Metodica învățării:
Seria I
-cu fața la scara fixă: din sprijin ghemuit, așezarea mâinilor și capului pe sol cu revenire;
-cu fața la scara fixă: din sprijin ghemuit, așezarea mâinilor și capului pe sol , urmează o
ușoară împingere din picioare ridicându-le de pe sol îndoite, menținerea acestei poziții la
început se acordă ajutor , revenire;
-același exercițiu din sprijin cu picioarele întinse, balansarea unui picior spre scara fixă și
menținerea corpului în echilibru, revenire;
-sprijin ghemuit sau sprijin depărtat: stând pe cap cu sprijinirea spatelui și a picioarelor
la scara fixă sau perete 19
Seria II
-stând pe cap cu ajutor și fără;
-ridicare în forță în stând pe cap cu picioarele întinse sau cu ele depărtate;
-introducerea elementului în combinații simple.
Ajutorul se acordă din lateral, antrenorul sau profesorul stă în genunchi sau în picioare,
cu o mână la nivelul bazinului, iar cealaltă la gleznă. Se ajută la ridicarea picioarelor și
fixarea poziției corpului pe verticală.

20
-Stând pe mâini

 Stând pe mâini cu elan:

- Tehnica învățării stândului pe mâini trebuie să fie corectă, este un element de forță și
echilibru, fiind elementul cheie din gimnastica acrobatică și artistică., deoarece se
regăsește în toate probele (aparatele: bârnă, paralele, inele, sărituri, sol) fiind un element
de sine stătător sau ca secvențe.
-pentru însușirea corectă a acestui element de bază, este necesară dezvoltarea
musculaturii spatelui, a celei abdominale, mobilitate bună la nivelul articulațiilor coxo-
femurale și scapulo-humerale, o bună elasticitate a musculaturii posterioare a picioarelor.
-ridicarea corpului în stând pe mâini se poate realiza din elan și din forță.
-poziții de plecare utilizate: -stând
-sprijin ghemuit;
-pe un picior, pe genunchi, etc.

21
 Descriere tehnică:
Poziția inițială: ridicarea brațelor prin înainte sus odată cu balansarea unui picior înainte,
urmată de pășire cu piciorul îndoit în semi-fandare și îndoirea trunchiului din articulația
coxo-femurală. În continuare, mâinile se așează pe sol depărtate la lățimea umerilor, privirea
este la distanța dintre degetele mari ale mîinilor. Unghiul dintre brațe și trunchi se menține
într-un unghi constant de aproximativ 180 de grade.
Urmează balansarea piciorului din spate înapoi-sus, urmat de cel de sprijin, care se ridică
spre verticală lângă celălalt, corpul trece în poziție răsturnată, cu abdomenul tras, capul tras
cu privirea la mâinile de pe sol.
 
Metodica învățării
Seria I
-culcat dorsal sau facial, brațele întinse în prelungirea trunchiului, picioarele întinse
încordarea corpului în poziția „scoică” urmată de relaxare sau ridicarea trunchiului în
extensie și menținerea acestei poziții 10 secunde
22
 -atârnat răsturnat la scara fixă, îndoirea corpului în atârnat răsturnat îndoit cu picioarele
întinse, revenire (fig.1, a);
-aceeași poziție, dar picioarele vor fi îndoite cu genunchii la piept (b), revenire;
-aceeași poziție, picioarele executând o forfecare în aer, revenire (c)

a b c

23
 Greșeli de execuție:
-unghiul dintre brațe și trunchi este mai mic de 1800, care atrage după sine o extensie
exagerată a coloanei vertebrale

24
 Poziții de sprijin simplu
Aceste poziții intră în grupa elementelor de forță deoarece realizarea și menținerea lor
solicită o dezvoltare a musculaturii.
Sprijin cu corpul în echer
 greutatea corpului se găsește pe mâini, cu brațele întinse. Se poate executa cu :
-picioarele apropiate (fig.1, a);
-picioarele depărtate în afară (fig.1, b);
-picioarele în echer închis (fig.1, c).

Fig.1. a b c

25
ELEMENTE ACROBATICE DINAMICE
1.RULĂRILE
Rulările sunt rostogoliri incomplete în care segmentele corpului vin în contact cu solul
în mod succesiv. Aceste elemente acrobatice pot fi de sine stătătoare, în formă de elan
sau pot fi părți componente ale altor elemente acrobatice.
Rulările se pot executa : -pe spate
-pe abdomen
-pe părțile laterale ale corpului.
 Rularea pe spate
-aceste rulări se pot executa înainte și înapoi, ele reprezintă o fază de trecere din
poziția șezând, sprijin ghemuit sau ghemuit, în stând pe omoplați, stând pe cap sau stând
pe mâini.În cazul rostogolirilor din stând pe mâini sau stând pe cap, rularea reprezintă o
fază de trecere.
Metodica învățării
Se începe cu rulări simple executate din poziția culcat cu corpul grupat (înainte și
înapoi), apoi din alte poziții cum sunt: șezând sau sprijin ghemuit 26
 Rularea laterală
-din culcat înainte, cu corpul întins, brațele întinse lângă cap în prelungirea trunchiului, se
trece prin rulare de pe abdomen pe spate spre stânga sau dreapta.

 Rularea pe abdomen
-ca mișcare de elan, pentru trecerea în alte poziții și mișcări sau pot constitui părți de
element (de exemplu cilindru).

27