CURS IX

Tehnica și metodica predării elementelor tehnice

de bază
 

1
1. Caracteristici generale
 
•Principalele trăsături ale tehnicii sunt :
- forțele (interne și externe);
•-poziția corpului și a segmentelor lui înainte, în timpul și la terminarea
mișcării;
-traiectoria mișcării și implicit viteza, ritmul și tempoul mișcărilor

2
A. Forțele care intervin în efectuarea mișcărilor la aparate:
1. Forțele interne:
•-forța musculară-care este principala forță activă, ce dezvoltă acțiuni de fixare,
asigurând pozițiile statice ale corpului, fie acțiuni de mișcare.
•-articulațiile și ligamentele care reprezintă forțele pasive ce pot să modifice, să
frâneze sau să limiteze mișcările. (de exemplu, ridicarea piciorului la o cumpănă,
această mișcare poate să fie limitată de lipsa mobilității în articulația coxo-femurală).
1. Forțele externe:
•-forța gravității, care acționează tot timpul asupra întregului corp;
•-forța de reacție a reazemului se opune gravitației și este îndreptată în sens contrar.
Această forță poate fi de două feluri:
 reacția statică: care este egală cu greutatea corpului și îndreptată în sens contrar;
• reacție dinamică: manifestată atunci când presiunea de reazăm este exercitată de un corp
care posedă o accelerație, adică la greutatea corpului se adaugă o forță de inerție 3
 •-forța de reacție specifică- ia naștere prin frânarea mișcării unor segmente ale
corpului, frânare care provoacă mișcarea altor segmente în sens contrar.
•-forța de rezistență a aerului- are un rol neglijabil în exercițiu.

A.Poziții

•În efectuarea mișcărilor din gimnastica artistică corpul trece succesiv prin
diverse poziții cum ar fi:
o Poziții inițiale;
o Poziții intermediare;
o Poziții finale

4
 Poziții inițiale:
 
-orice modificare a poziției inițiale poate ușura sau îngreuia execuția
unei mișcări; poziția finală poate constitui poziția inițială pentru mișcarea următoare.
- în gimnastica de bază, pozițiile fundamentale au fost stabilite astfel:
-stând,
-așezat;
-culcat;
-sprijin;
-atârnat.
-în gimnastica artistică, rolul important este al pozițiilor fundamentale la aparate și
anume:
-pozițiile de atârnat- în această poziție corpul este pe verticală în echilibru stabil;
centrul de greutate trece prin punctele de reazem (apucare) , ne existând momente de
rotație.
-pozițiile de sprijin 5
 1. Tehnica și metodica elementelor tehnice de bază folosite la aparatele de
 
gimnastică pentru începători
 
SOL

Descrierea probei:
Solul reprezintă proba cu cea mai lungă durată, de mare spectaculozitate. O caracteristică
particulară a exercițiilor la sol o reprezintă faptul că execuția lor trebuie să se încadreze ca
timp între 50-70 secunde la băieți și să nu depășească 90 secunde la fete, pe un spațiu limitat
de 12x12, marcat de o bandă albă de 10 cm grosime. Depășirea acesteia se penalizează.

În alcătuirea exercițiilor la sol, pentru fete, intră o gamă variată de poziții luate din:
-gimnastica formativă;
-gimnastica acrobatică;
-gimnastica ritmică;
-coregrafie.

6
  Cerințe pentru alcătuirea exercițiilor la sol:
1. Legările de elemente trebuie să fie naturale;
2. Poziția finală a unui element constituie poziția inițială a următorului element;
3. Combinațiile trebuie executate cursiv și continuu;
4. Exercițiul trebuie să aibă un început frumos și încheierea sau finalul să fie valoros;
5. Gimnastul împreună cu antrenorul trebuie să aleagă elementele și combinațiile care din
punct de vedere al dificultății să-i fie accesibile;
6. Proba feminină exercițiul la sol se desfășoară pe muzică care trebuie să fie în
concordanță cu execuția și personalitatea gimnastei.
7. Pe parcusul exercițiului trebuie să se folosească toată suprafața de lucru.
8. Respectarea cerințelor regulamentului pentru categoria de clasificare respectivă;
7
 Conținutul tehnic al probei:
 
La masculin, avem următoarele grupe de elemente:
 
1. Elemente non-acrobatice:
-sprijin echer apropiat, depărtat, înalt, răsturnat;
-ridicări din forță în stând pe mâini din diferite poziții ;
-răsturnare lentă înainte/înapoi de pe un picior pe celălalt, sfoara, diferite variante de
cumpănă ;
-sărituri fără/ cu întoarcere de diferite grade;
-șuruburi laterale cu întoarceri cu diferite grade;
-cercuri succesive din sprijin, treceri din sprijin facial în diferite poziții finale.
 
8
2. Elemente acrobatice înainte:
-îndreptări de pe ceafă/cap cu mișcări diferite în timpul execuției;
-răsturnări înainte cu diverse variante în timpul zborului și finalizări diferite;
-salturi grupate, în echer, întinse de pe unul/ ambele picioare.
 
3. Elemente acrobatice spre înapoi:
-răsturnări și salturi .

4. Elemente acrobatice laterale și alte tipuri de salturi

-salt înapoi cu întoarceri de diferite grade cu trecere prin stând pe mâini cu diverse
finalizări;
-salt apel cu diferite poziții ale corpului în aer.
 
9
La feminin, avem următoarele grupe de elemente:
 
a. sărituri, desprinderi, săltări ;
b. întoarceri, piruete: de diferite grade, cu menținerea segmentelor în diferite poziții,
cercuri cu un picior, etc.
c. elemente cu trecere în stând pe mâini: cu întoarcere în poziția de bază, sfoară, echer,
etc, rostogolire înapoi cu trecere prin stând pe mâini, răsturnare lentă, etc
d. salturi înainte și lateral: întins, echer, grupat, cu și fără întoarceri.
e. Salturi înapoi

10
 CAL CU MÂNERE

Descrierea tehnică:
 
-exercițiile la calul cu mânere au caracteristici deosebite care se datorează în mare
măsura construncției aparatului.
-poziția de bază a corpului față de aparat în timpul lucrului este de sprijin, mișcările
care se execută sunt mișcările de balans, diferite treceri care se execută prin mutarea
greutății corpului din sprijin pe ambele brațe, în sprijin pe un braț.
-suprafața de sprijin este redusă astfel că, menținerea echilibrului este dificilă, de
aceea gimnastul trebuie să stăpânească foarte bine forțele interne și externe.
-acest aparat solicită coordonarea, echilibrului, forța în brațe, a abdomenului, și a
părții superioare a trunchiului, necesitând un control permanent.
-ritmul execuției la calul cu mânere este lent sau accelerat în funcție de structura
exercițiului.
11
Poziții pe aparat:
-Pozițiile de sprijin și derivatele ei:
sprijin înainte,
sprijin înapoi;
sprijin așezat;
sprijin călare longitudinal;
sprijin călare transversal;
sprijin călare pe un mîner;
sprijin ghemuit;
sprijin depărtat;
sprijin echer 12
INELE

Descrierea probei:

Proba de inele se evidențează de celelalte probe prin mobilitatea punctelor de susținere.

Pe acest aparat în care balansarea este o sursă de penalizare, în suspensie și susținere,
gimnastul își demonstrează atât puterea, cât și echilibrul. Exercițiul este format din elemente
de elan, forță și poziții menținute. Ieșirea evidențiază măiestria acrobatică a gimnastului.

Poziții: 
Majoritatea pozițiilor din atârnat sunt asemănătoare celor de la bară, ca urmare vom
exemplifica mai departe pozițiile specifice inelelor, cum ar fi: 
Poziții din atârnat:
Sunt atitudini statice din care, de obicei, începe execuţia unui element sau a unui anumit
exerciţiu.
13
 a. atârnat simplu;
b. atârnat răsturnat îndoit
c. atârnat răsturnat;
d. atârnat înapoi;
e. atârnat cu corpul la orizontală cu fața în jos;
f. atârnat cu corpul la orizontală cu fața în sus;

14
 Poziții de sprijin:

Menţinerea poziţiilor din sprijin necesită un nivel ridicat de dezvoltare al forţei, respectiv o
bună capacitate de păstrare a echilibrului din partea gimnastului.(fig.101)
a)sprijin;
b)sprijin echer
c)stând pe mâini.
d)sprijin lateral ;
e)sprijin cu corpul la orizontală;
f)sprijin lateral răsturnat.

15
SĂRITURI
Descrierea tehnică:
 
Săriturile constituie unul din aparatele din gimnastica artistică, care este comun pentru
atât gimnastica feminină cât și pentru cea masculină. În competiții internaționale, simbolul
pentru sărituri este VT de la cuvântul englez Vault, care desemnează aparatul.
Săriturile cu sprijin reprezintă proba cea mai dinamică, spectaculoasă și totodată și cea
mai scurtă din poliatlonul de gimnastică, execuția unei sărituri durează aproximativ 5-6
secunde.

16
 Considerații referitoare la execuția săriturilor cu sprijin din gimnastică:
 
 toate săriturile cu sprijin au aceleași faze și aceeași succesiune, indiferent de cine le
execută (fete sau băieți);
 majoritatea săriturilor cu sprijin pe care le fac băieții pot fi executate si de fete;
 pentru săriturile cu aceeași structură nu există deosebire între tehnica de execuție între
fete și băieți;
 atât pentru băieți cât și pentru fete sunt valabile aceleași exerciții pentru dezvoltarea
calităților motrice necesare săriturilor și aceleași elemente pregătitoare în succesiunea
învățării unei sărituri;

17
PARALELE EGALE

Descrierea probei
 
Este un aparat dinamic, în care elementele de balans se îmbină cu salturile şi cu
menţinerile, toate acestea fiind realizate pe mai toate părţile, respectiv capetele aparatului.
Exerciţiile sunt precedate de o urcare pe aparat şi se termină printr-o coborâre, ce poate
consta în elemente tehnice precum salturi simple, sau salturi cu diferite grade de întoarcere,
efectuate din sprijin de la mijlocul aparatului, sau din atârnat de pe unul dintre capetele.
Elementele tehnice pot fi realizate din sprijin sau din atârnat pe una sau pe ambele bare .

18
 În metodica învățării se recomandă mai întâi executarea diferitelor jocuri pe aparat,
după care se poate trece la învățarea pozițiilor de sprijin sau atârnat mixt.

Poziții și mișcări la paralele: 

În determinarea poziției gimnastului se precizează și orientarea acestuia față de aparat, care la rândul ei
este determinată de linia umerilor față de aceea a barelor. Și anume, dacă linia umerilor este perpendiculară
pe linia barelor, gimnastul stă transversal, iar dacă linia umerilor este paralelă cu ceea a barelor, atunci
executantul stă longitudinal.
 
I. Poziții derivate din stând
 
1. Stând apucat
a. Transversal,- la capete: cu fața/spatele:- jos
-sus
-la mijloc:între bare: -jos
-sus
b. Longitudinal: la mijloc:- din față: -jos
-sus
-mixt 19
 BARĂ FIXĂ

Descrierea probei:
 
Bara fixă: este unul dintre aparatele de gimnastică artistică, folosită doar în proba
masculină și a fost, creat de germanul Friedrich Jahn la începutul secolului al XIX-lea.
Pentru a ilustra numeroasele posibilități ale aparatului, un exercițiu modern pe bara fixă
este o prezentare dinamică, înlănțuind elemente de elan, rotații și elemente de zbor, fără
oprire, executate în apropiere și departe de bară, în diverse prize.
Dintre toate aparatele din probele masculină, bara reprezintă dovada celei mai avansate
tehnici care permite elemente de o dificultate și varietate mare. Există diferite poziții ale
mâinii: palmar, facial, mixt și cubital.
20
 Calitățile motrice necesare: forța musculaturii brațelor și a centurii scapulo-humerale,
abdominale și a spatelui, o bună elasticitate musculară și mobilitate articulară la nivelul
umerilor, îndemânare, viteză de execuție, rezistență.
Poziții pe aparat:
La bară sunt două poziții de bază: atârnat și sprijinit, cu derivatele lor.
 

21
PARALELE INEGALE

Descriere tehnică:
Paralele inegale au fost o probă modestă la început, cu timpul numărul elementelor ce se
puteau executa la acest aparat a crescut, devenind aparatul cu ce mai spectaculoasă
evoluție.
Prin specificul și construcția sa, aparatul a permis efecutarea celor mai neobișnuite
elemente executate în înlănțuiri dinamice și schimbări de prize, între și în afara barelor,
deasupra sau dedesubtul lor.
Codul de punctaj, stabilește prin regulile sale, distanțele dintre bare și între bare,
dimensiunile, forma și gradul lor de elasticitate, precum și înălțimea la care trebuie plasate
față de sol. 22
 Caracteristici:

-alternarea elementelor pe cele două bare, cu fața, cu spatele sau cu o latură spre
aparat;
-pentru executarea elementelor la acest aparat, este necesară dezvoltarea forței
brațelor și a abdomenului, îndemânarea, viteza de reacție și execuție, hotărâre, curaj ,
stăpânire de sine, orientare în spațiu.

Poziții principale:
 
Față de aparat:
-stând cu fața la bara joasă sau cea înaltă:
-stând între bare cu fața la bara joasă /înaltă;
Pe aparat:
-atârnat: cu corpul întins, îndoit, cu corpul îndoit și răsturnat. Cu picioarele între bare
sau în afara lor; 23
-sprijin: constituie poziția de bază (pentru începători);
-sprijin dorsal;
-sprijin ghemuit sau depărtat cu tălpile pe bară, cu picioarele între
brațe sau în afara lor.
-stând pe mâini: poziție de bază pentru elementele moderne;
 

24
 BÂRNA

Descriere tehnică:
La începuturile gimnasticii artistice feminine, bârna era un aparat mai degrabă artistic
decât acrobatic. Exercițiile erau compuse din salturi, poze de dans, stând în mâini,
răsuciri și mers. Regulamentul Federației Internaționale de Gimnastică impune un
număr de elemente obligatorii, printre care o răsucire de 360 de grade, elemente
acrobatice pe spate și elemente acrobatice în față sau laterale. În afară de execuția
elementelor obligatorii se mai acordă puncte pentru felul în care elementele sunt legate
între ele.

25
 Poziții de bază

-la bârnă se întâlnesc poziții de bază și poziții specifice, cele de bază sunt
asemănătoare cu pozițiile fundamentale din gimnastica de bază, și anume: sprijin, stând,
pe genunchi, șezând, culcat și derivatele lor.

Pozițiile specifice de echilibru:

-poziții de echilibru din poziția stând;

-poziții de echilibru cu corpul răsturnat;
-sfoara înainte și lateral.

26
 SELECȚIA ÎN GIMNASTICĂ
 
SELECȚIA – este factor hotărâtor al performanței, importanța și necesitatea ei fiind
înțeleasă astăzi de toată lumea, nu este un moment singular, ea reprezintă un proces
evolutiv, permanent, ce se desfășoară din mers pe parcursul carierei sportive.
Specialiştii susţin, că se poate aborda o pregătire sistematică în gimnastică începând cu
5-6 ani. Se evidenţiază astfel orientatea spre o pregătire de bază mai bună (generală şi la
fiecare aparat),
Performanţa sportivă are la bază trei surse principale:
- valoarea biologică;
- personalitatea sportivului;
- intelectuală- adică echipa de antrenori care conduce pregătirea copilului.
Selecţia în general se face în două moduri:
- empiric
- ştiinţific 27
Criterii de selecție
 
1. Criterii medico-biologice se referă la:
- starea de sănătate;
- aspectul somatic (depistarea deficienţelor sau deformaţiilor fizice);
- aspectul antropometric (modelul antropometric al gimnaştilor- Grigore,
V., 2001);
- nivelul calităţilor motrice (testarea calităţilor: simţul echilibrului,
orientarea în spaţiu, coordnarea mişcărilor etc.);
- adaptabilitatea la efort (capacitatea de efort aerob şi anaerob, indici
cardio-vasculari, respiratori, endocrinometabolici, neuromusculari şi neuro-
psihici);

28
 2. Criteriile psihologice
Specialiştii domeniului au în vedere acele criterii psihologice care selectează valorile în
gimnastică:
- echilibru emoţional;
- perseverenţă, rezistenţă la stres;
- atenţie;
- voinţă şi curaj.

29
 3. Criteriile medico-pedagogice

Cerinţe generale privind vârsta şi nivelul de pregătire în gimnastica

artistică-feminină
Categoria Junioare III Junioare   II Juniori I Senioare

Nivelul 1 2 3 4 - de la 16 ani

Vârsta 9 10 11 12/13 14-15 ani

(ani)
Total Exerciții cu 8 Cod FIG Cod FIG
elemente amendamente (7 + cob.) Junioare

30
 Cerinţe generale privind vârsta şi nivelul de pregătire în gimnastica artistică
masculină
Categoria a III-a Categoria a II-a Categoria I-a
Categoria Seniori
(Juniori III) (Juniori II) (Juniori I)

Nivelul 1 2 3 4 5 6

Vârsta 8-9 10-11 12-13 14-15 16-18 după 18 ani

Total Cod FIG Cod FIG

Impuse Impuse 6 (5+1) 7 (6+1)
elemente junior seniori

Elemente
Impuse Impuse 4 4
impuse

Elemente
0 0 2 3
liber alese

31
Etapele selecţiei în gimnastica artistică

Etapa I – selecţia iniţială, corespunde primului contact al copilului cu gimnastica

şi antrenamentul în acest sport. Sarcinile acestei etape sunt:
- descoperirea copiilor cu aptitudini deosebite pentru gimnastică;
- constituirea grupelor de lucru pe baza selecţiei;
- asigurarea unei pregătiri fizice, tehnice, artistice, psihice de bază prin însuşirea
tehnicii elementelor acrobatice;
- asigurarea bazelor generale ale mişcării prin însuşirea corectă a poziţiilor şi
mişcărilor de bază la aparate.
Durata etapei I este de 2-3 ani şi se încheie odată cu obţinerea categoriei Junioare (ri) III, nivelul 1
sau 2.

32
 Etapa a II-a are ca obiective:
-continuarea pregătirii fizice generale și dezvoltarea calităților motrice
specifice;
-pregătirea coregrafică;
-însușirea tehnicii de bază la toate probele de concurs;
-educarea dorinței de a concura;
-participarea la concursuri de verificare.
 
Etapa a III-a cuprinde:
-continuarea dezvoltării pregătirii fizice generale și a expresivității
mișcării;
-continuarea însușirii tehnicii specifice următoarei categorii (categoria a
IV-a);
-continuarea pregătirii coregrafice.
33