Capitolul 4

Concluzii

România parcurge în prezent o perioadă de adânci transformări social

economice. Obiectivele urmărite de acestea sunt integrarea României în Uniunea
Europeană şi realizarea unei economii moderne cu performanţe multiple deoarece
este cunoscut faptul că, creşterea gradului de informare este unul din
coordonatele majore ale ţărilor dezvoltate.
Calea pentru atingerea acestor obiective este modernizarea tuturor
structurilor economice, în conformitate cu exigenţele europene şi internaţionale
contemporane.
Astfel, este necesară existenţa unui cadru legislativ, care să asigure
investitorii, că pot avea încredere deplină în acurateţea rezultatelor financiare, ce
au fost auditate, în scopul prevenirii apariţiei conflictelor de interese sau a
fenomenelor de fraudă.
Implementarea auditului financiar în România, a fost şi este în continuare o realizare
importantă, care desăvârşeşte integrarea economiei româneşti în rândul celor Europene, prin
utilizarea prevederilor Directivelor Europene, realizându-se astfel şi o aliniere a practicilor
româneşti la Standardele Internaţionale de Contabilitate şi Audit Financiar.
Analiza atentă a celor expuse anterior sugerează ideea că, efectuarea unui audit financiar în
conformitate cu Standardele Internaţionale de Contabilitate conduce la crearea unei pieţe
internaţionale (transatlantice sau globale) în serviciile de audit financiar şi implicit, asigură
recunoaşterea reciprocă internaţională a specialiştilor din acest domeniu.
Perspectiva aderării României la Uniunea Europeană impune implementarea conceptelor de
audit financiar armonizate cu cele internaţionale iar, complexitatea şi perpetua evoluţie a
activităţilor economice determină perfecţionarea continuă a standardelor de contabilitate şi audit
precum şi a cunoştinţelor profesioniştilor în domeniu.
Procesul de aderare a României la Uniunea Europeană reprezintă, de fapt, un proces la
capătul căruia Uniunea Europeană capătă certitudinea că România poate intra în acest club
economic, adică îndeplineşte criteriile de aderare şi standardele aferente acestor criterii.
Unul dintre domeniile extrem de sensibile pentru Uniunea Europeană ca întreg şi pentru
fiecare ţară membră în parte este cel al asigurării securităţii şi eficienţei utilizării banului public (în
speţă al funcţionării instituţiilor şi autorităţilor publice). O dovadă privind importanţa acestui
domeniu este însuşi faptul că există un capitol special de negociere a aderării şi anume capitolul 28
„Controlul financiar”.
Studiul de faţă s-a străduit să realizeze nu numai o analiză-diagnostic a stadiului în care se
află România din punctul de vedere al alinierii legislaţiei, instituţiilor şi practicii de control
financiar la acquis-ul comunitar dar, în egală măsură, a urmărit să identifice şi alte aspecte în
materie: tendinţe previzibile sau dezirabile, niveluri ale percepţiei celor implicaţi în controlul
financiar cu privire la structura, dinamica şi calitatea acestuia, incompletitudini sau locuri înguste în
dezvoltarea plenară a controlului financiar, aspecte privind cultura de întreprindere în materia
controlului financiar.
Ca si evolutii viitoare, consideram ca :
1. trebuie elaborat un calendar ferm şi consistent pentru trecerea controlului
financiar preventiv delegat în cadrul controlului intern al fiec ărei EGBP;
2. trebuie demarat un proces substanţial şi insistent pentru dezvoltarea analizelor
de risc asociat, la nivelul EGBP şi pentru întocmirea unor „h ăr ţi” cu acest risc
asociatpe clase de activităţi, acţiuni, operaţiuni sau tranzac ţii privind banul
public şi patrimoniul public;
3. trebuie realizate studii şi cercetări (eventual cu exper ţi din cadrul Comisiei
Europene sau din ţările membre; se pot realiza colaborări şi cu institutele şi
centrele de cercetări de profil ale Academiei Române) pentru:
a. generarea pragurilor de semnificaţie în materia controlului financiar;
b. clarificarea principiului trasabilităţii în materia controlului financiar;
c. proiectarea pistelor de audit (audit trail);
d. proiectarea sistemelor de semnalizare a producerii riscurilor de
regularitate (cu sau fără fraudă);
e. proiectarea sistemelor de semnalizare a materialit ăţii unor iregularit ăţi
sau fraude;
4. trebuie reproiectat rolul controlului financiar (excep ţie face aici auditul public
extern) în direcţia includerii şi a veniturilor publice (fie ca program fie ca
execuţie) în sfera controlului financiar.
Totodata consideram ca este necesară elaborarea unui „Cod al controlului public intern”
care să cuprindă toate prevederile cu privire la organizarea controlului public intern (componenta
cea mai subdezvoltată a controlului financiar în România), de la sistemele de observare şi
înregistrare, trecând prin sistemele de semnalizare a riscurilor de orice fel şi ajungând la sistemele
de raportare (incluzând, desigur, şi toate mecanismele şi circuitele de feedback prin care managerul
controlează în mod dinamic EGBP condusă).
Este necesară, de asemenea, elaborarea unei „Legi a responsabilităţii pentru banul public”,
care să conţină prevederile indispensabile, de orice natură (legislativă, metodologică, procedurală,
organizaţională etc.) care să asigure utilizarea banului public în mod eficient şi sigur (inclusiv
aspecte de recuperare a sumelor pierdute ca urmare a iregularităţilor sau fraudelor).
Modificarea şi completarea Legii 672/2002 privind auditul public intern în sensul includerii,
ca pe una dintre funcţiile de bază ale auditului public intern, a funcţiei de evaluare dinamică a
progreselor înregistrate la nivelul EGBP în privinţa alinierii la acquis-ul comunitar ar trebui sa
constituie una din prioritatile legislative.