Capitolul 3

Performantele si deficientele cadrului romanesc de reglementare in

matrerie de audit

Acest capitol realizează o analiză comparativă a gradului, calităţii şi dinamicii în care controlul
financiar din România (sub aspectul elaborării legislaţiei – primare, secundare şi terţiare –, sub cel al
implementării instituţionale şi sub cel al funcţionării efective) preia, adaptează sau se aliniază la
prevederile corespondente din Uniunea Europeană (instituţiile comune şi ţările membre).
În acest scop, aşa cum s-a văzut, primele două capitole (primul referitor la Uniunea Europeană,
cel de-al doilea referitor la România) au fost elaborate pe baza aceleiaşi structuri de analiză şi chiar de
prezentare, pentru a permite, în capitolul de faţă, o analiză comparativă detaliată.
Procesul de aderare a României la Uniunea Europeană a furnizat Guvernului României un cadru
conceptual atotcuprinzător pentru reforma în domeniul contabil, al auditului financiar şi al raportărilor
financiare. Acest cadru conceptual este reprezentat de acquisul comunitar şi se concentrează pe toate
activităţile de reformă strategice şi instituţionale.
Acquisul comunitar include legislaţia primară (tratate), legislaţia secundară (directive,
regulamente, decizii, recomandări etc.) şi studii de caz. De aceea, ca urmare a faptului că regulile
Uniunii Europene sunt într-o continuă schimbare, acquisul comunitar nu este un document static, ci
unul care cunoaşte permanente evoluţii.
In aprilie 2004 a fost elaborat Planul de Acţiune pe Ţară (Country Action Plan - CAP) privind
dezvoltarea contabilităţii şi auditului în România şi implementarea sa a început în acel an. Organismul
insarcinat cu demararea acestui plan era Colegiul Consultativ al Contabilităţii (CCC) avand asistenţa
Băncii Mondiale, în calitate de facilitator.
Obiectivul strategic a fost identificat ca fiind "Îndeplinirea, înainte de 2007 - data aderării - a
principalelor obligaţii privind contabilitatea şi auditul, ce decurg din acquisul comunitar"1.
Planul de Acţiune pe Tară pentru îmbunătăţirea raportărilor financiare din România este
documentul care stabileşte detaliat acţiunile specifice care trebuie finalizate în scopul atingerii
obiectivelor de reformă. Acest plan este mai degrabă un document dinamic decât unul static, nu doar
pentru că acquisul comunitar pe care se bazează evoluează constant, dar şi datorită faptului că România
îşi va schimba capacitatea de a adopta şi de a derula reforma pe măsură ce obiectivele propuse vor fi
realizate.
În Planul de Acţiune pe Tară au fost identificate mai multe politici alternative, printre care:

1
Hotararea nr. 2170 din 30 noiembrie 2004 privind aprobarea Strategiei de ţară pentru implementarea Planului de acţiune pe ţară
în vederea îmbunătăţirii raportărilor financiare în România şi unele măsuri pentru organizarea Colegiului Consultativ al
Contabilităţii
  Stabilirea unui program pentru introducerea Standardelor Internaţionale de Raportare
Financiară (IFRS), în funcţie de capacitatea de implementare;
 Definirea detaliată a entităţilor de interes public;
 Selectarea celui mai adecvat model pentru înfiinţarea unui organism independent de
supraveghere a domeniului contabil şi de audit, în totalitatea sa;
 Dezvoltarea integrării pregătirii profesionale, a învăţământului economic superior în
reforma programelor de pregătire.
Ca rezultate asteptate se contureaza:
 întărirea infrastructurii contabilităţii şi auditului ca pilon al arhitecturii financiare a ţării şi
reducerea riscului de producere a unor crize şi scandaluri financiare, ale căror consecinţe ar
avea un impact dăunător, după cum s-a putut observa atât în România, cât şi în alte părţi ale
lumii;
 îmbunăt ăţirea credibilităţii raportării financiare care trebuie să contribuie, la rândul ei, la
atragerea investiţiilor străine şi la promovarea creşterii întreprinderilor româneşti;
 asigurarea că întreprinderile româneşti prezintă informaţii financiare transparente şi de o
calitate ridicată, înlăturând astfel incertitudinile, sporind încrederea internă şi sprijinind
mobilizarea investiţiilor şi a economiilor.
Pe 30 iunie Colegiul Consultativ al Contabilităţii a finalizat prima etapă a acestei acţiuni.
Colegiul Consultativ al Contabilităţii a concluzionat că domeniile de concentrare a atenţiei în vederea
realizării implementării trebuie să fie:
 asigurarea conformităţii legislaţiei româneşti din domeniul contabilităţii şi auditului cu
acquisul comunitar;
 implementarea IFRS şi a Standardelor internaţionale de audit la entităţile de interes public,
pentru exerciţiul financiar care se încheie la 31 decembrie 2006;
 îmbunătăţirea capacităţii operaţionale a organismelor de reglementare;
 îmbunătăţirea supravegherii profesiilor contabile şi de audit financiar, a guvernanţei
corporative şi a transparenţei publice, aşa cum se subliniază în acquisul comunitar - atât la
nivel legislativ, cât şi la nivelul celor mai bune practici din Uniunea Europeană.
Punctul central al implementării Planului de Acţiune pe Tară îl constituia realizarea unei
combinaţii de proiecte pe termen scurt şi mediu anticipandu-se că un mare număr de măsuri va fi
analizat simultan. Astfel, obiectivele pe termen scurt includeau:
 înfiinţarea Comitetului de coordonare pentru implementarea Planului de acţiune pe ţară
(Comitet de coordonare);
 amendarea legislaţiei primare şi secundare;
  îmbunătăţirea organizării Colegiului Consultativ al Contabilităţii şi a capacităţii
operaţionale a instituţiilor de reglementare;
 îmbunătăţirea pregătirii profesionale continue;
 evaluarea mijloacelor de îmbunătăţire a calităţii şi credibilităţii auditului financiar.
In ceea ce priveste obiectivele pe termen mediu, acestea erau concretizate astfel:
 conformitatea legislaţiei româneşti cu legea contabilităţii bazată pe IFRS şi pe directive
europene;
 completarea legislaţiei secundare privind piaţa de capital;
 lansarea implementării procesului pentru asigurarea transparenţei publice îmbunătăţite a
situaţiilor financiare ale societăţilor cotate şi ale altor entităţi de interes public;
 îmbunătăţirea organizării şi dezvoltarea celor mai bune practici pentru organismele
profesionale ale domeniului contabil şi de audit financiar.
Iniţial, progresul activităţilor din Planul de Acţiune pe Ţară era înregistrat sub conducerea
Colegiului Consultativ al Contabilităţii (CCC). În 2005, statutul şi mandatul CCC a fost amendat şi a
fost înfiinţat noul Consiliu al Contabilităţii şi al Raportărilor Financiare (CCRF) in al carui statut se
precizează: “este un organism de supraveghere independent care asigură convergenţa reglementărilor şi
practicii naţionale în domeniul contabilităţii şi al auditului financiar cu regulamentele aplicate în
Uniunea Europeană”. CCRF este, de asemenea, principalul organism de supraveghere pentru profesiile
contabilă şi de audit. Activităţile CCRF, aşa cum sunt ele menţionate în cadrul statutului, constau în:
a) “monitorizarea convergenţei reglementărilor naţionale în domeniul contabilităţii şi al
auditului cu reglementările aplicate în Uniunea Europeană;
b) promovarea şi monitorizarea îmbunătăţirii calităţii raportărilor financiare;
c) supravegherea modului în care organismele profesionale supraveghează calitatea activităţii
de contabilitate şi de audit a companiilor cotate la bursă şi a altor entităţi de interes public;
d) promovarea şi monitorizarea urmăririi implementării principiilor de guvernanţă corporativă;
e) atingerea dezvoltării la nivel naţional a competenţei şi capacităţii instituţiilor implicate,
pentru a implementa standardele europene şi internaţionale în domeniul contabilităţii şi al
profesiilor reglementate, aşa cum sunt preluate în legislaţia naţională;
f) comunicarea cu Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate şi cu alte
organisme specializate pe durata pregătirii şi implementării standardelor respective; şi
g) aprobarea reglementărilor emise de organismele de reglementare implicate în
implementarea Planului de Acţiune pe Ţară înainte de aprobarea lor prin lege”.
Planul de Actiune pe Tara se concentreaza asupra a trei puncte principale:
  Actualizarea permanentă şi progresul în implementarea CAP2;
 Implementarea prevederilor Regulamentului UE 1606/2002 privitor la aplicarea
IFRS pentru conturile consolidate ale entităţilor cotate la bursă, şi extinderea
acestora la nivelul entităţilor de interes public din România; şi
 Implementarea proiectului Directivei a VIII-a a UE.
În ceea ce priveşte implementarea CAP, la nivel naţional au fost indentificate şi alte reforme
necesare în România. Astfel de reforme au vizat trei instituţii majore: Comisia de Supraveghere a
Asigurarilor (CSA), responsabilă de elaborarea unor reglementări privind serviciile de consultanţă
pentru îmbunătăţirea reglementărilor contabile româneşti specifice domeniului asigurărilor; CAFR,
pentru perfecţionarea activităţilor CAFR şi Ministerului Justiţiei pentru reforma guvernanţei
corporative. În timp ce ultimile două instituţii aproape şi-au finalizat reforma, CSA pare să înregistreze
o întârziere semnificativă.
In ceea ce priveste implementarea proiectului Directivei a VIII-a, a fost considerată necesară
stabilirea un sistem de supraveghere a auditului clar, coerent şi independent. Deşi această
responsabilitate se află printre rolurile mandatate CCRF, interfeţele dintre CCRF, Ministerul Finantelot
Publice, Guvern şi profesia de audit trebuie revizuite pentru a asigura conformitatea cu Directivele UE,
acordându-se o atenţie specială cerinţelor privind independenţa şi aplicarea celor mai bune practici
internaţionale. Pentru aceasta, CCRF trebuie să ia în consideraţie modelele existente şi practicile care
se dezvoltă pe măsură ce statele membre ale UE implementează proiectul Directivei a VIII-a astfel
încât să procedeze la o „revizuire structurală a CCRF şi implementarea unui model care să vină în
întâmpinarea nevoilor viitoare generate de alinierea la reglementările UE”.
La una dintre video-conferinţele REPARIS au fost împărtăşite experienţele în implementarea
proiectului Directivei a VIII-a a UE. Potrivit domnului Jean-Philippe Rabine, funcţionar în cadrul
Directoratului General pentru Piaţa Internă, scopul este de a trece de la un sistem de „auto-
reglementare“ la un sistem în care „autorităţile competente“ sunt obligate de o serie de principii cheie
de supraveghere elaborate plecând de la cele mai bune practici la nivel global. Importantă, de
asemenea, este capacitatea de a stabili un dialog cu privire la supravegherea în interiorul şi în afara
Europei. Pentru a facilita acest dialog, este esenţial să existe un singur organism la nivel naţional care
să reprezinte sistemul de supraveghere. Experienţele împărtăşite cu privire la implementarea Directivei
a VIII-a la Conferinţa REPARIS de la Viena arată că înainte ca un sistem de supraveghere să fie
operativ este necesară o perioadă de implementare de aproximativ doi ani, având în vedere
complexitatea problematicii de reglementare/normalizare naţională care vizează aspecte precum:

2
Country Action Plan
aprobarea oficială a Directivei a VIII-a, elaborarea şi aprobarea unui plan implementare, elaborarea
legislaţiei privitoare la implementare, efectuarea unor amendamente la reglementările actuale,
parcurgerea procesului legislativ, înfiinţarea instituţiei de supraveghere şi desemnarea persoanelor,
pregătirea şi formarea personalului angajat etc.
În vederea alinierii economiei româneşti la standardele de competitivitate europene şi
internaţionale, raportările de natură financiară au un rol deosebit de important în ce priveşte crearea
mediului propice de informare a actorilor de pe piaţă şi, în special, în asigurarea transparenţei şi
comparabilităţii informaţiilor financiar-contabile – ca elemente cheie ale procesului decizional. Plecând
de la această premisă, România s-a angajat să implementeze un sistem de raportare financiară larg-
acceptat atât la nivel european, cât şi internaţional.
Procesul de aliniere la standardele şi practicile europene şi internaţionale de raportare financiară
vizează două paliere. Pe primul palier, se situază, asigurarea conformităţii cu legislaţia comunitară
privitoare la societăţile comerciale. Pe cel de-al doilea palier, dar de o egală importanţă, se află
Regulamentul Comisiei Europene 1606/2002 care aduce în prim plan adoptarea şi implementarea
Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară (denumite în continuare IFRS) în ţările membre ale
Uniunii Europene (UE).
Eforturile României, pe ambele paliere, sunt semnificative în acest sens şi, cel puţin pentru
această etapă, rezultatele pot fi apreciate drept remarcabile. Ministerul Finanţelor Publice a asigurat
conformitatea cu directivele europene relevante în ce priveşte raportarea financiară. La rândul său,
Camera Auditorilor Financiari din România şi-a asumat pe deplin misiunea de actor determinant în
procesul de armonizare cu standardele şi practicile europene şi internaţionale în materie de raportare
financiară. Camera reprezintă actualmente un partener semnificativ şi credibil atât în procesul de
consultare, cât şi în cel de implementare, mai ales în ce priveşte Directiva a VIII-a, care reglementează
activităţile de audit. După cum este binecunoscut, Directiva a VIII-a fost recent modificată în
Parlamentul European (mai 2006), iar Camerei, în calitate de mandatat al statului în domeniul
auditului, îi revine principalul rol de consiliere şi monitorizare privind alinierea legislaţiei la noile
cerinţe ale directivei indicate.
Analizând toate acţiunile specifice celui de-al doilea palier, în calitate de ţară candidată la UE,
România a optat pentru aplicarea IFRS la nivelul societăţilor comerciale care cad sub incidenţa
reglementărilor europene în domeniu, conform unui calendar ce ţine cont de capacitatea de
implementate a noului sistem de raportare financiară. Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.
907/2005 (OMFP 907) asigură elementele cheie privind implementarea IFRS: cine aplică şi momentul
aplicării. Având la bază aria de acoperire a entităţilor de interes public, aşa cum sunt ele definite de
directivele europene, OMFP 907 a luat în considerare aplicabilitatea IFRS la nivelul următoarelor
companii:
 Instituţiile de credit;
 Societăţi de asigurare, reasigurare şi asigurare/reasigurare;
 Entităţile reglementate şi supravegheate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare
(CNVM);
 Societăţi comerciale a le căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă
reglementată;
 Societăţile şi companiile naţionale;
 Persoanele juridice care aparţin unui grup de companii şi care urmează să fie consolidate
pentru scopul unei companii mamă care aplică IFRS;
 Alte persoane juridice care beneficiază de împrumuturi nerambursabile sau de împrumuturi
garantate de stat.
Se remarcă, aşadar, o sferă de aplicare suficient de largă pentru a asigura transparenţa şi
comparabilitatea segmentelor de afaceri cheie ale oricărei economii naţionale. În contextul internaţional
al ultimelor decenii, s-a constatat că entităţile economice care se confruntă cu dificultăţi financiare,
datorită operării în sistem globalizat, pot destabiliza într-o oarecare măsură pieţe financiare
internaţionale, degajând efecte adverse asupra economiei internaţionale. Plecând de la această realitate,
preocupările organismelor profesionale s-au axat nu doar pe consolidarea comparabilităţii şi fiabilităţii
sistemului de raportare financiară ci, inclusiv, pe asigurarea credibilităţii sistemului informaţional
financiar-contabil. Devine astfel tot mai evident rolul auditorului extern în securizarea şi credibilizarea
raportărilor financiare ale companiilor şi, implicit, al organismului profesional relevant în plan naţional.
Planul de Acţiune pe Ţară pentru îmbunătăţirea raportării financiare prevede că instituţia
responsabilă de implementarea IFRS este Consiliul Contabilităţii şi Raportării Financiare (CCRF).
Astfel, CCRF îi revine rolul de lider în ceea ce priveşte procesul de implementare a IFRS.
Monitorizarea implementării, conform planului citat, revine Grupului Român pentru Contabilitate, a
cărui membri au rolul de a asigura depăşirea eventualelor dificultăţi tehnice la nivel sectorial în ce
priveşte schimbarea sistemului de raportare financiară.
Rolul organismelor profesionale este acela de a „aduce o contribuţie cheie prin consultanţa pe
care o oferă clienţilor lor de afaceri şi prin programele CECCAR de pregătire profesională şi prin
influenţa corespunzătoare în ceea ce priveşte educaţia în domeniul contabilităţii. Apoi, Camera
Auditorilor Financiari din România are un rol profesional important în ce priveşte pregătirea şi
educarea membrilor săi auditori în domeniul IFRS.” Aşadar, încă din acest document de recunoaşte
importanţa programelor de pregătire profesională pe care Camera le derulează încă de la înfiinţarea sa.
Cu toate acestea, rolul Camerei în ceea ce priveşte sprijinirea implementării IFRS la nivel naţional nu
se limitează numai la atât. Rolul său este mult mai complex şi decurge din însuşi statutul său de
membru al IFAC. În această calitate, Camera are obligaţia de a sprijini aplicarea IFRS pe plan naţional,
întocmai cum are şi obligaţia legală de a organiza, coordona şi autoriza desfăşurarea activităţii de audit
financiar în România în numele statului.
Strategia Camerei privind susţinerea implementării IFRS în România are în vedere următoarele
obiective majore:
1. Asigurarea pregătirii profesionale în domeniul IFRS atât pentru auditori cât şi pentru stagiarii în
activitatea de audit financiar;
2. Participarea la consultările privind elaborarea legislaţiei specifice de implementare a IFRS;
3. Monitorizarea desfăşurării activităţii de audit ale membrilor săi pentru clienţii care întocmesc
raportări financiare în conformitate cu IFRS (unde este cazul);
4. Participarea la consultările privind elaborarea altor legi/reglementări care au incidenţă în
domeniul aplicării IFRS;
5. Asigurarea participării la consultări tehnice în domeniul aplicării IFRS, inclusiv, în măsura în
care este solicitată, în ce priveşte traducerea IFRS sau elaborarea de ghiduri profesionale în
domeniu;
6. Dezvoltarea unor parteneriate cu mediul academic (programe de master, protocoale, etc.)
privind responsabilizarea viitorilor specialişti în domeniul auditului vis-a-vis de rolul auditorilor
externi în implementarea IFRS.
Realizarea strategiei Camerei este asigurată din punct de vedere al cadrului legal prin
implicarea activă a acesteia la elaborarea şi implementarea Planului de Acţiune pe Ţară, plan aprobat
de Guvern, prin participarea în cadrul CCRF, atât la nivel decizional, cât şi la nivelul grupurilor de
lucru constituite în acest sens. Planul de acţiune pe ţară se constituie într-un document al cărui merit
principal constă în crearea cadrului de colaborare între toate instituţiile şi organizaţiile profesionale
interesate de implementarea şi îmbunătăţirea raportării financiare. La acesta se adaugă, încheierea
recentă a unui Memorandum de înţelegere între Grupul Român de Contabilitate şi fiecare dintre
organismele de reglementare cheie şi organizaţiile profesionale implicate în implementarea IFRS.
În vederea realizării obiectivelor strategice menţionate, Camera acţionează încă din 2004, de la
momentul în care au început consultările cu privire la Planul de Acţiune pe Ţară. Astfel, o serie de
obiective au putut fi atinse chiar cu mult înainte de termenele prevăzute, iar la altele se lucrează în
vederea atingerii lor cu cele mai bune rezultate.
Din punct de vedere tehnic, atingerea obiectivelor strategice ale Camerei sunt asigurate de
mecanismele deja puse în practică, cum ar fi:
  obligativitatea participării la cursurile de pregătire profesională atât pentru auditori, cât şi
pentru stagiarii în activitatea de audit financiar (40 ode ore anual pentru auditori si 25 de ore
anual pentru stagiari);
 Departamentul de monitorizare şi competenţă profesională care asigură nu numai verificarea
calităţii serviciilor prestate de către membrii Camerei, dar şi îndeplinirea obligaţiilor care le
revin acestora faţă de organismul profesional;
 organizarea mult mai riguroasă a examenelor de competenţă profesională;
 funcţionarea Grupului de Lucru al Camerei;
 aderarea Camerei la organisme internaţionale de prestigiu şi colaborarea cu acestea;
 colaborarea cu Institutul Contabililor Autorizaţi din Scoţia, precum şi cu alte organisme
profesionale din ţară şi străinătate;
Activităţile de supervizare şi control privind modul în care sunt respectate standardele de audit
(denumite control de calitate a auditului) sunt incluse în responsabilitatea unui departament distinct din
cadrul CAFR – departamentul de monitorizare şi competenţă profesională. Principial, acest
departament, realizează verificări periodice on-site în rândul auditorilor privind dosarele de audit
încheiate pentru situaţiile financiare aferente exerciţiului precedent.
Rezultatele controlului de calitate desfăşurat în perioada februarie 2003 – martie 2004 relevă
câteva aspecte prezentate în cele ce urmează.
14
Grafic 1 – sursa: CAFR

67
Auditori cu
angajamente
Fara activitate

Neinspectati

173

Principalele deficienţe descoperite au constat în:

 Existenţa unor auditori cu angajamente de audit care nu au cunoştinţă de
existenţa Normelor Minimale de Audit;
 Slaba respectare a prevederilor Normelor Minimale de Audit;
 Existenţa unor societăţi de audit care nu au raportat angajamentele de audit sau
au raportat cu întârziere, nerespectând data raportării stabilită prin hotărârea Camerei
 Existenţa unor neclarităţi cu privire la completarea raportului anual de activitate;
  Aplicarea ştampilei de auditor pe documente ce nu reprezintă lucrări de audit ci
alte lucrări din domeniul financiar-contabil (expertize, raport al cenzorului);
 Nerespectarea cerinţelor de deontologie profesională privind separarea
activităţilor de audit de cele de consultanţă
 Existenţa unor societăţi de audit care, în contractele încheiate cu clienţii lor,
menţionează că se efectuează auditul în conformitate cu ordonanţa 65/1994 a CECCAR, deşi
societăţile auditate sunt menţionate în OMFP nr. 94/2001
Intervalele (prezentate în tabelul 4, respectiv graficul 2) au următoarea semnificaţie principială
– indică respectarea procedurilor de audit cerute de normele de audit extern într-o proporţie precizată
de limitele intervalului respectiv, utilizând un mecanism de comensurare cantitativă.
Tabelul 4: Gradul de respectare a procedurilor prevăzute de ISA
Sursa: CAFR
Interval Nr. Auditori Pondere
(%)
Sub 50% 77 51
50%-65% 39 26
65%-80% 24 16
Peste 80% 12 8
Total 152 100

Graficul 2: Gradul de respectare a procedurilor prevăzute de ISA

Sursa: CAFR

Se poate observa cu uşurinţă nivelul alarmant de ridicat (50% dintre auditorii inspectaţi) în ceea
ce priveşte slaba conformare în practică vis-a-vis de cerinţele normelor de audit. Această stare de fapt a
generat adoptarea unor măsuri de avertizare şi sancţionare disciplinară a auditorilor care au eşuat în
respectarea normelor de audit. Ca măsură suplimentară CAFR a decis organizarea unor cursuri special
destinate instruirii profesionale a auditorilor „problemă”, axate pe carenţele descoperite cu ocazia
inspecţiilor.
La conferinţa anuală din 2005, preşedintele în exerciţiu a CAFR, a preferat o abordare
mult simplificată a problemelor care vizau conformitatea practicii cu normele de audit, comparativ cu
expunerea din anul precedent. La acel moment, preşedintele CAFR declara: „Nu am să vă dau citire,
câte societăţi au fost inspectate, câţi auditori au fost inspectaţi. După cum ştiţi, noi avem şi o grilă a
rezultatelor inspecţiei, care este de acum cunoscută, şi încercăm de fiecare dată să poziţionăm
rezultatele calităţii auditului constatate prin inspecţiile respective pe aceste grile. Fără îndoială că
rezultatele sunt de început, poate nu suficient de îmbucurătoare, dar credem noi că am deschis deja o
poartă, sper, pentru îmbunătăţirea acestei activităţi”. O astfel de declaraţie însă relevă o lipsa de
transparenţă a CAFR faţă de publicul larg. Trebuie remarcat faptul că nu doar auditorii, participanţi la
conferinţe, „inspectaţii”, au dreptul de a cunoaşte rezultatele controlului de calitate, grilele de inspecţie,
etc. CAFR acţionează în numele statului pentru protejarea interesului public. Probabil că o revenire la o
expunere profesională mult mai detaliată sau, mai bine, la prezentarea pe site-ul CAFR a rezultatelor
misiunilor de inspecţie, a măsurilor de corecţie adoptate şi a eficacităţii şi eficienţei acestor măsuri ar
reprezenta un pas înainte, prin transparenţă, către mult dorita credibilitate vizată de CAFR. Ar fi
dealtfel un model, inclusiv pentru membrii săi, de acţiune proactivă în demersurile de conformare cu
cerinţele Directivei a VIII-a a UE.
Astfel, analiza informaţiilor disponibile pentru rezultatele controlului de calitate realizat de
CAFR în perioada aprilie 2004 – martie 2005 relevă următoarele:
 Au fost inspectate 165 de societăţi de audit, dintre care 46 din Bucureşti;
 În continuare, s-a remarcat o preocupare slabă pentru respectarea standardelor de audit
şi a normelor minimale;
 Cazurile de abatere de la cerinţele de independenţă a auditorilor continuă să reprezinte
un motiv de îngrijorare a CAFR.
Conferinţa anuală din 2006, fiind o conferinţă dominată de preocupările generate de
alegerile generale ale membrilor consiliului CAFR, atenţia pentru detaliile de raportare privind
performanţele auditorilor financiari în materie de respectare a normelor de audit a intrat într-un con de
umbră. Foarte succint, preşedintele CAFR a punctat următoarele aspecte:
 potrivit noilor Norme privind controlul calităţii activităţii de audit, au fost stabilite o
serie de calificative în funcţie de gradul de respectare a normelor Camerei, materializat
în procentaje. Astfel, pentru un grad de conformitate:
 o sub 20%, calificativul obţinut este D
o cuprins în intervalul 21 – 65%, calificativul obţinut este C
o cuprins în intervalul 66 – 80%, calificativul obţinut este B
o cuprins în intervalul 81 – 100%, calificativul obţinut este A
Pentru calificativele nesatisfăcătoare, normele de calitate prevăd aplicarea unor sancţiuni
disciplinare. În perioada aprilie 2005 – martie 2006, au fost inspectate 158 de societăţi de audit,
respectiv 63 de auditori – persoane fizice (PFA). Asupra constatărilor acestor inspecţii planează însă în
continuare misterul. Singura informaţie disponibilă a fost: se poate observa o creştere a gradului de
conformitate a practicii de audit cu normele de audit extern.

Ponderea societatilor inspectate in

total societati de audit

35
30 35
31
25 27
procent

20 24
15
10
5
0

2002 2003 2004 2005

Ponderea PFA inspectate in total PFA (% )

2002

6 4 2003

3 2005
4
2004 2004
procent
2 2 2003
0 2002 2005
0
-
 O analiză atenta relevă faptul că, faţă de obiectivele şi proiectele iniţiale, secţiunile privind
auditul au fost mult aliniate la standardele internaţionale din domeniu.
In vederea asigurarii pregatirii profesionale in domeniul IFRS atat pentru auditori cat si
pentru stagiarii in activitatea de audit financiar, Camera desfăşoară programe de pregătire profesională
axate pe Standardele Internaţionale de Audit (ISA) şi IFRS din anul 2004. În tematica de pregătire
profesională precursoarele IFRS, Standardele Internaţionale de Contabilitate au fost prezente încă din
anul 2001. Elementele cheie pe care ne bazăm sunt:
 obligativitatea participării la cursuri (40 de ore anual pentru auditori, din
care 20 de ore structurate şi 25 de ore anual pentru stagiari);
 includerea în tematică a prezentării şi/sau aprofundării IAS-IFRS;
 urmărirea de către executivul Camerei a respectării tematicii stabilite;
 pregătirea lectorilor prin programe speciale (formarea de formatori);
 selectarea firmelor organizatoare de cursuri pe baza ofertelor, unul din
elementele de bază ale evaluării constituindu-l calitatea lectorilor;
 evaluarea calităţii actului de predare;
 testarea stagiarilor pe parcursul stagiului;
 asigurarea unui examen riguros la accesul în profesie;
 tematica examenului de aptitudini profesionale acoperă extensiv
IAS-IFRS.

Toate aceste elemente funcţionează deja, ele fiind îmbunătăţite de la an la an, atât pe baza
experienţei acumulate, cât şi în funcţie de evoluţiile pe plan internaţional. Astfel, în elaborarea tematicii
cursurilor de pregătire se ţine cont de standardele nou apărute/revizuite, acestea având prioritate în
programul de pregătire. De asemenea, auditorii trebuie să facă dovada că posedă cunoştinţe specializate
pentru anumite domenii, în măsura în care doresc să auditeze entităţi aparţinând pieţei de capital. În
acest scop, cu CNMV a fost stabilit un protocol de colaborare, ce s-a concretizat într-o serie de cursuri
obligatorii pentru membrii Camerei care doresc să auditeze entităţile reglementate şi supravegheate de
CNVM, cursuri încheiate cu test eliminatoriu. Camera intenţionează ca în viitorul apropiat să încheie
astfel de acorduri cu BNR şi CSA.
Camera a participat în cadrul CCRF la consultările privind modul şi momentul de implementare
a IFRS în România. Astfel, în cadrul şedinţelor CCRF şi GRC, Camera este reprezentată de
preşedintele în exerciţiu al Camerei, respectiv de un vicepreşedinte, ceea ce arată importanţa pe care
Consiliul Camerei o acordă activităţii acestei instituţii. Mai mult decât atât, Camera a participat şi la
consultările privind implementarea Directivelor a IV-a şi a VII-a în legislaţia naţională. Trebuie
subliniat că, din punct de vedere al pregătirii auditorilor în domeniul auditării situaţiilor financiare
întocmite în conformitate cu directivele menţionate, programul de pregătire profesională al Camerei pe
anul 2005 a pus un accent deosebit pe prezentarea acestor două directive atât pentru auditori, cât şi
pentru stagiari.
Camera a acordat o atenţie specială verificării serviciilor prestate de către auditorii care au în
portofoliul de clienţi societăţi care aplică IAS/IFRS. Din acest punct de vedere, inspecţiile la membrii
care au auditat societăţi cotate pe principala bursă de valori au avut loc mai des decât la celelalte firme
de audit, iar verificările din anii 2003, 2004 şi 2005 au fost extinse, la cererea Băncii Mondiale,
inclusiv la nivelul societăţilor comerciale.
Chiar dacă verificarea gradului de aplicare a IAS/IFRS nu intră în obiectul de activitate al
Camerei, în anii menţionaţi, în mod excepţional, Camera a putut acorda asistenţă de specialitate prin
Departamentul de monitorizare şi competenţă profesională atât CNVM cât şi CSA, în vederea
verificării gradului în care societăţile aflate sub supravegherea fiecărei instituţii au aplicat IAS. În
paralel, inspectorii au verificat şi raportul de audit ataşat situaţiilor financiare respective, concluziile
desprinse fiind discutate în Consiliul Camerei.
Practica internaţională impune ca entităţile care aplică IFRS să fie auditate. IFRS este aplicat în
mod obligatoriu de către entităţi care prezintă o importanţă majoră pentru economia naţională. Din
acest punct de vedere, conducerea acestor societăţi are nevoie de o credibilitate deosebită în ceea ce
priveşte corecta descărcare de responsabilitate pentru gestiunea resurselor încredinţate, iar acest lucru
nu poate avea loc în absenţa unui audit de calitate. Din această perspectivă, Camera s-a preocupat ca
modificările care se aduc în prezent Legii Societăţilor Comerciale să nu afecteze obligativitatea pentru
societăţile mari (în conformitate cu criteriile stabilite de încadrare în această categorie) de a contracta
auditorii. Până în prezent, deşi procesul legislativ încă nu este încheiat, demersul Camerei a fost luat în
considerare.
Pe de altă parte, pieţele reglementate au cerinţe specifice atât în domeniul raportării financiare,
cât şi al auditului. Camera a colaborat ori de câte ori a fost solicitată la elaborarea legislaţiei specifice
în diverse domenii, contribuţii importante fiind aduse la modificarea legilor de bază privind
funcţionarea CNVM şi a CSA pe aspectele privind auditul, precum a legii privind autorizarea
instituţiilor de credit. Acţionând în limitele mandatului său, Camera îşi propune să întreprindă în
continuare toate demersurile necesare pentru îmbunătăţirea legislaţiei respective.
Din anul 2005, urmare şi a sarcinilor asumate prin Planul de Acţiune pe Ţară, Camera a încheiat
o serie de protocoale cu mediul academic. Protocoalele respective, încheiate cu Facultatea de
Contabilitate şi Informatică de Gestiune din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti
vizează sprijinirea a două programe de master, absolvenţii acestora având un acces facilitat la calitatea
de stagiar în activitatea de audit. Scopul Camerei este de a responsabiliza viitorii membrii încă din
perioada studiilor academice în ce priveşte profesia de auditor. Totodată, masterele respective au o
componentă solidă în programă şi în ceea ce priveşte studierea IAS/IFRS, astfel încât se asigură o bună
pregătire a lor în acest domeniu.
Este posibil ca, în viitor, Camera să încheie şi alte protocoale similare, având în vedere că
Directiva a VIII-a prevede, opţional, anumite facilităţi privind accesul la profesie, pentru acei
absolvenţi de studii universitare/postuniversitare care pot demonstra că au acumulat o serie din
cunoştinţele teoretice prevăzute în Directivă anterior obţinerii calităţii de stagiar în activitatea de audit.
În contextul strategiei adoptate de România pentru aderarea la UE, programul naţional de
dezvoltare a contabilităţii şi auditului reprezintă o componentă importantă a consolidării arhitecturii
financiare naţionale. Situaţiile financiare întocmite şi monitorizate pe baza unor standarde contabile şi
de audit credibile reprezintă unul din stâlpii principali ai unei arhitecturi financiare solide. Scandalurile
financiare care au zguduit Statele Unite, Italia şi Olanda şi crizele economice care au izbucnit în Asia şi
America de Sud poartă mărturia unei importanţe care nu poate fi estimată a acestui stâlp. În luna
februarie 2003, în parteneriat cu Banca Mondială, Guvernul României a efectuat o evaluare a
standardelor şi practicilor sale de contabilitate şi audit pentru a identifica reformele necesare pentru
îmbunătăţirea raportării financiare. Acesta este contextul care a condus la evidenţierea faptului că
Guvernul României caută, astfel, să întărească arhitectura financiară globală, mai specific, soliditatea
sectorului financiar şi atractivitatea pieţei româneşti de capital, dar şi să dezvolte sectorul privat în
general.
Hotărârea Guvernului nr. 2170/noiembrie 2004 punea bazele constituirii unui nou organism –
Colegiul Consultativ al Contabilităţii, ulterior devenit CCRF – şi, totodată adopta „Strategia de ţară
pentru implementarea Planului de Acţiune pe Ţară în vederea îmbunătăţirii raportărilor financiare în
România”. Obiectivul strategic a fost identificat ca fiind "îndeplinirea, înainte de 2007 - data aderării -
a principalelor obligaţii privind contabilitatea şi auditul, ce decurg din acquisul comunitar".
Planul de acţiune pe ţară vizează aspecte precum:
a) Alinierea standardelor şi legislaţiei din domeniul contabilităţii şi auditului la
acquis-ul comunitar
b) Îmbunătăţirea raportării financiare a băncilor, companiilor de asigurări şi
fondurilor de pensii
c) Îmbunătăţirea elaborării şi publicării situaţiilor financiare ale entităţilor juridice
şi cele consolidate
 d) Stabilirea unor reglementări de supraveghere a contabilităţii şi auditului
e) Adoptarea de măsuri pentru îmbunătăţirea independenţei CAFR de MFP inclusiv
independenţa în aparenţă
f) Întărirea capacităţii CAFR prin stabilirea unui acord de înfrăţire cu un organism
profesional din domeniul contabilităţii
g) Îmbunătăţirea pregătirii şi stagiului profesional
Analizând progresele realizate de la momentul adoptării strategiei de modernizarea a
contabilităţii şi auditului şi până în prezent, echipa de cercetare a identificat următoarele aspecte de
interes3:
a) Alinierea standardelor şi legislaţiei din domeniul contabilităţii şi auditului la
acquis-ul comunitar
Au fost luate măsuri pentru eliminarea discrepanţelor dintre legislaţia românească şi IFRS şi
ISA4. Identificarea conflictelor dintre legislaţia românească şi legislaţia contabilităţii şi auditului a
început şi se aşteaptă să fie finalizată până la sfârşitul anului 2006. Codul IFAC a fost adoptat în
întregime de membrii CAFR. Un manual5 pentru a explica cerinţele ISA a fost publicat de CAFR şi
distribuit membrilor săi.
Dificultăţi/Derapaje: În discuţiile purtate cu oficialii CAFR pe parcursul întâlnirilor avute cu
membrii echipei de cercetare, au fost semnalate dificultăţile întâmpinate de organismul profesional în
asigurarea unei traduceri6 de calitate şi în timp optim a standardelor internaţionale de audit şi a codului
de conduită etică profesională elaborate de IFAC. Constrângerile majore sunt determinate de raţiuni
economice, resursă umană şi de obţinerea dreptului de copyright de la IFAC. La nivelul CAFR sunt
căutate soluţii pentru a putea rezolva această problemă.
c) Îmbunătăţirea elaborării şi publicării situaţiilor financiare ale persoanelor
juridice, inclusiv ale grupurilor
Situaţiile financiare în format simplificat rămân singurele situaţii financiare puse la dispoziţie
de companiile cotate pe websituri oficiale şi pe suport de hârtie cu excepţia unor companii care pun la
dispoziţia publicului situaţii financiare complete.
Dificultăţi/Derapaje: O simplă incursiune la Registrul Comerţului pentru a solicita un set de
situaţii financiare însoţite de raportul de audit relevă că, spre deosebire de situaţiile financiare,
rapoartele de audit în general nu sunt disponibile. Totuşi, trebuie remarcat că situaţiile financiare

3
Sunt prezentate concluziile echipei în ceea ce priveşte performanţele înregistrate în domeniul auditului. Acolo unde s-a
considerat oportune, au fost incluse şi observaţii care vizează domeniul contabilităţii.
4
OMF 1752/2005, respectiv OMF 904/2005. Detaliile au fost expuse în cadrul obiectivului 1.1., acţiunile 2 şi 5, respectiv
obiectivului 1.2., acţiunea 3.
5
Norme minimale de audit, CAFR, Editura Economică, 2000
6
Traducere engleză - română
auditate sunt uşor de obţinut pentru un număr din ce în ce mai mare de companii cotate. Potrivit
Directivei a IV-a a UE, „legislaţia pieţei de capital conţine penalităţi severe pentru publicarea unor
rapoarte anuale care conţin erori semnificative şi care induc în eroare.”

d) Stabilirea unor reglementări de supraveghere a contabilităţii şi auditului

Examinarea situaţiilor financiare întocmite pe baza Standardelor Internaţionale de Contabilitate
de către organismele de reglementare în ceea ce priveşte exhaustivitatea, coerenţa şi acurateţea s-a
intensificat. CAFR a adoptat măsuri de diseminare publică a publice noilor proceduri de control al
calităţii pentru auditori. Aşa cum s-a arătat mai sus, s-a înregistrat un progres semnificativ pentru a se
asigura că auditorii respectă standardele de audit şi codul de conduită etică profesională aplicabile.
Codul IFAC a fost adoptat fără rezerve. De asemenea, CAFR respectă deja majoritatea cerinţelor
prevăzute în proiectul Directivei a VIII-a a UE, cu excepţia celor referitoare la construirea funcţiei de
supraveghere a profesiei.
Dificultăţi/Derapaje: Deşi sunt exemple de sancţiuni acordate membrilor săi pentru realizarea
defectuoasă a auditului, există totuşi puţine dovezi că sancţiunile au fost aplicate pe scară largă
companiilor şi auditorilor lor pentru a pune în aplicare respectarea.
Cât priveşte crearea organismului de supraveghere a profesiei, pentru a delimita funcţiile de
auto-reglementare, control şi reprezentare a intereselor membrilor săi, mai sunt multe de făcut.
Prioritatea pe termen scurt şi mediu a fost să se dezvolte o profesie de audit auto-reglementată de
calitate. De altfel, inclusiv unele dintre ţările membre ale UE (cu multe instituţii sofisticate de auto-
reglementare), se află încă în etapa de implementare acestui proces. Astfel, este de înţeles ca România
– CAFR – să procedeze cu atenţie şi să caute să aleagă cel mai bun dintre modelele care se vor contura
în practicile comunitare şi care se potrivesc mediului românesc.

e) Adoptarea de măsuri pentru îmbunătăţirea independenţei CAFR de MFP

inclusiv independenţa în aparenţă
Cât priveşte măsurile de a îmbunătăţi independenţa CAFR de MFP inclusiv independenţa în
aparenţă: membrii Consiliului CAFR consideră că ei sunt independenţi de MFP. Cât priveşte
independenţa în aparenţă, Consiliul susţine că rolul membrilor săi cu funcţie în MFP este de a asigura o
punte de legatură cu organismul care asigură promovarea iniţiativelor de reglementare în domeniul
auditului, respectiv de a proteja interesele membrilor non-activi.
Dificultăţi/Derapaje: Aspectele implicate de această problemă sunt extrem de sensibile. Pentru
a delimita însă foarte clar rezultatele analizei noastră de orice interpretare posibilă trebuie făcută o
precizare: scopul analizei nu a vizat persoanele în cauză, ci examinarea procedurilor şi proceselor reale,
în afara oricăror speculaţii pe această temă. Suspiciunile legate de independenţa CAFR de MFP,
precum şi de imaginea de independenţă provin în mare parte şi datorită lipsei de transparenţă a CAFR
în faţa publicului, fapt relevat de altfel în rezultatele studiilor întreprinse şi expuse anterior. O scurtă
examinare a site-urilor oficiale ale unor organisme profesionale similare din ţările membre ale UE
relevă o practică încetăţenită: expunerea unor informaţii detaliate de natură profesională 7 privind
membrii aparatului de conducere şi reprezentare. De asemenea, sunt descrise competenţele celor care
conduc entitatea precum şi declaraţii de (ne)apartenenţă politică. În cazul CAFR, din moment ce
funcţia de prim-vicepreşedinte revine unui ministru în cabinetul în exerciţiu, iar o parte considerabilă
dintre membrii consiliului au o apartenenţă politică oficială, la care se adaugă lipsa de transparenţă,
suspiciunile încep să înflorească. Argumentul, de altfel frecvent utilizat, precum că membrii consiliului
CAFR sunt aleşi în mod democratic de membrii săi, nu poate sta „în picioare” plasat faţă în faţă cu
imaginea de independenţă. Un organism profesional serios care doreşte să-şi promoveze imaginea de
independenţă elaborează şi aplică proceduri stricte privind candidatura pentru funcţiile din consiliul său
astfel încât să se protejeze împotriva suspiciunilor invocate. Ceea ce, parafrazându-l pe Caragiale, „este
minunat, dar lipseşte cu desăvârşire” din regulamentul de organizare a CAFR. Altfel spus, atâta vreme
cât, procedurile nu vor fi modificate şi aplicate cu stricteţe, dublate de o deschidere către transparenţă şi
comunicare, CAFR este condamnată la o imagine de independenţă „cam şifonată”.

f) Îmbunătăţirea pregătirii şi stagiului profesional

Pregătirea profesională continuă este organizată la nivel regional şi se aşteaptă ca aceasta să
acţioneze ca un catalizator pentru dezvoltarea unor grupuri de discuţii regionale şi locale. Adoptarea
IFRS şi ISA este un obiectiv important pentru o ţară ca România cu o istorie recentă restrânsă în ceea
ce priveşte aplicarea practică a standardelor contabile şi de audit. Mediul academic a inclus standardele
IFRS şi IAS în toate programele lor de cursuri universitare, post universitare şi master. Există o
varietate largă de cărţi în limba română şi profesori universitari buni care cunosc teoria.
Atât CAFR, cât şi CECCAR au instituit programe de acreditare şi programe de pregătire
continuă care prezintă standardele IAS-IFRS-ISA. Astfel, nivelul de cunoştinţe şi practică pentru noile
standarde la nivel de student/stagiar se îmbunătăţeşte. Totuşi, se consideră că acest progres va fi
insuficient pentru a permite entităţilor de interes public aşa cum sunt ele definite în legislaţia
românească să întocmească situaţii financiare potrivit IFRS/IAS de calitate pentru anul care se încheie
la 31 decembrie 2005. Sunt prea multe de învăţat şi prea puţini contabili şi auditori cu experienţă. Acest
domeniu a primit o atenţie semnificativă în elaborarea Planului de acţiune pe ţară. Cel mai important

7
CV-urile individuale.
pas a constat în a face posibilă cooperarea dintre organismele profesionale şi mediul academic în ceea
ce priveşte terminologia, programele şi procesele de acreditare.
Dificultăţi/Derapaje: În ceea ce priveşte programele de instruire profesională continuă există
câteva lacune care, pentru a fi eliminate, încă necesită eforturi susţinute. Studiile noastre au relevat
faptul că la nivelul CAFR nu există o strategie anuală/multianuală privind instruirea profesională.
Tematica acestor cursuri este adesea stabilită ad-hoc, fără o viziune inteligibilă pe termen mediu şi
lung. Un alt aspect semnalat de intervievaţi, relevă o practică încetăţenită, contrară principiilor ce
caracterizează o economie de piaţă, este limitarea accesului la organizarea cursurilor de instruire
profesională la nivelul firmelor de audit, membri ai CAFR. Chiar şi în aceste condiţii, criteriile de
autorizare a firmelor să organizeze cursurile nu sunt publice, transparente şi consecvente. Dincolo de
aceste aspecte, există şi opinii care susţin că impunerea lectorilor de către CAFR companiilor
organizatoare conduce adesea la o slabă calitate a cursurilor. Analizând aceste opinii prin prisma
efectelor generate de măsura adoptată de CAFR pentru cursurile de instruire profesională în anul 2005
– de a permite exercitarea liberă a opţiunii auditorilor/stagiarilor în profesie pentru un organizator sau
altul, simultan cu libertatea acordată organizatorilor pentru alegerea lectorilor – concluziile sunt
suficient de sugestive: un grup foarte restrâns de organizatori au concentrat auditorii şi stagiarii de pe
piaţă la cursurile lor. Calitatea şi-a spus cuvântul. A existat o proporţie semnificativă de organizatori
pentru care s-au exercitat opţiuni insuficiente din partea cursanţilor care să permită organizarea
cursurilor. Reacţia ulterioară a CAFR nu necesită comentarii: în anul 2006, la cursurile de instruire
profesională continuă vor avea dreptul să predea numai auditorii – formatori care vor participa la un
curs special organizat pentru ei de CAFR în cursul lunii noiembrie 20068. „Protestul” membrilor
formatori CAFR faţă de această decizie nu s-a lăsat aşteptat: din lipsă de cvorum, CAFR a abandonat
organizarea cursurilor pentru formatori. Aceste practici au consecinţe nocive asupra calităţii pregătirii
profesionale.
Abordând şi ce-a de-a doua latură a problemei discutate, eforturile de instruire profesională nu
trebuie să se oprească la graniţa auditori – stagiari – studenţi. Ele ar trebui să vizeze şi pe cei care
îndeplinesc funcţii de contabilitate şi audit în industrie, administraţie, organisme de reglementare şi
profesii. Aceste grupuri nu au nici timpul, nici resursele pentru a fi la curent cu modificările
standardelor.

g) Întărirea capacităţii CAFR prin stabilirea unui acord de înfrăţire cu un organism

profesional din domeniul contabilităţii

8
www.cafr.ro
 Dificultăţi/Derapaje: Deşi un acord oficial de înfrăţire nu s-a făcut, CAFR şi CECCAR au
încercat o apropiere, pe care am califica-o deocamdată drept „tatonare”. Ambele organisme au acceptat
invitaţii pentru participarea la simpozioane, conferinţe, grupuri de lucru, însă relaţia este încă marcată
de tensiune. Atitudinea CECCAR, de sabotaj consecvent a oricăror eforturi ale CAFR de aderare la
organizaţiile profesionale regionale şi internaţionale, este deja notorie în mediul profesional naţional şi
internaţional.