Sistsemul institutiilor europene dupa tratatul de la Nisa

Obiectivul Tratatului de la Nisa, considerat indispensabil viitoarei extinderi, este să

conţină prevederi pentru a asigura o bună activitate instituţională în momentul când
Uniunea va avea aproape 30 de membri, înscriindu-se deci în viziunea unei reforme
instituţionale ale cărei trei axe principale sunt: componenţa şi modul de funcţionare al
instituţiilor europene, procedura de decizie din cadrul Consiliului de Miniştri şi
consolidarea cooperării între instituţii. Tratatul de la Nisa a fost semnat pe 26 februarie
2001 şi a intrat în vigoare la 1 februarie 2003, după ce a fost ratificat de fiecare stat
membru, fie prin vot în parlamentul naţional, fie prin referendum.
În continuare voi prezenta o serie de informaţii despre principalele modificări introduse
de Tratatul de la Nisa la nivel instituţional.
PARLAMENTUL EUROPEAN
Prin Tratatul de la Nisa a fost consolidat rolul de colegislator al Parlamentului
European, procedura de codecizie urmând să fie aplicată şi în domeniile: lupta împotriva
discriminărilor, coeziune economică şi socială, vize, azil, imigraţie. Domeniile în care
Parlamentul poate sesiza Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene au fost, de
asemenea, extinse. Tratatul de la Nisa asigură o bază juridică partidelor politice din
statele membre prin definirea unui statut care să permită mai ales stabilirea unor reguli
asupra modalităţilor de finanţăre a acestora. A fost stabilit un număr maxim de 732 de
mandate în Parlamentul European (în loc de 626, cum prevedea Tratatul de la
Amsterdam). Prin Tratatul de la Nisa, numărul locurilor în Parlamentul European s-a
redus pentru unele state. De exemplu, Franţa are, conform Tratatului de la Nisa, 72 de
locuri în Parlament, în timp ce înainte de intrarea în vigoare a Tratatului avea 87.
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE
În cadrul Consiliului Uniunii Europene sunt utilizate două proceduri de vot:
unanimitatea şi majoritatea calificată. În perspectiva viitoarei extinderi, menţinerea
unanimităţii, procedură care asigură fiecărui stat drept de veto, ar putea face să apară
obstacole în luarea deciziilor. Majoritatea calificată are la bază un sistem de ponderare a
voturilor în cadrul Consiliului Uniunii Europene, fiecărui stat fiindu-i atribuit un anumit
număr de voturi, funcţie de populaţia sa. Numărul de voturi per stat pentru UE cu 27 de
state membre este:
Statul/Statele Număr de voturi/stat
Germania, Franţa, Italia, Marea Britanie 29
Spania, Polonia 27
România 14
Olanda 13
Belgia, Republica Cehă, Grecia, Ungaria, Portugalia 12
Austria, Bulgaria, Suedia 10
Danemarca, Irlanda, Lituania, Slovacia, Finlanda 7
Estonia, Cipru, Letonia, Luxemburg, Slovenia 4
Malta 3
TOTAL 345
Tratatul de la Nisa stabileşte noi reguli ale majorităţii calificate, de aplicat începând din
2005: pentru ca o decizie să fie adoptată este necesar, pe lângă o majoritate de voturi (255
din 345 pentru o Uniune cu 27 de state membre), şi ca majoritatea statelor să fi votat
favorabil (14 din 27).
Votul în majoritate calificată a fost extins la următoarele domenii, în care era necesară
unanimitate: coeziunea economică şi socială, încheierea de acorduri internaţionale în
domeniul proprietăţii intelectuale şi al serviciilor, cooperarea judiciară în materie civilă.
COMISIA EUROPEANĂ
Conform Tratatului de la Nisa, începând din 2005, în componenţa Comisiei Europene
intră numai câte un comisar de provenienţă din fiecare stat membru. Atunci când Uniunea
va avea mai mult de 27 de state membre, numărul comisarilor va rămâne acelaşi (27) şi
va fi instaurat un sistem de rotaţie ale cărui reguli vor fi stabilite de către Consiliu prin
vot în unanimitate1. Pentru buna funcţionare a Comisiei, puterile preşedintelui acesteia
au fost extinse. Preşedintele are în atribuţiile sale organizarea internă, eventualele
remanieri, va putea cere demisia comisarilor. Preşedintele este desemnat de către
Consiliul Uniunii Europene, prin vot în majoritate calificată.
CURTEA DE JUSTIŢIE A COMUNITĂŢILOR EUROPENE
Pentru o mai bună funcţionare a Curţii de Justiţie şi pentru scurtarea termenelor de
judecată, Tratatul de la Nisa prevede unele modificări în ceea ce priveşte competenţele
Curţii de Justiţie şi cele ale Tribunalului de Primă Instanţă. Curtea de Justiţie, având câte
un membru din fiecare stat UE, se poate reuni în plen sau în cameră lărgită. Prin Tratatul
de la Nisa, acţiunile directe pot fi depuse numai la Tribunalul de Primă Instanţă, care va
avea competenţă şi asupra unor anumite acţiuni pentru pronunţarea unei hotărâri
preliminare asupra validităţii unui act comunitar.
CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ, COMITETUL ECONOMIC ŞI
SOCIAL ŞI COMITETUL REGIUNILOR
Tratatul de la Nisa prevede că fiecare stat membru are câte un reprezentant în Curtea
de Conturi, numit de Consiliu prin vot în majoritate calificată. În ceea ce priveşte
Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor, a fost stabilit un număr maxim de
350 de membri. Conform prevederilor Tratatului, Comitetul Economic şi Social este
reprezentantul organismelor economice şi sociale din societatea civilă. Membrii
Comitetului Regiunilor trebuie să aibă un mandat electoral în colectivitatea pe care o
reprezintă.
VALORI DEMOCRATICE
Prin Tratatul de la Nisa a fost creat un mecanism de conservare a valorilor democratice.
Consiliul Uniunii Europene, statuând cu o majoritate de 4/5 şi după consultarea
Parlamentului European, poate adresa o recomandare unui stat pe al cărui teritoriu s-a
constatat existenţa riscului de violare a drepturilor fundamentale. “Declaraţia privind
viitorului Europei”, anexă a Tratatului de la Nisa, cuprinde prevederi asupra statutului
Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, care nu este incorporată în Tratat.