1

CONTABILITATE BAZELE TEORIEI SI PRACTICII CONTABILE

Legea contabilitatii –Legea nr.82 din 24 decembrie 1991
Repubicata,actualizata si modificata
Dipozitii generale
ART.1
1.Societatile comerciale,societatile/companiile nationale,regiile autonome,institutele
nationale de cercetare – dezvoltare,societatile cooperatiste si celelalte persoane juridice au
obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitatea financiara,potrivit prezentei legi.
2.Institutiile publice,asociatiile si celelalte personae juridice cu si fara scop patrimonial au
obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitatea financiara.
3.Subunitatile fara personalitate juridica,cu sediul in strainatate,care apartin persoanelor
prevazute la alin.(1)si(2) cu sediul in Romania,precum si subunitatile fara personalitate
juridical din Romania care apartin unor persone juridice cu sediul in strainatate au obligatia
sa organizeze si sa conduca contabilitatea proprie ,potrivit prezentei legi.
4.Organismele de plasament colectiv care nu sunt constituite prin act constitutiv,astfel cum
sunt prevazute in legislatia pietei de capital,fondurile de pensii facultative,fondurile de pensii
administrate privat si alte entitati organizate pe baza Codului civil au obligatia sa organizeze
si sa conduca contabilitatea financiara.
5.Persoanele juridice care desfasoara activitati in scopul realizarii de venituri au obligatia sa
conduca evident contabilitatea pe baza regulilor contabilitatii in partida simpla sau,la
optiunea acestora,pe baza regulilor contabilitatii in partida dubla,potrivit reglementarilor
contabile emise in acest sens,cu exceptia situatiei in care in legislatia fiscal se prevede altfel.
(OU 79/10.12.2014).
6.Persoanele prevazute la aln.(1) – (4) organizeaza si conduc,dupa caz,si contabilitatea de
gestiune,potrivit reglementarilor elaborate in acest sens.

ART.2
1.Contabilitatea este o activitate specializata in masurarea ,elaborarea ,cunoasterea, gestiunea
si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii,precum si a rezultatelor obtinute din
activitatea persoanelor prevazute la art.1.
2.Contabilitatea trebuie sa asigure inregistrarea cronologica si
sistematica,prelucrarea,publicarea si pastrarea informatiilor cu privire la pozitia financiara si
alte informatii referitoare la activitatea desfasurata,atat pentru cerintele interne ale
acestora,cat si in relatiile cu investitorii prezenti si potentiali,creditorii financiari si
comerciali,clientii,institutiile publice si alti utilizatori.(OU 37/13.04.2011)
3.Contabilitatea publica cuprinde:
-Contabilitatea veniturilor si cheltuielilor bugetare,care sa reflecte incasarea veniturilor si
plata cheltuielilor aferente exercitiului bugetar;
-Contabilitatea Trezoreriei Statului;
-Contabilitatea generala bazata pe pricipiul constatarii drepturilor si obligatiilor,care sa
reflecte evolutia situatiei financiare si patrimoniale,precum si a excedentului sau a deficitului
patrimonial
4.Contabilitatea institutiilor publice asigura informatii ordonatorilor de credite cu privire la
executia bugetelor de venituri si cheltuieli ,patrimonial aflat in adminstrare,precum si pentru
intocmirea contului general anual de executie a bugetului de stat,a contului anual de executie
a bugetului asigurarilor sociale de stat,fonduri speciale,precum si a conturilor anuale de
executie ale bugetelor locale.
ART.3
1.Contabilitatea se tine in limba romana si in moneda nationala.
2.Contabilitatea operatiunilor efectuate in valuta se tine atat in moneda nationala,cat si in
valuta,potrivit reglementarilor elaborate in acest sens.
 2
ART.4
1.Ministerul Finatelor Publice elaboreaza si emite norme si reglementari in domeniul
contabilitatii, planul de conturi general,modelele situatiilor financiare,registrelor si formulare
lor comune privind activitatea financiara si contabila normele metodologice privind
intocmirea si utilizarea acestora.
2.Ministerul Finantelor Publice elaboreaza si emite norme privind contabilitatea in partida
simpla.
3.Normele si reglemantarile contabile specifice anumitor domenii de activitate se elaboreaza
si se emit de institutii cu atributii in acest sens,cu avizul Ministerului Finantelor Publice,dupa
cum urmeaza:
-De catre Banca Nationala a Romaniei,pentru institutiile de credit.institutiile financiare
nebancare,definite potrivit reglementarilor legale,inscrise in Registrul general,institutiile de
plata si institutiile emitente de moneda electronic,definite potrivit legii,care acorda credite
legale de servicii de plata,respective emitere de moneda electronic si prestare de servicii de
plata,si pentru Fondul de garantare a depozitelor in sistem bancar,
-De catre Autoritatea de Supraveghere financiara,pentru entitatile autorizate,reglementate
si supravegheate de aceasta institutie.
Alin.3
Elaborarea reglementarilor prevazute la alin (1),(2)si(3) se face cu consultarea organismelor
de profil.
ART.5
1.Persoanele prevazute la art.1 alin(1)-(4) au obligatia sa conduca contabilitatea in partida
dubla si sa intocmeasca situatii financiare anuale,potrivit reglementarilor contabile aplicate.
2. Categoriile de persoane care pot tine contabilitatea in partida simpla se stabilesc prin ordin
al ministerului finantelor publice.
3.Pentru organizatii patronale si sindicale,precum si pentru alte categorii de organizatii fara
scop patrimonial,care nu desfasoara activitati economice,Ministerul Finantelor Publice
aproba un sistem simplificat de raportare financiara avand in vedere si cerintele organismelor
europene de profil.
ART.6
1.Orice operatiune economico –financiara efectuata se consemneaza in momentul efectuarii
ei intr-un document care sta la baza inregistrarilor in contabilitate,dobandind astfel calitatea
de document justificativ.
2.Documentele justificative care stau la baza inregistrarilor in contabilitate angajeaza
raspunderea persoanelor care l-au intocmit,vizat si aprobat,precum si a celor care le-au
inregistrat in contabilitate dupa caz.
ART.7
1.Persoanele prevazute la art.1 au obligatia sa efectueze inventarierea generala a elementelor
de natura avtivelor,datoriilor si capitalurilor proprii detinute la inceputul activitatii,cel putin o
data in cursul exercitiului financiar precum si in cazul fuziunii,divizarii sau lichidarii si in
alte situatii prevazute de lege.
2.Ministerul Finantelor Publice poate aproba exceptii de la regula inventarierii anuale pentru
unele bunuri cu cracter special aflate in administrarea institutiilor publice,la propunerea
ordonatorilor de credite.
3.Rezultatele inventarierii se inregistreaza in contabilitate potrivit reglementarilor contabile
aplicabile.
ART.8
1.Evaluarea elementelor detinute cu ocazia inventarierii si prezentarea acestora in situatiile
financiare anuale se fac potrivit reglementarilor contabile aplicabile.
2.Reevaluarea imobilizarilor corporale se face la valoarea justa,in conformitate cu
prevederile contabile aplicabile.(OU 37/13.04.2011)
3.Evaluarea elementelor monetare in valuta si a celor exprimate in lei,a caror decontare se
 3
face in functie de cursul unei valute,se efectueaza potrivit reglementarilor contabile
aplicabile.(OU 37/13.04.2011)
4Valoarea activelor si datoriilor,cu ocazia reorganizarilor efectuate potrivit legii,se determina
de regula,de evaluatori autorizati conform reglementarilor legale in vigoare.
ART.9
1.Documentele oficiale de prezentare a activitatii economico financiare a persoanelor
prevazute la art.1,sunt situatiile financiare anuale,intocmite potrivit reglementarilor contabile
aplicabile si care trebuie sa ofere o imagine fidela a pozitiei financiare ai a altor informatii,in
conditiile legii,referitoare la activitatea desfasurata.(OU 37/13.04.2011)
2.Pentru institutiile publice documentul oficial de prezentare a situiatiei patrimoniului aflat
in administrarea statului si a unitatilor administrative – teritoriale si a executiei bugetului de
venituri si cheltuieli este situatia financiara trimestriala si anuala.
3.Societatile – mama ,definite astel in reglementarile contabile aplicabile grupurilor de
societati,intocmesc si prezinta situatii financiare anuale consolidate,in conditiile prevazute de
reglementarile contabile aplicabile.
ART. 10
1.Raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii la persoanele prezavute la art.1
revine administratorului,ordonatorului de credite sau altei persona care are obligatia
gestionarii entitatii respective.(OU 37/13.04.2011)
2.Contabilitatea se organizeaza si se conduce,de regula in compartimente distincte,conduse
de director economic,contabil sef sau alta persoana imputernicita sa indeplineasca aceasta
functie.Aceste personae trebuie sa aiba studii economice superioare.(OU 79/10.12.2014)
3.Contabilitatea poate fi organizata si condusa pe baza de contracte de prestari servicii in
domeniul contabilitatii,incheiate cu personae fizice sau juridice,autorizate potrivit
legii,member ale Corpului Expertilor Contabili si Contabilior Autorizati din Romania.
4Raspunderea pentru aplicarea necorespunzatoare a reglementarilor contabile revine
directorului economic,contabilului sef sau altei personae imputernicite sa indeplineasca
aceasta functie,impreuna cu personalul din subordine.In cazul in care contabilitatea este
organizata si condusa pe baza de contracte de prestari servicii raspunderea revine acestora.
ART.11
1.Detinerea,cu orice titlu,de elemente de natura activelor si datoriilor,precum si efectuarea
de operatiuni economico – financiare,fara sa fie inregistrate in contabilitate ,sunt interzise.
ART.12
1.Contabilitatea imobilizarilor se tine pe categorii si pe fiecare obiect de evident.
2.Contabilitatea stocurilor se tine cantitativ si valoric sau numai valoric,in conditiile stabilite
de reglementarile legale.
ART.13
1.Inregistrarea ,evaluarea si prezentarea elementelor de natura activelor,datoriilor si
capitalurilor proprii se efectueaza conform reglementarilor contabile aplicabile.(OU
37/13.04.2011)
ART.14 Abrogat (OU 37/13.04.2011)
ART.15
Valoarea actiunilor emise sau a altor titluri,precum si varsamintele efectuate in contul
capitalului subscris se reflecta distinc in contabilitatea.
ART.16
Contabilitatea clientilor si furnizorilor,a celorlalte creante si obligatii se tine pe
categorii,precum si pe fiecare persoana fizica sau juridica.
ART.17
1.Contabilitatea cheltuilelilor se tine pe feluri de cheltuieli,dupa natura sau destinatia lor ,dupa
caz.
2.Contabilitatea veniturilor se tine pe feluri de venituri,dupa natura sau sursa lor,dupa caz.
3.Contabilitatea veniturilor si cheltuielilor bugetului general consolidate se tine pe
 4
subdiviziunile clasificatiei bugetare.
Art.18
Contabilitatea institutiilor publice asigura inregistrarea drepturilor constatate,veniturilor
incasate ,angajamentelor bugetare,angajamentelor legale,platilor de casa si a cheltuilelilor
efective,pe subdiviziunile clasificatiei bugatare potrivit bugetului aprobat si normelor
metodologice elaborate de Ministerul Finantelor Publice.
ART.19
In contabilitatea ,profitul sau pierderea se stabileste cumulate de la inceputul exercitiului
financiar.Inchiderea conturilor de venituri si cheltuieli se efectueaza, de regula,la sfarsitul
execitiului financiar.
ART.20
Registrele de contabilitate obligatorii sunt:
-Registru jurnal
-Registru inventar
-Cartea mare.
Intocmirea , editarea si pastrarea registrelor de contabilitate se efectuaeaza conform normelor
elaborate de Ministerul Finantelor Publice.
ART.21
Registrele de contabilitate se utilizeaza in stransa concordanta cu destinatia acestore si se
prezinta in mod ordonat si astfel completate incat sa permita ,in orice moment, identificarea
si controlul operatiunilor contabile efectuate.
ART.22
Pentru verificarea inregistrarii corecte in contabilitate a operatiunilor efectuate se intocmeste
balanta de verificare ,cel putin la inchiderea execitiului financiar,la termenele de intocmire a
situatiilor financiare,a raportarilor contabile,precum si la finele perioadei pentru care entitatea
trebuie sa intocmeasca declaratia privind impozitul pe profit/venit,potrivit legii.(OU
37/13.04.2011)
ART. 23
1.Persoanel prevazute la art.1 care utilizeaza sisteme informatice de prelucrare automata a
datelor au obligatia sa asigure prelucrarea datelor inregistrate in contabilitate in conformitate
cu reglementarile contabile aplicabile,control si pastrarea acestora pe suporturi tehnice timp
de 10 ani.(OU 37/13.04.2011
2.Persoanele prevazute la alin.1 au obligatia sa asigure autoritatilor fiscale accesul la datele
pastrate pe suporturi tehnice.(OU 37/13.04.2011)
ART.24
Inregistrarea in contabilitate a operatiunilor determinate de fuziunea,divizarea sau
incetarea,potrivit legii,a activitatii personale prevazute la art.1 se face pe baza documentelor
corespunzatoare intocmite in asemenea situatii.
ART. 25
Registrele de contabilitate obligatorii si documentele justificative care stau la baza
inregistrarilor in contabilitatea financiara se pastreaza in arhiva persoanelor prevazute la art.1
timp de 10 ani,cu incepere de la data incheierii exercitiului financiar in cursul caruia au fost
intocmite,cu exceptia statelor de salarii ,care se pastreaza timp de 50 ani.
Prin exceptie de la prevederile alin.1 se pot stabili,in mod justificat,prin ordin al ministrului
finantelor publice, registrele de contabilitate si documentele justificative care se pastreaza 5
ani.
ART.26
In cazul de pierdere ,sustragere sau distrugere a documentelor financiar – contabile se vor
lua masuri de constituire a acestora ,potrivit reglementarilor emise in acest sens, in termen de
maximum 30 zile de la constatare,iar in caz de forta majora,in termen de 90 zile de la
constatarea incetarii acesteia.
 5
SITUATIILE FINANCIARE
ART. 27 - 37 date generale
Exercitiul financiar reprezinta perioada pentru care trebuie intocmite situatiile financiare
anuale ,si de regula coincide cu anul calendaristic.
Durata exercitiului financiar este de 12 luni.
Exercitiul financiar poate fi diferit de anul calendaristic pentru sucursalele cu sediul in
Romania,care apartin unei personae juridice cu sediul in strainatate,precum si pentru
persoanele juridice cu sediul in Romania.
Persoanele care se incadreaza pentru un exercitiu financiar diferit de anul calendaristic au
unele obligatii confor legii ,trebuie sa intocmeasca sis a depuna raportari contabile anuale la
unitatile teritoriale ale Ministerului finantelor publice conform art.37.(OU 79/10.12.2014)
Persoanele prevazute la art.1 au obligatia sa intocmeasca situatiile financiare anuale.(OU
79/10.12.2014).
Situatiile financiare anuale vor fi insotite de raportul administratorilor raportul de audit sau
raportul comisiei de cenzori,dupa caz si de propunerea de distribuire a profitului sau de
acoperire a pierderii contabile.
Obiectivul situatiilor financiare anuale consolidate este de a oferi o imagine fidela a pozitiei
financiare ,performantei financiare si a celorlalte informatii referitoare la activitatea
grupului,potrivit reglementarilor contabile aplicabile.
Contabilitatea Trezoreriei Statului si a institutiilor publice
ART. 38 – 40
Contabilitatea Trezoreriei Statului se organizeaza si functioneaza pe principiul executiei de
casa si asigura inregistrarea operatiunilor de incasari si plati in conturi de venituri si cheltuieli
deschise pe bugete,ordonatori de credite si subdiviziunile clasificatiei bugetare stabilite de
Ministerul Finantelor Publice.
Organizarea si conducerea contabilitatii Trezoreriei Statului se efectueaza potrivit normelor
emise de Ministerul Finantelor Publice.
La incheierea exercitiului financiar in contabilitatea Trezoreriei Statului se procedeaza la
incheieirea executiei bugetare potrivit normelor metodologice emise de Ministerul Finantelor
Publice.
Ministerul Finantelor Publice intocmeste trimestrial si anual bilantul general al Trezoreriei
Statului ,in structura stabilita de aceasta,care se aproba in conditiile legii.
Ministerul Finantelor Publice intocmeste anual bilantul institutii lor publice.
Bilantul anual al institutiilor publice,in structura stabilita de Ministerul Finantelor Publice,se
prezinta Guvernului pentru adoptare odata cu contul general anual de executie a bugetului de
stat.
Contraventii si infractiuni
ART.41 - 42
Constituie contraventii urmatoarele fapte:
Detinerea.cu orice titlu,de elemente de natura activelor si datoriilor,precum si efectuarea de
operatiuni economico – financiare,fara se fie inregistrate in contabilitate;
Nerespectarea reglementarilor emise de Ministerul Finantelor Publice,respective de
institutiile cu atributii de reglementare in domeniul contabilitatii;
Prezentarea de situatii financiare care contin date eronate sau necorelate,inclusive cu privire
la identificarea persoanei raportoare;
Nerespectarea prevederilor referitoare la intocmirea declaratiilor;
Nerespectarea prevederilor referitoare la obligatia membrilor organelor de
administratie,conducere si supraveghere de a intocmi si de a publica situatiile financiare
anuale;
Nerespectarea prevederilor referitoare la obligatia membrilor organelor de
administratie,conducere si supraveghere ale societatii – mama de a intocmi si de a publica
situatiile financiare anuale consolidate;
 6
Nerespectarea obligatiei privind auditarea,conform legii, a situatiilor financiare anuale si a
situatiilor financiare anuale consolidate;
Nedepunerea,potrivit prezentei legi,a situatiilor financiare anuale,a situatiilor financiare
anuale consolidate,precum si a raportarilor contabile.
Contaventiile se sanctioneaza cu amenda.(OU 37/13.04.2011).
Dispozitii tranzitorii si finale
ART.44 -49
Ministerul Finantelor Pubile si institutiile cu atributii in acest sens vor elabora si vor actualize
permanent reglementarile contabile aplicabile persoanelor prevazute la art.1
Prevederile prezentei legi se aplica si subunitatilor fara personalitate juridica,cu sediul in
strainatate,ce apartin persoanelor prevazute la art.1,cu sediul sau domiciliul in Romania,cat si
subunitatilor cu sediul in Romanaia,ce apartin unor persone juridice ori fizice cu sediul sau
domicilul in strainatate.
Contabilitatea financiara si contabilitatea de gestiune –campuri informationale distincte,dar
independente
Contabilitatea generala sau financiara – are rolul de a inregistra tranzactiile intreprinderii cu
mediul extern,pentru determinarea periodica a situatiei patrimoniale si financiare si a
rezultatului obtinut.
Contabilitatea financiara indeplineste mai multe functii si anume:
-Functia de inregistrare a tranzactiilor intreprinderii,in scopul determinarii periodice a
situatiei patrimoniale si financiare a rezultatului intreprinderii
-Functia de comunicare financiara externa,avand drept scop informarea diverselor categorii
de utilizatori ai informatiei contabile(actionarii,furnizorii,clientii,statul etc)
-functia de instrument de verificare si proba,generate de ratiuni juridice si fiscale;
-functia de furnizare a informatiilor necesare sintezelor macro –economice,pentru calcularea
conturilor nationale;
-functia de satisfacere a cerintelor informationale ale analizei financiare.
Contabilitatea de gestiune.Aparuta ca urmare a concurentei in mediul
industrial,contabilitatea de gestiune a evoluat continu,denumindu-se succesiv:contabilitate
industriala,contabilitatea costurilor,contabilitatea analitica,de exploatare,contabilitate de
gestiune,contabilitate managerial.
Contabilitatea de gestiune indeplineste urmatoarele functii:
-functia de determinare a costurilor pe produs,activitati si unitati organizationale
(divizii,ramuri,departamente,etc)
-functia de determinare a rezultatelor analitice pe produse sau activitati
-functia de furnizare a informatiilor necesare bugetelor si conturilor previzionale;
-functia de producere a informatiilor destinate masurarii performantelor
intreprinderii(rentabilitate,productivitate etc) la nivelul produselor si al sectoarelor de
activitate
 7

CAPITOLUL 1
OBIECTUL ŞI METODA CONTABILITĂŢII

Contabilitatea este un sistem informaţional care cuantifică, prelucrează şi

comunică informaţii financiare despre o entitate economică.

1.1OBIECTUL CONTABILITĂŢII
Referitor la obiectul contabilităţii există trei concepţii
1.Concepţia juridică – potrivit căreia obiectul de studiu al contabilităţii îl constituie
patrimoniul. Acesta reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare
economică aparţinând unei persoane fizice sau juridice precum şi bunurile la care se
referă.
Patrimoniul este format din două elemente interdependente:
 persoana fizică sau juridică, respectiv subiectul, titularul de patrimoniu sau
proprietarul, care posedă şi gestionează bunurile, îşi asumă drepturi şi obligaţii
asupra unor bunuri;
 obiectul patrimoniului, respectiv bunurile care compun patrimoniul, reprezentând
materializarea drepturilor şi obligaţiilor. Bunurile economice, ca obiecte de drepturi
şi obligaţii, formează averea întreprinzătorului, adică acea parte a patrimoniului cu
conţinut concret, material, determinat fizic şi economic.

Deci, echilibrul intern al patrimoniului este expresia dublei determinări a valorilor

economice separate patrimonial (bunuri economice = drepturi +obligaţii).
Patrimoniul cuprinde totalitatea bunurilor economice privite sub dublu aspect:
• al componentei materiale;
• al surselor de provenienţă.
Patrimoniul este alcătuit din două parţi: activul patrimonial şi pasivul patrimonial.
Patrimoniul se prezintă sub forma unui tablou având în stânga mijloacele sau
bunurile economice (sub aspectul componentei materiale), iar în dreapta mijloacele
economice (sub aspectul surselor de provenienţă).
2.Concepţia economică – potrivit căreia obiectul contabilităţii îl constituie elaborarea
şi aplicarea procedeelor de evidenţă, calcul, analiză şi control în expresie valorică a
existenţei, stării, mişcării şi transformării capitalului. Deci obiectul de studiu îl
constituie capitalul privit din două puncte de vedere:
a) al modului concret în care bunurile economice se investesc, se întrebuintează, se
consumă şi se înlocuiesc;
b) al modului de procurare şi de dobândire al acestor bunuri.
BUNURI ECONOMICE = CAPITAL PROPRIU + OBLIGATII (CAPITAL STRAIN)
CAPITAL PROPRIU = ACTIVE – DATORII
CAPITAL FIX + CAPITAL CIRCULANT = CAPITAL PROPRIU + CAPITAL
ÎMPRUMUTAT
 3.Concepţia financiară – potrivit căreia obiectul de studiu al contabilităţii îl constituie
elaborarea şi aplicarea procedeelor de evidenţă, calcul, analiză şi control, în expresie
valorică, a existenţei, stării, mişcării şi transformării resurselor economice.

CLASIFICAREA RESURSELOR
CRITERIU TIPURI OBSERVAŢII
L Utilizări durabile Sub forma bunurilor investite care
După modul
sau permanente corespund activelor imobilizate;
de utilizare
sau se consumă după fiecare ciclu de exploatare
întrebuintare Utilizări încheiat(aprovizionare, producţie, desfacere)
a resurselor ciclice, luând forma de bani, stocuri, creanţe,
temporare corespunzând activelor circulante;
furnizate de către proprietar, rezultate prin
Resurse acumularea profitului, a amortizărilor şi
După provizioanelor, sub forma finanţărilor sau
permanente sau
originea si împrumuturilor pe termen lung;
provenient durabile
a asigurate de la terţi (diversi) care urmează
resurselor Resurse temporare în viitor să fie plătiţi (furnizori, bănci) şi a
căror scadenţă este mai mică de un an.

STRUCTURA DE ANSAMBLU A PATRIMONIULUI

ACTIVE PASIVE
PATRIMONIUL PROPRIU
AVEREA (Drepturi)
(Bunuri economice) PATRIMONIUL STRĂIN
(Obligaţii)
1.2. TRĂSĂTURILE OBIECTULUI CONTABILITĂŢII
Principalele trăsături ale obiectului contabilităţii sunt:
TRASĂTURI CARACTERISTICI
Înregistrează în condiţii concrete de loc şi timp
circuitul elementelor patrimoniale;
Contabilitatea
Mişcarea patrimoniului este reflectată de
reflectă patrimoniul
contabilitate prin operaţiile de intrări şi ieşiri, în şi
în expresie valorică
din patrimoniu, precum şi a proceselor economice
interne prin care se transformă intrările în ieşiri.
Contabilitatea studiază Se fundamentează deciziile referitoare la investiţia
modul de gestionare a şi finanţarea, utilizarea şi recuperarea valorilor
patrimoniului patrimoniale;
Contabilitatea este instrument de cunoaştere şi
respectare a normelor referitoare la conservarea,
administrarea şi dreptul la dispoziţie asupra
patrimoniului.
Contabilitatea studiază Ecuaţia echilibrului global al patrimoniului:
echilibrul global al Bunuri economice = Drepturi + Obligaţii;
patrimoniului Patrimoniul net (drepturi)= Bunuri economice
– Obligaţii (patrimoniul străin)
Gradului de autonomie sau independenţa
financiară sunt date de inegalitatea:
Drepturile > Obligaţiile
Contabilitatea studiază Ecuaţia echilibrului intern al patrimoniului:
echilibrul intern al Venituri = Cheltuieli ± Rezultat net
patrimoniului Efortul efectuat este măsurat în contabilitate
prin
cheltuieli, iar efectul obţinut prin venituri.

1.3.STRUCTURILE PATRIMONIALE
1.3.1.ACTIVUL ŞI PASIVUL UNITĂŢII PATRIMONIALE
ACTIVUL PATRIMONIAL
Cuprinde mijloacele economice ca
avere concretă şi drepturile de creanţă.
MIJLOACELE ECONOMICE
PASIVUL PATRIMONIAL
Cuprinde sursele mijloacelor
economice, proprii şi străine.
SURSELE DE FINANŢARE
 PASIVUL reprezita elemente ale patrimoniului cu valoare economica negative pentru intreprind
ACTIVUL reprezinta elemente ale patrimoniului cu valoare economica pozitiva pentru intreprindere.Activul este perceput su

1.3.1.1.STRUCTURI PATRIMONIALE DE ACTIV

Criteriul de clasificare şi grupare Tipuri de active patrimoniale

Mijloace economice cu o durată mare de
Modul de valorificare - se referă
funcţionare care se consumă şi se
la felul în care acestea participă la
valorifică în mod treptat pe parcursul mai
procesul de producţie, în care se multor cicluri de exploatare;
consumă şi îşi transmit valoarea Mijloace economice care se consuma dintr-
asupra produselor obţinute, inclusiv o data si care trebuie reinnoite in fiecare
la felul cum se asigură reproducţia ciclu de exploatare.
lor.
Lichiditatea activelor patrimoniale - gradul de lichiditate este termenul în care un bun
economic sau un drept poate fi transformat în bani lichizi în cursul circuitului lor.

După valorificare şi lichiditate se pot delimita următoarele structuri de activ:

Structuri de activ Tipuri de active patrimoniale

 Imobilizări corporale;
ACTIVE IMOBILIZATE  Imobilizări necorporale;
 Imobilizări financiare.
 Stocurile;
 Creanţele;
ACTIVE CIRCULANTE  Investiţiile financiare pe termen scurt;
 Casa şi conturile la bănci.
 Cheltuielile înregistrate în avans
ACTIVE DE REGULARIZARE
 Decontările din operaţii în curs
ŞI ASIMILATE
de clarificare
 ACTIVELE IMOBILIZATE

ACTIVELE IMOBILIZATE (bunuri de
investiţii, active pe termen lung,
bunuri imobile)
Au o existenţă durabilă în
întreprindere (mai mare de un an);
Participă la desfăşurarea mai
multor cicluri economice;
Nu se consumă şi nu se înlocuiesc
după prima întrebuinţare;
Nu sunt destinate direct comercializării.

A. IMOBILIZĂRILE NECORPORALE (intangibile sau nemateriale) sunt

activele care se prezintă sub forma unor bunuri fără materializare.

IMOBILIZĂRILE NECORPORALE
Cheltuielile de constituire
Cheltuieli de dezvoltare
Concesiunile,
brevetele, licenţele,
mărcile de fabrică şi
alte valori similare
Fondul comercial
Sunt ocazionate de înfiinţarea sau dezvoltarea
persoanei juridice (taxe şi alte cheltuieli de
înscriere şi înmatriculare, cheltuieli privind
emisiunea şi vânzarea de acţiuni şi obligaţiuni,
cheltuieli de prospectare a pieţei, de publicitate şi
alte cheltuieli de această natură, legate de înfiinţarea
şi extinderea activităţii persoanei juridice).
Se amortizează în maximum 5 ani.
Cuprind resursele economice alocate pentru tehnologiile
noi, produsele noi şi investiţii, utile şi eficiente în raport cu
activitatea viitoare a unităţii patrimoniale.
Se amortizeaza în maximum cinci ani
Cuprind cheltuielile ocazionate cu achiziţionarea sau
realizarea pe cont propriu a brevetelor, licenţelor,
mărcilor de fabricaţie, know-how-urilor şi a altor
drepturi similare de proprietăţile industrială şi
intelectuală, inclusiv valoarea acestora aduse ca aport
de către acţionari sau primite gratuit.
Se amortizează pe toată perioada cât întreprinderea
a achiziţionat dreptul de exploatare sau de utilizare a
unor astfel de imobilizări.
Cuprinde cheltuielile efectuate pentru menţinerea sau
dezvoltarea potenţialului de activitate al întreprinderii:
clientela, vadul comercial, firma, segmentele de piaţă,
emblema, concurenţa şi alte legături comerciale.
Se amortizează pe toata durata în care aceasta generează un
plus de valoare întreprinderii cumpărătoare.
Cuprind active nenominalizate în grupele precedente, cum ar fi: programele informatice, create de întreprindere sau achiziţ
Amortizarea acestor imobilizări necorporale se realizează sistematic pe durata de utilizare în limita prevederilor legale.

Alte imobilizări necorporale

B. IMOBILIZĂRILE CORPORALE (fizice, tangibile) cuprind bunurile materiale

de folosinţă îndelungată în activitatea unei întreprinderi. Ele participă la procesul
de producţie cu întreaga lor valoare, dar se consumă şi îşi transmit în mod
treptat valoarea asupra costurilor noilor produse. Valorificarea şi reproducţia lor
se realizează pe calea amortizării, adică prin includerea în cheltuieli a unor cote-
părţi din valoarea lor.
Potrivit legislaţiei din ţara nostră, sunt considerate mijloace fixe acele obiecte care
se utilizează ca atare şi îndeplinesc cumulativ două condiţii:
• au o valoare mai mare decât limita stabilită de lege;
• au o durata normală de utilizare mai mare de un an.

IMOBILIZĂRILE CORPORALE
Cuprind: terenurile agricole şi silvice; terenuri fără
construcţii; terenuri cu zăcăminte; terenuri cu
Terenurile construcţii şi alte categorii.
Terenurile au durată de utilizare nelimitată şi nu se
supun amortizării.
Cuprind clădirile achiziţionate de la terţi sau din
Construcţii
producţie proprie, care se supun amortizării.
Sunt reprezentate de echipamente tehnologice (maşini,
Instalaţiile tehnice utilaje şi instalaţii de lucru), aparate şi instalaţii de
şi maşinile măsurare, control şi reglare, mijloace de transport,
animale şi plantaţii.
Alte instalaţii, utilaje Mobilier, aparatură de birou, echipamentele de protecţie
şi mobilier a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale
Înclud imobilizările în curs de execuţie pentru nevoile
Imobilizările
proprii, efectuate de întreprindere sau de terţi, inclusiv
corporale în curs de
sumele de bani achitate în contul activelor corporale.
execuţie

C. IMOBILIZĂRILE FINANCIARE (investiţii financiare pe termen lung sau

imobilizări de portofoliu) sunt alcătuite din acele titluri a căror posesiune durabilă
asigură realizarea unor venituri financiare sub forma dividendelor şi a dobânzilor
sau care permit exercitarea unui control asupra societăţii emitente.
 Cuprind titlurile de valoare sub formă de acţiuni sau
părţi sociale deţinute de o societate în capitalul altor
societăţi comerciale sau agenţi economici.
Deţinerea acestor titluri de valoare permite exercitarea
Titlurile de participare unei anumite influenţe notabile sau a unui control în
gestiunea societăţilor emiţătoare.
Amortizarea participaţiilor se realizează sub forma
dividendelorb distribuite din profitul obţinut de
societatea emiţătoare de titluri de participaţie.
Cuprind drepturi deţinute în capitalul altei societăţi
comerciale. Interesele de participare sunt deţinute pe
Interesele de termen lung în scopul garantării contribuţiei la activităţile
participare persoanei juridice respective. Ele cuprind investiţiile în
întreprinderi asociate şi investiţii strategice.

Cuprind titlurile dobândite de întreprindere (altele

decât cele de participare), în vederea realizării unor
Alte titluri imobilizate
venituri financiare, fără a putea interveni în gestiunea
unităţii patrimoniale emitente.
Cuprind creanţele legate de participaţii, respectiv
titlurile de participare şi interesele de participare,
împrumuturi acordate pe termen lung, acţiuni proprii
deţinute pe termen lung şi alte creanţe imobilizate.
Creanţele imobilizate Creanţa reprezintă dreptul unei persoane (fizică sau
juridică) numită creditor, de a primi la un anumit
termen numit scadenţă, o anumită sumă de bani, un
anumit serviciu, o anumită lucrare executată, de la o
persoană (fizică sau juridică) numită debitor.
Împrumuturile acordate
Cuprind sumele acordate de întreprindere terţilor în
pe termen lung baza unor contracte pentru care întreprinderea percepe
dobânzi, potrivit normelor legale
Cuprind garanţiile şi cauţiunile depuse de unitatea
Alte creanţe imobilizate patrimonială la terţi în vederea garantării bunei execuţii
a unei obligaţii.

ACTIVELE CIRCULANTE
Participă la procesul de producţie
cu întreaga lor valoare de utilitate
Se consumă şi îşi transmit dintr-o
ACTIVELE CIRCULANTE (active
dată valoarea de utilitate şi
curente, valori circulante, bunuri mobile sau
valoarea asupra noului produs.
mijloace circulante)
Durata ciclului de exploatare este
mai mică de un an.
 1.STOCURILE

Deţinute pentru a fi vândute;

1. STOCURILE = În curs de producţie în vederea vânzării;
valori economice de Sub formă de materii prime, materiale şi alte
natura bunurilor şi consumabile ce urmează a fi folosite în procesul
serviciilor de producţie sau pentru prestarea de servicii.
CLASIFICAREA STOCURILOR
Materiile prime constituie substanţa principală care
compune produsul finit, în care se regăsesc total sau
parţial, în forma lor iniţială sau transformată

Materialele consumabile Materiale

participă sau ajută la auxiliare
procesul de fabricaţie sau de auxiliare
Combustibilii
exploatare fără a se regăsi,
de regulă, în produsul finit. Piesele de schimb

Materiale de natura obiectelor de inventar sunt

acele mijloace economice ce nu îndeplinesc
cumulativ cele două condiţii impuse de existenţa
mijloacelor fixe.
Produsele sunt acele bunuri, Semifabricatele
Stocuri lucrări şi servicii obţinute Produsele finite
propriu-zise din procesul de exploatare,
Produsele
După destinate în principal, reziduale
aspectul livrărilor către terţi.
gestionării
Mărfurile sunt bunurile materiale achiziţionate de
la terţi în vederea vânzării lor ca atare, sau
fabricate în unitate şi trecute în magazinul
propriu de desfacere în vederea vânzării lor.
Ambalajele sunt bunuri materiale folosite pentru
protejarea altor bunuri pe timpul transportului şi
al depozitării.
Animale şi păsări sunt incluse animalele şi
păsările născute sau achiziţionate în vederea
creşterii, reproducţiei, producţiei, îngrăşării,
precum şi coloniile de albine.
Producţia Cuprinde producţia care nu a trecut prin toate
în curs de fazele de prelucrare precum şi produsele
execuţie terminate, dar nesupuse probelor şi recepţiei
tehnice. Se includ şi lucrările, serviciile şi studiile
în curs de execuţie sau neterminate.
 Stocuri aflate Fac parte din patrimoniu propriu al unităţii. Ele
După
în gestiune se pot afla fie în depozitele unităţii fie la terţi (în
apartenenţa
la custodie sau date spre prelucrare).
patrimoniu Stocurile Fac parte stocuri aflate în gestiune, dar care nu
terţilor fac parte din patrimoniul propriu.
După Stocuri provenite din cumpărări din afara unităţii patrimoniale;
provenienţa Stocuri provenite din producţie proprie.
lor

2.CREANŢELE
Toate persoanele fizice sau
CREANŢELE (valori în curs de decontare) juridice care au beneficiat de o
= valorile economice avansate temporar de valoare avansată urmând să dea
titularul de patrimoniu altor persoane fizice echivalentul corespunzător sunt
sau juridice, pentru care urmează să denumite generic debitori.
primească un echivalent valoric. Fac parte creanţele a căror
scadenţă este sub un an.
Tipuri de creanţe
Clienţii Această categorie de active circulante ia naştere
în etapa circuitului economic în care mărfurile şi produsele
expediate către beneficiari (clienţi) urmează a se transforma
în bani.
Avansurile pentru cumpărări de stocuri reprezintă sume
de bani acordate furnizorilor înaintea începerii execuţiei
unei comenzi sau unui contract se numesc avansuri, iar
Creanţele dacă sunt acordate după executarea parţială a comenzilor
comerciale sau contractelor sunt denumite aconturi.
Efectele de primit (efectele comerciale) sunt titluri de
valoare sub formă de bilet la ordin, cec, care fac dovada
unei creanţe într-o sumă determinată şi plătibilă imediat
sau într-un termen scurt.

Creanţe în Sunt generate de relaţiile de decontare între societatea –

cadrul grupului mamă şi filialele ei.
Sunt creanţele generate de relaţiile de decontare ale
Creanţe din
întreprinderii cu întreprinderile asociate (asupra cărora se
interese de
exercită o influenţă semnificativă).
participare

Avansurile acordate personalului;

Cuprind
Alte creanţe drepturile Sume de încasat de la organele de
asigurări sociale şi protecţie socială
 unităţii Sume de încasat de la bugetul statului;
patrimoniale
izvorâte din Sume de încasat de la alte unităţi din
relaţiile de cadrul grupului;
decontare: Pagube de recuperat.

Reprezintă un drept de creanţă asupra acţionarilor sau

Creanţele privind
asociaţiilor care au subscris să participe la constituirea
capitalul subscris
sau mărirea capitalului social şi care nu au vărsat
şi nevărsat
integral contribuţia la care s-au angajat

3.INVESTIŢIILE FINANCIARE PE TERMEN SCURT

INVESTIŢIILE FINANCIARE PE TERMEN SCURT (titluri de plasament

sau valori de trezorerie) valori financiare investite de întreprindere în vederea
realizării unui câştig pe termen scurt.

Tipuri de investiţii financiare pe termen scurt

Reprezintă acţiunile proprii răscumpărate temporar în
Acţiuni proprii vederea distribuirii personalului întreprinderii sau terţilor,
regularizării cursului bursier sau reducerea capitalului
social.
Sunt titlurile de valoare achiziţionate de la alte societăţi
Acţiuni
în vederea realizării unor speculaţii prin revânzare.
achiziţionate
Obligaţiuni emise Obligaţiuni emise anterior de societate şi răscumpărate
şi răscumpărate în vederea amortizării lor.
Sunt titluri de valoare cumpărate pentru obţinerea de
Obligaţiuni
dobânzi sau în vederea revânzării lor.
Sunt reprezentate de acţiunile cotate şi necotate,
Alte obligaţiunile emise şi răscumpărate, obligaţiuni cotate şi
investiţii necotate achiziţionate de întreprindere în vederea obţinerii
financiare de venituri financiare într-un termen scurt

•CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI sunt reprezentate

de valorile care îmbracă efectiv forma de bani, fiind separate
disponibilităţile în devize de cele în lei.
Cu ajutorul acestor disponibilităţilor băneşti se efectuează operaţiuni de încasări şi
plăţi, care pot fi în numerar şi prin cont bancar (fără numerar).
Tipuri de disponibilităţi
Conturi la bănci Disponibilităţi în lei şi devize şi sume în curs de decontare.
Reprezintă disponibilităţile băneşti aflate în casieria
întreprinderii în lei şi în devize şi sub forma altor valori
Casa
(timbrele fiscale şi poştale, bilete de tratament şi odihnă,
tichete şi bilete de călătorie, bonurile valorice etc.).
 ACTIVELE DE REGULARIZARE ŞI ASIMILATE
Activele de regularizare şi asimilate reprezintă valorile ce asigură alocarea
cheltuielilor proprii fiecărui exerciţiu financiar.

Tipuri de active de regularizare şi assimilate

Sunt sume de bani achitate în cursul

Cheltuielile înregistrate
în avans
Decontările din operaţii în
curs de clarificare
exerciţiului curent, dar care se referă la
servicii care vor fi primite în cursul
exerciţiului următor (chirii sau abonamente
plătite
Amenzi, în locaţiilor,
avans). cheltuieli de judecată.

1.3.1.2.STRUCTURILE PATRIMONIALE DE PASIV

Prin componenţa sa, pasivul, reflectă modul de finanţare a mijloacelor economice

şi gradul de exigibilitate al surselor de finanţare.
Finanţarea mijloacelor economice - modul de dobândire economică şi
susţinere financiară a activului titularului de patrimoniu
Finanţarea proprie este făcută de Finanţarea străină este asigurată de
proprietarul ei, care aduce contribuţia terţi care împrumută capitalurile sub
sa personală sub formă de capital diferite forme juridice, cum sunt
personal sau capital social, la care se creditele bancare, împrumuturile pe
mai adaugă resurse proprii cum sunt: bază de titluri şi datoriile în curs de
rezervele, fondurile, profitul etc decontare.
Exigibilitatea surselor de finanţare se referă la termenul lor de decontare (de plată,
de restiture), funcţie de natura lor.
Surse permanente formate din sursele Surse curente sunt corespunzătoare
proprii şi sursele străine pe termen datoriilor pe termen scurt (cu scadenţa
lung (datorii pe termen lung); până la un an).

Contabilitatea din România prezintă pasivele patrimoniale în ordinea inversă a

exigibilităţii:

Structuri de pasiv Tipuri de pasive patrimoniale

Capitalul social;
Prime de capital;
Rezerve din reevaluare;
CAPITALURI PROPRII
Rezerve;
Rezultatul exerciţiului;
Rezultatul reportat.
PROVIZIOANE Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli
 Împrumuturi şi datorii asimilate;
Datorii comerciale;
Datorii în cadrul grupului;
DATORII FAŢĂ DE TERŢI
Datorii din interese de participare.
Alte datorii

Subvenţii pentru investiţii;

PASIVE DE REGULARIZARE Venituri înregistrate în avans.

A. CAPITALURILE PROPRII, corespund finanţării proprii a mijloacelor

economice aflate în circuitul patrimonial al întreprinderii.

CAPITALURI PROPRII
Capitalul social = aportul în numerar
şi/sau natură subscris de către acţionari
sau asociaţi atât la constituirea unităţii
patrimoniale, cât şi cu prilejul
majorării capitalurilor proprii.
Prime de capital sunt determinate de
operaţiunile de creştere a capitalului
prin emisiunea de acţiuni, de fuziune,
de aport sau de conversie. Se
constituie în scopul completării
capitalului propriu.
Rezerve din reevaluare = plusul sau minusul de valoare rezultat din
reevaluarea imobilizărilor corporale la preţuri curente.
Rezerve = beneficii capitalizate de
întreprindere, în scopul protejării
capitalului social în exerciţiile
financiare încheiate cu pierderi.
Capitalul subscris şi nevărsat este
partea de capital care, deşi a fost
subscrisă, nu a fost încă pusă la
dispoziţia societăţii patrimoniale.
Capitalul subscris şi vărsat este
partea din capitalul subscris care a
fost efectiv (fizic), depusă de către
proprietari la dispoziţia întrepriderii.
Primele de emisiune = diferenţa dintre
preţul noilor acţiuni, de regulă mai mare
şi valoarea lor nominală mai mică.
Primele de fuziune = apar în cazul
fuzionării mai multor societăţi,
operaţiune care presupune emisiunea
de noi acţiuni.
Primele de aport = apar în cazul
creşterii capitalului social prin aport în
natură.
Primele de conversie a obligaţiunilor
în acţiuni = apar în momentul
transformării obligaţiunilor în acţiuni.
Rezervele legale, se constituie potrivit
dispoziţiilor legale, din profitul brut.
Rezervele statutare, se constituie
poptrivit statutului de funcţionare a
societăţilor comerciale, din beneficiul
net al anului curent
 Rezervele pentru acţiuni proprii se
constituie în situaţia în care o societate
pe acţiuni şi-a răscumpărat propriile, cu
scopul menţinerii nivelului capitalului
propriu al acesteia.
Alte rezerve sunt constituite facultativ prin
hotărârea acţionarilor în anii în care sunt
obţinute rezultate financiare bune.
Rezultatul exerciţiului = o sursă proprie de finanţare a activelor (bunurilor)
economice. Profitul reprezintă o sursă proprie de finanţare până la repartizarea lui
pe destinaţiile legale de către adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor.
Rezultatul reportat = reprezintă rezultatul financiar a cărui repartizare a fost
amânată de adunarea generală a acţionarilor.

B. PROVIZIOANELE se constituie pe seama cheltuielilor şi sunt destinate

acoperirii pierderilor sau cheltuielilor, pentru deprecierea valorii activelor şi pentru
creşterea pasivelor.
Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli se constituie tot pe seama cheltuielilor, la
sfârşitul exerciţiilor când se constată probabilitatea producerii unor cheltuieli sau pierderi.
În exerciţiile financiare următoare, indiferent dacă s-a realizat sau nu riscul sau dacă
cheltuiala a devenit exigibilă, aceste provizioane se anulează prin reluarea la venituri.
C. DATORIILE FAŢĂ DE TERŢI (obligaţii sau capital străin), reprezintă
fondurile sau capitalurile furnizate de terţi pentru care unitatea patrimonială trebuie
să restituie echivalentul valoric sau să acorde o prestaţie.

DATORIILE
Împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni
reprezintă surse financiare pe termen lung
asigurate prin vânzarea de titluri de credit
negociabile, prin intermediul unor instituţii
financiare. Aceste împrumuturi sunt divizate în
părţi egale, numite obligaţiuni, rambursabile la
Împrumuturile şi datoriile termen sau eşalonat şi purtătoare de dobânzi.

Creditele bancare includ creditele pe termen lung

Datoriile comerciale reprezintă
datorii ale întreprinderii create
în cadrul relaţiilor de decontare
cu furnizorii pentru achiziţionări
de bunuri, executări de lucrări
şi prestări de servicii.
şi mediu şi creditele pe termen scurt (credite de
trezorerie). Aceste credite sunt generatoare de
dobânzi şi garantate cu activele întreprinderii.
Furnizorii exprimă datoria unei întreprinderi
faţă de terţi pentru bunurile şi serviciile
achiziţionate de la aceştia, plata lor urmând să
se facă ulterior (credit comercial).
Efecte de plată - prin care beneficiarii de bunuri şi
servicii recunosc că datorează furnizorilor lor o
contrapartidă pentru livrările făcute.
 Datoriile în cadrul grupului reprezintă obligaţiile datorate societăţilor din
cadrul grupului, în relaţiile de decontare ale societăţii – mamă cu filialele sale.
Datorii din interese de participare reprezintă datoriile generate de relaţiile
de decontare ale întreprinderii cu societăţile associate.
Alte datorii, reprezintă datoriile fiscale, salariale, sociale ale întrepriderii faţă
de bugetul statului (impozite şi taxe), faţă de personalul angajat (salariile şi alte
drepturi asimilate), faţă de asigurările sociale (contribuţia la asigurările sociale),
faţă de asociaţi (capital de rembursat, dividende de plată), faţă de creditori diverşi
etc.
D. PASIVELE DE REGULARIZARE ŞI ASIMILATE reprezintă valori ce
corectează, prin adunare sau scădere, valoarea celorlalte structuri bilanţiere,
determinându-se valoarea reală a pasivelor.

PASIVELE DE REGULARIZARE ŞI ASIMILATE

Subvenţiile pentru investiţii reprezintă resursele obţinute de la buget sau
alte societăţi interesate, în scopul procurării sau obţinerii de noi active imobilizate.
Venituri înregistrate în avans sunt sumele încasate în cursul exerciţiului, în
contul unor servicii care vor fi prestate în cursul exerciţiului următor, când vor fi
recunoscute ca venituri (de exemplu: chirii, abonamente încasate în avans)

ACTIVELE PATRIMONIALE = PASIVELE PATRIMONIALE

1.3.2. STRUCTURI DE VENITURI ŞI CHELTUIELI

Cheltuielile reprezintă raporturi cu privire la alocarea şi utilizarea valorilor
economice în cadrul proceselor interne transformatoare.
Cheltuielile acoperă angajarea, consumul şi plăţile privind factorii de producţie
– natura, munca şi capitalul.
Angajarea factorilor de Consumul este specific Plăţile constau în
producţie are loc în utilizării factorilor de achitarea ca echivalent a
momentul în care se producţie în scopul unei sume de bani în
contractează o obligaţie satisfacerii unor nevoi cadrul relaţiilor de
bănească generatoare de productive sau decontare cu alte
plăţi sau consumatoare neproductive. persoane.
de resurse.

De exemplu, în cazul unei aprovizionări cu materiale de la furnizori, angajarea

cheltuielilor intervine în momentul în care se creează obligaţia bănească faţă de furnizor de
a plăti materialele primite de la acesta, consumul este prezent în momentul utilizării
materialelor în procesul de producţie, iar plăţile în momentul achitării obligaţiei faţă de
furnizor.
 După destinaţie, cheltuielile unei întreprinderi pot fi:
Cheltuielile de exploatare, ocazionate de activitatea curentă de producţie şi
comercială a întreprinderii.
Cheltuieli cu Cheltuieli cu lucările şi Cheltuieli Alte cheltuieli
materiile prime şi serviciile executate de de exploatare
materialele terţe, redevenţe, locaţii cu personalul
consumabile de gestiune şi chirii

Cheltuielile financiare cuprind: pierderile din creanţe legate de participaţii; pierderi

din vânzarea titlurilor de plasament, diferenţe nefavorabile de curs valutar din operaţii
curente cu disponibilităţi în devize, dobânzile plătite la împrumuturile plătite,
sconturile acordate clienţilor (diferenţa între valoarea nominală şi cea reală a efectelor
comerciale), alte cheltuieli financiare.
Cheltuielile extraordinare cuprind acele cheltuieli rezultate din evenimente sau
tranzacţii care sunt clar diferite de activităţile curente şi care nu se aşteaptă să se repete
frecvent sau regulat.

Veniturile reprezintă fondurile ce revin titularului de patrimoniu ca rezultat al

propriei sale activităţi; sunt constituite din expresia bănească a producţiei stocate, a
producţiei livrate, a subvenţiilor pentru investiţii primite etc.
După tipul de activitate din care provin, veniturile pot fi:
Venituri din exploatare
Venituri din vânzarea Venituri Venituri din Venituri din Alte venituri
produselor, mărfurilor, din variaţia producţia de subvenţii de din
lucrărilor executate şi stocurilor, imobilizări exploatare exploatarea
serviciilor prestate; curentă
Veniturile financiare cuprind: venituri din imobilizări financiare; din investiţii
financiare pe termen scurt; venituri din creanţe imobilizate; din investiţii
financiare cedate; venituri din diferenţe de curs valutar; venituri din dobânzi, din
sconturi obţinute şi alte venituri.
Veniturile extraordinare sunt formate de exemplu, din daunele pretinse de
deţinătorii de poliţe în urma producerii unor calamităţi

În cadrul structurilor de venituri şi cheltuieli este reprezentat ca structură distinctă şi

rezultatul exerciţiului sub formă de profit sau pierdere.
În funcţie de cele două structuri de bază (cheltuieli şi venituri) rezultatele se împart
în:
-Rezultate din activitatea de exploatare;
-Rezultate financiare;
-Rezultate extraordinare.
Întrebări:
a) Ce este contabilitatea?
b) Care sunt concepţiile referitoare la obiectul contabilităţii?
c) Care sunt trăsăturile obiectului contabilităţii?
d) Care sunt principalele structuri patrimoniale de activ?
e) Care sunt principalele structuri patrimoniale de pasiv?
 CAPITOLUL 2
METODA CONTABILITĂŢII

Metoda contabilităţii cuprinde un ansamblu de procedee aflate într-o strânsă

intercondiţionare, în vederea stabilirii normelor şi principiilor cu caracter special pe care se
fundamentează contabilitatea şi cu ajutorul cărora cercetează starea şi mişcarea elementelor
patrimoniale, calculează rezultatele şi analizează activitatea desfăşurată.

7.3. PRINCIPIILE CONTABILE

Principiile contabile se referă, în principal, la conţinutul şi calitatea informaţiilor
contabile furnizate şi publicate prin intermediul situaţiilor financiare anuale.

Principiul dublei reprzentari presupune reflectarea elementelor patrimoniale

sub aspectele:
- competenta si alocarea bunurilor economice
- raporturile de proprietate in cadrul carora se procura si se gestioneaza bunurile
economice

Ecutia dublei reprezentari:

TOTAL ACTIV = TOTAL PASIV

Principiul dublei inregistrari dubla inregistrare este o consecinta a dublei

Principiil e reprezentari,deoarece pe fazele ciclului economic,in timpul miscarii si
teoretice transformarii elementele patrimoniale,acestea sunt tratate tot sub dublu aspect al
fundamentale destinatiei lor si al resurselor de procurare.

Ecuatie dublei inregistrari

Cresterea mijloacelor economice Cresterea surselor economice
+ = +
Micsorarea surselor economice Micsorarea mijloacelor economice

Principiul calculelor periodice de sinteza

Calculele periodice de sinteza se realizeaza prin intermediul bilantului,anexelor de
bilant,balantei de verificare si contului de rezultate.
 Continuitatea activităţii - se bazează pe presupunerea că, într-
un viitor previzibil, unitatea îşi continuă în mod normal
activitatea, fără să intre în starea de faliment, de lichidare
sau de reducere sensibilă a activităţii.
Permanenţa metodei - presupune asigurarea unei continuităţi
în ceea ce priveşte aplicarea regulilor şi procedeelor contabile;
evaluarea activelor şi pasivelor veniturilor şi cheltuielilor ;
prezentarea situaţiei patrimoniale şi a rezultatelor.
Prudenţa - constă în aprecierea rezonabilă a faptelor astfel
Principii încât să se evite riscul transferului asupra viitorului, a
prevăzute în incertitudinilor prezentului, incertitudini ce pot greva
legislaţia patrimoniul şi rezultatele unităţii patrimoniale.
românească
armonizată cu Independenţa exerciţiului - Independenţa exerciţiului
normele presupune delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor
internaţionle unei unităţi patrimoniale, pe măsura angajării acestora, fără a
se lua în considerare data plăţilor sau a încasărilor.
Intangibilitatea bilanţului de deschidere - bilanţul de
deschidere al unui exerciţiu financiar trebuie să corespundă
bilanţului de închidere al exerciţiului precedent
Necompensarea - nu se admite compensarea între elementele
de activ şi elementele de pasiv, (între creanţe şi obligaţii)
precum nici între venituri şi cheltuieli, cu excepţia
compensărilor între active şi pasive admise de Standardele
Internaţionale de Contabilitate
Cuantificarea monetară
Costul istoric - presupune înregistrarea în contabilitate a
bunurilor la valoarea lor de achiziţie sau de producţie, iar
creanţele şi obligaţiile, la valoarea lor nominală.
Alte principii Entitatea - se delimitează riguros activităţile
unităţii patrimoniale de activităţile proprietarilor
acesteia.
Principiul menţinerii capitalului - orice eveniment sau
tranzacţie din viaţa întreprinderii trebuie să permită
menţinerea capacităţii de finanţare a capitalului.

2.2. PROCEDEELE METODEI CONTABILITĂŢII

În scopul realizării obiectului contabilităţii, metoda contabilităţii foloseşte o serie de
procedee care permit furnizarea de informaţii cu privire la fenomenele şi procesele
economice, care au loc în cadrul activităţii patrimoniale.
 Observaţia este utilizată pentru cunoaşterea fenomenelor
şi proceselor economice care se pot exprima valoric
Raţionamentul este o înlănţuire logică de judecăţi care
au drept finalitate o anumită concluzie.
Comparaţia se foloseşte cu scopul de a stabili
asemănările şi deosebirile dintre anumite categorii
economice, ca pe această bază să se fixeze anumite
Procedee comune noţiuni, să se desprindă concluzii.
tuturor
disciplinelor Clasificarea este utilizată pentru studierea raţională, sub
ştiinţifice diferite aspecte, a patrimoniului întreprinderii, a
mijloacelor economice, a surselor de finanţare, a
cheltuielilor, veniturilor etc.
Analiza se bazează pe examinarea, pe studierea sistemică
a fiecărei categorii economice.
Sinteza se bazează pe trecerea de la particular la general,
de la simplu la complex, în scopul generalizării.
Documentarea - orice operaţie economică şi financiară
trebuie să fie consemnată în documente justificative.
Evaluarea constă în transformarea unităţilor naturale
Procedee în unităţi monetare cu ajutorul preţurilor.
comune altor
Calculaţia este strâns legată de evaluare.
discipline
economice Inventarierea se utilizează pentru verificarea existenţei
faptice a patrimoniului, în scopul descoperirii
neconcordanţelor dintre scriptic şi faptic.
Procedee specifice Bilanţul prezintă, la un moment dat, în expresie valorică,
metodei patrimoniul unităţii sub dublul aspect: pe de o parte sub
contabilităţii aspectul destinaţiei economice şi pe de altă parte, sub
aspectul surselor de procurare.
Bilanţul furnizează informaţii generale privitoare la situaţia
economică şi financiară a unităţii şi la relaţiile ei economice cu
alte unităţi, furnizând numai informaţii sintetice, obţinute din
centralizarea datelor contabilităţii curente.

Contul este folosit pentru reflectarea fiecărui element

patrimonial de activ şi pasiv precum şi a fiecărei poziţii
noi pe care o ocupă elementele patrimoniale în mişcarea
şi transformarea acestora de-a lungul fazelor circuitului
economic. Totalitatea conturilor utilizate de contabilitate
formează sistemul conturilor.
Balanţa de verificare îndeplineşte atât o funcţie de control, cât
şi o funcţie economică, constituind o punte de legătură între
cont şi bilanţ. Cu ajutorul acesteia se centralizează activitatea
economică a întreprinderii, reflectată direct în conturi pe
parcursul perioadei de gestiune.
Întrebări:
1.Care sunt principiile contabile fundamentale?
2.Enumeraţi principiile contabile prevăzute în legislaţia românească.
3.Care sunt procedeele metodei contabilităţii?
 CAPITOLUL 3
DOCUMENTUL – PROCEDEU DE BAZĂ AL
METODEI CONTABILITĂŢII
IMPORTANŢA ŞI CONŢINUTUL DOCUMENTELOR
Documentul este un înscris care consemnează un fapt, un fenomen sau o acţiune
care s-a produs sau urmează să se producă. Acesta serveşte la formalizarea în scris a unor
fapte, fenomene sau decizii cu caracter economic care produc modificări ale patrimoniului.
Legea contabilităţii prevede: “orice operaţiune patrimonială se consemnează în
momentul efectuării ei într-un înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate,
dobândind astfel calitatea de document justificativ”.

Importanţa documentelor rezultă din:

• cuprind întreaga activitate a unităţilor;
• constituie baza înregistrărilor în contabilitate,
• constituie suport pentru verificarea gestiunilor;
• servesc ca bază pentru efectuarea reviziilor;
• furnizează informaţii organelor de conducere;
• au importanţă juridică.

Funcţiile documentelor
Funcţia de consemnare cantitativă şi valorică, în cifre şi litere a
operaţiunilor economice efectuate în cadrul unităţii patrimoniale.
Funcţia de document (act) justificativ stă la baza înregistrărilor în contabilitate.
Funcţia de control.
Funcţia de asigurare a integrităţii patrimoniale.
Funcţia de calculaţie permite calculul costurilor şi rezultatelor.
Funcţia juridică reflectă momentul naşterii unor drepturi şi obligaţii.

Conţinutul documentelor justificative este diferit în funcţie de caracterul

operaţiunilor economice înregistrate în ele. Documentele de evidenţă conţin elemente:
comune şi specifice.
 Elementele comune -denumirea documentului (factură, chitanţă etc.);
-denumirea şi adresa unităţii emitente;
-compartimentul care a întocmit documentul;
-părţile care participă la efectuarea operaţiei;
-data întocmirii documentului;
-numărul de ordine al documentului;
-conţinutul operaţiei economice sau financiare;
-datele cantitative şi valorice;
-semnăturile persoanelor care răspund de legalitatea
operaţiei consemnate în document;
-alte elemente menite să asigure consemnarea completă a
operaţiilor în documentele justificative.
Se referă la precizarea unor informaţii specifice tipului
Elementele specifice de document. Ele diferă de la o categorie de documente
la alta şi asigură detalierea operaţiei consemnate.

3.2.REGISTRELE DE CONTABILITATE
Registrele de contabilitate sunt documentele prin care întreprinderea evidenţiază
cronologic şi sistematic operaţiile economice din documentele justificative.

Este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează

zilnic, în mod cronologic, operaţie cu operaţie, fără spaţii libere,
toate modificările patrimoniului unităţii şi serveşte ca probă în
litigii.
Registrul-jurnal În Registrul-jurnal se trec toate operaţiile economice privind
modificarea patrimoniului unităţii, indiferent dacă acestea au
loc în numerar sau prin contul de decontare de la bancă,
neţinându-se seama dacă a avut loc plata sau încasarea efectivă.

Este un document contabil obligatoriu, care serveşte la

înregistrarea anuală şi gruparea rezultatelor inventarierii
Registrul- patrimoniului.
inventar Registrul-inventar se completează pe baza inventarierii faptice
a fiecărei poziţii cuprinse în toate conturile de bilanţ.
Este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează
lunar şi sistematic, prin regruparea conturilor, mişcarea şi
existenţa tuturor elementelor patrimoniale, la un moment dat.
Registrul – Este un document contabil de sinteză şi sistematizare şi conţine
Cartea Mare simbolul contului debitor şi al conturilor creditoare
corespondente, rulajul debitor şi creditor, precum şi soldul
contului pentru fiecare lună a anului curent.
3.3. FORMELE DE ÎNREGISTRARE CONTABILĂ
Formele de înregistrare a operaţiilor în contabilitate sunt:
-Pe jurnale;
-Maestru-şah;
-Alte forme care să respecte obligaţiile stabilite prin lege.

jurnalul unic sau contabilitatea clasică;

Forma de contabilitate pe jurnale
Forma de înregistrare maestru-şah
jurnale multiple, sau contabilitatea centralizată
prin care se asigură controlul operativ încrucişat al
operaţiunilor contabile (se dezvoltă pe conturi
corespondente atât rulajul debitor, cât şi rulajul
creditor al fiecărui cont sintetic).

utilizată de către unităţile patrimoniale care

Forma de contabilitate informatică au achiziţionat licenţe pentru utilizarea
softurilor speciale de contabilitate.

3.4. ÎNTOCMIREA, PRELUCRAREA, VERIFICAREA ŞI

CORECTAREA DOCUMENTELOR

Documentele justificative se întocmesc pe formulare tipizate sau netipizate, la locul

de muncă, în cadrul căruia se produce operaţia sau participă la înfăptuirea ei.
După întocmire, documentele justificative sunt supuse operaţiei de prelucrare care
constă în:
1. sortarea documentelor pe operaţii;
2. exprimarea în etalon monetar;
3. precontabilizarea;
4. verificarea de formă şi fond;
5. înregistrarea în contabilitate.
Verificarea documentelor justificative sau de evidenţă are ca scop descoperirea
eventualelor erori.
folosirea corectă a tipului de
Verificare formală document; completarea tuturor
elementelor; existenţa semnăturilor.
Verificare cifrică controlul exactităţii calculelor aritmetice din documente
legalitatea, necesitatea, realitatea, oportunitatea şi
Verificare de fond
economicitatea operaţiilor consemnate în documente

După verificare, are loc contarea documentelor, adică înscrierea pe document a

conturilor în care urmează a se înregistra operaţiile economice sau financiare.
Corectarea documentelor trebuie să se facă numai cu respectarea anumitor reguli.
În documente nu se admit ştersături, răzuiri, etc. Rectificarea greşelilor în documente se
face prin tăierea textului sau sumei greşite cu o linie.
 • 3.5. CIRCUITUL ŞI PĂSTRAREA DOCUMENTELOR
Circulatia documentelor consta in parcursul descries de acestea din momentul intocmirii sau
intarii in unitate si pana la predarea lor in arhiva.
După înregistrarea în conturi, documentele justificative ajung la punctul final al
circulaţiei lor: clasarea şi arhivarea.
Clasarea presupune aranjarea documentelor într-o ordine strict determinată, în
scopul asigurării păstrării lor în bune condiţii, pentru a fi găsite cu uşurinţă, în vederea
obţinerii informaţiilor necesare.
Criterii de clasare a documentelor:
-criteriul privind natura operaţiilor economice;
-criteriul cronologic;
-criteriul alfabetic;
-criteriul geografic.
Păstrarea documentelor în cursul exerciţiului financiar se realizează în arhiva
curentă, iar după expirarea exerciţiului financiar şi aprobarea bilanţului contabil,
documentele se predau la arhiva generală a unităţii.
Termenele de păstrare a documentelor în arhiva generală diferă în funcţie de natura,
destinaţia şi importanţa documentului. Astfel:
-registrele contabile şi documentele justificative care au stat la baza înregistrărilor în
contabilitate se păstrează 10 ani de la data încheierii exerciţiului în care au fost întocmite;
-statele de salarii se păstrează 50 de ani;
-bilanţul contabil se păstrează 50 de ani.
După expirarea termenului de păstrare a documentele se scot din arhiva generală şi
se predau la arhivele statului, dacă mai prezintă interes sau se dau la topit.

Întrebări:
1.Care sunt funcţiile documentelor?
2.Care sunt registrele de contabilitate obligatorii?
3.Care sunt principalele forme de înregistrare a operaţiilor economice în contabilitate?
4.Ce reprezintă circulaţia documentelor?
5.Cum se realizează clasarea şi arhivarea documentelor?
 CAPITOLUL 4
EVALUAREA PATRIMONIULUI ÎN
CONTABILITATE
Error: Reference source not found
• PRINCIPIILE EVALUĂRII
Evaluarea este procedeul metodei contabilităţii care constă în cuantificarea şi
măsurarea în expresie valorică (etalon monetar) a mijloacelor materiale, creanţelor
obligaţiilor, costurilor, veniturilor, rezultatelor financiare şi a fiecărei operaţiuni economice
folosind preţurile şi tarifele.
Componentele evaluării
- structurile proprii patrimoniului şi anume:
active, pasive, cheltuieli, venituri, rezultate
Obiectul evaluării
precum şi operaţiile economico-financiare
privind circuitul acestor structuri.
- unitatea de calcul folosită pentru măsurarea
Etalonul bănesc
şi compararea elementelor patrimoniale.

Principiile evaluării
Delimitarea în timp şi spaţiu a
Principiul stabilirii obiectului
obiectului evaluării
evaluării

Se alege în funcţie de scopul urmărit şi

Principiul alegerii formei de evaluare
Principiul prudenţei
Principul permanenţei metodelor
Principiul valorii reale
Principiul costului istoric
în corelaţie cu natura elementului
patrimonial evaluat.
Evaluarea elementelor să ţină cont de
deprecierile, riscurile şi pierderile posibile
generate de desfăşurarea activităţii în viitor.
Presupune continuitate în aplicarea normelor
şi a regulilor utilizate în evaluare
Presupune ca elementele patrimoniale să
fie evaluate la un preţ care să exprime
valoarea lor reală,
Evaluarea elementelor patrimoniale se face
la costul de origine sau de intrare stabilit pe
baza documentelor justificative.

4.2.FORME ŞI REGULI DE EVALUARE

A.EVALUAREA CURENTĂ – se aplică în contabilitate în cursul exerciţiului
financiar şi exprimă valoric modificările determinate de operaţiile economico-
financiare asupra elementelor patrimoniale.
 Reguli de evaluare
bunurile dobândite cu titlu oneros se evaluează
la costul de achiziţie;
bunurile obţinute din producţia proprie se evaluează
la costul de producţie;
bunurile obţinute cu titlu gratuit (prin donaţie)
se evaluează la valoarea de utilitate;
La intrarea în patrimoniu
bunurile aduse ca aport în natură la constituirea
unei societăţi evaluează la valorile prevăzute în
actul de constituire (experti evaluatori);
creanţele şi datoriile sunt evaluate la valoarea
nominală;
disponibilităţile în devize se evaluează la cursul zilei.
se înregistrează, în principiu, la valoarea de intrare
La ieşirea din patrimoniu
sau contabilă.

Bunurile de natura stocurilor (de materii prime şi materiale consumabile, mărfuri,

ambalaje), pot proveni din surse diferite, având valori de intrare diferite, se evaluează şi se
înregistrează în contabilitate prin aplicarea uneia din metodele:

Metode de evaluare a stocurilor

CMP se calculează după fiecare intrare, ca raport
între valoarea totală a stocului iniţial plus valoarea
intrărilor şi cantitatea existentă din stocul iniţial
plus cantităţile intrate. Există două variante de
determinare:
Varianta 1:
S VSi
CMP se calculează la sfârşitul lunii: CMP  i
Qi qi
Metoda costului mediu
ponderat (CMP); unde: Si = Valoarea stocului iniţial;
VSi = Valoarea stocurilor intrate;
Qi = Cantitatea de stoc iniţial;
qi = Cantitatea intrată.
Varianta 2:
Constă în faptul că fiecare ieşire din gestiune
se evaluează la un cost mediu, determinat în prealabil.
FIFO (prima intrare – prima ieşire) bunurile
ieşite din gestiune sunt evaluate la costul de achiziţie
Metode bazate pe
al primei intrări. Pe măsura epuizării lotului,
epuizarea loturilor (LIFO,
bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul
FIFO);
de achiziţie al lotului următor, în ordine cronologică.
 LIFO (ultima intrare – prima ieşire) bunurile
ieşite din gestiune sunt evaluate la costul de achiziţie
al ultimei intrări. Pe măsura epuizării lotului,
bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de
achiziţie al lotului anterior, în ordine cronologică.
Preţul standard este un preţ prestabilit ce constă
în evaluarea şi înregistrarea stocurilor la preţurile
Metode bazate pe costuri fixe, stabilite anterior pe baza preţurilor medii ale
prestabilite (metoda stocurilor respective realizate în perioada precedentă.
preţului standard) Acesta devine preţ de înregistrare în contabilitate,
cu condiţia evidenţierii distincte a diferenţelor de preţ
faţă de costul de achiziţie.

• EVALUAREA PERIODICĂ se efectuează în două momente principale:

Momentele evaluării periodice

Se face cu ocazia inventarierii, cel puţin o dată la 12
luni. Se bazează pe valoarea de inventar denumită şi
La inventariere valoare actuală sau valoare de utilitate.
(Evaluare de Valoarea de inventar (Vinv) se estimează în funcţie de
inventar) preţurile pieţei, utilitatea bunurilor pentru economia
întreprinderii, starea şi amplasarea bunurilor.

Evaluarea bilanţieră se efectuează cu prilejul închiderii

conturilor la sfârşitul exerciţiului financiar, în vederea
întocmirii bilanţului contabil. Pornind de la valoarea
Cu prilejul contabilă şi valoarea de inventar, cu ocazia întocmirii
întocmirii bilanţului intră în acţiune principiul prudenţei în evaluarea
şi decontarea elementelor patrimoniale. Astfel, se compară
bilanţului contabil
valoarea de inventar cu valoarea contabilă şi se reţine
(Evaluare valoarea cea mai mică în cazul activelor şi valoarea cea
bilanţieră) mai mare în cazul pasivelor.

Întrebări:
• Ce este evaluarea şi care sunt principiile evaluării?
• Care sunt formele şi regulile de evaluare?
• Care sunt metodele de evaluare a stocurilor?
• Ce presupun evaluarea curentă şi cea periodică?
 CAPITOLUL 5
5.1.DUBLA REPREZENTARE A ELEMENTELOR
PATRIMONIALE. BILANŢUL

DEFINIREA, CONŢINUTUL ŞI STRUCTURA BILANŢULUI

Bilanţul contabil evidenţiază în expresie valorică, la un moment dat, echilibrul
dintre mijloacele economice şi sursele lor de finanţare precum şi rezultatele obţinute ca
urmare a investirii, consumării şi reproducţiei capitalului.
Dubla prezentare a patrimoniului se realizează cu ajutorul bilanţului prin
intermediul structurilor sale de activ şi pasiv.

Cuprinde mijloacele economice ca forme funcţionale

Activul de investire a capitalului, precum şi rezultatul
bilanţului negativ (pierderea).
Reflectă sursele de provenienţă ale mijloacelor
Pasivul bilanţier economice în cadrul procesului de reproducţie a
patrimoniului şi rezultatul pozitiv (profitul).

În România se utilizează schema orizontală de bilanţ. Modelul global de structură a

bilanţului poate fi prezentat astfel:
Bilanţul contabil
ACTIV PASIV
Prezentarea în expresie Prezentarea în expresie
valorică a mărimii valorică a mărimii surselor
mijloacelor economice de finanţare a mijloacelor
folosite în activitatea economice
PIERDERE PROFIT

Elementele de activ şi pasiv sunt grupate şi generalizate în posturi bilanţiere..

Ordonarea posturilor se face în funcţie de criteriul lichidităţii activului şi exigibilităţii
pasivului.
În cadrul activului, posturile de activ sunt grupate în funcţie de modul de
valorificare şi gradul de lichiditate în active fixe sau imobilizări şi active circulante. La
rândul lor activele fixe sunt diferenţiate în mijloace fixe sau imobilizări corporale,
imobilizări necorporale şi imobilizări financiare. Activele circulante sunt structurate în
funcţie de forma pe care o îmbracă în active circulante materiale, stocuri, sau valori de
exploatare; active circulante în decontare, creanţe sau valori realizabile; disponibilităţi
băneşti şi valori băneşti.
În cadrul pasivului, posturile sunt grupate în funcţie de căile de formare a surselor
de finanţare (proprii şi străine) şi gradul lor de exigibilitate (permanente şi curente).
 Aşezarea posturilor în activul bilanţului este cea inversă lichidităţii activelor,
începând cu cele mai puţin lichide, cum sunt d cu disponibilităţile băneşti care îmbracă
forma de bani lichizi. Cât priveşte ordinea de aşezare a posturilor în pasivul bilanţului,
aceasta este de regulă inversă exigibilităţii surselor de finanţare, începând cu capitalul
propriu şi terminând cu datoriile curente sau pe termen scurt.

TIPURI DE BILANŢ
Bilanţ iniţial se întocmeşte la înfiinţarea unei
unităţi patrimoniale;
După statutul juridic Bilanţ curent – este bilanţul întocmit în cursul
al unităţii activităţii patrimoniale;
patrimoniale Bilanţ final – se întocmeşte atunci când o
unitate patrimonială îşi încetează activitatea.
Bilanţ contabil în sistem de bază întocmit de
După mărimea unităţile patrimoniale mari;
unităţii patrimoniale Bilanţ contabil simplificat întocmit de unităţile mici
şi mijlocii.
Bilanţuri primare - sunt întocmite exclusiv pe baza
datelor din conturi;
După sfera de cuprindere Bilanţuri centralizatoare - sunt întocmite la nivelul
organelor centrale, pe ramuri şi pe economie naţională.

Bilanţul comercial – este întocmit în vederea

relevării situaţiei patrimoniale a întreprinderii.
După reglementările legale
Bilanţul fiscal – este întocmit după dispoziţii fiscale
şi serveşte ca bază pentru impozitarea veniturilor.

5.2.FUNCŢIILE BILANŢULUI CONTABIL

FUNCŢIILE BILANŢULUI CONTABIL

Prin generalizare se obţin în mod succesiv
Funcţia date şi informaţii sintetice, revelatoare, la
de nivelul tuturor treptelor organizatorice până
generaliza la nivelul economiei naţionale.
re Această funcţie este asigurată prin informaţiile
importante pe care le conţine, referitoare la
Funcţia de informare mijloacele, sursele şi procesele economice şi
financiare ale unităţii patrimoniale.
Se exprimă şi se realizează prin verificarea
Funcţia de analiză diferitelor corelaţii ce trebuie să existe între
datele şi informaţiile din bilanţul propriu-zis.
5.3.TIPURI DE MODIFICĂRI BILANŢIERE
Operaţiile economice şi financiare modifică echilibrul static dintre mijloacele
economice şi sursele lor de finanţare reflectate cu ajutorul bilanţului, cu menţinerea
egalităţii bilanţiere:

TOTAL ACTIV=TOTAL PASIV

• TEORII CU PRIVIRE LA BILANŢ

TEORII CU PRIVIRE LA BILANŢ

Teoria bilanţului static
Teoria bilanţului dinamic
Teoria bilanţului organic
Teoria bilanţului eudinamic
Teoria bilanţului nominal
Teoria previzională
Bilanţul cuprinde în pasiv resursele financiare
(capital propriu şi străin), iar în activ plasamentul
acestor resurse, averea întreprinderii.
Teoria bilanţului dinamic neagă însuşirea bilanţului
de a servi ca bază pentru stabilirea situaţiei
patrimoniale şi exagerează rolul bilanţului în
stabilirea rezultatelor financiare.
Atribuie bilanţului atât funcţia de stabilire a
patrimoniului, cât şi funcţia de stabilire a
rezultatelor financiare.
Potrivit acestei teorii, circuitul economic al valorilor
materiale nu se consideră încheiat decât după
transformarea acestora în numerar
Întocmirea unui bilanţ definitiv se poate face numai la
finele existenţei întreprinderii, în momentul lichidării.
Consideră bilanţul ca o calculaţie de perspectivă care
are ca scop furnizarea de informaţii necesare luării
deciziilor pentru activitatea viitoare a întreprinderii.

Întrebări:
• Ce este bilanţul şi care sunt elementele acestuia?
• Ce se înţelege prin dubla reprezentare a elementelor patrimoniale?
• Care sunt funcţiile bilanţului?
• Ce tipuri de modificări bilanţiere pot avea loc?
• Care sunt teoriile cu privire la bilanţ?
 CAPITOLUL 6
CONTUL ŞI DUBLA ÎNREGISTRARE
Error: Reference source not found

6.1.DEFINIREA ŞI FUNCŢIILE CONTULUI

Error: Reference source not found

Spre deosebire de bilanţ, care prezintă la un moment dat în expresie valorică situaţia
sintetică a tuturor elementelor de activ şi pasiv, contul serveşte la evidenţierea numai a
elementelor concrete modificate de operaţia economică care a avut loc.
Înregistrarea mişcărilor succesive de valoare privitoare la fiecare element
patrimonial cu ajutorul contului permite, atât cunoaşterea situaţiei unui element, cât şi
explicaţia modului cum s-a ajuns la situaţia respectivă, urmare a modificărilor produse de
operaţiile economice care au avut loc.

FUNCŢIILE CONTULUI
Funcţia de înregistrare,
grupare, ordonare şi
sistematizare a
informaţiilor
Funcţia de cuantificare
Funcţia de informare
Funcţia de control
Funcţia contabilă
Prin conţinutul lor economic, prin structura şi forma
de exprimare individuală, contul ajută la realizarea
în practică a principiilor contabilităţii în partidă dublă.
Cu ajutorul contului se calculează existenţa,
apariţia, majorarea, micşorarea şi starea finală a
fiecărui element patrimonial.
Datele din conturi furnizează sursa specifică de date
şi informaţii pentru cunoaşterea activităţii din punct
de vedere financiar-contabil.
Cuy ajutorul informaţiilpr din conturi se verifică
existenţa concretă a structurii patrimoniale şi pe
baza documentelor justificative responsabilitatea
persoanelor cu privire patrimoniul unităţii.
Constă în modalitatea de înregistrare diferenţiată a
creşterilor şi micşorărilor elementelor patrimoniale
determinate de fenomenele şi procesele economice.

6.2.FORMA ŞI STRUCTURA CONTULUI

Forma bilaterală (sub forma literei T), sau forma clasică de prezentare a contului,
asigură urmărirea sistematică a modificărilor care pot avea loc cu privire la un anumit
element patrimonial, permite ca una din cele două părţi să se înregistreze existentul iniţial şi
creşterile privind elementul pentru care s-a deschis contul respectiv, iar în cealaltă parte să
se înregistreze micşorările referitoare la acelaşi element de activ sau de pasiv.
Forma bilaterală, face posibilă atât cunoaşterea separată a creşterilor şi a totalului
acestora, cât şi a micşorărilor şi totalul acestora.

Elementele contului
Defineşte elementul de activ sau de pasiv pentru care s-
Titlul sau a deschis contul respectiv, şi a cărui evidenţă o ţine.
denumirea contului Titlurile conturilor sunt însoţite de simbolurile cifrice
stabilite prin cadrul general al planurilor de conturi.
În mod convenţional, s-a stabilit ca partea stângă a contului
Debitul şi creditul să poarte denumirea de debit, iar partea dreaptă de credit.
contului (D,C) Înregistrarea în debit sau în credit este determinată de
conţinutul economic al contului şi de funcţia contabilă.
Reprezintă mişcarea sau sumele înregistrate succesiv într-o
perioadă de gestiune în debitul şi creditul unui cont
corespunzător creşterilor şi micşorărilor determinate de
operaţiile economice referitoare la contul respectiv.
Rulajul contului este de două feluri: rulaj debitor şi
Rulajul contului (R) rulaj creditor.
Totalitatea înregistrărilor făcute pe partea de
Rulaj debitor
debit a unui cont într-o perioadă de gestiune.
Rulaj Totalitatea înregistrărilor făcute pe partea de
credit credit a unui cont într-o perioadă de gestiune.
or
Pot fi: debitoare şi creditoare.
Sumele totale (TS)
Se include şi soldul iniţial.
Existentul valoric la un moment dat al elementului
patrimonial care se evidenţiază cu ajutorul contului
respectiv. Soldul se determină ca diferenţă între totalul
sumelor debitoare şi totalul sumelor creditoare.
Soldul contului (S) Dacă TSD>TSC contul prezintă sold debitor.
Dacă TSC>TSD contul prezintă sold creditor.
Dacă TSD=TSC contul nu are sold şi se numeşte cont
soldat
sau balansat.
Soldurile pot fi iniţiale sau finale.
Explicaţia poate fi de două feluri: explicaţie descriptivă şi
explicaţie contabilă.
Explicaţia descriptivă se prezintă detaliat, printr-o
Explicaţia descriere a operaţiilor înregistrate, respectiv a naturii
operaţiilor operaţiei economice, a documentului justificativ şi a datei
înregistrate în cont când aceasta a avut loc.
Explicaţia contabilă se prezintă în mod sintetic prin
indicarea contului corespondent.
6.3.REGULILE DE FUNCŢIONARE A CONTURILOR

Prima regulă de funcţionare a conturilor

Conturile de activ incep sa functioneze prin a se debita si se debiteaza cu existentele
initiale de activ,preluate din activul bilantului initial
Conturile de pasiv incep sa functioneze prin a se credita si se crediteaza cu existentele
initiale de pasiv,preluate din pasivul bilantului initial.

A doua regulă de funcţionare a conturilor

Majorarile sau cresterile sunt inregistrate in :
Debit - pentru conturile de activ ;
Credit – pentru conturile de pasiv.

A treia regulă de funcţionare a conturilor

Diminuarile sau micsorarile sunt inregistrate in;
Credit - pentru conturile de activ;
Debit – pentru conturile de pasiv.
A patra regulă de funcţionare a conturilor
Soldul final al conturilor poate fi:
Debitor sau zero(soldat sau balansat) – pentru conturile de activ
Creditor sau zero(soldat sau balansat) – pentru conturile de pasiv.
 Reguli generale de funcţionare a conturilor
încep să funcţioneze prin debitare şi se debitează cu existenţele
iniţiale de active, preluate din activul bilanţului iniţial;
se debitează cu creşterile de active şi cheltuieli, determinate de
operaţiile economice, consemnate în documentele justificative;
Regula de
se creditează cu micşorările de active şi cheltuieli, determinate de
funcţionare a
operaţiile economice, consemnate în documentele justificative;
conturilor de activ

pot prezenta sold final debitor sau zero şi reprezintă existenţa de

active la un moment dat.
încep să funcţioneze prin creditare şi se creditează cu
existenţele iniţiale de pasive, preluate din pasivul bilanţului;
Regula de se creditează cu creşterile de pasive şi venituri, determinate de
funcţionare a operaţiile economice, consemnate în documentele justificative;
conturilor de pasiv
se debitează cu micşorările de pasive şi venituri determinate de
operaţiile economice, consemnate în documentele justificative;
pot prezenta sold creditor sau zero, care reprezintă existenţe
de pasive la un moment dat.
Conturile monofuncţionale sunt acelea care la sfârşitul perioadelor de gestiune
prezintă un singur fel de sold, debitor sau creditor, ceea ce înseamnă că funcţionează numai
după regula de funcţionare a conturilor de activ, sau numai după regula de funcţionare a
conturilor de pasiv.

Conturile bifuncţionale sunt cele care la sfârşitul perioadelor de gestiune prezintă

fie sold debitor, fie sold creditor, ceea ce înseamnă că aceste conturi funcţionează în
anumite cazuri după regula conturilor de pasiv, încadrându-se în categoria conturilor de
activ, sau de pasiv, în funcţie de natura soldului pe care îl au în momentul respectiv.
Inregistrarea concomitenta si cu aceeasi suma a unei operatii economice sau financiare in
doua conturi,in debitul unui cont si in creditul altui cont poarta denumirea de dubla
inregistrare
Legătura stabilită între cele două conturi în care se înregistrează o operaţie
economică poartă denumirea de corespondenţa conturilor, iar conturile între care
intervine această legătură se numesc conturi corespondente.

6.4.CONTURI SINTETICE ŞI CONTURI ANALITICE

Conturile sintetice reflectă mijloacele, procesele, sursele şi rezultatele economice
grupate după caracteristicile lor generale, iar conturile analitice reflectă concomitent
părţile componente ale mijloacelor, proceselor, surselor şi rezultatelor economice
respective, după însuşirile lor specifice.

Conturile sintetice sunt conturile de bază ale contabilităţii curente, iar conturile
analitice sunt cele care permit detalierea, dezvoltarea pe feluri, pe elemente componente de
mijloace, procese, surse şi rezultate, ale conturilor sintetice.
 Legătura dintre conturi sintetice şi analiticele lor
Suma soldurilor iniţiale ale conturilor
analitice trebuie să fie egală cu soldul Si cont sintetic = Si conturi analitice
iniţial al contului sintetic.
Suma rulajelor debitoare ale conturilor
analitice trebuie să fie egală cu rulajul RD cont sintetic = RD conturi analitice
debitor al contului sintetic.
Suma rulajelor creditoare ale conturilor
RC cont sintetic = RC conturi analitice
analitice trebuie să fie egală cu rulajul
creditor al contului sintetic.
Suma soldurilor finale ale conturilor
Sf cont sintetic = Sf conturi analitice
analitice trebuie să fie egală şi de
acelaşi fel cu soldul contului sintetic.
6.5.ANALIZA CONTABILĂ A OPERAŢIILOR ECONOMICE ŞI
FINANCIARE
Analiza contabila consta in cercetarea pe baza de documente a fiecarei operatii
economice si financiare ,prin descompunerea ei in elemente componente,in scopul
stabilirii conturilor corespondente si a partii acestora – debit sau credit,in care urmeaza
a se inregistra operatia economica,concomitent si cu aceeasi suma.

Etapele efectuării analizei contabile

Stabilirea naturii şi a conţinutului ce se înţelege prin operaţia în cauză, la ce se
operaţiei supusă analizei referă (încasare, plată, aprovizionare etc.);
elementul de activ şi de pasiv care se
Precizarea modificărilor pe care le modifică; sensul modificărilor în cauză
produce operaţia economică sau (creşteri sau micşorări de activ sau de
financiară în bilanţ pasiv) la posturile modificate, conţinutul
economic al acestora.
în care urmează să se înregistreze operaţia
Stabilirea conturilor corespondente economică sau financiară analizată

Scopul final al analizei contabile îl constituie stabilirea corectă, raţională, exactă, în

mod ştiinţific a formulei contabile cu ajutorul căreia se reflectă operaţia respectivă în
conturi.
 Formula Contabila este modalitatea de prezentare grafica a fiecarei operatii economice in
conturile corespondente,pe baza dublei inregistrari sub forma de egalitate valorica.

În formula contabilă, contul care se debitează se aşează în stânga semnului

egalităţii, iar contul care se creditează se aşează în partea dreaptă a semnului egalităţii. De
asemenea, se înscriu şi sumele.

Articolul contabil se formeaza prin adaugarea la elemetele formulei contabile a

explicatiei descriptive a operatiei in cauza,adica a documentului justificativ care
atesta infaptuirea ei,precum si a datei.

Înregistrarea operaţiilor economico-financiare în ordinea în care acestea au avut loc,

sub formă de articole contabile poartă denumirea de înregistrare cronologică. În practică,
această înregistrare se realizează cu ajutorul documentului de contabilitate denumit
Registrul-Jurnal, care se prezintă sub formă de fişe sau foi volante.
Operaţiunea de trecere a formulei contabile pe documentele primare, poartă
denumirea de contarea documentelor.
Operaţiile economico-financiare, după ce au fost înregistrate în ordine cronologică
în Registrul-Jurnal, sunt grupate pe conturi distincte după natura lor şi se înregistrează
sistematic în documentul de contabilitate denumit Registrul “Cartea-Mare”.

Tipuri de formule contabile

Formula contabilă simplă -un singur cont debitor şi un singur cont
creditor. Este specifică acelor operaţii economice şi financiare, care
După modifică concomitent numai două elemente patrimoniale din bilanţ;
numărul
Formula contabilă compusă este aceea în care corespondenţa se
conturilor
stabileşte între un singur cont debitor şi mai multe conturi creditoare, sau
corespondente între un singur cont creditor şi mai multe conturi debitoare. Este
: specifică acelor operaţii economice şi financiare, care modifică concomitent
mai mult de două elemente patrimoniale din bilanţ.

Formule contabile de înregistrare curentă - se întocmesc pentru

înregistrarea operaţiilor economice care au loc în mod obişnuit, curent, şi
care au cea mai mare frecvenţă în practica de contabilitate;
Formule contabile de stornare - de corectare a unor erori săvârşite
anterior cu ocazia înregistrării în conturi a sumelor din operaţiile
După scopul economice şi financiare care au avut loc în activitatea întreprinderii.
pentru care Stornarea în negru constă Stornarea în roşu constă în
se întocmesc: în anularea unei formula anularea unei formule contabile
contabile efectuate anterior efectuate anterior greşit, prin
greşit prin inversarea ei, repetarea ei, dar cu suma înscrisă
înscriind suma tot în negru, în roşu (sau în negru, dar încadrată
şi apoi întocmirea formulei cu chenar) şi apoi întocmirea
contabile corecte. formulei contabile corecte în negru.
 6.6. CLASIFICAREA CONTURlLOR
Clasificarae conturilor consta in sistematizarea acestora potrivit caracteristicilor
commune si specifice lor prin incadrarea in clase,grupe si subgrupe de conturi,dupa
anumite criterii.

CLASIFICAREA CONTURILOR
clasa conturilor mijloacelor economice;
clasa conturilor surselor economice;
După conţinutul economic clasa conturilor proceselor economice;
clasa conturilor în afara bilanţului.

clasa conturilor de activ;

După funcţia contabilă
După sfera de cuprindere
După finalitatea informaţiilor
clasa conturilor de pasiv.
clasa conturilor sintetice;
clasa conturilor analitice.
clasa conturilor de gestiune externă;
clasa conturilor de gestiune internă.

6.7. PLANUL DE CONTURI GENERAL

Planul de conturi general este tablou al tuturor conturilor folosite de catre un sector de
activitate al economiei nationale.

Acesta are la bază schema de clasificare a conturilor în funcţie de conţinutul lor

economic, care cuprinde următoarele clase:

CLASA 1 - CONTURI DE CAPITALURI;

CLASA 2 - CONTURI DE IMOBILIZARI
CLASA 3 - CONTURI DE STOCURI SI PRODUCTIE IN CURS DE EXECUTIE
CLASA 4 - CONTURI DE TERTI
CLASA 5 - CONTURI DE TREZORERIE
CLASA 6 - CONTURI DE CHELTUIELI
CLASA 7 - CONTURI DE VENITURI
CLASA 8 - CONTURI SPECIALE
CLASA 9 - CONTURI DE GESTIUNE

În interiorul planului de conturi, conturile sunt identificate prin denumirea lor şi prin
codul corespunzător.
Codificarea sau simbolizarea cifrică a conturilor s-a făcut după metoda sistemului
zecimal, potrivit căruia conturile se împart în 10 clase, fiecare clasă poate să cuprindă
maximum 10 grupe de conturi; fiecare grupă poate să cuprindă 10 conturi sintetice de
gradul I, fiecare cont sintetic de gradul I se poate desfăşura pe 10 conturi sintetice de gradul
al II-lea sau subconturi, fiecare cont sintetic de gradul al II-lea (subcont) se poate desfăşura
pe 10 conturi de gradul al III-lea,
 Clasele de conturi sunt simbolizate cu o cifră de la 1 la 9, clasa 0 (zero)
nefiind utilizată.
Grupele de conturi din cadrul fiecărei clase sunt simbolizate cu două cifre:
prima reprezentând simbolul clasei şi a doua simbolul grupei.
Conturile sintetice sunt simbolizate cu 3 cifre, primele două cifre
reprezentând simbolul grupei şi a treia cifră reprezentând simbolul contului sintetic de
gradul I.
Subconturile sunt simbolizate cu patru cifre, primele trei cifre
reprezentând simbolul contului sintetic, iar a patra cifră reprezentând simbolul
subcontului.

Clasa 1 ‐ Conturi de capitaluri, provizioane, împrumuturi şi datorii asimilate

Întrebări:
1 Ce este contul şi care sunt funcţiile acestuia?
2 Care sunt elementele contului?
3 Care sunt regulile de funcţionare a conturilor?
4 Ce este analiza contabilă? Dar formula contabilă?
5 Cum se clasifică conturile?
CAPITOLUL 7
ANALIZA ŞI FUNCŢIONAREA CONTURILOR

7.1. CONTABILITATEA CAPITALURILOR

Capitalul reprezinta totalitatea surselor de finantare stabile,aflate la dispozitia unitatii

patrimoniale.

7.1.2 STRUCTURACAPITALURILOR ŞI REFLECTAREA LOR ÎN

CONTABILITATE
Structura capitalurilor
Capitalul social - sursa proprie permanentă a întreprinderii.
se constituie la înfiinţare prin aporturi în bani şi natură.
Capitalul social se împarte în capital subscris nevărsat şi
capital subscris vărsat.
Subscrierea capitalului social constă în angajamentul scris
al acţionarilor/asociaţilor de a participa la constituirea
capitalului prin aport în bani şi/sau natură.
Vărsarea (aportul) capitalului constă în realizarea efectivă
a aporturilor subscrise.
Primele legate de capital
Rezerve din reevaluare reprezintă plusul de valori economice
Capitalurile proprii create prin reevaluarea activelor, de regulă a celor imobilizate.
Rezervele reprezintă profituri capitalizate şi se constituie
din profiturile anuale. În mod excepţional rezervele se mai
pot constitui şi din alte resurse, cum sunt: diferenţele din
reevaluare şi primele de capital.
Rezultatul exerciţiului se determină cu ocazia închiderii
conturilor de venituri şi cheltuieli.
Subvenţiile - sume alocate de la bugetul de stat sau din alte
resurse de care beneficiază unitatea patrimonială pentru finanţarea
unor activităţi pe termen lung, a investiţiilor, precum şi a
imobilizărilor primite ca donaţii sau cu titlu gratuit.
Provizioanele sunt destinate finanţării riscurilor şi cheltuielilor pe
Provizioanele care evenimente trecute sau actuale le fac probabile (litigii,
asimilate capitalurilor penalităţi, impozite, cheltuieli provocate de reparaţii ce se
proprii; repartizează pe mai multe exerciţii).
Împrumuturile pe Creditele bancare pe termen lung şi mijlociu – sunt o
termen lung şi componentă a capitalurilor permanente, reprezentând o sursă
 mijlociu; de finanţare cu caracter durabil pentru întreprindere,
termenele de contractare fiind între unu şi cinci ani pentru
creditele bancare pe termen mijlociu şi peste cinci ani
pentru creditele pe termen lung.
Alte surse cu durată
de finanţare mai mare
de un an.

Capitalul social - Pentru reflectarea capitalului social se utilizează contul 101

“Capital social”.
Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa capitalului subscris şi vărsat în natură sau
în numerar de acţionarii sau asociaţii societăţii, precum şi măririle sau micşorările acestuia.
După conţinutul economic, este un cont de surse proprii, după funcţia contabilă este
cont de pasiv.

SE CREDITEAZĂ:
Cu capitalul social subscris de
acţionari sau asociaţi în natură şi/sau 456 1011
în numerar, în corespondenţă cu “Decontări cu “Capital subscris
=
debitul contului 456 “Decontări cu asociaţii privind nevărsat”
asociaţii privind capitalul”: capitalul”
Cu rezervele încorporate în capitalul 106 1011
social în corespondenţă cu debitul =
“Rezerve” “Capital subscris nevărsat”
contului106 “Rezerve”:
Cu profitul net realizat în exerciţiile
precedente şi destinat măririi 117 1011
capitalului social, în corespondenţă cu “Rezultatul = “Capital subscris
debitul contului 117 “Rezultatul reportat” nevărsat”
reportat”:
Cu profitul net realizat la încheierea
exerciţiului precedent destinat măririi 121 1011
capitalului social, în corespondenţă cu “Profit şi = “Capital subscris
debitul contului 121 “Profit şi pierdere”nevărsat”
pierdere”:
Cu primele de capital încorporate în 104 1011
capitalul social, în corespondenţă cu “Prime legate de = “Capital
debitul contului 104 “Prime legate de subscris capital” nevărsat”
capital”:

SE DEBITEAZĂ:
Cu micşorarea capitalului hotărâtă 1012 = 456
de A.G.A în corespondenţă cu “Capital subscris “Decontări cu
creditul asociaţii vărsat privind capitalul”
 capitalul”:
Cu pierderile realizate în exerciţiile
financiare precedente care diminuează
capitalul social în corespondenţă cu 1012 = %
creditul 117 “Rezultatul reportat” “Capi
117 “Rezultatul reportat”
(dacă pierderile au fost reportate) sau tal
subsc 121 “Profit şi pierdere”
cu creditul contului 121 “Profit şi ris
pierdere”: vărsat

Soldul contului este creditor şi reprezintă capitalul social subscris, vărsat şi

nevărsat.
Contul 101 “Capital social” se desfăşoară în conturi sintetice de gradul II (conturi
operaţionale) astfel:
1011 “Capital subscris nevărsat”
1012 “Capital subscris vărsat”
Înregistrează şi controlează procesul de
subscriere a capitalului până în momentul
vărsării lui de către asociaţi sau acţionari.
Înregistrează şi controlează procesul de
constituire efectivă a capitalului subscris
prin depunere în natură sau în numerar de
către asociaţi sau acţionari.

456 “Decontări cu asociaţii privind capitalul” - este cont bifuncţional care ţine
evidenţa aporturilor subscrise de asociaţi sau acţionari pentru constituirea sau creşterea
capitalului social.
Dacă are loc creşterea capitalului social, funcţionează ca un cont de activ.
SE DEBITEAZĂ:
Cu capitalul subscris de către asociaţi sau acţionari în natură sau în bani,
în corespondenţă cu contul 1011 “Capital subscris nevărsat”.
SE CREDITEAZĂ:
Cu valoarea aporturilor în natură sau în bani, depuse de către asociaţi în
corespondenţă cu debitul conturilor de mijloace băneşti, imobilizări, stocuri, în
funcţie de felul aporturilor depuse.
Soldul debitor reprezintă sumele subscrise de asociaţi sau acţionari la
constituirea societăţii, dar nevărsate încă.
Dacă are loc reducerea capitalului social, funcţionează ca un cont de pasiv.
SE CREDITEAZĂ:
Cu micşorarea capitalului social, hotărâtă de AGA, prin debitul contului
1012 “Capital subscris vărsat”.
SE DEBITEAZĂ:
Cu sumele achitate asociaţilor sau acţionarilor cu ocazia retragerii capitalului.
Soldul creditor reprezintă obligaţiile unităţii patrimoniale faţă de privind
reducerea rerereducerea capitalului social.
 Pe parcursul desfăşurării activităţii, prin aprobarea AGA se pot produce majorări
sau diminuări ale capitalului social.

MODIFICĂRI ALE CAPITALULUI SOCIAL

Noi aporturi în natură şi/sau numerar presupune creşterea surselor
financiare proprii prin emisiunea de noi acţiuni, la preţ de emisiune. Dacă
preţul de emisiune este mai mare decât valoarea nominală a vechilor
acţiuni, atunci diferenţa o reprezintă prima de emisiune.
subscrierea noilor acţiuni
456 = %
“Decontări cu asociaţii privind 1011 ”Capital subscris nevărsat”
capitalul” 1041 ”Prime de emisiune”
realizarea aportului
% = 456
211 ”Terenuri şi construcţii” “Decontări cu asociaţii
212 ”Instalaţii tehnice şi maşini” privind capitalul”
5121 ”Conturi la bănci în lei”
Creşterea trecerea capitalului subscris aferent creşterii de capital la
capitalului categoria ”vărsat”:
social 1011 = 1011
“Capital subscris nevărsat” ”Capital subscris vărsat”
Operaţii interne - încorporarea primelor de capital, a rezervelor, diferenţelor
din reevaluare, profitului şi rezultatului reportat (profitul nerepartizat)
% = 1012
104 ”Prime legate de capital” “Capital subscris vărsat”
105 ”Rezerve din reevaluare”
106 ”Rezerve”
117 ”Rezultatul reportat”
129 ”Repartizarea profitului”

Conversia obligaţiunilor în acţiuni din emisiunea de obligaţiuni

concomitent cu creşterea capitalului social.
Rambursarea unei părţi către acţionari/asociaţi când se decide vânzarea
unei părţi din activul societăţii sau la cererea acţionarilor, în condiţiile
prevăzute în statut.
obligaţia faţă de acţionari pentru capitalul de restituit:
Diminuarea 1012 = 456
capitalului “Capital subscris vărsat” “Decontări cu asociaţii privind capitalul”
social
stingerea obligaţiei faţă de acţionari prin restituirea capitalului:
456 = %
“Decontări cu asociaţii 211”Instalaţii tehnice şi maşini ” privind
capitalul” 512 ”Conturi curente la bănci ”
 Acoperirea pierderilor din exerciţiile precedente
1012 = 117
“Capital subscris vărsat” ”Rezultatul reportat”

Primele legate de capital sunt evidenţiate în contabilitate cu ajutorul contului 104

”Prime legate de capital”. Este un cont de pasiv.

SE CREDITEAZĂ:
Cu primele determinate la 456 = %
emisiunea de noi acţiuni, ”Decontări cu 1011 ”Capital subscris şi nevărsat”
ca diferenţă între preţul asociaţii privind 104 ”Prime legate de capital”
capitalul”
de emisiune mai mare şi
valoarea nominală a
acestora, mai mică.
SE DEBITEAZĂ:
Cu utilizarea lor fie pentru 104 = %
majorarea capitalului, fie ”Prime legate de capital” 1012 ”Capital subscris vărsat”
pentru majorarea 106 ”Rezerve”
rezervelor
Soldul creditor reprezintă primele de emisiune, fuziune sau de aport la capital,
neîncorporate la capitalul social sau la rezerve.

Rezervele din reevaluare sunt reflectate în contabilitate cu ajutorul contului 105

”Rezerve din reevaluare”. Este un cont de pasiv.

SE CREDITEAZĂ:
Cu diferenţele constatate
în plus cu ocazia
reevaluării imobilizărilor, 213 = 105
”Instalaţii tehnice şi maşini” ”Rezerve din reevaluare”
prin debitul conturilor de
imobilizări corporale:
SE DEBITEAZĂ:
Cu diferenţele din
reevaluare încorporate în
105 = %
capitalul social prin ”Rezerve din reevaluare” 1012 ”Capital subscris vărsat”
creditul contului 1012 sau
1068 ”Alte rezerve”
transferate la rezerve, prin
creditul contului 1068.
Soldul creditor reprezintă diferenţele din reevaluare constatate şi neutilizate.

Rezervele. Evidenţa rezervelor se realizează cu ajutorul contului de pasiv 106

”Rezerve”, dezvoltat pe trei sintetice de gradul II:
 1061 ”Rezerve legale” ţine evidenţa rezervelor constituite în baza reglementărilor
legale. Este un cont de surse proprii, cu funcţie de pasiv.

ATENTIE! PROFITUL ESTE NET ATUNCI

CAND 1061 SE CREDITEAZA CU DEBITUL CONTULUI DE
PROFIT SI PIERDERE.

1063 ”Rezerve statutare” ţine evidenţa rezervelor constituite anual din profitul net,
în baza prevederilor din statutul societăţii.
1068 ”Alte rezerve” ţine evidenţa unor rezerve neprevăzute de lege sau statut,
constituite facultativ din profitul net pentru acoperirea pierderilor, creşterea
capitalului social sau pentru alte scopuri, potrivit hotărârii AGA.

Rezultatul exerciţiului se determină cu ocazia închiderii conturilor de venituri şi

cheltuieli. Evidenţa rezultatelor se ţine cu ajutorul conturilor:
121 ”Profit şi pierdere” – ţine evidenţa prfitului sau pierderii realizate în cursul
exerciţiului. După funcţie contabilă este un cont bifuncţional.

SE CREDITEAZĂ:
Cu veniturile obţinute;
Cu pierderile care sunt repartizate.
SE DEBITEAZĂ:
Cu cheltuielile înregistrate;
Cu profitul net realizat supus sau nu repartizării.
Soldul creditor reprezintă profit şi apare în cazul în care veniturile sunt mai mari
decât cheltuielile.
Soldul debitor exprimă pierderea şi apare în cazul în care veniturile sunt mai mici
decât cheltuielile.
 129 ”Repartizarea profitului” – ţine evidenţa repartizării profitului, asupra căruia
decide AGA. Este un cont de activ.

SE DEBITEAZĂ:
Cu repartizarea profitului pe diverse destinaţii: majorarea capitalului, constituirea
de rezerve statutare şi alte rezerve, constituirea fondurilor proprii, dividende de plată,
etc. SE CREDITEAZĂ:
Cu profitul net repartizat
Soldul debitor reprezintă repartizările din profit efectuate în cursul anului.

Dacă AGA nu a repartizat parţial sau integral profitul sau nu s-a hotărât asupra
modului de acoperire a pierderilor, aceste sume rămânând în aşteptare. Contabilitatea
acestor sume se operează prin contul 117 ”Rezultatul reportat”, cont bifuncţional.

SE CREDITEAZĂ:
Cu reducerea capitalului social sau a rezervelor folosite pentru acoperirea pierderilor
din exerciţiile precedente,
Cu profitul net realizat în exerciţiile precedente şi nerepartizat.
SE DEBITEAZĂ:
Cu pierderea realizată în exerciţiile precedente, neacoperite;
Cu partea din profitul realizat în exerciţiile precedente, folosite pentru majorarea
capitalului social sau a rezervelor, ori cu dividendele cuvenite acţionarilor sau
asociaţilor din profitul realizat în exerciţiile precedente
Soldul creditor reprezintă profitul nerepartizat.
Soldul debitor reprezintă pierderea nerepartizată.

Provizioanele – reprezintă echivalentul unor datorii generatoare de pierderi sau de

cheltuieli. Evidenţa provizioanelor se ţine cu ajutorul contului 151 ”Provizioane” – cont de
surse, asimilate celor proprii, de pasiv.

SE CREDITEAZĂ:
La constituirea provizioanelor, prin trecerea pe cheltuieli după natura lor (6812, 6862).
SE DEBITEAZĂ:
Cu diminuarea sau anularea provizioanelor în corespondenţă cu creditul conturilor
de venituri corespunzător activităţii şi naturii cheltuielilor care le-au generat (7812,
7862).
Soldul creditor reprezintă provizioanele constituite şi neutilizate.
 Împrumuturile şi datoriile asimilate

Împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni, denumite şi credite obligatare sunt

utilizate pentru satisfacerea nevoilor de investiţii.
Obligaţiunile reprezintă titluri de credit negociabile emise, de regulă de societăţile
pe acţiuni. Societatea pe acţiuni poate emite obligaţiuni pentru o sumă care nu depăşeşte
3/4 din capitalul vărsat existent.
Obligaţiunile pot fi emise la un preţ de emisiune – fie egal cu valoarea nominală a
acestora, fie inferior valorii nominale. Diferenţa dintre valoarea nominală şi preţul de
emisiune reprezintă prima de emisiune. Preţul de rambursare al obligaţiunilor poate fi
fixat la o valoare superioară valorii nominale. Diferenţa dintre preţul de rambursare şi
preţul de emisiune reprezintă prima de rambursare.
Reflectarea în contabilitate a operaţiunilor privind împrumuturile din emisiunea de
obligaţiuni se face cu ajutorul conturilor:
161 ”Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni”. Este un cont de surse
împrumutate, de pasiv.

SE CREDITEAZĂ:
Cu suma împrumuturilor
obţinute în urma
emisiunii de obligaţiuni
prin debitul contului 5121 5121 = 161
”Conturi la bănci în lei” ”Împrumuturi din
dacă sumele sunt încasate
emisiunea de obligaţiuni”
direct în contul de
disponibil, sau 461
”Debitori diverşi”, dacă
încasarea este ulterioară. % = 161
Cu primele de rambursare
aferente, prin contul 169 461 ”Debitori diverşi” ”Împrumuturi din emisiunea de
169 ”Prime privind obligaţiuni”
”Prime privind
rambursare
rambursarea a
obligaţiunilor” obligaţiunilo
SE DEBITEAZĂ:
Cu suma împrumuturilor 161 = 5121
rambursate, prin creditul ”Împrumuturi din emisiunea ”Conturi la bănci în lei”
contului 5121 de obligaţiuni”
Cu valoarea
obligaţiunilor emise,
răscumpărate şi anulate, 161 = 505
”Împrumuturi din emisiunea ”Obligaţiuni emise şi
la valoarea de de obligaţiuni” răscumpărate”
răscumpărare, prin
creditul contului 505
”Obligaţiuni
Soldul creditor emise
reprezintăşiîmprumuturile din emisiunea de obligaţiuni nerambursate.

169 ”Prime privind rambursarea obligaţiunilor”; este un cont de regularizare, de

activ.
 SE DEBITEAZĂ:
Cu suma primelor de rambursare aferente împrumuturilor din emisiunea de
obligaţiuni, prin creditul contului 161.
SE CREDITEAZĂ:
Cu primele de rambursare amortizate prin debitul contului 6868 ”Cheltuieli
financiare privind amortizarea primelor de rambursare a obligaţiunilor”
Soldul debitor reprezintă valoarea primelor de rambursare neamortizate.

168 ”Dobânzi aferente împrumuturilor şi datoriilor asimilate” – ţine evidenţa

dobânzilor datorate, aferente împrumuturilor din emisiunea de obligaţiuni, creditelor
bancare pe termen lung şi mijlociu, datoriilor privind concesiunile legate de participaţii, a
altor împrumuturi şi datorii asimilate. Este un cont de surse, de pasiv.

SE CREDITEAZĂ:
Cu valoarea dobânzilor
666 = 168
datorate, prin debitul ”Cheltuieli privind ”Dobânzi aferente împrumuturilor
contului 666 ”Cheltuieli şi dobânzile” datoriilor asimilate”
privind dobânzile”:
SE DEBITEAZĂ:
168 = 512
Cu suma dobânzilor ”Dobânzi aferente ”Conturi la
plătite prin creditul bănci” împrumuturilor şi datoriilor
contului 512. asimilate”
Soldul creditor reprezintă valoarea dobânzilor neplătite.

Creditele bancare pe termen lung sunt urmărite şi evidenţiate în contabilitate prin

contul 162 “Credite bancare pe termen lung”. Este un cont de surse împrumutate, cu
funcţie contabilă de pasiv.

SE CREDITEAZĂ:
Obligaţiile întreprinderii
faţă de instituţiile bancare 5121 = 162
pentru creditele primite de “Conturi la bănci în ”Credite bancare pe termen
la acestea în corespondenţă lung” lei”
cu debitul contului 5121.

SE DEBITEAZĂ:
Cu stingerea obligaţiilor 162 = 5121
”Credite bancare pe termen ”Conturi la bănci în lei”
faţă de bănci, pentru lung”
sumele rambursate cu
ocazia ajungerii la
scadenţă a creditelor.
 Soldul creditor reprezinta creditele bancare pe termen lung si mijlociu primite,neajunse
la scadenta.

7.2.CONTABILITATEA ACTIVELOR IMOBILIZATE

Activele imobilizate sau fixe (denumite si active pe termen lung,imobilizari sau bunuri
mobile) sunt acele valori economice de investitie a caror perioada de utilizare si
lichiditate este mai mare de un an.

Activele imobilizate se împart în trei grupe:

Imobilizări necorporale;
Imobilizări corporale;
Imobilizări financiare.

7.2.1. EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR

Momentele evaluării Modalităţi de evaluare

1. La intrarea în patrimoniu
2. La ieşirea din patrimoniu
3. La inventariere
4. La închiderea exerciţiului
Evaluarea şi înregistrarea în contabilitate se face la
valoarea de intrare sau valoare contabilă:
• costul de achiziţie pentru mijloacele fixe
cumpărate;
• costul de producţie pentru mijloacele fixe
produse în unitatea patrimonială;
• valoarea de aport, pentru mijloacele fixe
intrate în patrimoniu cu ocazia asocierii sau
fuziunii, conform contractelor sau statutelor;
• valoarea rezultată în urma reevaluărilor
conform dispoziţiilor legale.
Evaluarea se face la valoarea contabilă
Imobilizările sunt evaluate la valoarea actuală sau
de utilitate (valoare de inventar), stabilită în
funcţie de utilitatea bunului pentru întreprindere şi
preţul pieţei.
Imobilizările se evaluează şi se reflectă în bilanţ la
valoarea de intrare în patrimoniu, corectată cu
rezultatele inventarierii.
 7.2.2 SISTEME DE AMORTIZARE
Vi
Aa 
Nf
Calcularea şi alocarea uniformă
a valorii contabile de intrare a Aa – amortizarea
Sistemul anuală;
activelor amortizate pe toată
durata normală de funcţionare Vi – valoare de
de amortizare intrare (de
exprimată în ani.
liniar înregistrare);
Nf – durata normală
de funcţionare
Sistemul
Accelerarea procesului de amortizare în primii ani de
de amortizare la punerea în funcţiune.
degresiv Calcularea în primul an de funcţionare a unei amortizări până la
Sistemul 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix respectiv. Pentru
exerciţiile următoare, amortizările anuale sunt calculate la
de amortizare valoarea rămasă de amortizat, după regimul liniar, prin
accelerată raportarea la numărul de ani de utilizare rămaşi

7.2.3.TABILITATEA CONTURILOR DIN CLASA A II-a

CLASA 2 - CONTURI DE IMOBILIZARI

Grupa 20. IMOBILIZARI NECORPORALE
201. Cheltuieli de constituire (A)
203. Cheltuieli de dezvoltare (A)
205.Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale, drepturi şi active
similare (A)
206.Active necorporale de explorare şi evaluare a resurselor minerale (A)
207.Fond comercial
208.Alte imobilizări necorporale (A)

201 Cheltuieli de constituire - evidenţiază cheltuielile ocazionate de înfiinţarea

unităţii patrimoniale: cheltuieli de înscriere şi înmatriculare, cheltuieli cu emisiunea şi
vânzarea de obligaţiuni şi acţiuni, cheltuieli de prospectare a pieţei, cheltuieli de publicitate
şi alte cheltuieli. Este un cont de activ.

SE DEBITEAZĂ:
Cu cheltuielile legate de
constituirea societăţii, în 201 = %
corespondenţă cu creditul ”Cheltuieli de constituire” 5121 “Conturi la bănci în lei”
conturilor de disponibilităţi; 5311 ”Casa în lei”
 Cu obligaţia de plată a 201 = 404
acestor cheltuieli. ”Cheltuieli de constituire” ”Furnizori de imobilizări”
SE CREDITEAZĂ:
Cu cheltuielile de constituire
amortizare integral, , scoase 2801 = 201
din evidenţă debitul contului ”Amortizarea cheltuielilor ”Cheltuieli de constituire”
de constituire”
2801
Soldul debitor reprezintă cheltuielile de constituire existente neamortizate integral.

Pentru înregistrarea amortizării imobilizărilor necorporale se foloseşte contul 280

Amortizări privind imobilizările necorporale – cont rectificativ a valorii imobilizărilor
necorporale, de pasiv.
SE CREDITEAZĂ:
Cu amortizarea aferentă imobilizărilor, prin debitul conturilor 6811 ”Cheltuieli
de exploatare privind amortizarea imobilizărilor ”
SE DEBITEAZĂ:
Cu amortizarea imobilizărilor necorporale ieşite din patrimoniul unităţii, prin
creditul conturilor de imobilizări necorporale.
Soldul creditor reprezintă amortizarea aferentă imobilizărilor necorporale.

205 ”Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale şi alte drepturi şi valori

similare”- ţine evidenţa imobilizărilor necorporale concretizate în brevete, licenţe, know-
how, şi alte elemente cum sunt: mărcile de fabrică şi de comerţ şi alte drepturi de
proprietate industrială şi intelectuală similare. Este un cont de activ.

SE DEBITEAZĂ:
Cu valoarea bunurilor 205 = 167
concesionate (167): “Alte împrumuturi şi datorii
asimilate”
Cu costul de achiziţie al 205 = 404
brevetelor, mărcilor de ”Concesiuni, brevete, ”Furnizori de imobilizări” licenţe,
fabrică şi de comerţ. ...”
Cu valoarea de aport a celor 205 = 456
aduse de către asociaţi sau ”Concesiuni, brevete, ”Decontări cu asociaţii privind licenţe,
acţionari ...” capitalul”

Cu costul de producţie a 205 = 721

celor provenite din producţie ”Concesiuni, brevete, ”Venituri din producţia de licenţe,
proprie ...” imobilizări necorporale”

SE CREDITEAZĂ:
Cu brevetele, licenţele şi alte 2805 = 205
drepturi şi valori similare ”Amortizarea ”Concesiuni, brevete,
vândute sau scoase din concesiunilor, brevetelor licenţe, ...”
 funcţie, amortizate integral şi alte valori similare”

% = 205
Cu brevetele, licenţele şi alte 2805 ”Amortizarea ”Concesiuni,
drepturi şi valori similare brevete, concesiunilor, brevetelor licenţe, ...”
vândute,neamortizate integral şi alte valori similare”
6583 ”Cheltuieli
privind activele
cedate”
Cu brevetele, licenţele şi alte 456 = 205
drepturi şi valori similare ” Decontări cu asociaţii ”Concesiuni,
restituite acţionarilor brevete, privind capitalul” licenţe, ...”

Soldul debitor reprezintă imobilizările necorporale de natura concesiunilor,

brevetelor şi altor drepturi şi valori asimilate aflate în patrimoniu.

Contabilitatea fondului de comerţ se ţine cu ajutorul contului 207 ”Fond

comercial”, cont de imobilizări necorporale, de activ.

SE DEBITEAZĂ:
% = 404
Cu valoarea fondului 211 ”Terenuri şi ”Furnizori de imobilizări”
comercial achiziţionat; construcţii”
207 ”Fond comercial”
% = 456
Cu valoarea fondului 212 ”Instalaţii tehnice şi ” Decontări cu asociaţii privind
comercial adus ca aport: maşini” capitalul”
207 ”Fond comercial”
SE CREDITEAZĂ:
Cu valoarea fondului 6583 = 207
comercial cedat, nesupus ”Cheltuieli privind ”Fond comercial”
amortizării activele cedate”

% = 207
Cu valoarea fondului 2807 ”Amortizarea fondului ”Fond comercial”
comercial cedat, amortizat comercial”
parţial 6583 ”Cheltuieli privind
activele cedate”
Soldul debitor reprezintă valoarea fondului comercial existent.

Grupa 21. IMOBILIZĂRI CORPORALE

Pentru înregistrarea în contabilitate a imobilizărilor corporale se utilizează conturile
din grupa 21 ”Imobilizări corporale”
211.Terenuri şi amenajări de terenuri (A)
212.Construcţii (A)
213.Instalaţii tehnice, mijloace de transport
214.Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane
şi materiale şi alte active corporale (A)
 215.Investitii imobiliare (A)
216.Active corporale de explorare şi evaluare a resurselor minerale (A)
217.Active biologice productive (A)
Acestea sunt conturi de imobilizări corporale, iar după funcţia contabilă, sunt
conturi de activ.

SE DEBITEAZĂ:
Cu valoarea de înregistrare % = 404
a terenurilor, respectiv a 211 ”Terenuri şi construcţii” ”Furnizori de imobilizări”
imobilizărilor corporale 212 ”Instalaţii tehnice şi maşini”
achiziţionate:

% = 456
Aduse ca aport: 211 ”Terenuri şi construcţii” ” Decontări cu asociaţii
212 ”Instalaţii tehnice şi maşini” privind capitalul”

Obţinute din producţia 211 = 722

proprie:
Primite cu titlu gratuit:
212 ”Instalaţii tehnice şi maşini”
Cu valoarea de înregistrare
a terenurilor, respectiv a
mijloacelor fixe ieşite din
patrimoniu, prin scoatere
din funcţiune, vânzări:
”Terenuri şi construcţii” “Venituri din producţia de
imobilizări corporale”
% = 131
211 ”Terenuri şi construcţii” ” Subvenţii
guvernamentale pentru
investiţii”
SE CREDITEAZĂ:
% = 212
281 ” Amortizarea ”Instalaţii tehnice şi
imobilizărilor corporale” maşini”
6583 ”Cheltuieli privind
activele cedate”

6582 = %
Cu donaţiile acordate sub
formaimobilizărilor corporale ” Donaţii şi subvenţii 211 ”Terenuri şi construcţii”
acordate” 212 ”Instalaţii tehnice şi
maşini”
456 = ”%
Cu retragerea ” Decontări cu asociaţii 212 ”Instalaţii tehnice şi
aportului privind capitalul maşini”
asociaţilor/acţionarilor: 207 ”Fond comercial”
Soldul debitor reprezintă valoarea imobilizărilor corporale existente.

Pentru înregistrarea în contabilitate a amortizării imobilizărilor corporale se

utilizează contul 281 “Amortizări privind imobilizările corporale”- cu rol rectificativ al
valorii mijloacelor fixe, fiind cont de pasiv.
SE CREDITEAZĂ:
Cu amortizarea imobilizărilor 6811 = 281
corporale incluse lunar în “Cheltuieli de “Amortizări privind imobilizările
cheltuieli, prin (6811): exploatare privind corporale”
amortizarea
 SE DEBITEAZĂ:
Cu amortizarea aferentă %
281 =
imobilizărilor corporale
ieşite din patrimoniu, “Amortizări privind 211 ”Terenuri şi construcţii”
prin vânzare, scoatere din imobilizările 212 ”Instalaţii tehnice şi maşini”
corporale”
funcţiune, donaţii

Soldul creditor reprezintă amortizarea aferentă imobilizărilor corporale existente în

patrimoniu.

Grupa 26. IMOBILIZĂRI FINANCIARE

Imobilizările financiare reprezintă investiţii financiare, respectiv sume de bani
investite de o societate comercială în patrimoniul altor societăţi comerciale sub forma
titlurilor de participare, a titlurilor imobilizate ale activităţii de portofoliu sau a creanţelor
imobilizate. Imobilizările financiare nu se amortizează.

Pentru înregistrarea în contabilitate a imobilizărilor financiare se utilizează conturile

din grupa 26 “Imobilizări financiare”, conturi de activ.
261.Acţiuni deţinute la entităţile afiliate (A)
262.Actiuni detinute la entităti asociate (A)
263.Interese de participare (A)
264.Titluri puse în echivalenţă (A)
265.Alte titluri imobilizate (A)
266.Certificate verzi amânate (A)
267.Creanţe imobilizate
269.Vărsăminte de efectuat pentru imobilizări financiare
SE DEBITEAZĂ:
Cu valoarea titlurilor
imobilizate ale activităţii 261 = 5121
“Acţiuni deţinute la entităţile ”Conturi la bănci în lei”
de portofoliu achiziţionate, afiliate”
cu plata imediată:

Cu valoarea titlurilor
Error: Reference source not found
imobilizate ale activităţii
261 = 269
de portofoliu achiziţionate,
“Acţiuni deţinute la ”Vărsăminte de efectuat pentru
cu plata ulterioară:
entităţile afiliate” imobilizări financiare”

Aduse ca aport la constituirea 261 = 456

societăţii: “Acţiuni deţinute la entităţile afiliate ’’ “Decontări cu asociaţii
privind capitalul”

SE CREDITEAZĂ:
Cu valoarea titlurilor 6583 = 261
imobilizate ale activităţii de “Acţiuni deţinute la
”Cheltuieli privind
portofoliu cedate (6583): entităţile afiliate”
activele cedate”
 Cu valoarea titlurilor
imobilizate ale activităţii 456 261
de portofoliu retrase (456) ” Decontări cu asociaţii “Acţiuni deţinute la entităţile
privind capitalul afiliate”

Soldul debitor reprezintă valoarea titlurilor imobilizate ale activităţii de

portofoliu existente.
269 ”Vărsăminte de efectuat pentru imobilizări financiare” - cont de obligaţii
faţă de terţi pentru imobilizările financiare achiziţionate ce urmează a se plăti. Este un cont
de pasiv.

SE CREDITEAZĂ:
Cu sumele datorate pentru imobilizările financiare achiziţionate, în corespondenţă
cu conturile de imobilizări financiare.
SE DEBITEAZĂ:
Cu sumele plătite din disponibilităţile băneşti (512, 531).
Soldul creditor reprezintă sumele datorate pentru imobilizările financiare achiziţionate.

267 ”Creanţe imobilizate” iau naştere prin acordarea de împrumuturi pe termen

lung societăţilor la care unitatea patrimonială deţine titluri de participare, din dobânzile
aferente creanţelor imobilizate, precum şi din alte creanţe care sunt imobilizate pe timp
îndelungat.
Contabilitatea acestor creanţe se ţine cu contul 267 cont de imobilizări financiare, de
activ.
SE DEBITEAZĂ:
Cu valoarea împrumuturilor 267 = 5121
acordate (512, 531): “Creanţe imobilizate” ”Conturi la bănci în lei”

Cu veniturile de realizat din 267 = 763

împrumuturi şi dobânzi:
Cu valoarea împrumutului
rambursat şi a dobânzii
încasate (512, 531):
“Creanţe imobilizate” ”Venituri din creanţe
imobilizate”
SE CREDITEAZĂ:
5121 = 267
”Conturi la bănci în lei “Creanţe imobilizate

Cu valoarea privind
creanţele legate de 663 267
“Pierderi din creanţe “Creanţe imobilizate
participaţii trecute pe legate de participaţii” legate de participaţii”
cheltuieli:

Soldul debitor reprezintă valoarea valoarea împrumuturilor şi a creanţelor acordate.

Error: Reference source not found

7.3.CONTABILITATEA STOCURILOR

Stocurile reprezintă ansamblul bunurilor şi serviciilor din cadrul unităţii

patrimoniale destinate fie a fi vândute în aceeaşi stare sau după preluarea lor în procesul de
producţie, fie a fi consumate la prima lor utilizare.
7.3.1.EVALUAREA STOCURILOR
Reflectarea în etalon bănesc a stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie
presupune evaluarea acestora. Preţurile folosite la evaluarea activelor circulante înregistrate
în contabilitate se numesc preţuri de înregistrare.
PREŢURI DE ÎNREGISTRARE
Materiile prime, materialele
consumabile, obiectele de Se evaluează la costul de achiziţie, preţul
inventar, ambalajele şi standard sau preţul de facturare al
baracamentele achiziţionate furnizorului.

Producţia în curs de execuţie,

semifabricatele şi produsele
finite, obiectele de inventar, Se evaluează la cost de producţie sau la
ambalajele şi alte bunuri produse preţ standard.
de către unitatea patrimonială

Momentele evaluării Modalităţi de evaluare

1. La intrarea în patrimoniu
2. La inventariere
3. La închiderea exerciţiului
4. La ieşirea din
patrimoniu sau darea în
consum
Evaluarea şi înregistrarea în contabilitate se face
la
valoarea de intrare sau valoare contabilă:
1. costul de achiziţie pentru bunuri cumpărate;
2. costul de producţie pentru bunuri produse
în unitatea
la valoarea patrimonială.
actuală sau de utilitate (valoare
de inventar).
Evaluarea se face la valoarea de intrare
(contabilă) corectată cu rezultatele evaluării la
inventariere.
Evaluarea se face folosind una dintre metodele:
metoda “costului mediu ponderat”;
metoda “primei intrări-primei ieşiri” (FIFO);
metoda “ultimei intrări-primei ieşiri” (LIFO);
metoda costului standard (prestabilit).

Pentru înregistrarea în contabilitate a stocurilor şi producţiei în curs de execuţie se

folosesc conturile din clasa a 3-a.

CLASA 3 - CONTURI DE STOCURI SI PRODUCTIE IN CURS DE EXECUTIE

Grupa 30. STOCURI DE MATERII PRIME SI MATERIALE
 Grupa 32. STOCURI ÎN CURS DE APROVIZIONARE
Grupa 33. PRODUCTIA IN CURS DE EXECUTIE
Grupa 34. PRODUSE
Grupa 35. STOCURI AFLATE LA TERTI
Grupa 36. ACTIVE BIOLOGICE DE NATURA STOCURILOR
Grupa 37. MARFURI
Grupa 38. AMBALAJE
Grupa 39. AJUSTARI PENTRU DEPRECIEREA STOCURILOR SI
PRODUCTIEI IN CURS DE EXECUTIE

Grupa 30 STOCURI DE MATERII PRIME SI MATERIALE

301.Materii prime (A)
302.Materiale consumabile
303.Materiale de natura obiectelor de inventar (A)
308. Diferente de pret la materii prime si materiale (A/P)

 “Materii prime” - este un cont de active circulante, de activ.

SE DEBITEAZĂ:
Cu valoarea stocurilor de
301 = 401
materii prime
“Materii prime” ”Furnizori”
achiziţionate (401):

Cu valoarea stocurilor de 301 = 456

materii prime aduse ca aport: “Materii prime” “Decontări cu asociaţii
privind capitalul”

Cu valoarea stocurilor de 301 = 7412

“Materii prime” ” Venituri din subvenţii de
materii prime primite cu exploatare pentru materii prime
titlu gratuit: şi materiale consumabile”

SE CREDITEAZĂ:
Cu valoarea stocurilor de
materii prime ieşite din
601 = 301
gestiune prin consum “Cheltuieli cu materiile prime” “Materii prime”
(601) sau constatate lipsă
la inventar:
Cu valoarea materiilor
prime trecute la mărfuri 371 = 301
“Mărfuri” “Materii prime”
spre a fi vândute (371):
Cu valoarea materiilor 6582 = 301
prime donate: ”Donaţii şi subvenţii acordate” “Materii prime”

Soldul debitor reprezintă valoarea materiilor prime existente în stoc.

 “Materiile consumabile” -este un cont de active circulante, cont de activ.

Funcţionează identic cu contul 301.
 308 “Diferenţe de preţ la materii prime şi materiale”- se utilizează în cazul în
care evaluarea şi înregistrarea materiilor prime, materialelor consumabile şi materiale de
natura obiectelor de inventar se face la preţuri prestabilite (standard) sau de facturare .Este
un cont de activ, rectificativ al preţului de înregistrare al materiilor prime şi materialelor
consumabile.

SE DEBITEAZĂ:
Cu diferenţele de preţ aferente materiilor prime şi materialelor, în negru dacă preţurile
prestabilite sunt mai mici decât costul de achiziţie, sau în roşu, dacă preţurile prestabilite
sunt mai mari decât costul de achiziţie (evidenţa se ţine la preţ standard).
Cu cheltuielile de transport aferente stocurilor intrate în gestiune, în negru (evidenţa
se şine la preţ de facturare).
SE CREDITEAZĂ:
Cu diferenţele de preţ aferente materiilor prime şi materialelor ieşite din gestiune,
în negru sau în roşu, în funcţie de felul cum se ţine evidenţa.
Soldul debitor reprezintă diferenţele de preţ aferente materiilor prime şi
materialelor existente în stoc, în negru sau în roşu.

 “Materiale de natura obiectelor de inventar” - cont de active circulante, de

activ.
SE DEBITEAZĂ:
Cu valoarea obiectelor de 303 = 401
inventar achiziţionate (401): “Materiale de natura obiectelor de inventar” ”Furnizori”
Cu valoarea obiectelor 303 = 456
“Materiale de natura “Decontări cu asociaţii privind
de inventar aduse ca aport: obiectelor de inventar” capitalul”

Cu valoarea obiectelor de 303 = 7412

inventar primite cu titlu
“Materiale de ”Venituri din subvenţii de natura
obiectelor exploatare pentru materii prime
gratuit: de inventar” şi materiale consumabile”
SE CREDITEAZĂ:
Cu valoarea obiectelor de 603 = 301
inventar ieşite date în “Cheltuieli privind materialele “Materiale de
de natura obiectelor de natura obiectelor de
consum (603): inventar” inventar”
Cu valoarea obiectelor de 371 = 301
inventar trecute la mărfuri “Mărfuri” “Materiale de natura
spre a fi vândute (371): obiectelor de inventar”

Cu valoarea materiilor 6582 = 301

prime donate: ”Donaţii şi subvenţii acordate” “Materii prime”
Cu valoarea materiilor prime 456 = 301
restituite acţionarilor: ”Decontări cu asociaţii privind capitalul” “Materii prime”
 Soldul debitor reprezintă valoarea la preţ de înregistrare a obiectelor de inventar
aflate în gestiune.

Grupa 34. PRODUSE

341. Semifabricate (A)
345.Produse finite (A)
346.Produse reziduale (A)
347.Produse agricole (A)
348.Diferente de pret la produse (A/P)
Acestea sunt conturi de activ, cu funcţionare asemănătoare.

SE DEBITEAZĂ:
Cu preţul de înregistrare al
Ex: 345 = 711
semifabricatelor, respectiv al “Produse finite” ”Variaţia stocurilor”
produselor finite şi/sau produselor
reziduale intrate în gestiune (711):
SE CREDITEAZĂ:
Cu preţul de înregistrare al
semifabricatelor, respectiv al Ex: 345 = 711
produselor finite şi/sau produselor “Produse finite” ”Variaţia stocurilor”
reziduale ieşite din gestiune spre
vânzare (711) sau alte destinaţii
Soldul debitor reprezintă valoarea la preţ de înregistrare al semifabricatelor,
produselor finite şi/sau produselor reziduale existente în stoc.

În cazul în care pentru evaluarea şi înregistrarea produselor se utilizează preţurile

prestabilite (standard), diferenţele dintre preţurile prestabilite şi costurile de producţie
efective, calculate la sfârşitul lunii, se vor înregistra în contul 348 ”Diferenţe de preţ la
produse”. Acesta este de activ, de rectificare a valorii de înregistrare a produselor.

SE DEBITEAZĂ:
Cu diferenţa în plus sau în minus dintre costul de producţie efectiv şi cel prestabilit
al produselor obţinute, în roşu sau în negru, după caz (711):
SE CREDITEAZĂ:
Cu diferenţa în plus sau în minus aferentă produselor ieşite din gestiune, în roşu sau
în negru, după caz.
Soldul debitor reprezintă diferenţele de preţ aferente produselor existente în stoc.

Grupa 35. STOCURI AFLATE LA TERTI

351. Materii si materiale aflate la terti (A)
354. Produse aflate la terti (A)
356.Active biologice de natura stocurilor aflate la terti (A)
 357.Marfuri aflate la terti (A)
358.Ambalaje aflate la terti (A)
La terţi se pot afla stocurile în următoarele situaţii: achitate şi lăsate în custodia
furnizorilor, date spre prelucrare - recondiţionare la terţi, depozitate la terţi, predate terţilor
spre vânzare în consignaţie, aflate în curs de aprovizionare (achitate, dar nesosite sau sosite
şi nerecepţionate).
Conturile din grupa 35 sunt conturi de activ şi funcţionează similar.

SE DEBITEAZĂ:
Ex:
Cu preţul de înregistrare 351 = %
preţul de înregistrare a “Materii şi 301 ”Materii prime”
materiale aflate la terti 302 ’’Materiale consumabile”
stocurilor aflate la terţi din
diferite motive: 303 ”Materiale de natura obiectelor de
inventar”
SE CREDITEAZĂ:
Ex:
Cu preţul de înregistrare al
% = 351
stocurilor intrate în gestiune, “Materii şi
301 ”Materii prime”
aduse de la terţi sau celor materiale aflate
302 ”Materiale consumabile”
în curs de aprovizionare terţi”
sosite în unitate: 303 ”Materiale de natura obiectelor
de inventar”

Soldul debitor reprezintă valoarea stocurilor aflate în curs de aprovizionare sau trimise la
terţi.

7.4. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU TERŢII

În vederea desfăşurării activităţii economice, între unităţile patrimoniale se

realizează schimburi de valori care dau naştere la creanţe şi datorii.
Creanţa este dreptul creditorului de a primi la un anumit termen o sumă de bani sau
alte bunuri economice.
Datoriile reprezintă obligaţiile pe termen scurt ale unităţii, respectiv surse atrase la
finanţarea activităţii acesteia.

CLASIFICAREA CREANŢELOR
După natura a. creanţe comerciale;
operaţiilor b. creanţe financiare;
economice: c. alte creanţe.

După conţinutul
a. creanţe asupra clienţilor pentru produse vândute,
economic şi lucrări executate şi servicii prestate;
obiectul creanţelor: b. creanţe asupra furnizorilor generate de avansurile
acordate anticipat;
 c.creanţe generate de deţinerea unor bilete la ordin, cupoane,
bonuri de tezaur;
d.diverse creanţe asupra debitorilor provenite din operaţii
necomerciale.
CLASIFICAREA DATORIILOR
1 datorii comerciale;
După natura 2 datorii financiare;
operaţiilor 3 datorii fiscale;
economice: 4 datorii salariale şi sociale;
5 alte datorii.
 datorii faţă de furnizori;
 datorii faţă de clienţi pentru avansurile primite de
la aceştia;
După conţinutul  datorii faţă de buget;
economic şi  datorii din efecte comerciale;
obiectul  datorii faţă de salariaţi;
datoriilor:  datorii faţă de asigurările şi protecţia socială;
 datorii faţă de acţionari;
 alte datorii.

Observaţie: Evaluarea creanţelor şi a datoriilor se face în momentul apariţiei lor, la valoarea

nominală.

7.4.1.CONTABILITATEA CREANŢELOR
Conturile în creanţe se găsesc în grupa 41 CLIENŢI ŞI CONTURI ASIMILATE,
dar există conturi de creanţe şi în alte grupe de conturi. Conturile pe care le analizăm şi care
reflectă creanţele unităţii patrimoniale sunt:
411 Clienţi
413 Efecte de primit;
461 Debitori diverşi;
425 Avansuri acordate personalului.

411 “Clienţi” - este un cont de activ care ţine evidenţa decontărilor cu clienţii
interni şi externi pentru produse, semifabricate, materiale şi mărfuri etc., vândute lucrări
executate şi servicii prestate, pe bază de facturi.
SE DEBITEAZĂ:
Cu preţul de vânzare al
produselor, semifabricatelor,
mărfurilor, lucrărilor executate 411 = %
şi serviciilor prestate prin “Clienţi” 701 “Venituri din vânzarea produselor
creditul conturilor de venituri, finite”
precum şi cu taxa pe valoarea 4427 ”TVA colectată”
adăugată aferentă acestora
 SE CREDITEAZĂ:
Cu sumele încasate de la 512 = 411
clienţi în conturile de ”Conturi bancare în lei” “Clienţi”
disponibilităţi (512, 531), cu
valoarea efectelor 413 = 411
comerciale acceptate în ”Efecte de primit” “Clienţi”
contul drepturilor de creanţă
(413), cu sumele decontate 419 = 411
pe seama avansurilor ” Clienti - creditori” “Clienţi”
primite de la clienţi (419),
etc.
Soldul debitor reprezintă reprezintă drepturile de creanţă care nu au fost încă încasate.

413 “Efecte de primit”- este un cont de activ care reflectă drepturile de creanţă
stabilite pe bază de efecte comerciale (trate, bilete la ordin etc.).
SE DEBITEAZĂ:
Cu sumele datorate de clienţi
reprezentând valoarea efectelor 413 = 411
comerciale acceptate (411): “Efecte de primit” “Clienţi”

SE CREDITEAZĂ:
Cu valoarea efectelor
5113 = 413
comerciale primite de la “Efecte de primit”
” Efecte de încasat”
clienţi (5113):
Cu sumele încasate de 5121 = 413
la clienţi prin bancă ” Conturi la bănci în lei” “Efecte de primit”
(5121):
Soldul debitor reprezintă reprezintă valoarea efectelor comerciale de primit.

461 “Debitori diverşi”- este un cont de activ care ţine evidenţa debitorilor din
reclamaţii şi pagube materiale aduse unităţii patrimoniale şi a altor creanţe izvorâte din
existenţa unor titluri executorii.
SE DEBITEAZĂ:
Cu creanţele din imputaţii
461 = %
privind bunurile constatate ”Debitori diverşi” 758 ”Alte venituri din
lipsă la inventar, imputabile, exploatare”
la care se adaugă TVA 4427 ”TVA colectată”
aferentă: SE CREDITEAZĂ:
% = 461
Cu valoarea debitelor 5121” Conturi la bănci în lei” “Debitori diverşi”
încasate: 5311 “Casa în lei”
Soldul debitor reprezintă debitele de încasat.
 409 ”Furnizori-debitori” – este un cont de activ care evidenţiază creanţele faţă de
terţi pentru avansurile sau aconturile acordate acestora.
SE DEBITEAZĂ:
Cu valoarea avansurilor sau 409 = %
aconturilor acordate furnizorilor ”Furnizori - debitori” 5121” Conturi la bănci în lei”
(512, 531):
5311 “Casa în lei
SE CREDITEAZĂ:
Cu valoarea avansurilor
regularizate cu furnizorii, la
primirea bunurilor pentru care % = 409
au fost acordate (401), a 401 ”Furnizori” ”Furnizori -
debitori”
avansurilor restituite (512,
5121 ”Conturi la bănci în lei”
531) etc.

Soldul debitor reprezintă creanţele unităţii faţă de furnizori (avansuri şi nedecontate).

425 “Avansuri acordate personalului” - este un cont de activ care reflectă

avansurile acordate personalului.
SE DEBITEAZĂ:
Cu avansurile plătite personalului
conform 425 = 5311
contractelor de muncă (5311): “Avansuri acordate personalului” “Casa în lei

SE CREDITEAZĂ:
Cu sumele reţinute pe statele 421 = 425
de salarii reprezentând ”Personal – salarii datorate” “Avansuri acordate
avansurile acordate (421): personalului”

Soldul debitor reprezintă avansurile plătite în cursul lunii.

7.4.2. CONTABILITATEA DATORIILOR (OBLIGAŢIILOR)

Categorii de obligaţii ale unităţii patrimoniale faţă de terţi:

a) faţă de b) faţă de c) faţă de d) faţă de stat
furnizorii de personal, pentru organismele de privind impozite,
bunuri şi servicii munca prestată; protecţia socială taxe şi alte obligaţii

Datoriile faţă de furnizorii de bunuri şi servicii sunt evidenţiate

cu ajutorul conturilor din grupa 40 FURNIZORI ŞI CONTURI ASIMILATE.

401 “Furnizori” - este un cont de pasiv care reflectă evidenţa decontărilor cu

furnizorii pentru aprovizionările de bunuri, lucrări şi servicii.
SE CREDITEAZĂ:
Cu obligaţiile de plată a valorii bunurilor intrate în patrimoniu la preţ de achiziţie,
lucrărilor executate şi a serviciilor prestate de terţi (cl.3), precum şi a taxei pe
 valoarea adăugată înscrisă în factura furnizorilor (4426), etc.
SE DEBITEAZĂ:
Cu plăţile efectuate către furnizori, cu valoarea efectelor comerciale de plată
acceptate de furnizori (403), cu valoarea avansurilor virate anterior furnizorilor
(cu ocazia regularizării plăţilor - 409), etc.
Soldul creditor reprezintă sumele datorate furnizorilor.

404 “Furnizori de imobilizări” - funcţionează identic cu contul 401 “Furnizori”,

dar acest cont reflectă obligaţiile de plată faţă de furnizorii de imobilizări.

403 “Efecte de plată” - este un cont de pasiv care reflectă obligaţiile de plată
stabilite pe bază de efecte comerciale (bilet de ordin, trată).
SE CREDITEAZĂ:
Cu valoarea acceptată a
cambiilor sau biletelor la 401 = 403
“Furnizori” “Efecte de plătit”
ordin subscrise (401):
SE DEBITEAZĂ:
Cu plăţile efectuate la
scadenţă a acestor efecte 403 = 5121
“Efecte de plătit” “Conturi bancare în lei”
comerciale (512):
Soldul creditor reprezintă valoarea efectelor de plătit.

405 ”Efecte de plătit pentru imobilizări” – funcţionează asemănător contului 403,

cu observaţia că intră în corespondenţă cu contul 404.
419 ”Clienţi - creditori”- este un cont de pasiv care reflectă obligaţiile unităţii
patrimoniale faţă de clienţi pentru avansurile încasate de la aceştia.
SE CREDITEAZĂ:
Cu sumele încasate de la
5311 = 419
clienţi sub formă de “Casa în lei” ”Clienţi - creditori”
avansuri (512, 531):
SE DEBITEAZĂ:
Cu valoarea avansurilor,
decontate clienţilor pe seama
livrărilor de bunuri, facturate 419 = 411
acestora (411): ”Clienţi - creditori” “Clienţi”

Soldul creditor reprezintă datoriile unităţii faţă de clienţi pentru avansurile

primite şi nedecontate încă.

 Datoriile faţă de personal, pentru munca prestată - au ca obiect de calcul,

înregistrarea la cheltuieli şi decontarea salariilor cuvenite angajaţilor.

421 “Personal – salarii datorate” - este un cont de pasiv, folosit pentru

evidenţierea decontărilor cu personalul unităţii pentru salariile cuvenite acestora, inclusiv
sporurile şi premiile.

SE CREDITEAZĂ:
 Cu cu salariile şi alte drepturi
cuvenite personalului (641):
SE DEBITEAZĂ:
Cu reţinerile din salarii
privind:
-avansurile acordate (425);
-sumele datorate terţilor (427);
-contribuţia salariaţilor pentru
pensia suplimentară (4312);
-la asigurările sociale de
sănătate (4313);
-contribuţia salariaţilor pentru
ajutorul de şomaj (4372);
-impozitul pe salarii (444);
-alte reţineri.
641 = 421
“Cheltuieli cu salariile ” Personal –salarii
personalului” datorate”
421 = %
”Personal – 425 ”Avansuri acordate
salarii personalului”
datorate” 427 ”Reţineri din salarii datorate
terţilor”
4312 ”Contribuţia personalului la
asigurarile sociale”
4313 ”Contribuţia personalului la
asigurările sociale de sănătate ”
4372 ”Contribuţia personalului la
fondul de şomaj”
444 ”Impozitul pe salarii”

Cu sumele neridicate în 421 = %

termen (426) şi cu salariile ”Personal – 426 ” Drepturi de personal
nete achitate personalului salarii neridicate”
(5311): datorate” 5311 “casa în lei”
Soldul creditor reprezintă datoriile unităţii faţă de personal.

426 ”Drepturi de personal neridicate” – este un cont de pasiv care evidenţiază

drepturile salariale neridicate în termen.
SE CREDITEAZĂ:
% = 426
Cu salariile nete (421) sau 421 ”Personal – salarii ”Drepturi de personal
avansurile (425) datorate datorate” neridicate”
personalului şi neridicate 425 ”Avansuri acordate
personalului”
SE DEBITEAZĂ:
Cu sumele achitate celor 426 = 5311
în drept (531) ”Drepturi de personal neridicate” “Casa în lei”

Soldul creditor reprezintă sumele datorate de unitate personalului neridicate la

termen.
 427 “Reţineri din salarii datorate terţilor” - este un cont de pasiv care evidenţiază
sumele reţinute din salariile personalului, pentru terţi
SE CREDITEAZĂ:
Cu sumele reţinute de la 421 = 427
salariaţi, datorate terţilor ”Personal – salarii ”Reţineri din salarii
(421): datorate” datorate terţilor”
SE DEBITEAZĂ:
Cu sumele achitate 427 = 5311
”Reţineri din salarii datorate “Casa în lei ”
terţilor (5311, 5121)
terţilor”
Soldul creditor reprezintă sumele reţinute de la salariaţi, datorate terţilor.

Datorii faţă de organismele de protecţia socială Grupa 43. ASIGURĂRI

SOCIALE, PROTECŢIA SOCIALĂ ŞI CONTURI ASIMILATE
431 “Asigurări sociale” - este un cont de pasiv care evidenţiază decontările privind
contribuţia unităţii şi a personalului la asigurările sociale.
Se dezvoltă în următoarele conturi sintetice de grad II:
4311. Contribuţia unităţii la asigurările sociale (P)
4312. Contribuţia personalului la asigurările sociale (P)
4313. Contribuţia angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate (P)
4314. Contribuţia angajaţilor pentru asigurările sociale de sănătate (P)

SE CREDITEAZĂ:
Cu contribuţia unităţii la 6451 = %
asigurările sociale (6451) – ”Contribuţia 4311 ”Contribuţia unităţii la
aplicată asupra fondului de unităţii la asigurările sociale”
asigurările 4313 ”Contribuţia angajatorului
salarii brut;
sociale
Cu contribuţia unităţii la pentru asigurările sociale de
fondul de sănătate (6451). sănătate””

SE DEBITEAZĂ:
Cu sumele virate în contul 431 = 5121
asigurărilor sociale (5121): ”Asigurări sociale” “Conturi bancare în lei”
Soldul creditor reprezintă sumele datorate bugetului asigurărilor sociale

437 “Ajutor de şomaj” - este un cont de pasiv care evidenţiază decontările privind
ajutorul de şomaj datorat de unitate şi de salariaţi, potrivit legii. Se dezvoltă în conturi
sintetice de grad II:
4371. Contribuţia unităţii la fondul de şomaj (P)
4372. Contribuţia personalului la fondul de şomaj (P)
 SE CREDITEAZĂ:
Cu sumele datorate de unitate (6452) şi de către personalul salariat (421)
pentru constituirea fondului de şomaj.
SE DEBITEAZĂ:
Cu sumele virate pentru constituirea fondului de şomaj (5121).
Soldul creditor reprezintă sumele datorate pentru fondul de şomaj, nevirate.
6 Datorii faţă de stat privind impozite, taxe şi alte obligaţii
Impozitul pe salarii se calculează lunar de către angajator (cel ce angajează),
asupra venitului realizat în luna respectivă de către fiecare salariat şi este reţinut din salarii.
Impozitul pe salarii se varsă la bugetul statului o dată cu ridicarea sumelor pentru
plata chenzinei a II-a.

444 “Impozitul pe salarii” - este un cont de pasiv care evidenţiază impozitul pe

salarii şi alte drepturi similare datorate bugetului.
SE CREDITEAZĂ:
Cu sumele datorate bugetului reprezentând impozitul pe salarii reţinut din
drepturile băneşti cuvenite salariaţilor, potrivit legii (421).
SE DEBITEAZĂ:
Cu sumele virate la buget reprezentând impozitul pe salarii şi pe alte
drepturi similare (5121).
Soldul creditor reprezintă sumele datorate bugetului.

442 ”Taxa pa valoarea adăugată” este un cont bifuncţional.

Taxa pe valoarea adăugată este o taxă generală de consum care cuprinde toate
fazele circuitului economic, respectiv producţia, serviciile şi distribuţia până la vânzările
către consumatorii finali. Ea este un impozit indirect, respectiv un venit la bugetul statului.
4423 TVA de plată
4424 TVA de recuperat
4426 TVA deductibilă
4427 TVA colectată
4428 TVA neexigibilă
4426 “Taxa pe valoarea adăugată deductibilă” - este un cont de activ care
evidenţiază TVA înscrisă în facturile furnizorilor pentru bunurile, lucrările şi serviciile
achiziţionate de unitate, deductibilă din punct de vedere fiscal.

SE DEBITEAZĂ:

Cu sumele reprezentând TVA deductibilă, potrivit legii (401, 404, 5121, 4428) etc.

SE CREDITEAZĂ:
Cu sumele deductibile din taxa pe valoarea adăugată (4427), cu sumele
reprezentând TVA deductibilă ce depăşesc valoarea TVA colectată ce urmează a
se încasa de la bugetul statului (4424) etc.
Nu prezintă sold.
 4427 “Taxa pe valoarea adăugată colectată” - este un cont de pasiv care
evidenţiază sumele datorate de unităţile patrimoniale bugetului de stat, reprezentând TVA
aferentă vânzărilor de produse şi mărfuri, prestărilor de servicii sau executării de lucrări.

SE CREDITEAZĂ:
Cu TVA înscrisă în facturile emise către clienţi sau alte documente legale
reprezentând vânzări de produse, mărfuri, prestări de servicii şi executări de
lucrări (411, 461, 5311) etc.
SE DEBITEAZĂ:
Cu sumele reprezentând TVA deductibilă (4426), cu TVA de plată datorată
bugetului de stat (4423) etc.
Nu prezintă sold.

4423 “Taxa pe valoarea adăugată de plată”- este un cont de pasiv care

evidenţiază TVA de plătit bugetului de stat.

SE CREDITEAZĂ:

Cu diferenţele rezultate la sfârşitul perioadei între TVA colectată > TVA deductibilă

SE DEBITEAZĂ:
Cu sumele plătite bugetului de stat reprezentând TVA (5121) sau cu TVA
de recuperat compensată (4424).
Soldul creditor reprezintă TVA de plată.

4424 ”Taxa pe valoarea adăugată de recuperat”- este un cont de activ care

evidenţiază TVA de recuperat de la bugetul statului.

SE DEBITEAZĂ:

Cu diferenţa dintre TVA deductibilă > TVA colectată.

SE CREDITEAZĂ:
Cu sumele încasate de la bugetul statului reprezentând TVA cuvenită pe baza
cererii de rambursare.
Soldul debitor reprezintă contravaloarea TVA cuvenită de la bugetul statului

4428 ”Taxa pe valoarea adăugată neexigibilă”- este un cont bifuncţional.

 SE CREDITEAZĂ:

TVA neexigibilă rezultată din vânzări cu plata în rate sau pentru prestaţii efectuate
şi nefacturate clienţilor.
SE DEBITEAZĂ:
TVA neexigibilă aferentă cumpărărilor făcute cu plata în rate şi
aprovizionărilor pentru care nu au sosit facturile furnizorilor.
Soldul creditor reprezintă sume care pe măsură ce devin exigibile se trec în
debitul contului TVA deductibilă (cumpărări), sau în creditul contului TVA
colectată (vânzări).

7.5 CONTABILITATEA ACTIVELOR BĂNEŞTI

Pentru reflectarea în contabilitate a activelor băneşti se realizează cu conturile din

clasa a 5-a “Conturi de trezorerie”.
Trezoreria reprezinta ansamblul operatiilor financiare,facute de catre o unitate
patrimoniala in vederea obtinerii mijloacelor banesti necesare desfasurarii activitatii
sale.

Tipuri de operaţiuni financiare

Operaţiuni financiare cu caracter
Operaţiuni financiare similare
operaţional (încasări şi plăţi curente)
operaţiunilor de capital (generează
pentru asigurarea lichidităţilor care
angajamente pe termen lung).
formează trezoreria.

7.5.1. CONTABILITATEA INVESTIŢIILOR FINANCIARE

Acţiunile şi obligaţiunile sunt principalele

Plasamentele de trezorerie
sau titlurile de plasament
sunt valori mobiliare emise
de societăţile pe acţiuni.
valori mobiliare;
Sunt titluri negociabile, cotate la bursă
sau susceptibile de a fi cotate;
Sunt cumpărate în vederea realizării unui profit
într- un termen scurt.

Grupa 50. INVESTIŢII PE TERMEN SCURT

501. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate (A)
505. Obligaţiuni emise şi răscumpărate (A)
506. Obligaţiuni (A)
507. Certificate verzi primite (A)
508. Alte investiţii pe termen scurt şi creanţe asimilate
509. Vărsăminte de efectuat pentru investiţiile pe termen scurt
 501. “Acţiuni deţinute la entităţile afiliate” este un cont de active cu ajutorul
căruia se ţine evidenţa investiţiilor financiare pe termen scurt la societăţile din cadrul
grupului, cumpărate în vederea obţinerii de venituri financiare pe termen scurt.
SE DEBITEAZĂ:
Cu valoarea la cost de achiziţie a acţiunilor cumpărate de la societăţile din
cadrul grupului (509, 512, 531).
SE CREDITEAZĂ:
Cu valoarea acţiunilor deţinute la societăţile din cadrul grupului, cedate (512,
531, 664).
Soldul debitor reprezintă valoarea investiţiilor financiare pe termen scurt
(acţiuni) deţinute la societăţile din cadrul grupului.

505 ”Obligaţiuni emise şi răscumpărate” – este un cont de activ care evidenţiază

obligaţiunile emise de unitatea patrimonială în vederea obţinerii de împrumuturi publice şi
răscumpărate de la obligatari (creditori
SE DEBITEAZĂ:
Cu costul obligaţiunilor emise şi răscumpărate achitate imediat (512, 531)
sau ulterior (509);
SE CREDITEAZĂ:
Cu valoarea obligaţiunilor răscumpărate, anulate (161);
Cu diferenţele nefavorabile dintre preţul de răscumpărare şi preţul de rambursare
a împrumutului obţinut prin emisiunea de obligaţiuni (668).
Soldul debitor reprezintă valoarea obligaţiunilor emise şi răscumpărate existente
în patrimoniu.

506 ”Obligaţiuni” – este un cont de activ care evidenţiază obligaţiunile cumpărate

de unitatea patrimonială, pentru a obţine venituri sub formă de dobândă.
SE DEBITEAZĂ:

Cu costul obligaţiunilor cumpărate achitate imediat (512, 531) sau ulterior (509);

SE CREDITEAZĂ:
Cu valoarea obligaţiunilor rambursate de emitent sau revândute (5121);
Cu diferenţele nefavorabile dintre preţul de cumpărare şi preţul primit din
vânzare sau rambursare (664).
Soldul debitor reprezintă valoarea obligaţiunilor existente.

509 ”Vărsăminte de efectuat pentru investiţiile pe termen scurt” - este un cont

de pasiv care evidenţiază obligaţia de plată a titlurilor de plasament achiziţionate.
SE CREDITEAZĂ:
 Cu valoarea datorată, de vărsat pentru titlurile de plasament dobândite (501,
505, 506);
SE DEBITEAZĂ:
Cu valoarea plătită din conturile de disponibilităţi (5121, 5311).
Soldul creditor reprezintă valoarea de vărsat pentru titlurile de plasament
achiziţionate.

7.5.2TABILITATEA DISPONIBILITĂŢILOR BĂNEŞTI

Disponibilităţile băneşti sunt reprezentate prin numerarul aflat în casieria unităţii şi
prin disponibilităţile aflate în conturi la bănci, atât în lei cât şi în valută.

512 “Conturi curente la bănci”- este un cont de active băneşti care reflectă
existenţa şi mişcarea disponibilităţilor băneşti păstrate în conturi la bănci, în lei sau valută.
SE DEBITEAZĂ:
Cu încasările de la clienţi, debitorii unităţii patrimoniale, precum şi cu sumele
depuse din casieria unităţii în contul de disponibil de la bancă.
SE CREDITEAZĂ:
Cu plăţile efectuate prin conturi la bănci, precum şi cu numerarul ridicat din cont
şi depus în casieria întreprinderii.
Soldul debitor reprezintă disponibilităţi băneşti în lei sau în valută existente.

531 “Casa”- este un cont de activ care reflectă disponibilităţile băneşti în numerar,
în lei şi în valută.
SE DEBITEAZĂ:
Cu încasările în numerar şi cu sumele ridicate din disponibilul de la bancă.
SE CREDITEAZĂ:
Cu plăţile efectuate în numerar şi cu sumele depuse la bancă.
Soldul debitor reprezintă numerarul în lei şi în valută existent.

581 ”Viramente interne” – este un cont de activ care evidenţiază viramentele de

disponibilităţi între conturile de trezorerie.
SE DEBITEAZĂ:
Cu sumele virate dintr-un
cont de trezorerie în alt cont 581 = 5121
„Viramente interne” „Conturi curente la bănci”
de trezorerie:
SE CREDITEAZĂ:
Cu sumele intrate într-un
cont de trezorerie din alt 5121 = 581
„Conturi curente la bănci” „Viramente interne”
cont de trezorerie:
 Soldul debitor reprezinta elementele de trezorerie virate la un alt loc de destinatie si
neajunse la acesta.

7.6.CONTABILITATEA REZULTATELOR
Conturile din clasa a 6-a a planului general de conturi “Conturi de cheltuieli” şi
conturile din clasa a 7-a “Conturi de venituri” se mai numesc şi conturi de rezultate,
deoarece pe baza datelor înscrise în aceste conturi, la sfârşitul exerciţiului financiar, se
determină rezultatul financiar.
7.6.1. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR
Cheltuielile unei unităţi patrimoniale reprezintă sumele plătite sau de plătit pentru:
consumurile de materii prime şi materiale, pentru lucrările executate şi serviciile prestate,
pentru plata personalului şi a altor obligaţii contractuale sau legale, pentru deprecierea
activelor, valoarea contabilă a activelor cedate, distruse sau dispărute.

CLASIFICAREA CHELTUIELILOR
consumurile de materii prime şi materiale consumabile;
costul de achiziţie al energiei electrice şi apei;
costul de achiziţie al materialelor nestocabile;
Cheltuieli de costul mărfurilor vândute;
exploatare cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi;
cheltuieli cu impozitele, taxele şi vărsămintele asimilate;
cheltuieli cu personalul;
alte cheltuieli de exploatare.
După
natura
pierderi din creanţe legate de participaţii;
economică Cheltuieli pierderi din vânzarea de titluri de plasament;
financiare diferenţele nefavorabile de curs valutar; dobânzi
aferente împrumuturilor primite; sconturi
acordate clienţilor;
alte cheltuieli financiare.
operaţii de gestiune: despăgubiri, amenzi, penalităţi
Cheltuieli
plătite etc.
extraordinare operaţii de capital: valoarea contabilă a imobilizărilor
cedate;
alte cheltuieli extraordinare.

Clasa a 6-a CONTURI DE CHELTUIELI

Grupa 60. CHELTUIELI PRIVIND STOCURILE

Grupa 61. CHELTUIELI CU LUCRARILE SI SERVICIILE EXECUTATE DE
TERTI
Grupa 62. CHELTUIELI CU ALTE SERVICII EXECUTATE DE TERTI
 Grupa 63. CHELTUIELI CU ALTE IMPOZITE, TAXE SI VARSAMINTE
ASIMILATE
Grupa 64. CHELTUIELI CU PERSONALUL
Grupa 65. ALTE CHELTUIELI DE EXPLOATARE
Grupa 66. CHELTUIELI FINANCIARE
Grupa 67. CHELTUIELI EXTRAORDINARE
Grupa 68. CHELTUIELI CU AMORTIZARILE, PROVIZIOANELE
SI AJUSTARILE PENTRU DEPRECIERE SAU PIERDERE DE VALOARE
Grupa 69. CHELTUIELI CU IMPOZITUL PE PROFIT SI ALTE IMPOZITE

Conturile de cheltuieli funcţionează după regulile conturilor de activ.

SE DEBITEAZĂ:
Cu cheltuielile efectuate în cursul lunii, în funcţie de natura lor economică.
SE CREDITEAZĂ:
La sfârşitul lunii, când
cheltuielile înregistrate în 121 = Clasa a 6-a
cursul lunii se trec asupra „Profit şi pierdere” „Conturi de cheltuieli”
rezultatului exerciţiului.
Nu prezintă sold.

7.6.2. CONTABILITATEA VENITURILOR

Veniturile unei unităţi patrimoniale reprezintă valorile sau sumele încasate sau de
încasat din: livrări de bunuri, executări de lucrări, prestări de servicii, executări de obligaţii
sau contractuale.
Totodată, pentru determinarea rezultatelor financiare, se cuprind în cadrul
veniturilor: venituri din producţia stocată, venituri din producţia imobilizată, preţul de
vânzare al activelor cedate, anularea sau diminuarea de provizioane.
CLASIFICAREA VENITURILOR
venituri din vânzarea produselor, lucrărilor
executate, serviciilor prestate;
Venituri de venituri din producţia stocată;
exploatare venituri din producţia
imobilizată; venituri din
subvenţii de exploatare; alte
După venituri din exploatare.
natura
economică
venituri din participaţii;
venituri din imobilizări
financiare; venituri din
Venituri creanţe imobilizate; venituri
financiare din titluri deplasament;
venituri din dobânzi;
venituri din sconturi
obţinute; alte venituri
financiare.
 despăgubiri şi penalităţi încasate;
venituri din cedarea activelor;
Venituri cote-părţi din subvenţii pentru investiţii virate la rezultatul
extraordinare exerciţiului;
alte venituri excepţionale.

CLASA 7 - CONTURI DE VENITURI

Grupa 70. CIFRA DE AFACERI NETA
Grupa 71. VENITURI AFERENTE COSTULUI PRODUCȚIEI ÎN CURS DE
EXECUȚIE
Grupa 72. VENITURI DIN PRODUCTIA DE IMOBILIZARI
Grupa 74. VENITURI DIN SUBVENTII DE EXPLOATARE
Grupa 75. ALTE VENITURI DIN EXPLOATARE
Grupa 76. VENITURI FINANCIARE
Grupa 78. VENITURI DIN PROVIZIOANE SI AJUSTARI PENTRU
DEPRECIERE SAU PIERDERE DE VALOARE

Conturile de venituri funcţionează după regulile conturilor de pasiv.

SE CREDITEAZĂ:
Cu veniturile înregistrate în cursul lunii, după natura lor economică.
SE DEBITEAZĂ:
La sfârşitul lunii, când
veniturile înregistrate în Clasa a 7-a = 121
cursul lunii se trec asupra „Conturi de venituri” „Profit şi pierdere”
rezultatului exerciţiului.
Nu prezintă sold.

7.6.3.CONTABILITATEA REZULTATELOR FINANCIARE ALE EXERCIŢIULUI

Rezultatul din activitatea

= Venituri de exploatare – Cheltuieli de exploatare
de exploatare
Rezultatul din activitatea
= Venituri financiare – Cheltuieli financiare
financiară
= Rezultatul din activitatea de exploatare +
Rezultatul curent
Rezultatul din activitatea financiară
Rezultatul din activitatea
= Venituri extraordinare– Cheltuieli extraordinare
extraordinară
= Rezultatul current + Rezultatul din activitatea
Rezultatul brut
extraordinară
Rezultatul net = Rezultatul brut – Impozitul pe profit
 Contabilitatea rezultatelor financiare se realizează cu ajutorul conturilor din grupa 12.
Grupa 12. REZULTATUL EXERCIŢIULUI FINANCIAR
121. Profit sau pierdere (A/P)
129. Repartizarea profitului (A)

121 “Profit sau pierdere” - este un cont bifuncţional cu ajutorul căruia se ţine
evidenţa profitului sau a pierderii din exerciţiul curent.

SE CREDITEAZĂ:
Cu veniturile obţinute în cursul exerciţiului finaciar, preluate din conturile de
venituri (clasa 7), la sfârşitul perioadei de gestiune;
Cu pierderile realizate în exerciţiul precedent, care sunt acoperite prin
reducerea capitalului social (1012) sau care nu au fost încă repartizate (117).

SE DEBITEAZĂ:
Cu cheltuielile înregistrate în conturile de cheltuieli (clasa 6), la sfârşitul perioadei
de gestiune;
Cu profitul net realizat, supus repartizării (129).
Soldul creditor reprezintă profitul realizat.
Soldul debitor reprezintă pierderea înregistrată.

Impozitul pe profit reprezintă pentru un agent economic o cheltuială determinată

de remunerarea factorului „macroeconomic” ca participant la viaţa economico – socială a
agentului economic.
Cheltuiala cu impozitul pe profit este suportată la nivelul activităţii agentului
economic şi înscrisă în partea de cheltuieli a contului 121 „Profit şi pierdere”, înaintea
repartizării profitului.
Impozitul pe profit este datorat de către toate societăţile comerciale, regiile
autonome, organizaţii cooperatiste, instituţii financiare şi de credit, alţi agenţi economici
organizaţi ca persoane juridice, inclusiv cele de capital străin, precum şi unităţile
economice ale altor persoane juridice, române sau străine, care realizează profituri din
activitatea desfăşurată.

REZULTATUL EXERCITIULUI = VENITURILE - CHELTUIELILE

INAINTE DE IMPOZITARE EXECITIULUI EXERCITIULUI

Rezultatul exerciţiului înainte de impozitare, corectat cu cheltuielile nedeductibile

din punct de vedere fiscal şi deducerile fiscale permit obţinerea rezultatului fiscal.

REZULTATUL FISCAL = REZULTATUL CONTABIL + ELEMENTE - ELEMENTE

INAINTE DE IMPOZITARE NEDEDUCTIBILE DEDUCTIBILE
FISCAL FISCAL
 441 ”Impozit pe profit/venit” – este un cont bifuncţional, care funcţionează ca un
cont de pasiv, când exprimă datorii şi ca un cont de activ, când exprimă creanţe.
SE CREDITEAZĂ:

Cu impozitul pe profit 691 = 441

datorat bugetului statului: „Cheltuieli cu impozitul Impozit pe
profit/venit” pe profit”
SE DEBITEAZĂ:
Cu impozitul pe profit 441 = 5121
achitat bugetului statului „Impozit pe profit/venit” „Conturi la bănci în lei”

Soldul creditor reprezintă sume datorate ca impozit pe profit;

Soldul debitor reprezintă sume vărsate în plus ca impozit pe profit.

Repartizarea profitului este decizia AGA presupune următoarele repartizări din

rezultatul exerciţiului:
• se deduce rezerva legală;
• se adaugă rezultatul reportat;
• se scad fondurile constituite;
• se scad vărsămintele la buget;
• se scad alte rezerve;
• se scad dividendele.
Rezultă reportul la noul exerciţiu.

129 ”Repartizarea profitului”- este un cont de activ care ţine evidenţa repartizării
profitului.
SE DEBITEAZĂ:
Cu repartizările din profit pentru:
majorarea capitalului (1012);
constituirea rezervelor (106);
dividende (457) etc.
SE CREDITEAZĂ:
Cu profitul net realizat în exerciţiul precedent destinat repartizării, prin debitul
contului 121 după închiderea şi aprobarea bilanţului pentru exerciţiul precedent.
Soldul debitor reprezintă repartizările efectuate din profit în cursul exerciţiului.

117 ”Rezultatul reportat” - este un cont bifuncţional.

SE DEBITEAZĂ:
Cu pierderea neacoperite înregistrată
în exerciţiile precedente 117 = 121
„Rezultatul reportat” „Profit sau pierdere”
Cu partea din profitul realizat în 117 = %
exerciţiile precedente, „Rezultatul 1012 „Capital subscris vărsat”
 folosita pentru majorarea reportat” 106 „Rezerve”
capitalului social (1012), a 457 „Dividende de plată”
rezervelor (106), sau cu
dividendele cuvenite acţionarilor
din profitul realizat în exerciţiile
precedente (457).

SE CREDITEAZĂ:
Cu reducerea capitalului social
(1012) sau a rezervelor (106), % = 117
pentru acoperirea pierderilor 1012 „Capital subscris vărsat” „Rezultatul
din exerciţiile anterioare: 106 „Rezerve” reportat”

Cu profitul net realizat în

exerciţiile precedente şi 121 = 117
„Profit sau pierdere” „Rezultatul reportat”
nerepartizat (121).

Soldul creditor reprezintă profitul nerepartizat;

Soldul debitor reprezintă pierderea nerepartizată.

457 ”Dividende de plată” - este un cont de pasiv utilizat pentru reflectarea datoriei
unităţii faţă de asociaţi pentru dividendele cuvenite.
Dividendul este cota parte din profitul net anual, realizat de societăţile pe acţiuni,
care se cuvine acţionarilor.
SE CREDITEAZĂ:
Cu dividendele datorate acţionarilor sau asociaţilor din profitul realizat (129, 117);
SE DEBITEAZĂ:
Cu impozitul pe dividende reţinut; Cu
sumele nete achitate acţionarilor.
Soldul creditor reprezintă dividendele datorate de unitate asociaţilor/acţionarilor.

Întrebări:
2 Care este structura capitalurilor?
3 Ce sunt activele imobilizate? Care sunt principalele grupe de active imobilizate?
4 Cum se evaluează imobilizările?
5 Care sunt sistemele de amortizare a imobilizărilor folosite în ţara noastră?
6 Ce sunt activele circulante?
7 Ce sunt creanţele şi cum se clasifică?
8 Ce sunt datoriile şi cum se clasifică?
9 Ce este trezoreria?
10 Care sunt principalele tipuri de cheltuieli?
11 Care sunt principalele tipuri de venituri?