TEORIA STRUCTURILOR URBANE

SITUAREA PROBLEMELOR

 In cadrul transformarilor ce caracterizeaza evolutia societatilor umane, unul din miloacele

prin care acest proces se manifesta este schimbarea calitativa si cantitativa a mediului de
viata – orasul apartine ambelor domenii de manifestare.
 URBANISMUL – disciplina extrem de complexa (de la densitatea de utilizare a solului la
fenomenele sociale si psihice care influenteaza viata urbana)

-preocupare pentru foarte multi specialisti,sau nu , raportat la constructia urbana azi si maine

…IN CONTEXT GLOBAL

DE LA OBSESIA CANTITATII LA PROBLEME DE ORDIN CALITATIV

 ORASUL – produs al civilizatie umane – fiecare epoca a elaborate metode de amenajare

urbana si sisteme care sa corespunda cat mai bine desfasurarii vietii(biologice, economice,
sociale, etc)
 In evolutia activitatii urbanistice – PRINCIPIILE CUPRINSE IN CARTA DE LA ATENA:
->punctul de plecare pt cautari ulterioare, “moderne”, generand realizari
urbanistice importante ce privesc efortul de reconstructie(restructurare) a
localitatilor si echiparea acestora, adaptandu-le cerintelor vietii contemporane,
toate rezultand din necesitatea de a face fata expansiunii demografice si
concentrarii urbane a populatiei
->extinderea necontrolata a orasului – dezechilibru urban (disfunctionalitati + mari
deosebiri calitative intre diferitele zone) ->NECESITATEA COORDONARII
PROCESULUI DE DEZVOLTARE URBANA
 Este necesara o conceptie unitara si obiectiva asupra orasului ca forma de asezare.
-cum putem defini orasul in contemporaneitate?
-isi pastreaza rolul determinant ca mediu de existenta al societatii?
-care sunt principalele probleme pe care le pune existenta sa in teritoriu?
 Urmand progresului general al societatii, orasul in totalitatea sa apare ca o materializare a
acesteia
 Modernizarea urbana ca mijloc de supravietuire a orasului rezulta ca un proces necesar si
continuu de adaptare la cerinte mereu innoite, ca un proces caruia fenomenul urban i se
supune fireste, relevand o forma urbana in continua modificare
-la un moment dat – acuzata idea unui nou “Stil international” in arh – ca si in urbanism
-totusi – pornind de la om si mediu (scop si conditie)- se constata o aranjare spre personalitatea
locala si ierarhica a constructiei urbane (familia, locuitorii unui cartier sau oras, regiuni, tari, -
colectivitati diferite- “proprietati specifice) -> NEVOIA INTERPRETARII ARHITECTURAL-
URBANISTICE DIFERENTIATE- DEZVOLTAREA DE FORME SPECIFICE –TRADITII ROL
IMPORTANT.
KENZO TANGE :” Numai cei ce privesc spre viitor pot fi constienti ca traditia exista si este
vie(…) sarcina cea mai importanta azi e creatia avand drept scop o valorificare a trecutului in
favoarea viitorului”

 Incluzand traditia si inovatia- evolutia urbana pune in atentia noastra problema formei
urbane.
 Problema formei urbane nu poate fi surprinsa in sine, astfel incat analiza manifestarilor
fenomenului urban nu poate sa neglijeze caracterul didactic al formei urbane si
diferentierea spatiala, ajungandu-se la intrebarea: exista o criza a formei urbane?
 Dupa 1945 probleme de ordin cantitativ, in special cerinte exprimate ca numar, timp, cost
au marcat spatiul arh-urb
 Se impune treptat criteriul calitatii
-de la aprecierea rezolvarii functionale la cea a imaginii urbane apoi
-aprecierea integrata a cadrului artificial si natural
 In majoritatea cazurilor urbanismul perioadei moderne – produs al spiritului rationalist –
tinde a instaura oriunde o simpla ordine rationala. Sensul creativ al acestei tendinte este
transformat treptat in formula, in academism.
 AZI-un drum care nu mai admite rationalismul exclusiv, dar nici eclectismul (teoretic sau
practic) solicitand o intelegere mai profunda a valorilor umane de baza
 Societatea, in continuu progres – in cautarea mediului de viata ce-i convine
-orasul nu mai e un simplu cadru determinat fizic, el rezulta dintr-o intreaga complexitate
de elemente materiale si imateriale, toate inlantuite intr-o structura ce devine din ce in ce
mai complicata, o structura a carei evolutie in sensul transformarii ei coerente este la
ordinea zilei.
Se impune a intelege ce este aceea o structura urbana, care sunt determinantele
ei ca stare de coeziune a orasului si cum este ea implicata in dezvoltarea urbana
 Necesitatile orasului contemporan – mereu mai numeroase, diversitatea functiunilor
societatii, sporind si determinand aparitia unor programe si comenzi sociale nemaiintalnite.
(industrii, locuire, centre de organizare, locuri de odihna si recreatie, institutii pentru
invatamant, cultura, sanatate)
G.Caudillis:”Actiunea progresului generalizat, a ridicarii materiale a nivelului de trai
provoaca relatii in lant in compartimentul necesitatilor umane”
 Confruntarea cu necesitatea realizarii unui volum urias de constructii intr-un timp relativ
scurt - antreneaza mijloace materiale si potential uman considerabil- impune evolutii
rapide ale mediului urban.

Importante-conditiile specifice ale fiecarei societati

…IN CONTEXT AUTOHTON

-in perioada interbelica

-epoca comunista
-azi

II.ORASUL CA SISTEM
ORASUL
NOTIUNE
-def –dupa ocupatia locuitorilor
-tipul de ocupatie profesionala(agricola-industriala 15-25%)
-locul in care se desfasoara activitatea principala a locuitorilor
-activitatea se desfasoara in cadrul localitatilor in utilizare
-“orasul exista ori de cate ori majoritatea locuitorilor isi utilizeaza cea mai
mare parte a timpului in interiorul aglomeratiei “
-orasele satelit?
 -diversificarea ocupatiilor
-def –prin 3 trasaturi – o anumita forma de activitate profesionala
- o concentrare a locuitorilor – densitate
- un numar minim de locuitori
-necesitatea definirii pornind -de la caracteristicile sale interioare
-ca produs istoric
MARC EMERY
“orasul nu este fapt al hazardului, ci este cuprins in inteligenta grupului si din motivarea
constanta a evolutiei sale trebuie sa cautam o definitie operationala valabila.Orasul apare astfel
ca un fenomen organic reglementat de catre una sau mai multe logici”.

LE CORBUSIER
orasul –fenomen biologic - se aseamana foarte mult cu un organism biologic in existenta si
alcatuirea sa
- depinde si reflecta existenta unor fiinte de o
existenta biologica
->Exista o legatura fundamentala intre dezvoltarea orasului si dezvoltarea generala (economica) a
societatii
-orasul inainte de toate ‘este o existenta economica’

IVOR DE WOLFE-“Civilia” -> ’un oras nu este caracterizat prin marime,istorie,arhitectura sau
indeletniciri, ci prin energia lui interioara, un anumit fel de energie.O calitate speciala a orasului
este autonomia lui, a vietii care inseamna ceva mai mult decat suma nasterilor, casatoriilor sau
deceselor petrecute in el. Este astfel opusul asezarii suburbane care inseamna exact asta.’

ORASUL, ca formare teritoriala de asezare a populatiei se defineste printr-un mod propriu de

existenta, adica prin mod de viata urbana ca trasatura specifica rezultata din diversitatea
activitatilor productive(care reflecta un anumit mod de productie), din nivelul de dotare
exprimata printr-o anumita modalitate de utilizare a timpului si printr-o anumita modalitate de
organizare a spatiului, generand trasaturi specifice in constituirea unei anumite colectivitati
(colectivitatea urbana) si din comportamentul oamenilor.
->in modul de viata urbana-interesul economic ->determinant
->complexitatea fenomenului social-economic urban -> preocupare veche

JANE JACOBS, “Le Caezio” -‘viata sub forma sa cea mai complexa si cea mai intensa’ (fenomenul
urban)
-‘pentru mine orasul este o stare de razboi. De ce stare de razboi? Pur si
simplu pentru ca este o aglomerare de persoane, traind impreuna, adica multiplicand toate
dezbaterile, toate ideile; aceasta este alcatuirea si multiplicarea a tot ce se afla in fiecare individ
de la agresiune si pana la dorinta de admirare, pana la necesitatea de a poseda’ - ‘Eu sunt
fascinat de oras.’

PROCESUL DE URBANIZARE- important pentru intelegerea esentei si a sensului

fenomenului urban
Esenta PROCESULUI DE URBANIZARE consta in dezvoltarea continua a modului de viata urban,
aceasta dezvoltare urmand concomitent sau independent sau in directii de crestere si anume:
– dezvoltarea excesiva a mediului de viata urbana in teritoriu
-- dezvoltarea intensiva ca nivel al acestui mod de viata urbana in acelasi teritoriu
-- relatia intre consum de spatiu si calitatea spatiului
-- cresterea consumului de spatiu legata de venitul individual
Buget de spatiu-buget de timp 200<400mp/Loc.-individ urban
-RAPORTUL CANTITATE-CALITATE in procesul de urbanizare
(1) intindere teritoriala, intensificarea proceselor
(2) extinderea modului de viata urbana in teritoriu
-PROBLEMA PERIFERIEI – cresterea ei- fenomen de suburbanizare
-in societatile puternic urbanizate- migrare din interior spre periferie.
Migrarea din exteriorul aglomerarii urbane – in general…….,care se opreste la periferie
-in societatile cu proces de urbanizare in curs de desfasurare dezvoltarea periferiei se face pe
baza migrarii din exterior

Apar fenomene negative puternice in procesul de urbaniz.-necesitatea stapanirii lor:

-controlarea cresterii urbane- circumscrierea ei unui proces de dezvoltare economico-
sociala si culturala
-dezvoltarea retelei de localitati
-dezv. serviciilor

Modele de crestere urbana – CONCENTRIC, SECTORIZAT, MULTICENTRIC

URBAN-RURAL
Procesul de urbaniz. actioneaza in favoarea stergerii dif. intre oras si sat
-dezvoltarea modului de viata rurala (imbunatatire) apoi transformarea intr-un mod de viata
urbana->mod de viata in esenta unitar
- migratia – zilnica, periodica, ocazionala – ce fel de ocupatii
- definitive
-transformarea mentalitatii de existenta a indivizilor in contextul procesului de urbanizare
Conflictul sat-oras implica o serie de alte conflicte – natural-artificial, individual –colectiv,
periferic-central
->modul de viata rural nu este un produs rezidual in perspectiva dezvoltarii sociale
->modul de viata rural este adaptabil unei societati dezvoltate(viitorului)
->orasul este necesar modului de viata rural, dar relatia se verifica si invers
->in existenta satului-transformarea modului de viata -> bulversari foarte importante intr-un
echilibru de sute de ani
->dezv. modului de viata rural nu implica un transfer al orasului catre satul de maine -
importanta calitatea locuirii dar nu numai
->transformarea sp rural – nu ‘rezervatie’ dar nici ‘suprimare’

AGLOMERATIA URBANA
‘Este o grupare de minim 100.000 loc cuprinzand cel putin un oras de 50.000 loc;minim
65% din ei cu ocupatii neagricole’
Amsterdam, Timisoara(loc inglobate cu specific etnic), Varsovia(loc. 4oordinat inglobate –
specific 4oordinate4l)
Cele mai vechi – in Anglia
AGLOMERAREA URBANA se constituie ca o acumulare continua de oameni si mijloace de
productie in teritoriul inconjurator unui oras, ingloband localitati invecinate, incat in conditiile unei
dezvoltari 4oordinate teritoriul ocupat isi sporeste o data cu orasul gradul de industrializare, de
ocupare si dotare.
Relatii oras-aglomeratie:
 orasul isi pastreaza identitatea in interiorul sau cu toate ca aglomeratia tinde sa-l ‘inghita’
 orasul si aglomeratia au ritmuri de crestere diferite. Aglomeratia creste mult mai rapid
 orasul –crestere continua a diversitatii
crestere a concentratiei
 aglomeratia-crestere teritoriala a densitatii
Relatia in teritoriu:
 aglomeratia diurna in periferii(in teritoriul urban in general)-generatoare de dezechilibre-
pierde caracterul semiurban-semirural -> conglomerat amorf
->influenta asupra nucleului
->diversitate negativa in periferii
->atractie spre diversitatea pozitiva a centrului
ORASUL ramane elementul ontogenetic si dinamic fundamental, chiar daca in cadrul fenomenului
urban contemporan alte diferite formatiuni teritoriale mai complexe, ingloband orasul, devin
caracteristice pentru anumite persoane si anumite zone teritoriale
->incadrarea orasului intr-o retea teritoriala

IPOSTAZE ALE ORASULUI

 CA ELEMENT DE SINE STATATOR-cuprins sau nu in sistemul teritorial
-in cazul lipsei de preocupare pt reteaua de localitati
-cu cat orasul este mai mare depinde mai putin de aglomeratie dar aglomeratia este mai
dependenta de oras
-la orase mici – relatia inversa
Orasele mici si mijlocii sunt in general de sine statatoare
Orasele satelit: Londra – 1950?, orase noi, aglomeratia a crescut tocmai pe seama lor, 19…orase
“contra-magnat
Paris – dezvoltare in pata de ulei
-orase satelit

 CA NUCLEU AL UNEI AGLOMERATII URBANE CONSTITUTITE –

-spontan
-controlat(constient)
-interdependenta – orasul nucleu relativ independent
-- variaza de la –totala dependenta la
- totala independenta
STOCKHOLM- prezenta distincta a orasului in cadrul ariei urbanizate rezultat
dorit prin indrumarea constructiei urbane in conditii social-ec.
deosebite. Retea de metrou ce leaga orase-satelite, orase cartiere de metropola-
autonomia acestora

 CA NUCLEU INTR-O CONURBATIE

CONURBATIE – aglomeratie de oameni, bunuri si interese constituite intr-o arie urbana
(urbanizata) prin contopirea mai multor aglomeratii urbane formate treptat in jurul a 2 sau
mai multe orase apropiate
- constituirea-intamplatoare in general-transportul determinant pentru configuratia
conurbatiei(rutier, feroviar)-Londra
200-600 Lat.N Bo-Wash (Boston-Washington)
San-San (San Francisco-San Diego)
Tokio-Oslo, regiunea Londrei,pe teritoriul Belgian
- orasele isi pastreaza caracterul lor (apar eventual noi orase).
 CA ELEMENT IN CADRUL UNUI SISTEM URBAN
- In cazul coordonarii sistematice a dezvoltarii teritoriale
- Doua orase apropiate capata elemente de interes comun-constituie un sistem urban
- Determinarea numai pe baza de interese comune
-zone industriale intermediare comune Braila-Galati
-noduri de circulatie in teritoriu Deva-Hunedoara
-servicii comune Brasov-Sacele
 -zone de agrement Gdynia-Gdansk
DOXIADIS – ECUMENOPOLIS - Crestere continua dar dirijata a conurbatiilor
- NUCLEELE – orasele existente
Dezvoltarea unui oras –chiar tentacular – pune in evidenta directiile cele mai favorabile in
raport cu relatiile in teritoriu.
ECUMENOPOLIS – directionalitatea in dezvoltarea orasului contemporan idem
zona centrala
Copenhaga ‘fingerplan’
Orasul continua sa existe ca organism urban ce se manifesta intr-un anumit teritoriu, de sine
statator sau inclus in formatiuni mai complexe.

ORASUL nu trebuie privit ca ceva ‘de analizat’ ci ca ceva ‘de transformat’ deoarece de fapt analiza
acestuia este destinata intotdeauna unui proces de adaptare la cerinte noi, ca insusire a existentei
si a disponibilitatii.
ORASUL-un singur organism ‘orice spatiu public trebuie sa aiba o folosinta permanenta in orice ora
a zilei: alternativ el trebuie sa fie piata, arena de concert si loc de odihna la orasele mici. De ce
nu?
->vitalizarea spatiului
Urmarind in fapt diversificarea pe de o parte a posibilitatilor de munca(in intelesul cel mai
larg) iar pe de alta parte a serviciilor si a mijloacelor de convietuire, orasul ramane un organism
permanent la dispozitia unei comunitati locale, oferindu-se ocazional in beneficiul populatiei dintr-
o zona mai sacra, inconjuratoare.
RELATIA DEZVOLTARE – AGLOMERARE – DIVERSIFICARE
Concluzii
 Orasul ca functie si notiune nu este anacronic
 Este necesar sa facem o distinctie foarte severa intre oras si alte categorii de formatiuni
de asezare a populatiei
 Limitele orasului nu trebuie intelese ca posibilitatea de circumscriere pentru totdeauna a
teritoriului orasului, ca o inchidere spre exterior de netrecut; sunt doar elem
administrative de organizare si invers
 In actualul stadiu al dezvoltarii urbane nu se poate vorbi de un proces de dezurbanizare
 Indiferent de incadrarea pe care o releva situarea sa in teritoriu, orasul isi pastreaza
integritatea de organism urban unitar, pe de o parte ca sistem functional, pe de alta ca
sistem spatial, relevand o structura caracteristica.

III. STRUCTURA URBANA

ABORDARE
Notiunea de oras poate fi analizata din 3 puncte de vedere:
- Alcatuirea orasului
- Functionarea orasului
- Dezvoltarea orasului
Orasul – definit ca existenta urbana – un organism – ORGANISMUL URBAN
Formularea biologista accentueaza relatia de conexiune intre MORFOLOGIE -
FUNCTIONALITATE – DINAMICA
->modelul organizat corespunde functionalismului clasic –FUNCTIA –SENS FIZIC
->analiza structuralist - functionalista – FUNCTIA – INTELES LOGICO-MATEMATIC
->functia in structuralismul modern nu substituie pe cea de inspiratie biologista, o forteaza sa se
perfectioneze
->ORGANISMUL URBAN – o aglomerare de interese – cel mai complex sistem de activitati umane
pe directia unui anumit tip de grupare a acestora in teritoriu
->ORASUL ca sistem - integrat la nivel superior in sistemul teritorial
->la baza constituirii orasului – activitate urbana – incontextul teritorial urban
->orice activitate umana legata de un anumit timp si de un anumit loc
->relatia cu locul (terenul) – diferita –foarte stransa->foarte lejera
->indiferent de caracterul unei localitati(marime etc) – activitatea urbana legata(mai
mult sau mai putin,dar legata)de modul de utilizare a terenului
-una din problemele esentiale ale filosofiei orasului, ale existentei sale practice
->utilizarea solului – orice activitate umana – in raport cu un anumit teritoriu
- activitatile nu sunt legate in aceeasi masura de loc, de teritoriu
- activitati legate si altele independente de un anumit amplasament(independ.
relativa)
->distinctia intre activitati si spatiul aferent acestora
->exista interdependenta insa totusi trebuie facuta distinctia
In cadrul relatiei – rolul determinant – ACTIVITATEA ( elem ce se autodefineste si
defineste totodata pe celalalt)
MOBILUL URBAN – motivatie a existentei ORGANISMULUI URBAN
Orasul- fenomen organic codus de legi generale si legi circumstantiale
->motivatiile originare ale existentei oraselor-clare
->cele ale aglomeratiilor contemporane – confuze, greu de determinat
->motivatia existentei orasului – ca moment initial
- ca mobil permanent
->pe masura cresterii urbane – proces de complexificare a motivatiei
LA BAZA EXISTENTEI ORGANISMULUI URBAN – 3 categorii urb fundamentale
-MOBIL UMAN
-ACTIVITATE UMANA
-SPATIU AFERENT - toate intr-un continuu proces de transformare
prin interconditionare
->continutul efectiv urban creste de la mobil ->activitate->spatiu aferent

Raportul intre mobilul uman si activit umana- pe 2 planuri

FACTORUL UMAN – subiect al unei activitati
- obiect al unei activitati

In cadrul unui mobil general uman – mobiluri care produc direct activitati umane si mobiluri
care reclama o anumita activitate umana.
Intre cele 2 directii de dezvoltare a mobilurilor umane pot aparea situatii diferite :
(1).cele 2 tipuri de mobiluri se afirma in PARALEL, sprijinindu-se (activit
specifice locuirii, invatamantului)
(2).cele 2 tipuri de mobiluri se afirma in aceeasi directie, in REPETARE(activit
proprii recreatiei, cercetarii)
(3).cele 2 tipuri de mobiluri se afirma in sensuri CONTRADICTORII(munca,
circulatie)
In realitate – o infinitate de mobiluri care se interfereaza in interiorul aceleiasi categorii
dar si de la o categ la alta.
Functie de natura mobilurilor mane generatoare o anumita activitate necesita o atentie
deosebita in sensul integrarii (1), al desfasurarii temporale (2), al echilibrului (3)
Din conlucrarea mai multor mobiluri – pnand in evidenta preocupari specifice in raport cu
timpul si spatiul aferent – rezulta activitati complexe la niveul aceleiasi categorii sau complexe de
activitati (cand motivarea de grupare a mobilurilor o impune)
 In cursul existentei urbane mobilul – proces evolutiv, in conditiile caruia devine o
totalitate de forte(de naturi diferite – econ, sociale, politice, estetice) angrenate in insasi
dezvoltarea organismului urban.

diferentiere in ansamblul general

al mobilurilor umane->directii evidente ale
dezvoltarii urbane

reprezentand interese individuale ,gruparea mobilurilor umane defineste

insusi caracterul fortelor urbane si deci sansa lor in raport cu conditiile
social-economice ale timpului si locului respectiv

->desfasurarea intr-o continua stare de opozitie sau asociatie a acestor ‘forte urbane’ genereaza
un anumit ‘determinism sub forma de decizie sau actiune’ de la mobil la spatiu aferent
->mobilurile umane in terit urban se caracteriz printr-o lupta pt spatiu, pt exploatarea sa
-duce in cadrul marilor aglomeratii la multiplicarea artificiala a teritoriului exploatabil- sau
la cresterea disproportionata a valorilor in cadrul acestuia
-specularea valorilor – componenta majora a dinamicii urbane
->in aceste conditii, in raport cu mobilurile generatoare, activitatie umane se localizeaza fie in
teritoriu ‘ curat’, fie in teritoriu parasit de alte activitati, formand si transformand un spatiu
urban ca spatiu aferent corespunzator
Mobilul urban se realizeaza ca factor structurant esential, prin intermediul caruia
omul/societatea – in mod intuitiv sau consistent- voluntar isi organizeaza sp urban conform
necesitatilor, cerintelor, conceptiilor(spontan sau planificat)
SISTEM DE ACTIVITATI URBANE

->definita calitativ si cantitativ de mobilul uman, activit umana transmite o anumita dimensine
calit-cantitativa spatiului urban
->IMPULSUL INITIAL – MOBILUL UMAN – ACTIVITATEA – ELEMENTUL DIMENSIONAL IN
DEFINIREA UNUI SPATIU URBAN SI A REACTIILOR SALE CU SPATIILE ADIACENTE
In planificarea urb-dificultati apar datorita concentrarii excesive a atentiei pe aspectul
fizic.Ar trebui pus accentul pe activitati si comunicatii umane, cheia intelegerii controlului
sistemelor
->din intelegerea sistemica a org urb->activitatile pot fi adaptate ca sisteme la diferite nivele
->activitatea urbana ca sistem – totalitatea activitatilor ce se desfasoara in cadrul unui organism
urban
Subsisteme
-cauze comune
-scop comun
-unitate spatiala
Activitatea urbana localizata –elem structurant esential, asigurand transpnerea in
organizarea orasului a mobilului urban
->riscul concentrarii atentiei asupra unei sau a unui grup de activitati , neglijand
structurarea in sisteme si subsisteme de activitati(ansambluri, orase dormitor)(eliminarea din
teritoriul de locuit a celorlalte activitati)

CLASIFICAREA SISTEMELOR DE ACTIVITATI

-natura activitatilor
 -spatiul afectat pe langa spatiul ocupat
-tipul is volumul comunicatiilor
-clasificare – foarte generala
- special intocmita pt un anumit studiu
- condensata
- foarte detaliata
Charta de la Atena
- Locuit, munca, recreere (foarte condensat)
- S-au propus multe modele de clasificare a activitatilor urbane.
(1) McLaughlin – activitati domestice, productive, de recreatie, de formare; importanta
flexibilitatea clasificarii – permite reflectarea realitatii asa cum e ea.
(2) Activitati legate de un anumit amplasament si activitati independente fata de un
anumit amplasament
(3) Activitati pe loc si activitati in miscare
(4) Activitati relativ autonome si activitati de legatura (comunicatiile)
(5) Activitati complementare si activitati necomplementare
(6) Activitati primare, secundare si tertiare

CRITERIILE DE CLASIFICARE UTILIZATE

- Situarea in planul de preocupari ale omului ca fiinta sociala
- Situarea fata de un anumit loc
- Situarea in contextul mobilitatii desfasurarii
- Situarea in contextul raporturilor de desfasurare
- Natura interrelationarii cu alte activitati
- Situarea in planul interesului colectiv raportat in primul rand la activitatile productive

Indica imposibilitatea sprijinului pe o unica si exclusiva clasificare, evidentiind o

tipologie multipla si integrativa a activitatilor urbane, venind in sprijinul intelegerii
complexitatii organismului urban si ferind conceptia urbanistica si practica urbana
de insusirea simplista a problemelor dezvoltarii urbane.
Pot exista si alte clasificari - in general detalieri ale celor prezentate. Ex: delimitarea
activitatilor cu caracter central de restul activitatilor
Cele 6 tipuri de clasificari pot fi aplicate oricarui tip de studiu urbanistic
Analiza sistematica a activitatilor urbane reflecta corect o anumita directie de mers, realitatea
urbana, asigura abordarea realista a organismului urban, atat in plan descriptiv – morfologic cat si
in plan activ-sistemic.

IV. MORFOLOGIE URBANA

- ELEMENTE MORFOLOGICE

Sistemul activitatilor umane – in proces continuu de transformare- transmiterea in activitati,

modificarea lor in interdependente.
- Transformarea/evolutia lor A.U. impulsionata prin intermediul mobilurilor umane – se
produce prin transformarea sistemului in care acestea isi au locul ca element
structurant.

Fiecare A.U. in raport cu celelalte, o functie – ea se produce in contextul organism urban tinzand
in orice moment spre o finalitate spirituala sau materiala.
 - Organismul urban – identitate de a.u. localizate. (elemente morfologice)  se
constituie viata urbana + totalitate de spatii aferente socializarii (elemente
morfologice)  constituite in cadrul urban.
- Viata urbana si cadrul urban – reciproc dependente – primul- factorul motor
transformarii (evolutie sau involutie) situatie reflectata de starea de mobilitate si
complexitate a elem. morfologice: starea echilibrului intre viata urbana si cadrul urban.
- Prin esentializare:  mod de viata – cadru de viata

Continut partial material, partial spiritual, partial concret, partial abstract  necesita
investigare multidisciplinara si intelegere in primul rand globala
- Trebuie actionat asupra ambilor factori ce det. ech. urban. Chiar actionand uneori
asupra celui dintai, se neglijeaza rolul modelator al cadrului urban.

GRAFIC

- Morfologia urbana se constituie pe doua laturi diferite dar interconditionate

- (1) plan spatio-functional – la nivelul vietii urbane
- (2) plan spatio-perceptiv – la nivelul cadrului urban
- Proprietati diferite – preponderant abstract-materiale (1) si concret-spirituale (2)

Morfologia urbana cuprinde , pe de o parte un sistem de elemente de viata urban surprinzand

organismul urban la nivelul fenomenologiei, iar pe de alta un sistem de elemente de cadru urban,
confirmand organismul urban la nivelul prezentei fizice.
STRUCTURA FUNCTIONALA URBANA
Elementele de viata urbana pot fi clasificate in:
Elemente determinate functional
- Activ-rezidentiale
- Activ-direct productive (industrial, commercial, etc)
- Activ- indirect productive (instructive-formativ, cultural-educativ, social-sanitar etc.)
- Comunicationale

Elemente determinate functional – ambiental

- Sectio-ambientale \ cu manifestare la nivelul abordarii model
- Natural- ambientale /
- Praxeologice \ cu manifestare la nivelul definirii conceptuale
- Psiho-socio-antropologice / a solutiei

Clasificarea elementelor de viata urbana determinate functional d.p.d.v al analizei sistemului mai
precisa si utila decat una reprodusa dupa aceea a activitatilor urbane
- In analiza sistemului urban este necesara o mica si stabila clasificare a elementelor
morfologice
- Clasificarea propusa pt elem. de viata urbana surprinde activitatile urbane intr-o
anumita relationare a lor- situarea in context sistemic.
- Rezidential (nu “domestic” sau “de locuit”)
- Categ. elem. productive – foarte larga – generatoare de servicii, munca si
informare in acelasi timp (si in aceeasi unitate spatiala eventual)
- Separarea munca-servicii- usor teoretic, imposibila in practica.
 - Industria- un mod de exercitare a activ. de munca
- Separarea (chiar prin sistematizare)- nejustificata-> organizarea afunctionala a
organismului urban
- Trebuie apreciata si definita in ansamblul morfologic si urbanistic
- Zonele industriale- rezultat al conceptului activit. complexe sau complexului de
activitati (nu independente sau “a doua parte a organismului urban”) – situarea in
teritoriu – consecinta a complementaritatii activitatilor (separare  asociere –
justifica departarea de alte zone daunatoare economic si social-uman.
- Aprecierea in contextual general-urban – permite evoluarea echilibrului functional
- - la un mom. dat
- - in evolutie- de la o organizare la alta inlaturandu-se absolutizarea unei stari
unice a sistemului de elemente de viata urbana.

INTELEGEREA LOCULUI DE MUNCA CA LOCALIZARE A UNEI ACTIVITATI URBANE

PRODUCTIVE
- Plaja foarte larga – industrie  activitati social-culturale

Locul de munca intereseaza in analiza organismului urban d.p.d.v :

- Specific-calitativ ( domeniu de activitate, pregatire profesionala)
- General- cantitativ (pozitie statistica + capacitate-marime)
- Teritorial (localizare si grupare)

Referirea la “locul de munca” in planul morfologic spatial-functional

- Fie o activitate productiva luata in ansamblul ei colectiv
- Fie o activitate productiva luata in consideratie la nivelul individului uman.

Elementele cinetic – comunicationale – elemente de legatura- depaseste sfera org. urban.

Termenul propus  caracterul dinamic, comunicant – unitemporal, defineste rolul lor in sistemul de
elemente de viata urbana.
Fenomenul- in crestere spectaculoasa- circulatia informatiei – asigura conectarea fizica, concreta,
a tuturor elementelor din sistem.
- Marfuri industrie  piata de consum
- Produs cultural, instructiv – prin mass-media

Coexistent interdependenta a diferitelor activitati urbane, dar care apare ca rezultat auxiliar al
acestor activitati (direct sau indirect), ca reactie a valului se afirma la nivelul vieii urbane. – grupa
(B) – determinante functional-ambientale
- influenteaza modalitatile de desfasurare a activitatilor, modalitatile de afirmare
a elem. det. functional.
- se refera la zona ambientala a vietii umane
 Mediul climatic
 Viteza si succesiunea in desfasurarea activitatilor
 Comportament psiho-social
 Obiceiuri ale populatiei sau ale locului, experienta si cunoastere in
domeniu

Reflecta reactia si intelegerea umana a diferitelor a.u. in raport cu insusi modul lor de
desfasurare dar si cu cadrul urban in care ele se desfasoara, se releva cu elemente de control –
pt. autoreglarea sistemului de viata urbana.
Intre elementele de viata urbana se stabilesc relatii cu o serie de proprietati ce se exercita ca
functiuni constituind astfel structura urbana functionala.
In planul morfologic spatio-functional se manifesta o structura urbana functionala care este
raspunzatoare pt. existenta organismului urban
Pt. intelegerea teoretica a modului in care se afirma o asemenea structura functionala este
necesara clasificarea notiunii de functie.
- Orice functie in cadrul unui sistem (deci si in cadrul sistemului de elemente de
viata urbana) are un rol functional, generand functionalitate unui element sau
elementelor constitutive respective, deci anumite proprietati specific acestora.
- Functionalitatea unui constituent in raport cu un sistem  contibutia acestui
constituent la mentinerea sau producerea unei anumite caracteristici ale acestui
sistem.

DIALECTICA URBANA
Functia – producatoare a unei proprietati in sistemul respectiv
- Rezultand dintr-o anumita caracteristica (a sistemului respectiv)

Organismul biologic – functia- capacitatea de conservare a sistemului respectiv, afirmandu-se in

sensul de pastrare a trasaturilor “pozitive” (ce contribuie la mentinerea starii respective).
CERINTA FUNCTIONALA – in org. bl. – tendinta de mentinere a unei trasaturi pozitive. In
realitate – implica atat mentinerea cat si modificarea unei functii. Pastrarea fortata e unei
trasaturi pozitive nu implica neaparat mentinerea echilibrului.
Intreaga activitate de sistematizare – dezbatere asupra organismului urban, intre pastrarea unor
trasaturi “pozitive” si introducerea unor noi trasaturi, deci modificarea unor functii.
- Modul de interpretare al cerintelor functionale – consecinte asupra cadrului urban
si apoi asupra culturii urbane
- Sesizarea trasaturilor “pozitive” , fals pozitive – dificila- se sprijina pe […] la
nivelul vietii urbane si pe cadrul urban (partea cea mai rigida a org. urban)

Cerinta fucntionala apare intr-un anumit teritoriu urban rezultand din starea acestuia. Nu poate fi
impusa printr-o decizie exterioara indiferent de calitatea transpunerii in realitatea fizica
deoarece:
- Ca ipostaza a mobilului uman, cerinta functionala este in acelasi timp un produs al
starii de echilibru a sistemului de elem. de viata urbana, semnaland o iminenta
modificare a echilibrului intr-o anumita directie.
- Desi apare in cadrul elementelor de viata urbana determinate functional, ea
opereaza prin intermediul elementelor de viata urbana determinante functional-
ambiental si vizeaza cadrul urban.

Cerinta functional – caracter activ

- Cerinte fucntionale – centripete (se pastreaza in interiorul sistemului)
- Centrifuge (extindere sau integrare in alt sistem) augmenteaza un proces de
transformare un cu totul alt echilibru genereaza un cu totul alt sistem.

- Cerinta functionala tinde spre anularea/dezvoltarea unor functiuni existente sau spre
introducerea /antrearea unor functiuni noi pentru sist (zona) resp..
- Proces de evolutie al cerintei functionale de la cerinte pana la afirmare brutala
importanta previziunea /introducerea treptata a procesului reformaiv ...
- Cerinta functionala – apartenenta “umana” – mobil generator individual de grup, general
 transformarea structurilor demografice si sociale – implicatii la nivelul cerintelor
functionale
in contextul – cresterii urbane
= evolutiei sistemului social ( schimbarii !!)
necesitatea gasirii unei stari de echilibru a organismului urban prin intermediu unei
reglementarii a functiei , a uneia sau mai multor elem. componente ale sit. resp.

|Necesara extinderea conceptului de functie urbana da la sensul unei contributii pozitive

al sensul unei modificari oricand posibile , fata de care se poate restabili echilibrul
sistemului elementelor de viata urbana.

o inlatura acceptarea “unitatii functionale tendentiale”

 org. urban –un intreg perfect integrat –decizia absoluta, totalitar impusa
constructiei urbane –sofisticate modele perfecte ... orase-masina –
neintelegerea logicii existente.
 conceptia “liberei dezvoltari (organicism) a org. urban “oricare ar fi
deciziile si aplicarea planificarii , organismul urban evolueaza dupa cum o
pretinde situatia , fiid o forma ...
M. Emery, N grezel

abordarea “ existentialista “ , sustinand dezvoltarea “naturala”

rigidate structurala fixata – haos astructural relativ
se neglijeaza adevarata valoare a functiei urbane , a ipostazelor acestora
enfunctie (???) –tinde spre mentinere si amplificare
disfunctie – tinde spre re...tie – in sensul de imprimare de
cerinte..
funciuni de aceeasi natura sau aceeasi functie se poate situa in ambele ipostaze

- Fixarea in una din ipostaze a unei functii urbane - precizata de necesitatea ( nevoie) ca
intermediar intre mobilul uman si cerinta functionala
- Notiunea de nevoie ( necesitate ) necesara urmanismului – inteleasa in dublu sens – biologic
si social – vezi modul de grupare propus pentru elementele de viata urbana (A) si (B) – det
functional si determinante functional – a...

Structura funtionala urbana se caracterizeaza prin

o relatiile ce intervin intre elementele din categoria (B)
o relatiile –“- acestea si cele det. functional
o influenta pe care elementele din grupa (b) o au asupra relatiilor intre elementele
din grupa (A)

in cadrul organismului urban nu este cazul sa luam in considerare o functionalitate unica ci un

complex functional
putem identifica o functiune “economica” ...la ete dar nu putem cuprinde totalitatea ...lipsa un rand

Apare problema respectarii specificului sistemelor complexe sociale

| Indiferent de domeniul morfologic pe care il acuza in planul vietii urbane , indiferent de natura
provenientei |individuala sau de grup si indiferent de motivatie subiectiva sau obiectiva , nevoia,
intotdeauna umana si variabila |se situeaza intotdeauna intr-un sistem (complex) de nevoi cere se
afirma ierarhizat , conditionand activitatea |urbana si fiind la randul sau conditionata de viata
urbana.

- in inerventia constienta in incercarea echilibrului urban – proces selectiv-evidentiat

o rolul unei corecte (etic, stintific) determinari a prioritatilor urbane (importanta
factorului politic )
o Rolul previziunii “stiintifice” a nevoilor ca variabile in timp si deductibile unele din
altele
- functia urbana – mobila in timp si spatiu-prezinta o rigiditate (fixitate) legata de organul
pe care il dezvolta (2) spatiul aferent amenajat cerespunzator si institutia aferenta
(cadrul urban plitic,juridic, moral)
- in procesul de sistematizare –necesara o cerecta evaluare a nevoii dar si a puterii de
realizare a functiei.

cadru urban
mobilul uman nevoie cerinta functionala functie organ

activitate urbana institutii urbane

|Nevoia – valoare limitativa in procesul evolutiv al transformarii sistemului
o limitare spatio temporara a actiunii urbane (de la initiere pana la stingerea unei
activitatii in momentul satisfacerii nevoii )
o limitarea din punct de vedere al continutului actiunii in raport cu ceea ce este
necesar util in momentul respectiv sau prezumat util in viitor
- defineste o secventa in procesul evolutiv al actiunii urbane
- Nevoia (d.p.d.v.) structuralist –functionalist ) – cea mai veridica reflectare a realitatii in
campul structurii urbane

|Prin intreaga sa complexitate acuzand un sietem de relatii intre elemnetele de natura materiala,
structura urbana functionala raspunde in mod selectiv ansamblului de nevoi din teritoriu urban.

V STRUCTURA SPATIALA URBANA

Elementele de cadru urban pot fi clasificate in
(A) Elemente determinate functional
- Construite (spatii si obiecte)
- Amenajate (spatii)
- Naturale (spatii, elemente)
(B) Elemente determinante functional - compositional
- (efecte) plastice urbane
- (efecte) comportamentale
(C) Elemente determinante compozitional - formal
- (proprietati) perceptiv - afective
- (situatii) spatio - temporale
- (mijloace) estetic – formative
A Spatiul aferent unei activitati - Prezenta materiala in teritoriu - adecvate corespunzatoare
spatiului folosit.
- Spatial adecvat - nu este neaparat unul construit Ex: E. verde de protectie,
culoar aerian

Elementele de cadru urban transpun in teritoriul urban sistemul de activitati urbane. Ele se
situeaza in planul spatial – perceptiv ( dispunere in spatiu + dispuse perceptiei)
Fiecare dintre elementele de viata urbana determinate functional isi au un corespondent intre
elementele de cadru urban determinante functional sau functional – ambiental (B)
(B) - Fara a fi o rezultanta directa a functiei se constituie ca specifica configurare
a spatiului in raport cu
- activitatea pe care o inglobeaza/ reprezinta
- conditiile/nevoile ambientale
Ex: dominanta, perspectiva – in spatial urban – efecte plastice, zgomotul –
effect comportamental

Exista elemente de viata urbana determinate functional – ambiental care in mod firesc
genereaza o categorie de elemente de cadru urban determinante compozitional – formal ce nu se
recunosc direct ca atare, ci numai prin intermediul celorlalte doua categorii de elemente de cadru
urban. Ex: parcurgerea spatiului in raport cu timpul
- ritmul ca element determinant compositional - formal – perceput diferit in
raport cu viteza de deplasare
poate sa dispara cand - viteza e prea mare (se percepe o singura

- viteza e prea mica (obiecte autonome,

insesizand succesiunea)

Intre elementele de cadru urban se constituie relatii diferite:

- intre elementele fiecareia dintre categoriile respective
ex: intre volumele construite, intre volumele construite si spatiul liber,
intre o dominanta si imaginea perspectiva .
- relatii de interdependenta intre elementele din categoriile (A) si (B)
ex: o dominant trebuie sa puna in valoare o functie importanta in
teritoriul respective si invers .
- relatii de determinare indeosebi a elementelor din grupa (A) de catre
elementele din grupa (C).

In aceasta configuratie a sistemului de elemente de cadru urban se pot identifica relatii de

functionalitate / cooperare (cum sunt cele din grupa elementelor determinate functional) precum
si relatii de spatialitate avand rolul characteristic, ambele tipuri de relatii constituind impreuna
STRUCTURA URBANA SPATIALA
Desi afirma un sistem de relatii ce privesc conctrtizarea organismului urban (functionalitate
si spatialitate) structura urbana spatiala nu este un produs exclusiv al unor procese materiale.
- cadrul urban se realizeaza in timp - acumulare spatiala - asociere de spatii urbane -
guvernate de reguli de natura concreta/fizico - economica, optica.
- relatiile intre elementele de cadru urban in general mai evidente –> factorul subiectiv
al oamenilor intervine in mai mare masura.
 - sistemul elementelor de cadru urban - dependent de capacitatea fiziologica a
organismului uman de a sesiza mediul inconjurator, nu numai functional (nu numai ca raspuns la
nevoie socio – economico – biologica) ci si ca organizare estetica, etica , administrativa.
- adaptarea spatiului nu este numai de natura functionala ci si estetico - psihologica
- in planul spatio - perceptiv se exercita nevoia estetica urbana, coretica , psihologic,
adica nevoia de ambient vis - a - vis de nevoia de existenta (nevoia organica biologica umana, cea
economica, tehnologica, instinctiv – educational etc) , ce se manifesta preponderant in planul
spatio - functional si de nevoia sociala prezenta in ambele secvente ale organismului urban.
- conform acestei diferentieri a mobilurilor umane - material; spiritual; social =>
insuficienta categoriei de spatiu urban in sensul unei adaptari integrale a spatiului in raport cu
activitatea pe care o inglobeaza si nevoia de ambient.
- ambianta spatial urbana - mai confuabila si mai complete, mai opera.
- nevoia de ambient impune calitatatea completa a spatiului urban ca spatiu de viata
organizat multiplu si deci ca factor in formarea si definirea unei anumite comportari urbane.
Ex: construirea de de ansambluri sau orase – dormitor ca sisteme spatiale exclusive
unifunctionale.
- se poate vorbi de ambianta urbana proprie unui spatiu urban luat ca instrument prin
exercitarea a uneia sau mai multor functii – deci poate fi considerata capacitatea ambiantei
urbane de a adanci sau sublinea suplimentar trasaturile caracteristice ale elementului (sistem de
elemente) de viata urban ape care le exprima, adaugand acestora pe acelea proprii unui anumit mod
de intelegere subiectiva a spatiului urban.
Structura spatiala urbana ne apare in parte (numai in parte) ca o exprimare fizica a
contextului social- uman in care ea se constituie. Nu exista o potrivire suficienta intre functie si
ambianta luata ca forma. Provenind pe cai diferite ele nu se exprima complementar pentru ca : nu
sunt complementare; sau nu au putut fi exprimate ca atare (din motive incluse activitatilor de
sistematizare )
ex: situatii in care functia s-a inclus unor spatii – neutre sau autodeterminate impuse artificial
- (orase pe schema geometric ortogonala pe relief variat) sau preluate de la alte intrebuintari
/functiuni - subiect de analiza in procesul de modernizare urbana.
Considerand elementele de c. u. determinate compozitional, se poate observa ca o anumita
compozitie realizata poate fiapreciata ca valabila imediat sau mult mai tarziu, in raport cu relatia
ce se stabileste intre sistemele de referinta ale momentului si prezenta fizica a compozitiei, adica
imaginta urbana -> exista o semnificatie a unei anumite compozitii fata de care se raporteaza
concretitudinea acesteia.
Subsumandu-si o structura a semnificatiilor, structura spatial urbana raspunde unui ansamblu de
nevoi transpus (indirect) prin intermediul structurii functionale si (direct) unui amsamblu de
perceptii si senzatii
(Lipseste ultimu rand pe care nu l-am putut citi ca nu se vede)