4.5.

Protectia materialelor metalice impotriva coroziunii

Principalele metode de protectie impotriva coroziunii actioneaza

fie asupra vitezei de desfasurare a reactiilor de dizolvare anodica sau
depolarizare (metode electrochimice) fie asupra mediului coroziv
micsorandu-i agresivitatea fie asupra suprafetei metalice expuse mediului
coroziv prin acoperiri metalice (cuprarea, zincare, nichelare, cromare, etc)
nemetalice (strate de conversie) sau organice (grunduri, vopsele, etc)

4.5.1. Metode electrochimice de protectie impotriva coroziunii

Metodele elctrochimice au drept criteriu principal modificarea

valorii potentialului de coroziune spre valori negative sau pozitive avand
ca efect micsorarea considerabila a vitezei de coroziune.
In metodele electrochimice de protectie impotriva coroziunii se
stabileste principiul metodei, realizarea practica a protectiei si controlul
eficientei protectiei aplicate in timp.

4.5.1.1. Protectia catodica

Consta in modificarea marimii potentialului de coroziune spre

valori atat de negative incat din punct de vedere termodinamic coroziunea
sa nu ami poata avea loc spontan (G>0). Cu ajutorul diagramelor
Pourbaix se stabileste valoarea potentialului de protectie astfel incat el sa
corespunda domeniului de imunitate.
Practic realizarea conditiilor pentru protectia catodica se face fie
cu ajutorul anozilor de sacrificiu (protectie catodica cu anozi de
sacrificiu) fie cu ajutorul unei surse de curent continuu.
Protectia catodica cu anozi de sacrificiu. Este larg folosita in
cazul structurilor metalice supuse unui contact permanent cu umiditatea
cum sunt vagoanele metalice, stalpii metalici, carena vapoarelor, conducte
ingropate in pamant si toate utilajele, piesele metalice in atmosfera
umeda.
Protectia catodica cu anozi de sacrificiu consta in fixarea pe
suprafata metalica de protejat a unor bare, placi sau benzi metalice
speciale denumite anozi de sacrificiu sau anozi solubili. Anozii de
sacrificiu sunt alcatuiti dintr-un metal cu potential de coroziune in mediul
dat mai negativ decat al metalului de protejat. Mecanismul protectiei
catodice poate fi explicat prin teoria pilelor locale de coroziune.

178
 Se considera cazul coroziunii unor conducte sau piese de fier sau
aliajele sale aflate in atmosfera umeda, sol sau apa. Pe suprafata metalica
expusa coroziunii( de exemplu conducta ingropata) exista zone anodice
pe care au loc reactii de oxidare anodica (Fe  Fe+2 +2e-) descrisa prin
dreapta (2) de polarizare anodica in diagrama de coroziune Evans si zone
catodice pe care au loc reactii de depolarizare (H2O + ½ O2 + 2e- 2OH-)
descrisa de dependenta potential curent (1) in diagramele de coroziune
Evans.
(V)
Se formeaza si functioneaza pile locale de
c 1 coroziune pe seama carora decurge distrugerea
conductei. Fixand pe conducta ingropata, un anod
cor de sacrificiu (bara, banda) din zinc, coroziunea are
loc prin functionarea unei alte pile locale de
a 2 coroziune in care zincul este anod, iar piesa de
protejat poate deveni catod fig 4.21.
icor i  a)in absenta anoduului de sacrificiu
b)aceeasi suprafata in prezenta anodului de
Fig 4.20 Diagrama de sacrificiu sau anod solubil
coroziune Evans pt protectia
catodica cu anod de sacrificiu

Mediu coroziv
Mediu coroziv (sol)

Fe anod Fe(K
)
Fe Fe(catod
(K) Zn(anod)
a
b
Fig 4.21 Schema micropilelor de coroziune ce se afla pe suprafata
fierului supus coroziunii
In aceasta pila zincul se dizolva anodic (Zn Zn+2+ 2e-) deci se consuma,
iar pe fierul catodic are loc aceeasi reactie de depolarizare (H2O +1/2O2
+2e-  2OH-) si astfel coroziunea fierului inceteaza. Diagrama Evans, fig
4.20 arata ca modificand valoarea potentialului de coroziune spre valori
negative curentul de dizolvare anodica scade, si deci si curentul de
coroziune icor scade.

179
 Controlul eficientei protectiei catodice cu anod de sacrificiu se
face cu ajutorul unui voltmetru electronic care indica mentinerea
constanta a potentialului de protectie protectie impus.
Pentru materialele pe baza de fier potentialul de protectie este
prot =-0.85V in raport cu electrodul de referinta Cu/CuSO4. Conditiile pe
care trebuie sa le indeplineasca un metal ca sa fie folosit ca anod de
sacrificiu sunt: a) sa aiba un potential de coroziune in mediul dat mult mai
negativ decat metalul de protejat. Sunt folositi ca anozi de sacrificiu: Mg,
Zn, aliaje Zn-Al; Mg-Al si Mg-Al-Zn; b) produsii de coroziune formati pe
metalele folosite ca anozi de sacrificiu sa fie solubili, astfel incat
dizolvarea lor sa nu fie impiedicata, deci sa nu fie oprita actiunea lor
protectoare; c) anozii de sacrificiu trebuie sa aiba o viteza de
autodizolvare anodica spontana uniforma si mica pentru a se consuma
incet si a fi reanlocuiti cat mai rar.
Fig. 4.22.a reprezinta un sistem de protectie catodica cu anozi de
sacrificiu pentru o conducta otel-carbon ingropata in sol

1-conducta din otel carbon

ingropata in sol
2-fir de conexiune sudat ce
face legatura cu anodul de
sacrificiu
3-anod de sacrificiu (Zn,
Mg) impachetat cu
bentonita

Fig 4.22.a Protectie catodica pentru o conducta

ingropata in sol
Sub denumirea de sol se intelege acea parte a scoartei pamantului
in care au loc procese biologice. Solul este format din granule sau grunji
care reprezinta particula cea mai mica care rezista la deformarea
mecanica. Intre granule se afla cantitati variabile de aer si apa.
Protectia catodica cu anozi de sacrificiu este folosita cel mai
frecvent pentru structurile metalice din otel-carbon aflate in sol, apa de
mare, beton si multe alte medii corozive.
180
 In practica toate conductele moderne sunt invelite cu acoperiri
organice protectoare si suplimentar sunt supuse protectiei catodice pentru
a preveni coroziunea in zonele neacoperite sau deteriorate.
In sistemele protejate catodic cu anozi solubili (sau de sacrificiu)
diferenta de potential ce se stabileste intre structura metalica si anod
trebuie sa fie in jur de 1V fata de electrodul de referinta Cu/CuSO4 ea
depinzand de natura chimica a mediului coroziv si a materialului folosit
ca anod de sacrificiu (anod solubil) care determina rezistenta electrica
intre anod si catod. In mediile corozive cu conductivitate electrica scazuta
eficienta anozilor de sacrificiu este marita prin impachetarea anozilor cu
un invelis poros de argila bentonitica. Bentonitele contin silicati de
aluminiu coloidali, hidratati cu continut variabil de oxizi de magneziu, de
fier etc si formeaza cu apa geluri sau suspensii vascoase cu
conductivitatea elecrtica mai buna ca a solului.
In tabelul de mai jos sunt prezentate caracteristicile anozilor de
sacrificiu utilizati in practica:
Aliaj Mg Zn Al-Zn-Sn Al-Zn-In Al-Zn-Hg
Capacitate 1100 810 920-2600 1670-240 2750-2840
specifica (Ah/kg)
Viteza de 7,9 10,7 9,4-3,4 5,2-3,6 3,2-3,3
autodizolvare
(kg/A an)
Anozii de magneziu se folosesc in ultimii ani pe structuri metalice
marine in incercarea de a polariza materialul mai repede la valori cat mai
negative si pe termen lung.
Zincul este materialul traditional folosit ca anozi de sacrificiu mai
ales in aplicatiile marine, in schimbatoare de caldura. Necesitatea unei
inalte puritati a zincului il face din ce in ce mai des inlocuit de Mg si
aliajele de aluminiu.
Aliajele de aluminiu prezinta avantajul de a fi usoare’ in acelasi
timp in apa de mare ele nu se pasiveaza fiind folosite frecvent in
sisitemele de protectie catodica cu anozi de sacrificiu. Totusi aliajele Al-
Zn-Hg ridica probleme de poluare (G.E.N.S).
Figura 4.22.a prezenta un sistem de protectie catodicacu anozi de
sacrificiu. Conducta din otel este protejata catodic prin legarea ei de un
anod de sacrificiu ingropat in acelasi sol. Teoretic protectia catodica poate
fi aplicata oricarui sistem metalic.
Cel mai frecvent, protectia catodica cu anozi de sacrificiu este
folosita pentru conducte, stalpi de poduri, si orice structuri metalice din

181
otel-carbon caracterizate de o rezistenta mica la coroziune in apa de mare,
sol, beton si multe alte medii corozive.
Toate structurile din otel-carbon ingropate sunt invelite cu
acoperiri organice protectoare si suplimentar sunt supuse protectiei
catodice pentru a preveni coroziunea in zonele neacoperite sau
deteriorate.
Sistemul de protectie combinat realizat prin acoperiri organice
(cauciuc, materiale plastice) si protectie catodica cu anozi de sacrificiu
Protectia catodica cu sursa eterioara. Protectia catodica cu sursa
exterioara se realizeaza practic prin legarea piesei, rezervorului, conductei
ingropate supuse coroziunii la polul negativ al sursei de curent continuu.
La polul pozitiv se fixeaza un electrod auxiliar care pote fi o bara de grafit
sau fonta siliciosa si care este introdusa in mediu coroziv. Mecanismul
protectiei catodice cu sursa de curent continuu se explica prin teoria
pilelor locale de coroziune.
Prin aplicarea procedeului de protectie cu sursa exterioara de
curent continuu, valoarea potentialului de coroziune a piesei, conductei se
modifica spre valori negative caci sursa de curent continuu trimite
electroni prin polul negativ la care este legat sistemul metalic.
In figura 4.23 se prezinta sistemul de protectie catodica cu sursa
exterioara de curent continuu.
Conducta este legata la polul negativ al unui redresor, iar la polul
pozitiv se conecteaza electrozii neconsumabili. Pe anozi in timpul
protectiei catodice cu redresor au loc reactii de oxidare cu formare de
oxigen sau clor in stare de gaz (H2O  1/2O2 +2H+ +2e- sau 2Cl- Cl2
+ 2e-) si nu reactii de dizolvare anodica care ar consuma materialul
anozilor. Tensiunile mari se folosesc pentru realizarea unei distributii
eficiente a curentului de-a lungul conductei,pentru asezarea unui numar
mai mic de anozi si pentru a asigura functionarea circuitului electric in
medii corozive de conductivitatea electrica scazuta (sol, apa proaspata,
betoane)

182
Fig 4.23.Schema de principiu a protectiei catodice
cu sursa de curent continuu
Valorile mari de tensiune prezinta dezavantajul formarii hidrogenului gaz
pe structurile metalice (2H++ 2e-  H2) care poate exfolia acoperirile
organice, poate patrunde in materialul de protejat (conducta)initiind fisuri,
poate micsora aciditatea. Mediile corozive alcaline pentru otel-carbon si
metalele amfotere maresc viteza de coroziune .
Tabelul de mai jos prezinta compararea protectiei catodice cu
anozi de sacrificiu si protectia catodica cu redresor.
Protectia catodica cu anozi de Protectia catodica cu redresor
sacrificiu
Simpla Complexa
Supraveghere si control periodic Supraveghere si control permanent
Eficienta doar in medii bune Eficienta si in medii cu
conducatoare de electricitate conductivitate electrica scazuta.
Cost redus pentru instalatii. Cost ridicat. Inlocuirea rara si
Inlocuirea anozilor dificila accesibila a anozilor
Cost ridicat de investitii pentru Cost scazut de investitii pentru
sisteme mari sisteme mari
Ridica urmatoarele probleme: - Ridica urmatoarele probleme:-
acoperirea anozilor de sacrificiu cu aparitia curentilor de dispersie
produsi de reactie (curenti vagabonzi)

Pentru ambele sisteme supravegherea si controlul protectiei catodice se

face cu electrodul de referinta Cu/CuSO4 (  Cu  2 / Cu  0,34V )

183
 Potentialul de protectie se mentine la valoarea dorita ( 1V)
controland cu ajutorul unui voltmetru electronic diferenta de potential
intre materialul de protejat si electrodul de referinta.
Pentru structuri marine electrodul de referinta este contaminat de
apa de mare, de aceea se recomanda un alt electrod de referinta si anume
Ag/Ag+ al carui potential de electrod este  Ag  / Ag  +0,805V.
Principalii anozi folositi in protectia catodica cu sursa exteriora
sunt: a) anozi de grafit sunt folositi, datorita conductibilitatii electrice
foarte bune, frecvent pentru conducte ce traverseaza medii saline sau
ingropate in sol. Ei trebuiesc ingropati cu mare grija datorita fragilitatii
lor care constituie un mare inconvenient; b) anozi de fonta silicioasa au
compozitia Fe +0,95%C +0,75%Mn + 14,5%Si + 4,5%Cr si sunt folositi
in protectia structurilor metalice ce impun o rezistenta mare la abraziune
si sunt supuse in timpul exploatarii unor deteriorari mecanice. Anozii din
fonta siliciosa pot fi sub forma de discsau tubulara in functie de domeniul
de utilizare; c) metale inerte ca titan platinat, tantal sau aliaje de plumb ce
contin 2%Ag + 6%Sb sunt folositi ca anozi de mare eficienta care suporta
densitatile de curent cele mai mari comparativ cu ceilalti anzi folositi in
protectia catodica cu redresor; d) anozi polimerici sunt obtinuti prin
impletirea unor fire de polimeri conductivi in forma de plasa acoperiti
chimic sau electrochimic cu cupru. Ei sunt dispusi pe suprafata
structurilor din beton armat si acoperite cu un strat de ciment Portland sau
cu un beton modificat cu polimeri si apoi sunt legati la polul pozitiv al
unei surse de curent continuu de joasa tensiune; e) anozi ceramici sunt
materialele cele mai folosite ca anozi in protectia catodica cu sursa
exterioara. Ei sunt formati prin acoperiri de oxid pe suport de metal, de
exemplu bioxid de titan sau bioxid de ruteniu depus prin sinterizare pe
substrat de titan pur. Anozii ceramici sunt comercializati sub forma de
placi, fire, sita impletita. Avantajul cel mai mare al anozilor ceramici este
ca pentru durate mari de utilizare nu-si modifica forma si dimensiunile
geometrice, ramanand rezistenti chimic atat in medii agresive acide cat si
bazice. Acesti anozi ceramici sunt folsiti in industria clorosodicelor, in
protectia tancurilor de apa si in structurile de otel ingropate in pamant.

4.5.1.2. Protectia anodica

184
 Protectia anodica reprezinta o tehnica relativ noua de combatere a
coroziunii prin metode electrochimice. Incepand cu anii 70
comercializarea instalatiilor metalice ce pot fi protejate anodic se face
impreuna cu sistemul de protectie.Desi protectia anodica este folosita din
ce in ce mai mult fata de protectia catodica, utilizarea ei ramane la scara
mica.. Protectia anodica este limitatta de faptul ca poate fi folosita numai
pentru materiale metalice usor pasivabile si in plus nerespectarea
riguroasa a conditiilor de lucru poate determina efectul invers si nedorit
de marire a vitezei de coroziune.
Se protejaza anodic tancurile de depozitare a H2SO4 78%,
reactoarele si serpentinele schimbatoarelor de caldura prin care circula
H2SO4 concentrat sau alte medii agresive, confectionate din titan si
aliajele, sale sau din oteluri inoxidabile austenitice.
Metoda protectiei anodice se bazeaza pe capacitatea unor
materiale metalice de a deveni pasive prin polarizare anodica cu ajutorul
unui curent sau potential electric din exterior. Marimea potentialului de
protectie anodica prot se stabileste cu ajutorul curbei de pasivare (curbei
de polarizare anodica) astfel incat el sa fie cel putin cu 50mV mai pozitiv
ca potentialul de pasivare . In Practica exista trei procedee pentru
mentinerea potentialului de protectie in domeniul pasiv.
Primul procedeu se refera la materialele metalice cu
conductivitatea electrica mare sau cu domeniu de pasivare extins pana la
2-3V cum este cazul titanului si aliajelor sale Ti6Al5V’ Ti6Al2,5Fe,
TiAlNb sau oteluri inoxidabile austenitice cu Cr18 8Ni . Suprafata de
protejat este polarizata anodic, pana in domeniul pasiv cu ajutorul unei
surse exterioare de curent continuu cu o tensiune stabilizata fara teama ca
in urma unor mici modificari de potential metalul (aliajul) sa treaca in
domeniul activ (coroziune). In acest caz se lucreaza numai cu doi
electrozi: tancul de depozitare a solutiilor agresive, reactorul, este legat la
polul pozitiv al sursei stabilizate, iar alt metal este folosit ca electrod
auxiliar legat la polul negativ.
3
Sursa curent continu Fig 4.24. Protectia anodica cu sursa de
curent continuu stabilizata
- + 1- tanc de depozitare H2SO4 conc sau
2 reactor
2- catod auxiliar
3- sursa de curent continuu cu
tensiune stabilizata

185
 Al doilea procedeu foloseste acelasi circuit electric ca in fig 4.24
si consta in mentinerea potentialului suprafetei de protejat in domeniul
pasiv prin polarizare intermitenta de la sursa de curent continuu
stabilizata pana la o valoare ce reprezinta limita superioara a domeniului
pasiv; cand se stabileste aceasta valoare curentul anodic se intrerupe
automat, iar potentialul suprafetei metalice de protejat se va deplasa
firesc, in directia potentialelor mai negative. Cand potentialul atinge o
valoare mai pozitiva decat limita inferioara domeniului pasiv, curentul se
cupleaza din nou printr-un dispozitiv automat de reglare.
4
3 Fig 4.25. Protectia anodica cu sursa de
Sursa curent continu
curent continuu stabilizata si dispozitiv
- + de reglare
2 1-anod
2-catod
3-sursa de curent continuu cu tensiune
stabilizata
4- dispozitiv de reglare
1

Cu cat potentialul de protectie este mai pozitiv si viteza de

dizolvare a metalului in stare pasiva este mai mica cu atat reactivarea
materialului metalic se face mai lent dupa intreruperea curentului electric
(anodic). Acest procedeu permite reducerea consumului de curent
deoarece se pot folosi aceleasi sisteme de protectie ( sursa stabilizata de
curent continuu + dispozitiv de reglare) pentru protectia anodica a mai
multor instalatii metalice prin comutarea intermitenta a sistemului de
protectie anodica de la o suprafata la alta prin automatizare.
Al treilea procedeu foloseste un circuit potentiostatic pentru a
mentine potentialul de protectie al sistemului metalic la o valoare bine
determinata.

186
 5 V.E. Potentiostat 4 Fig 4.26 Circuit
potentiostatic de
protectie anodica
a unui tanc de
depozitare H2SO4
1 2 78%

1- electrod de referinta; 2-catod; 3-anod; 4-potentiostat; 5-voltmetru

electronic.
Procedeul potentiostatic este aplicabil pentru materiale metalice ce
au domeniul pasiv restrans. La proiectarea unui sistem de protectie
trebuiesc luate in considerarea limitele domeniului pasiv, curentul necesar
intretinerii peliculei pasive la valoarea potentialului de protectie, tipurile
de catozi si stabilirea conditiilor optime de lucru. Catozii nu au voie sa se
dizolve in medii corozive nici in prezenta nici in absenta curentului
electric impus intre ei si recipientul metalic legat la polul pozitiv al
redresorului sau potentiostatului Materialele care se folosesc drept catozi
in protectia anodica sunt:
Metalele Mediu coroziv
Alama platinata In orice mediu
Oteluri austenitice Solutii de azotati, fosfati
Aluminiu H2SO4 75 -105%
Fonta siliciosa H2SO4 89 –105%
Cupru Sulfat de hidroxil amina
Dimensiunile catozilor sunt alese conform geometriei rezervorului
reactorului de protejat si trebuie sa aiba o suprafata cat mai mare. Se
utilizeaza un numar mare de catozi dispusi paralel intre ei in jurul intregii
suprafete de protejat pentru o distribuire uniforma a curentului si
micsorarea rezistentei electrice a circuitului.

187
 4.5.2. Prevenirea coroziunii cu ajutorul inhibitorilor de coroziune

Inhibitoroii de coroziune sunt substante de natura organica sau

anorganica care adaugate in cantitati mici mediului coroziv reduc mult
viteza de coroziune. Cantitatile de inhibitor ce se adauga pot fi de ordinul
partilor pe milion (p.p.m.) pana la 0,01%g.
Eficienta inhibitorilor se exprima in procente %:
v  v
%  cor cor  100 unde v’cor este viteza de coroziune in
vcor
prezenta inhibitorilor, iar vcor este viteza de coroziune in absenta
m
inhibitorilor. Reamintim ca : vcor  ( g / m 2 h) .
S t
Inhibitorii se adauga direct in mediul coroziv sau se aplica pe
suprafata metalica in amestec cu grunduri, vopsele si lacuri. Protectia
materialelor metalice impotriva coroziunii folosind inhibitori se practica
in cazul sistemelor de alimentare cu apa, a conductelor de benzina si
petrol, a rezervoarelor, a instalatiilor de racire.
Dupa modul in care actioneaza inhibitorii pentru a reduce viteza
de coroziune exista: inhibitori anodici, inhibitori catodici si de adsorbtie.
Inhibitori anodici. Efectul inhibitorilor asupra coroziunii in solutii
de electrolit se explica cu ajutorul teoriei pilelor locale de coroziune si a
diagramelor de coroziune Evans.
 (V)
Dreapta (1) reprezinta
’
c (1 ) dependenta potential-
curent pentru reactia de
’
 cor dizolvare anodica
(1) Fe  Fe2+ +2e- in mediu
cor coroziv, iar dreapta (1’)
(2) aceeasi dependenta in
acelasi mediu coroziv cu
a inhibitor.
Deapta (2)
i’cor icor i reprezinta dependenta
potential-curent pentru
Fig 4.27Diagrama de coroziune Evans pentru reactia de depolarizare:
medii corozive cu si fara inhibitori
H2O+1/2O2+2e 2OH-

188
 Se observa din diagrama Evans ca valoarea potentialului de
coroziune in prezenta inhibitorilor anodici se modifica spre valori
pozitive. Panta dreptei potential-curent in prezenta inhibitorilor anodici
este mai mare. Rezulta ca inhibitorii anodici actioneaza numai asupra
reactiei de dizolvare anodica micsorandu-i considerabil viteza.
Inhibitori catodici. Sarurile de zinc formeaza pe zonele catodice
Zn(OH)2 care izoleaza catodul facand imposibila desfasurarea reactiei de
depolarizare si deci si a coroziunii. Sarurile de Zn si Be se adauga in
cantitate de maximum 0,5g/l.
Inhibitorii catodici foarte eficienti sunt sarurilr metalelor As, Bi,
Hg numite si otravuri. Ei se adauga in cantitate de pana la 0,045%. Aceste
saruri, duc la formarea unui strat metalic protector pe zona catodica prin
reducerea ionilor metalici: As+3 +3e- As; Bi++ + 2e-  Bi ; Hg++
+2e- Hg inaintea ionului de hidrogen.
Clorurile de mercur sunt foarte utile in protejarea anozilor de zinc
in elementele galvanice cu MnO2; HgCl2 se adauga electrolitului in
cantitati pana la 1-3g/l.
Din diagramele de coroziune, inhibitorii catodici modifica panta si
pozitia dependentei potential-curent.
(V)
c (2) Fig 4.28 Diagramele de coroziune
’’
Evans in medii corozive (2 ),cu
inhibitor si (2) fara inhibitor
cor
’cor (1)
(2’)
i`cor icor i 

Potentialul de coroziune este deplasat spre valori mai negative, este

franata reactia de depolarizare.
Inhibitori organici (de adsorbtie) sunt substante organice care se
adsorb pe suprafata metalului pe zonele anodice sau catodice, sau si pe
cele anodice si catodice ducand la micsorarea vitezei de coroziune.
Inhibitorii organici se pot adsorbi fizic sau chimic. Adsorbtia fizica
reprezinta procesul de stabilire a unor legaturi chimice secundare de tip
van der Waals sau London intre metal si inhibitorul organic.
Prin adsorbtia chimica, substanta organica formeaza cu metalul un
compus chimic de compozitie stoechiometrica nedefinita (ce nu se poate
izola) prin intermediul legaturilor covalente sau ionice.
189
 Adsorbtia fizica sau chimica a inhibitorilor organici de adsorbtie
la interfata metal-mediu coroziv are loc printr-o reactie de forma:
Inhibitor organic solutie + (H2O)M  
 (inhibitor organic)M +H2Osolutie
In care apa adsorbita pe metal M este inlocuita de inhibitorul organic.
Procesul are loc la nivelul stratului dublu electric.
Dintre principalele clase de substante organice folosite ca
inhibitori sunt: amine grase primare R-NH2 unde R poate fi o catena
lineara cu 10-20 atomi de carbon in molecula, diamine primare grase
R-NH-(CH2)3-NH2 unde R este un radical cu 10-20 atomi de carbon,
amine aromatice, saruri cuaternare de amoniu, aminoacizi naturali sau
sintetici, mercaptani, uree si derivati ai tioureei.
Concentratia in care se utilizeaza acesti inhibitori este de ordinul
10-5 –10-3 mol/litru si sunt specifice fiecarui mediu coroziv.
Eficienta inhibitorilor este cu atat mai buna cu cat au o greutate
moleculara mai mare si o structura mai ramificata, deoarece ecraneaza o
suprafata metalica mai mare supusa coroziunii si actioneaza in medii
corozive acide cu pH< 7.
Domeniul in care sunt folositi inhibitorii organici( de adsorbtie)
este decaparea metalelor. Sensul in care se folosesc in acest caz este mai
larg si se refera la toate procedeele care urmaresc sa indeparteze un strat
oarecare de pe suprafata unui metal.
Inhibitorii organici se adsorb numai pe metal, imediat ce oxizii
sunt indepartati cu solutii foarte agresive H2SO4 si HCl la cald
impiedicand coroziunea metalului.
Amestecuri de inhibitori. Utilizarea a doi sau mai multi inhibitori
in mediul coroziv duce la un efect considerabil mai mare. Un astfel de
amestec consta dintr-un agent oxidant cum este azotatul sau cromatul si
unul neoxidant dar generator de compus greu solubil ca ortofosfatul sau
silicatul. In practica se folosesc: azotat = benzoat eficient in radiatoarele
automobilelor, cromat + ortofosfat eficient in ape sau amestecuri de
inhibitor anodic si catodic cum ar fi de exemplu polifosfat + cromat.

190