Subiectul al II-lea

Izvoarele istorice sunt diverse, fiecare contribuind la formarea unei idei de ansamblu despre
un anumit domeniu. În cazul evoluției Medicinei, s-a observat că, încă din perioada
Preistorică, omul a încercat pe de-o parte să vindece suferințele semenilor săi, iar pe de altă
parte să își înțeleagă propriul trup. Astfel, analizarea fosilelor si studiul scheletelor pentru
observarea unor procese de vindecare sau chiar a primelor forme de intervenții chirurgicale
ne dezvăluie ca în perioada preistorică au fost efectuate primele trepanații și amputări. De
asemenea, papirusurile medicale din perioada Antichității cuprind cunoștințele din acele
timpuri și zugrăvesc o imagine a lumii medicale respective. În timpul Evului Mediu, cu toate
că Biserica deținea monopolul, Medicina nu a încetat să evolueze, astfel anumite documente
istorice atestă existența unor „spitale” sau chiar a unor legi care privesc executarea actului
medical. De asemenea, numeroase tratate au fost scrise și tipărite, jucând un rol important în
cunoașterea nivelului de evoluție în diferite perioade de timp. Totodată, anumite picturi,
desene sau schițe au rămas până astăzi reprezentări fidele din punct de vedere anatomic ale
unor structuri. O altă sursă de documentare medico-istorică sunt anumite artefacte care
constau în instrumente folosite spre exemplu în Evul Mediu la realizarea anumitor tehnici cu
caracter medical. Diferite planșe gravate s-au păstrat până în prezent, constituind un alt mod
de a înțelege nivelul de dezvoltare al Medicinei în diferite stadii din trecut. În același timp,
mulajele anatomice sunt de asemenea surse de documentare medico-istorică.