Modele grile Drept Roman

Volumul II

Grilele se pot repeta. Este încurajată o atenție sporită la detalii. Sunt vizate primele
10 cursuri.

1. Actio quod iussu:

a) Este incidentă doar în situația în care sclavul realizează un act determinat de comerț
b) Îl obligă pe pater familias in solidum
c) Este posibilă în raporturile dintre fiul de familie și sclavul tatălui său

2. Novațiunea:
a) Nu poate fi decât voluntară
b) Nu este posibilă în lipsa unui element nou (aliquid novi)
c) Presupune, întotdeuna, aceeași datorie

3. Succesiunea ab intestat:
a) Se deschide doar când nu există testament
b) Permite deferirea succesiunii, în parte, conform testamentului și în parte conform
regulilor succesiunii legale
c) Se deschide când nu există testament, ori acesta nu a fost valabil întocmit

4. Compensațiunea judiciară:
a) Era posibilă, conform reformei lui Marc Aureliu, doar în cazul acțiunilor de bună
credință
b) Nu era permisă, în nicio situație, în epoca veche
c) În epoca lui Justinian, era permisă, când creanța izvora dintr-o obligație naturală

5. Gentiles:
a) Vin la moștenire în părți egale (în bloc)
b) Au vocație succesorală numai în sistemul Legii celor XII Table
c) Vin la moștenire alături de agnați

6. Sistemul noxalității:
a) Atrage răspunderea lui pater pentru faptele contractuale ale fiului său
b) Permite lui pater familias să își abandoneze sclavul în mâinile victimei delictului
c) Permite fiului de familie să își dovedească nevinovăția

7. Pactum de non petendo

a) Constituia o aplicațiune a mancipațiunii fiduciare
b) Constituia o aplicație a principiului simtetriei formelor
c) Nu era un mod civil de remitere de datorie

8. Senatusconsultul Tertullian
a) A fost adoptat în vremea împăratului Marc Aureliu
 b) Conferea drepturi numai femeilor cu jus liberorum
c) Acorda un drept de succesiune mamei, față de copiii rezultați din căsătoria fără manus,
în calitate de cognată

9. Culpa
a) În materie delictuală poate presupune o faptă săvârșită cu intenție
b) În materie contractuală nu poate presupune o faptă săvârșită cu intenție
c) Culpa lata mai poartă denumirea "dolus"

10. Aveau testamenti factio activa:

a) Cetățenii romani sui juris
b) Femeile cu jus liberorum
c) Toți peregrinii

11. Custodia:
a) Atrăgea răspunderea debitorului doar dacă obligația de a răspunde pentru custodie era
stipulată în convenția părților
b) Atrăgea răspunderea debitorului pentru caz fortuit
c) Atrăgea răspunderea debitorului pentru forță majoră

12. Moartea, ca mod involuntar de stingere a obligației:

a) Nu stingea obligația dezrobitului de a presta operae fabriles
b) A apărut în vremea împăratului Justinian
c) Stingea obligațiile garantului asumate prin sponsio

13. Plata:
a) Putea fi făcută de oricine când avea ca obiect remiterea unei cantități de bunuri
consumptibile
b) Făcută unui pupil fără auctoritas tutoris nu era valabilă
c) Nu putea fi făcută în alt loc în afară de domiciliul debitorului

14. Creanțele și datoriile defunctului:

a) Sunt dobândite de fiecare moștenitor corespunzător cotei sale succesorale
b) Nu se transmit către succesori
c) Se divid de drept între moștenitori

15. Confuziunea:
a) Conducea la stingerea ipotecii, dacă obligația garantată se stingea prin confuziune
b) Opera între adrogat și adrogant cu privire la datoriile reciproce
c) Era posibilă doar în cazul moștenirii

16. În sistemul cesiunii de acțiune:

a) Cesionarul dobândește dreptul de creanță

b) Cesionarul nu dobândește acțiuni proprii

c) Nu este necesar acordul debitorului cedat
17. Interdictul salvian:
a) A fost o creație a lui Ulpian
b) Permitea creditorului să urmărească inventarul agricol mutat de către debitor pe
terenul altei persoane
c) Nu dădea posibilitatea creditorului de a urmări inventarul agricol după vânzarea
acestuia de către debitor

18. Sancțiunea legatului per vindicationem:

a) Poate fi actio familiae herciscundae
b) Poate fi actio rei vindicatio
c) A fost instituită prin Lex Falcidia

19. Obiectul obligației:

a) Trebuie să fie licit, posibil și determinat.
b) Este desemnat prin termenii "vinculum juris"
c) Constituie unul dintre elementele obligației

20. Beneficiul de diviziune:

a) A fost introdus prin Lex Appuleia
b) A fost introdus în vremea Împăratului Hadrian
c) Presupunea urmărirea prealabilă a debitorului, iar dacă acesta era insolvabil putea fi
urmărit și garantul

21. Mora creditoris:

a) Oprește curgerea daunelor pentru neexecutarea obligației cu întârziere de către debitor
b) Are ca efect perpetuarea obligației
c) Exonerează debitorul de obligație, în cazul pieirii intenționate a bunului

22. Obligațiile coreale:

a) Presupun mai multe raporturi juridice
b) Presupun o pluralitate de obiecte
c) Presupun un singur obiect și un singur raport juridic

23. Pactul de constitut:

a) Presupune însărcinarea unei persoane să acorde un credit unui terț
b) Presupune nașterea obligației garantului anterior nașterii obligației debitorului
principal
c) Nu constituie o garanție personală formală

24. Acceptilatio verbis:

a) Nu poate fi realizată fără acordul creditorului
b) Conduce la stingerea obligației asumate pe calea contractului scris
c) Conduce la executarea obligației asumate pe calea contractului oral
25. Error in corpore:
a) Când privește vânzarea unui sclav, constituie și error in persona
b) Constituie o cauză de viciere a consimțământului
c) Nu trebuie să fie rezultatul unor manopere viclene (dolosive) ale părții adverse
26. Lex Publilia:
a) A îmbunătățit situația garantului obligat prin sponsio
b) Nu a influențat în nicio manieră situația garantului obligat prin fideipromissio
c) A creat beneficiul de discuțiune

27. Prin contractul real de gaj:

a) Se transmite detențiunea unui lucru
b) Se transmite posesiunea unui lucru
c) Se transmite proprietatea unui lucru

28, Proba plății:

a) Putea fi realizată numai prin chitanțe
b) Trebuia să urmeze principiul simetriei formelor pentru stingerea valabilă a obligației
c) În anumite condiții putea fi realizată prin martori

29. Atât termenul suspensiv cât și condiția suspensivă:

a) Sunt esențiale pentru încheierea valabilă a oricărui contract
b) Amâna momentul nașterii unui drept
c) Sunt evenimente viitoare față de momentul încheierii contractului

30. Ipoteca tacită

a) Este prioritară în rang ipotecii privilegiate
b) Poate fi dispusă prin testament
c) Ia naștere în baza unei dispoziții legale ori a unui obicei juridic

31. Succesiunea ab intestat, în sistemul Legii celor XII table:

a. Confera vocație succesorală rudelor de sânge de până la gradul IV
b. Nu permite reprezentarea succesorală în categoria adgnatus proximus
c. Nu conferă vocație succesorală reciprocă soților căsătoriți fără manus
32. Datio in solutum:
a. Poate presupune realizarea aceleiași prestații însă la alt termen decât cel convenit
inițial
b. Constituie o condiție de formă a plății
c. Se poate realiza fără acordul debitorului în cazul datio in solutum necessaria
33. Actio de peculio et de in rem verso:
a. Presupune realizare de acte de comerț de către fratele lui pater familias, din
dispoziția acestuia din urmă
b. Obligă pe pater familias sau pe dominus pro parte
 c. Este incidentă și în situația în care fiul de familie sau sclavul realizează un act
determinat de comerț, din dispoziția lui pater sau a lui dominus
34. Compensațiunea judiciară:
a. În anumite situații, era permisă încă din epoca veche
b. Se realiza de plin drept, pentru orice fel de acțiune, în epoca veche
c. În vremea Împăratului Justinian era posibilă compensarea obligațiilor provenite
din contracte de bună credință distincte
35. De noxae deditio:
a. Desemna abandonul noxal
b. Constituia una din opțiunile lui pater familias care cădea în pretenții în cadrul
acțiunilor noxale
c. Era permis pentru executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale de către
fiul de familie
36. Bonorum posessio unde legitimi:
a. Vin la moștenire în lipsa unui succesor din categoria bonorum posessio unde
cognati
b. Constituie heredes extranei
c. Din această categorie poate avea vocație succesorală efectivă o singură persoană
37. Stipulatio poenae
a. Era un mod civil de remitere de datorie
b. Constituia o garanție personală în epoca vecher
c. Presupunea stabilirea unei penalități pentru neexecutarea unei obligații
38. Dolul:
a. Se putea ivi pe parcursul executării contractului
b. Conducea la înlăturarea consimțământului
c. Constituia un viciu de consimțământ
39. Sistemul succesiunii legale din vremea Împăratului Justinian:
a. Conferea drepturi numai latinilor iuniei
b. Permitea venirea la moștenire a cognaților
c. Conferea vocație succesorală atât fraților buni cât și fraților consangvini
40. Aveau testamenti factio activa:
a. Toate femeile dezrobite
b. Sclavii, în epoca veche
c. Fiii de familie adoptați, după moartea lui pater
41. Custodia:
a. Atrăgea răspunderea debitorului dacă executarea obligației devenea imposibilă ca
urmare a unui caz fortuit, iar obligația privea bunuri de gen
b. Atrăgea răspunderea debitorului pentru forță majoră, în toate cazurile
c. Atrăgea răspunderea debitorului dacă executarea obligației devenea imposibilă ca
urmare a unui caz fortuit, iar obligația nu privea bunuri de gen
42. Prescripția, ca mod involuntar de stingere a obligației:
a. A apărut în vremea Împăratului Justinian
b. Presupunea transformarea obligației civile într-o obligație naturală
c. Presupunea transformarea obligației naturale într-o obligație civilă
43. Dreptul de proprietate comună dobândit de moștenitori asupra bunurilor din masa
succesorală:
a. Nu este susceptibil de partaj
b. Constituie pasivul succesoral
c. Încetează prin partajul succesoral
44. Plata:
a. Constă numai în remiterea unei sume de bani sau prestarea unui serviciu
b. Plata parțială nu putea fi refuzată de către creditor
c. Nu putea consta în altă prestație decât cea convenită inițial de părți
45. Mora debitoris:
a. Se realiza după somarea debitorului de către creditor, printr-o denunciatio
b. Constituia un mod involuntar de stingere a obligațiilor, prin moartea debitorului
c. Stingea efectele morei creditoris
46. În sistemul cesiunii de acțiune:
a. Cesionarul dobândește dreptul de creanță
b. Cesionarul dobândește acțiunile cedentului
c. Cesionarul dobândește acțiuni proprii, numite acțiuni utile
47. Legatul sinedi modo:
a. Era sancționat printr-o acțiunea reală ex testamentu
b. Poate fi sancționat prin actio familie herciscundae, ulterior senatusconsultului
Neronian
c. Era sancționat prin acelați tip de acțiune ca legatul per damnationem
48. Fiducia:
a. Presupunea transmiterea posesiunii bunurilor mancipii
 b. Nu permitea debitorului să urmărească bunul lăsat în garanție, dacă acesta era
vândut de credit ulterior primirii plății
c. Presupunea transmiterea proprietății bunului ce făcea obiectul garanției
49. Fidejusorul:
a. Putea garanta și o obligație indivizibilă prin natura ei
b. Avea posibilitatea de a se regresa împotriva debitorului pentru recuperarea sumei
plătite
c. Numai în lipsa beneficiului de diviziune, era ținut să răspundă în solidar cu
debitorul
50. Condiția rezolutorie neîndeplinită:
a. Determină desființarea efectelor contractului
b. Nu afectează contractul încheiat în mod valabil
c. Suspendă efectele contractului până la momentul îndeplinirii
51. Culpa lata:
a. Constituie o greșeală inenționată care duce la pieirea bunului pe parcursul
executării unui contract
b. Constituie o formă de culpă ușoară
c. Atrage răspunderea debitorului care are un interes în contract
52. Obligațiile conjuncte:
a. Pot avea ca obiect numai plata unor sume de bani
b. Presupun existența a cel puțin doi debitori sau doi creditori
c. Presupun o pluralitate de subiecte
53. Acceptilatio verbis:
a. Reprezintă un mod pretorian de remitere de datorie
b. Este aplicabil doar obligațiilor născute din contracte
c. Este imposibil în lipsa acordului ambelor părți
54. Mandatum pecuniae credendae:
a. Constituie o garanție personală neformală
b. Constituie un mod pretorian de remitere de datorie
c. Poate avea ca obiect predarea unui cal
55. Spre deosebire de fiducie, gajul:
a. Poartă numai asupra bunurilor corporale
b. Permite debitorului să revendice bunul lăsat în garanție, chiar dacă aceasta a fost
vândut de creditor
 c. Implică deposedarea debitorului la momentul constituirii garanției
56. Lex Furia testamentaria:
a. A limitat capacitatea de a dispune prin legate
b. A introdus beneficiul de discuțiune
c. A introdus un termen de prescripție pentru datoriile contractate pe sol italic
57. Actio metus:
a. Constituie o acțiune în anularea contractului pentru violență psihică
b. Constituie o acțiune în anularea contractului pentru violență fizică
c. Determină anularea contractului
58. Ipoteca testamentară:
a. Este sancționată prin actio rei vindicatio
b. Presupune trasmiterea proprietății bunului asupra căruia se constituie garanția
direct către creditor de la momentul deschiderii succesiunii
c. Nu este posibilă dacă se deschide succesiunea ab intestat
59. Obligația civilă:
a. Nu este sancționat printr-o acțiune
b. Poate fi dusă la îndeplinire pe cale de executare silită
c. Există numai în contracte bilaterale
60. Novațiunea:
a. Este posibilă între aceleași persoane
b. Nu poate avea loc în lipsa unei obligații vechi, de drept strict
c. Nu este posibilă în lipsa stipulării exprese a intenșiei de a nova

61. Regulile succesiunii ab intestat:

a) preferau agnațiunea cognațiunii
b) nu se aplicau când existau moștenitori testament
c) se aplicau când defunctul lăsase un testament

62. În sistemul Legii celor XII Table:

a) dacă defunctul lasă în urmă un fiu și doi nepoți ai unui al doilea fiu, predecedat, atunci
fiul culege o jumătate din moștenire, iar fiecare dintre nepoți o treime de moștenire
b) dacă defunctul lasă în urmă un fiu și doi nepoți ai unui al doilea fiu, predecedat, atunci
fiul culege o treime din moștenire, la fel ca fiecare dintre nepoți
c) soția defunctului, căsătorită fără manus, venea la moștenire

63. Cei din categoria de moștenitori adgnatus proximus:

a) erau primii chemați la moștenire
b) îi înlăturau de la moștenire pe gentiles
 c) erau înlăturați de la moștenire de sui heredes

64. Potrivit senatusconsultului Tertullian:

a) mama venea la moștenirea copiilor săi, rezultați din căsătoria fără manus, chiar fără a
avea jus liberorum
b) mama venea la moștenirea copiilor săi, rezultați din căsătoria fără manus, numai dacă
avea jus liberorum
c) mama care își putea moșteni copiii rezultați din căsătoria fără manus făcea parte din
categoria bonorum possessio unde legitimi

65. Prin reforma lui Justinian, veneau la moștenire:

a) în temeiul cognațiunii, descendenții, apoi ascendenții, frații și surorile bune și copiii
lor, urmați de frații și surorile cosangvini sau uterini și copiii lor, iar la urmă, ceilalți
colaterali
b) în temeiul agnațiunii, descendenții, apoi ascendenții, frații și surorile bune și copiii lor,
urmați de frații și surorile cosangvini sau uterini și copiii lor, iar la urmă, ceilalți
colaterali
c) în temeiul cognațiunii, descendenții, apoi ascendenții, frații și surorile cosangvini sau
uterini și copiii lor, urmați de frații și surorile bune și copiii lor, iar la urmă, ceilalți
colaterali

66. Aveau testamenti factio activa:

a) cetățenii romani sui juris, capabili de fapt
b) femeile cu jus liberorum
c) sclavii și fiii de familie cu peculium castrense

67. Acceptarea moștenirii:

a) a)avea ca efect, printre altele, collatio bonorum
b) de către un fiu de familie nu presupunea îndeplinirea unei condiții speciale
c) putea fi expresă, dar nesolemnă

68. Legatul:
a) per praeceptionem dădea naștere unui raport juridic între instituit și legatar
b) era reglementat, sub aspectul condițiilor de fond, de lex Furia testamentaria
c) era o dispoziție testamentară prin intermediul căreia testatorul putea gratifica rudele
sale și străinii deopotrivă

69.Obligația:
a) trebuia să prezinte interes pentru creditor
b) având ca obiect o abstențiune din partea debitorului intra, în sens larg, în conținutul
noțiunii de facere
c) constând în dare însemna exclusiv transferul proprietății unui lucru sau constituirea
unui drept real

70. Sunt contracte solemne:

a) contractul litteris, nexum, fiducia și vânzarea
b) sponsio laică, stipulațiunea și jusjurandum liberti
 c) dotis dictio, comodatul și gajul

71. Obligațiile conjuncte:

a) plasau părțile pe poziții de egalitate juridică
b) erau întotdeauna obligații naturale
c) reprezintă regula în materia obligațiilor cu pluralitate de subiecte

72. Există error in substantia, atunci când:

a) una dintre părți crede că vasul dobândit este confecționat din aur, iar nu din argint
b) Primus crede că încheie o vânzare, iar Secundus o locațiune
c) Primus vinde o cantitate de grâu, iar Secundus crede că dobândește o contitate de orz

73. Consimțământul:
a) era necesar, dar nu și suficient spre a da naștere unui contract consensual
a) b)trebuia să fie însoțit de remiterea bunului spre a da naștere unei categorii de
contracte nesolemne
b) c)manifestat în glumă era inexistent

74. Capacitatea de fapt:

a) consta în posibilitatea cuiva de a-și da seama de consecințele actelor sale
b) lipsea sclavilor
c) se analiza în raport cu elementele personalității

75. Casus major:

a) asemeni lui casus minor, îl exonerează de răspundere pe debitorul aflat în întârziere
b) se deosebește de casus minor prin faptul că celui dintâi nimeni nu i se poate opune
c) spre deosebire de casus minor, îl exonerează de răspundere pe debitorul care răspunde
pentru custodia

76. Mora debitoris:

a) este, de regulă, condiționată de interpellatio
b) nu presupune o întârziere vinovată din partea debitorului
c) implică, asemeni custodiei, o răspundere obiectivă

77. Mora creditoris:

a) își produce efectele atunci când creditorul refuză să primească din partea debitorului
prestația
b) care constă în alt bun decât cel promis face ca efectele morei debitoris să înceteze
c) nu înlătură răspunderea debitorului pentru culpă

78. Debitorul va răspunde:

a) a)atât pentru culpă, cât și pentru dol în contractele unde are interes
b) b)doar pentru dol în contractele unde nu are vreun interes
c) doar pentru culpă în contractele unde are interes

79. Plata:
a) putea fi probată prin chitanțe în formă subiectivă, care emanau de la debitor
b) putea fi primită de mandatarul creditorului
c) constând în remiterea unui bun individual determinat se făcea la domiciliul debitorului,
dacă din contract sau din natura obligației nu rezulta un alt loc al plății

80. Novațiunea:
a) crea o obligație nouă, care era de drept strict sau de bună-credință
b) se realiza fie prin stipulațiune, fie prin contractul litteris
c) era voluntară sau necesară

81. Prin reforma lui Marc Aureliu:

a) a devenit posibilă compensațiunea voluntară
b) compensațiunea s-a putut realiza și între obligațiile ex dispari causa, sancționate prin
acțiuni de drept strict
c) compensațiunea s-a putut realiza și între obligațiile ex dispari causa, sancționate prin
acțiuni de bună-credință

82. Pactum de non petendo și contrarius consensus:

a) a)sunt moduri pretoriene de iertare de datorie
b) b)se deosebesc prin faptul că doar contrarius consensus conduce la stingerea obligației
ipso jure
c) se aseamănă prin faptul că ambele conduc la stingerea datoriei ipso jure

83. Imposibilitatea de executare:

a) survenită prin caz fortuit conducea la stingerea obligației debitorului aflat în întârziere
b) survenită prin dolul debitorului nu ducea la stingerea obligației
c) reprezenta un mod de stingere a obligațiilor având de obiect lucruri de gen

84. Confuziunea:
a) nu stingea și obligația garantului, atunci când creditorul îl moștenea pe debitor
b) făcea parte din categoria modurilor nevoluntare de stingere a obligațiilor
c) conducea la stingerea obligațiilor atunci când creditorul îl moștenea pe debitor

85. Cesiunea de creanță:

a) realizată prin mandatul in rem suam îi permitea cesionarului să beneficieze de
accesoriile creanței
b) nu a avut niciodată drept efect valorificarea dreptului originar
c) putea lua forma novațiunii prin schimbare de creditor, caz în care obligația debitorului
cedat era una de drept strict

86. Potrivit legii Furia de Sponsu:

a) sponsor se putea îndrepta împotriva debitorului principal pentru ceea ce a plătit
creditorului
b) creditorul era obligat să facă o declarație cu privire la numărul garanților și valoarea
datoriei
c) datoria se împarte la scadență, de drept, între toți garanții

87. Fidejusiunea:
 a) se deosebea de receptum argentarii doar prin faptul că cea din urmă presupunea
nașterea obligaţiei de garanție înaintea nașterii obligației garantate
b) nu intra în sfera de aplicare a celor patru legi menite a îmbunătăți situația garanților
obligați prin sponsio sau fidepromissio
c) înzestrată cu beneficiul cesiunii de acțiuni îi conferea lui fidejussor dreptul de a-i cere
creditorului să-i transmită toate acțiunile împotriva debitorului principal

88. Fiducia și gajul:

a) sunt diferite, în sensul că cea dintâi presupune transferul proprietății bunului în
scopul garantării datoriei, pe când cel din urmă presupune doar transferul
posesiunii
b) sunt diferite, sub aspectul constituirii lor, de ipotecă
c) nu sunt diferite, sub aspectul constituirii lor, de ipotecă

89. Interdictul salvian:

a) putea fi folosit inclusiv împotriva dobânditorului inventarului agricol
b) a marcat a doua fază a procesului evolutiv al ipotecii
c) nu cunoștea limita dreptului de retenție, cel din urmă operând doar pe moșie

90. În materia ipotecii:

a) creditorul posterior în rang putea uza de jus offerendae pecuniae fără a-și asuma vreun
risc
b) termenul de prescripție extinctivă coincidea, în dreptul postclasic, cu termenul de
prescripție extinctivă a drepturilor personale
c) rangul creditorilor ipotecari este dictat, în principiu, de regula prior tempore, potior
jure

91. Succesiunea ab intestat, in sistemul Legii celor XII table:

a) Conferă vocație succesorală membrilor ginții
b) Conferă vocație succesorală reciprocă soților căsătoriți fără manus
c) Permite venirea la succesiune a cognaților în lipsa moștenitorilor din categoriile sui
heredes și adgnatus proximus

92. Actio quod iussu:

a) Presupune realizarea de acte de comerț determinate, prin utilizarea peculiului fiului de
familie
b) Nu obligă pe pater familias sau pe dominus pro parte
c) Este incidentă doar în situația în care fiul de familie sau sclavul realizează un act
determinat de comerț, din dispoziția lui pater sau a lui dominus

93. Datio in solutum:

a) Presupune, întotdeuna, aceeași datorie (idem debitum)
b) Nu poate opera fără acordul creditorului
c) Presupune efectuarea unei prestații diferite față de cea convenită inițial

94. De noxae deditio:

a) Constituia o acțiune în garanție îndreptată împotriva fidejusorului
 b) Constituia una din condițiile de intentare ale acțiunilor noxale
c) Desemna abandonul noxal

95. Compensațiunea judiciară:

a) În anumite situații, era permisă încă din epoca veche
b) Era posibilă, după reforma lui Marc Aureliu, inclusiv în cazul acțiunilor de bună
credință
c) În vremea Împăratului Hadrian, era permisă, când creanța izvora dintr-o obligație
naturală

96. Adgantus proximus:

a) Din această categorie poate avea vocație succesorală efectivă o singura persoană
b) Vin la moștenire prin reprezentare când fratele lui de cuius este predecedat
c) Constituie heredes extranei

97. Solutio per aes et libram

a) Era un mod de transmitere a proprietății asupra bunurilor de mică importanță
b) Era un mod civil de remitere de datorie
c) Constituia o aplicație a principiului simetriei formelor

98. Culpa
a) Culpa lata se apreciază in abstracto, atunci când debitorul are un interes în contract și
in concreto când debitorul nu are un interes
b) În materie delictuală nu poate presupune o faptă săvârșită cu intenție
c) Răspunderea debitorului care, în prealabil, pune creditorul în întârziere, nu va fi atrasă
dacă bunul piere din culpa sa (a debitorului)

99. Senatusconsultul Orfitian:

a) A fost adoptat în vremea împăratului Marc Aureliu
b) Conferea drepturi numai femeilor cu jus liberorum
c) Conferea vocație succesorală pentru copiii rezultați din căsătoria cu manus, la
moștenirea mamei lor, în cadrul primei categorii de moștenitori pretorieni

100. Aveau testamenti factio activa:

a) Femeile dezrobite
b) Fiii de familie emancipați
c) Peregrinii cu jus comercii

101. Moartea, ca mod involuntar de stingere a obligației:

a) Stingea obligațiile intuitu personae
b) Stingea obligația dezrobitului de a plăti o suma de 100 de ași către un vecin
c) A apărut în vremea împăratului Traian

102. Custodia:
a) Exonera debitorul de răspundere dacă executarea obligației devenea imposibilă ca
urmare a unui caz fortuit, iar obligația privea bunuri de gen
 b) Exonera debitorul de răspundere dacă executarea obligației devenea imposibilă ca
urmare a unui caz fortuit, iar obligația nu privea bunuri de gen
c) Atrăgea răspunderea debitorului pentru culpa levis

103. Creanțele și datoriile defunctului

a) Incetează prin partajul succesoral
b) Se divid de drept între moștenitori, corespunzător cotei fiecăruia
c) Constituie pasivul succesoral

104. Capitis deminutio ca mod involuntar de stingere a obligațiilor:

a) A apărut în epoca Împăratului Justinian
b) Conducea la stingerea datoriilor reciproce dintre adrogat și adrogant
c) Era posibilă doar în cazul captitis deminutio minima

105. Plata:
a) Plata parțială nu putea fi primită niciodată de către creditor
b) Constă numai în remiterea unei sume de bani
c) Constând în remiterea unei sume de bani, ca preț al realizării unui bust în marmură,
putea fi făcută de oricine

106. Dreptul de retenție:

a) A fost o creație a lui Justinian
b) Permitea creditorului să urmărească inventarul agricol mutat de către debitor pe
terenul altei persoane
c) Nu dădea posibilitatea creditorului de a urmări inventarul agricol după vânzarea
acestuia de către debitor

107. Legatul per damnationem:

a) Era sancționat printr-o acțiune personală ex testamentu
b) Era sancționat prin același tip de acțiune ca legatul sinendi modo
c) Poate fi sancționat prin actio rei vindicatio, conform senatusconsultului Neronian

108. În sistemul cesiunii de acțiune:

a) Trasmiterea creanței se realizează prin novațiune cu schimbare de creditor
b) Din momentul somării debitorului, acesta va putea face plata numai cesionarului
c) Cesionarul nu dobândește dreptul de creanță

109. Mora debitoris:

a) Exonerează debitorul de obligație, în cazul pieirii intenționate a bunului
b) Are ca efect perpetuarea obligației
c) Agravează răspunderea creditorului

110. Termenul suspensiv:

a) Constituie un element accidental al contractului
b) Suspendă efectele contractului de la momentul împlinirii
c) Amână nașterea unui drept până la împlinirea sa
111. Regresul garantului plătitor împotriva debitorului:
a) Pentru Fideipromissio a fost introdus prin Lex Publilia
b) A fost introdus în vremea Împăratului Justinian
c) Pentru Sponsio a fost introdus prin Lex Publilia

112. Pactul de constitut:

a) Constituie un mod pretorian de remitere de datorie
b) Reprezintă un mod civil de stingere a obligațiilor
c) Nu constituie o garanție personală formală

113. Acceptilatio verbis:

a) Este aplicabilă doar obligațiilor născute din delicte
b) Conduce la stingerea obligației asumate pe calea contractului oral
c) Conduce la executarea obligației asumate pe calea contractului oral

114. Obligațiile conjuncte:

a) Presupun un singur obiect și un singur raport juridic
b) Presupun un nivel de egalitate juridică între debitori
c) Sunt incompatibile cu obligația a trei debitori de a preda un cal viu

115. Error in negotium:

a) Constituie o cauză de viciere a consimțământului
b) Presupune o eroare asupra naturii juridice a convenției
c) Poate purta asupra identității sclavului ce face obiectul unui contract de locațiune

116. Spre deosebire de gaj, ipoteca:

a) Nu implică deposedarea debitorului la momentul constituirii garanției
b) Poate garanta și o obligație contractuală
c) Poartă numai asupra bunurilor imobile

117. Lex Cicereia:

a) A îmbunătățit situația garantului obligat prin sponsio
b) Nu a îmbunătățit situația garantului obligat prin fideipromissio
c) A creat beneficiul de discuțiune

118. Atât termenul suspensiv cât și condiția suspensivă:

a) Nu pot constitui elementul nou (aliquid novi) necesar pentru realizarea novațiunii
b) Pot lipsi dintr-un contract
c) Amâna momentul exigibilității unui drept

119. Ipoteca testamentară

a) Ia naștere în baza unei dispoziții legale ori a unui obicei juridic
b) Nu este prioritară în rang ipotecii privilegiate
c) Trebuie să fie cuprinsă într-un testament valabil și eficace

120. Novațiunea:
a) Presupune existența obligatorie a cel puțin doi debitori sau doi creditori
 b) Era aptă să conducă la realizarea unei cesiuni de creanță
c) Impunea ca obligația nouă să rezulte dintr-un contract de nexum

121. Regulile succesiunii ab intestat

a) se puteau aplica doar cu privire la o parte din moștenire, cealaltă urmând a fi
împărțită potrivit testamentului
b) se aplicau când testamentul nu își putea produce efectele
c) se aplicau când defunctul nu lăsase un testament

122. În sistemul Legii celor XII Table

a) fiul emancipat nu avea vocație succesorală
b) adoptatul putea veni la moștenirea lui pater familias din familia de origine
c) adoptatul și adrogatul făceau parte din categoria sui heredes, în calitate de rude
civile

123. Reprezentarea succesorală:

a) nu își găsea aplicarea în cadrul categoriei adgnatus proximus
b) permitea nepoților din fii să vină la moștenire, dacă tatăl lor predecedase bunicului
c) conferea vocație succesorală nepoților de frate

124. Prin reformele pretorului în materia moștenirii legale:

a) fiul emancipat vine la moștenire, făcând parte din categoria bonorum possessio
unde legitimi
b) un agnat, chiar îndepărtat, îi înlătură de la moștenire pe cognați
c) descendenții vin la moștenire, indiferent dacă se află sau nu sub puterea lui pater
familias la momentul decesului acestuia

125. Potrivit senatusconsultului Orfitian:

a) mama venea la moștenirea copiilor săi, rezultați din căsătoria fără manus
b) copiii rezultați din căsătoria fără manus veneau la moștenirea mamei lor după
agnați
c) copiii rezultați din căsătoria fără manus veneau la moștenirea mamei lor înaintea
agnaților

126. Spre deosebire de testamentul calatis comitiis:

a) testamentul in procinctu era accesibil numai soldaților
b) în cazul testamentului in procinctu nu mai există martori ai ultimei voințe a
testatorului
c) testamentul in procinctu putea fi întocmit și de un plebeu

127. Prin excepție:

a) peregrinii cu jus comercii puteau testa
b) sclavul propriu putea fi instituit moștenitor, fără îndeplinirea altor condiții
c) sclavul altuia avea testamenti factio pasiva

128. Instituirea de moștenitor:

 a) se putea face doar pentru o parte din moștenire, cealaltă urmând a fi deferită
potrivit legii
b) trebuia să respecte principiul semel heres, semper heres, în sensul că nu putea fi
afectată de o condiție suspensivă
c) supusă unui extinctiv nu era admisă

129. Jurisconsultul Paul:

a) definind obligația, a relevat în ce putea consta obiectul acesteia
b) a arătat că obligația reprezintă o legătură de drept
c) a definit obligația în opoziție cu dreptul real

130. După modul de formare, contractele sunt:

a) de drept strict și de bună-credință
b) solemne și nesolemne
c) unilaterale și bilaterale

131. În cazul în care:

a) creditorul intentează acțiunea împotriva debitorului înaintea împlinirii termenului
extinctiv, acțiunea sa va fi respinsă, iar dreptul subiectiv se va stinge
b) debitorul face plata înaintea împlinirii termenului suspensiv, poate cere și obține
restituirea ei, urmând să plătească din nou după împlinirea termenului
c) debitorul își asumă o obligație sub condiție rezolutorie, trebuie să o execute
aidoma unei obligații pure și simple

132. Obiectul obligației:

a) era imposibil, din punct de vedere fizic, atunci când debitorul promitea că-i va da
creditorului zidurile cetății
b) putea fi nedeterminat
c) putea consta în dare, facere sau praestare

133. Plata făcută de debitorul unei obligații:

a) coreale duce la stingerea celorlalte raporturi juridice
b) naturale este supusă repetițiunii
c) conjuncte are de obiect doar partea sa din datorie

134. Principiul relativității efectelor contractului:

a) a prilejuit reprezentarea în contracte
b) presupunea că, în categoria părților, erau incluși și creditorii chirografari
c) a determinat regula nemo alienum factum promitere potest

135. Reprezentarea în contracte:

a) era imperfectă, atunci când drepturile erau dobândite, respectiv obligațiile asumate
direct de reprezentatul creditor sau, după caz, debitor
b) și-a menținut caracterul excepțional în dreptul roman
c) era perfectă, atunci când efectele contractului se produceau între reprezentant și
terț
136. Pater familias răspundea in solidum:
 a) în ipoteza acțiunii quod jussu, dar nu și în ipoteza acțiunii exercitoria
b) în ipoteza acțiunii institoria, dar nu și în ipoteza acțiunii de peculio et de in rem
verso
c) în ipoteza acțiunii tributoria

137. Noxae deditio:

a) reprezintă una dintre alternativele lui pater familias sau, după caz, dominus în
ipoteza admiterii acțiunii noxale
b) era singura opțiune a lui pater familias sau, după caz, dominus în sistemul
noxalității, în sensul că nu avea posibilitatea de a dovedi, într-un proces,
nevinovăția lui filius sau, după caz, a sclavului
c) se număra printre condițiile intentării acțiunilor noxale

138. Mora debitoris:

a) nu exclude mora creditoris
b) opera de drept atunci când izvorul obligației era un delict
c) implică răspunderea debitorului și pentru forța majoră

139. Răspunderea debitorului:

a) pentru custodia avea caracter obiectiv
b) pentru culpa levis in concreto era angajată ori de câte ori, comparându-se
comportarea sa față de bunul datorat cu modul în care își administra propriile
bunuri, rezulta că este neglijent atât cu cel dintâi, cât și cu cele din urmă
c) pentru culpa levis in abstracto era angajată pentru orice neglijență, spre deosebire
de culpa levis in concreto

140. Stipulatio poenae:

a) îl scutea pe creditor de proba prejudiciului pe care pretindea că l-a suferit prin
faptul neexecutării obligației de către debitor
b) avea drept scop evaluarea daunelor interese
c) determina validitatea unei stipulațiuni pentru altul

141. În lipsa acordului creditorului:

a) nu putea opera nici novațiunea prin schimbare de creditor, nici novațiunea prin
schimbare de debitor
b) obligația se putea stinge prin dare în plată
c) plata trebuia să fie integrală

142. Compensațiunea judiciară:

a) putea fi realizată, odată cu reforma lui Marc Aureliu, și între obligații ex dispari
causa, sancționate prin acțiuni de bună-credință
b) putea privi chiar și o obligație naturală
c) a fost admisă mai întâi în acțiunile de bună-credință, dacă drepturile de creanță
izvorau ex eadem causa, apoi în acțiunile de drept strict, putând fi, așadar,
compensate, în privința acestora din urmă, obligații ex dispari causa

143. Remiterea de datorie:

 a) nu putea fi interpretată drept o donație făcută de creditor debitorului
b) ce opera prin pactum de non petendo nu conducea la stingerea datoriei ipso jure
c) realizată prin moduri civile valorifica principiul simetriei formelor

144. Imposibilitatea de executare:

a) chiar determinată de culpă, conducea la stingerea obligației
b) survenită prin forță majoră conducea la stingerea obligației de predare a unui bun
individual determinat
c) survenită prin forță majoră nu stingea obligația debitorului care răspundea pentru
custodia

145. Adstipulatio, sponsio și fidepromissio se aseamănă prin faptul că:

a) făceau parte din galeria garanțiilor personale
b) aveau caracter solemn
c) dreptul de creanță, respectiv obligațiile născute din acestea se stingeau prin moarte

146. Dacă cesiunea de creanță:

a) se realiza prin mandatul in rem suam, cesionarul era expus, în sistemul cesiunii de
acțiuni, eventualei iertări de datorie a debitorului cedat de către cedant
b) se realiza prin mandatul in rem suam (în faza perfecționării acțiunilor utile), iar
debitorul cedat făcea o plată parțială cesionarului, atunci cedantul nu mai putea
intenta acțiunea sa directă
c) lua forma novațiunii prin schimbare de creditor, garanțiile, dar nu și dobânzile se
stingeau
147. Spre deosebire de sponsio, fidepromissio:
a) intra sub incidența legii Appuleia
b) era accesibilă peregrinilor
c) nu intra sub incidența legii Publilia

148. Dacă, în cadrul mandatului pecuniae credendae, terțul debitor nu restituie suma de bani
împrumutată:
a) mandatarul cesionar îl poate chema în judecată pe mandantul garant prin actio
mandati contraria
b) mandatarul cesionar este obligat să îl urmărească mai întâi pe acesta și apoi pe
mandantul garant, dacă mai este cazul
c) atunci mandatarul cesionar nu este nevoit să aleagă, pentru valorificarea creanței
sale, între urmărirea acestuia sau urmărirea mandantului garant

149. Spre deosebire de fiducie, în cazul gajului:

a) debitorul avea la dispoziție și actio rei vindicatio
b) creditorul putea folosi bunul
c) debitorul nu transfera creditorului proprietatea asupra bunului

150. Ipoteca:
a) a fost desăvârșită prin crearea acțiunii serviene
b) se deosebea de fiducie, dar nu și de gaj, prin faptul că debitorul rămânea posesor
 c) în forma primitivă a dreptului de retenție nu conferea proprietarului moșiei dreptul
de urmărire asupra inventarului agricol

151. Prin reforma împăratului Justinian:

a) adoptatul putea veni la moștenirea lui pater familias din familia de origine
b) noua ordine a chemării la moștenirea testamentară este descendenți, ascendenți,
frații și surorile buni și copiii lor, frații și surorile cosangvini sau uterini și copiii
lor, ceilalți colaterali
c) au fost ocrotite în mod egal rudenia de sânge și rudenia civilă

152. Acceptarea moștenirii:

a) putea fi, potrivit voinței testatorului, doar solemnă
b) rezulta din încheierea unei donații cu privire la un bun din succesiune
c) își producea efectele și în favoarea celor fără testamenti factio pasiva

153. În cazul în care dreptul său era nesocotit:

a) moștenitorul pretorian putea uza de hereditas petitio împotriva posesorilor fictivi
b) moștenitorul civil, asemeni reclamantului din actio rei vindicatio, trebuia să nu
posede
c) moștenitorul civil trebuia să dovedească, în cadrul petiției de ereditate, calitatea sa
de moștenitor

154. Legatul:
a) era reglementat, sub aspectul condițiilor de formă, de lex Furia testamentaria
b) per praeceptionem dădea naștere unui raport juridic între instituit și legatar
c) era o dispoziție testamentară prin intermediul căreia testatorul putea gratifica
rudele sale și străinii deopotrivă

155. Adpromissio:
a) este precursoarea contractului mandat
b) permite creditorului accesor să încaseze și păstreze pentru sine prestația executată
de către debitor
c) scăpa acțiunii legii Furia de sponsu

156. Obligația:
a) astfel cum a fost definită în Institutele lui Justinian, marchează culmea evoluției
acestui concept juridic, care reprezintă o legătură de drept
b) trebuia să prezinte interes pentru creditor
c) constând în dare însemna exclusiv transferul proprietății unui lucru

157. Eroarea și dolul:

a) sunt diferite, în sensul că cea dintâi atrăgea inexistența consimțământului, pe când
cel din urmă era un viciu de consimțământ sancționat pe tărâm contractual
b) au în comun falsa reprezentare a unor împrejurări la încheierea contractului
c) se deosebesc prin faptul că cea dintâi era un viciu de consimțământ, iar cel din
urmă o cauză de inexistență a consimțământului
158. Există error in corpore, atunci când:
a) cumpărătorul crede că vasul dobândit este confecționat din aur, iar nu din argint
b) Primus crede că încheie o vânzare, iar Secundus, o locațiune
c) Primus vinde o cantitate de grâu, iar Secundus crede că dobândește o contitate de orz

159. Stipulatio poenae:

a) deși valabilă, era mai oneroasă decât stipulațiunea pentru altul, determinându-l pe
promitent să o execute pe aceasta din urmă
b) nu servea la evaluarea daunelor interese convenționale
c) nu constituia o excepție de la regula alteri stipulari nemo potest

160. Reprezintă condiții de intentare a acțiunilor noxale:

a) abandonul noxal
b) victima să-l fi avut sub puterea sa pe delincvent
c) comiterea unui delict privat de un fiu de familie sau un sclav

161. De regulă:
a) proba plății se făcea, în epoca veche, prin înscrisuri
b) creditorul care nu a primit plata la scadență va intenta acțiunea la domiciliul
debitorului
c) locul plății coincide cu domiciliul debitorului

162. Confuziunea:
a) era un efect al acceptării moștenirii
b) era un mod de stingere a obligațiilor
c) nu era un efect al acceptării moștenirii

163. Prin novațiune:

a) înțelegem un mod voluntar de stingere a obligației
b) se realiza, inițial, cesiunea de creanță, dar nu și cesiunea de datorie
c) garanțiile vechii obligații se stingeau odată cu aceasta

164. În cadrul sistemului acțiunilor utile:

a) revocarea mandatului are de efect stingerea acțiunii cesionarului împotriva debitorului
cedat
b) garanțiile ce însoțeau creanța se stingeau, neputând fi valorificate de cesionar
c) cedantul are o acțiune împotriva debitorului cedat

165. Dacă, în cadrul mandatului pecuniae credendae, terțul debitor nu restituie suma de bani
împrumutată:
a) atunci mandatarul cesionar trebuie să aleagă, pentru valorificarea creanței sale, între
urmărirea acestuia sau urmărirea mandantului garant
b) nimic nu-l împiedică pe mandatarul cesionar să îl urmărească mai întâi pe acesta și
numai după aceea pe mandantul garant
c) mandatarul cesionar îl poate chema în judecată pe mandantul garant prin actio mandati
contraria
166. Receptum argentarii presupunea:
a) că obligația de garanție lua naștere înainte de obligația garantată
b) că obligația garantată lua naștere înainte de obligația de garanție
c) într-o etapă mai recentă, un raport juridic între bancher și terț

167. Legile Iulia și Papia Poppaea:

a) au instituit o incapacitate totală sau, după caz, parțială de a culege o moștenire
b) au conferit dreptul de a culege o moștenire chiar și celor lipsiți de testament factio
pasiva
c) au extins vocația succesorală pentru toate femeile căsătorite

168. Legatul:
a) sinendi modo genera, în persoana instituitului, o datorie de abstențiune
b) era reglementat, sub aspectul condițiilor de fond, și de lex Falcidia
c) asemeni fideicomisului, putea figura într-un testament sau în afara unui testament

169. Prin intermediul fideicomisului:

a) de familie, disponentul lăsa un bun fiduciarului sub condiția ca acesta din urmă să îl
transmită urmașilor săi
b) de ereditate se putea dispune de o parte din moștenire sau de întreaga moștenire
c) puteau primi bunuri dintr-o moștenire doar cei care aveau capacitate testamentară
pasivă

170. După sancțiune:

a) contractele se împart în contracte de bună-credință și de drept strict
b) obligațiile se împart în civile și naturale
c) distingem între contracte solemne și nesolemne

171. Adstipulatio:
a) dă naștere unei creanțe în profitul lui adstipulator, care se stinge și prin moartea
acestuia
b) nu permite creditorului accesor să încaseze și păstreze pentru sine prestația executată
de către debitor
c) presupunea poziții de egalitate juridică pe care se aflau părțile

172. În ceea ce privește capacitatea de a contracta:

a) sunt incapabili de drept femeile alieni juris, infantes, alături de prodigi, nebuni și
minorii de 25 de ani
b) s-a admis în dreptul clasic că sclavul se poate obliga natural
c) au capacitate de fapt cei care au reprezentarea urmăririlor actelor juridice pe care le-ar
încheia

173. Principiul relativității efectelor contractului:

a) a determinat nulitatea stipulațiunii pentru altul
b) nu îi reunea, în categoria părților contractante, pe cei care au încheiat contractul și pe
creditorii lor chirografari
c) însemna că un contract își producea efectele exclusiv în privința moștenitorilor părților
originare

174. Actio quod jussu:

a) era intentată împotriva lui pater familias, atunci când filius încheiase un contract
pentru care primise o împuternicire din partea lui pater familias
b) presupunea desfășurarea unor acte de comerț maritim
c) presupunea că pater familias răspundea față de creditor in solidum

175. Nu reprezintă condiții de intentare a acțiunilor noxale:

a) comiterea unui delict privat de un fiu de familie sau un sclav
b) victima să-l fi avut sub puterea sa pe delincvent
c) abandonul noxal

176. Plata:
a) nu poate lua forma interpretării unui rol de către un actor, obligația sa stingându-se în
alt mod
b) făcută unui pupil fără auctoritatis tutoris conduce la stingerea obligației
c) presupune și predarea unui bun

177. Confuziunea:
a) reprezenta un mod voluntar de stingere a obligațiilor
b) nu era un efect al acceptării moștenirii
c) era un mod nevoluntar de stingere a obligației

178. Darea în plată:

a) presupunea stingerea obligației prin executarea altei prestații decât cea promisă
b) presupunea stingerea obligației prin executarea altei prestații decât cea promisă, sub
rezerva acordului creditorului în acest sens
c) era un mod nevoluntar de stingere a obligației

179. Spre deosebire de fidepromissio, sponsio:

a) intra sub incidența legii Publilia
b) era accesibilă peregrinilor
c) dădea naștere unei obligații care nu trecea asupra moștenitor

180. Dreptul de regres al lui sponsor împotriva debitorului principal:

a) putea fi valorificat prin manus iniectio pro judicato
b) a fost introdus prin legea Cicereia
c) a fost urmat de consacrarea dreptului de regres între cogaranții obligați prin sponsio și
fidepromissio

181. Regula solidarității garanților:

a) se aplica celor obligați prin fidejussio
b) nu putea fi înlăturată prin invocarea beneficiului de diviziune
c) a fost aplicată celor obligați prin sponsio și fidepromissio, până la adoptarea legii Furia
de sponsu
182. Cesiunea de datorie:
a) în forma novațiunii prin schimbare de debitor se realiza doar cu consimțământul vechiului
debitor
b) în forma novațiunii prin schimbare de debitor nu presupunea consimțământul creditorului
c) realizată prin procuratio in rem suam presupune că mandatarul stă în justiție în locul
vechiului debitor și își asumă sarcina de a plăti suma de bani prevăzută în sentința de
condamnare

183. Prin efectul primei dispoziții a legii Furia de sponsu:

a) datoria se împarte la scadență, între toți garanții, chiar fără ca vreunul dintre ei să fi cerut
împărțirea
b) datoria se împarte dedrept, la scandeță, între garanții în viață și solvabili
c) datoria se împarte de drept, în momentul lui litis contestatio, între toți garanții

184. Prin reformele sale în materia moștenirii legale, pretorul:

a) a urmărit ocrotirea rudelor civile
b) a procedat, în ceea ce privește categoria bonorum possessio unde cognati, corrigendi iuris
civilis gratia
c) a creat categoria bonorum possessio unde liberi, în care intră și fiul emancipat

185. Instituirea de moștenitor:

a) putea fi supusă unui termen ssuspensiv
b) făcută pentru o parte din moștenire, nu conferea institutului și partea din moștenire pentru
care nu a fost instituit
c) era valabilă, chiar dacă era afectată de o condiție suspensivă

186. Moștenirea:
a) putea fi repudiată de frații defunctului
b) putea fi dobândită și de sclavul testatorului, fără nicio altă formalitate
c) revenea celor care alcătuiau categoria sui heredes, fără a fi necesar un act de acceptare

187. Sub aspect cronologic, clasificarea obligațiilor după izvoare a cunoscut ordinea:
a) obligații contractuale și delictuale; obligații contractuale, delictuale și obligații izvorâte
din alte cauze; obligații contractuale, delictuale, cvasicontractuale și cvasidelictuale
b) obligații contractuale, delictuale, cvasicontractuale și cvasidelictuale; obligații
contractuale și delictuale; obligații contractuale, delictuale și obligații izvorâte din alte
cauze
c) obligații contractuale, delictuale și obligații izvorâte din alte cauze; obligații contractuale
și delictuale; obligații contractuale, delictuale, cvasicontractuale și cvasidelictuale

188. În cazul în care:

a) avem de-a face cu un termen suspensiv, împlinirea sa marchează nașterea dreptului
subiectiv
b) obligația este afectată de un termen extinctiv incert, împlinirea termenului duce la
stingerea obligației, la fel ca îndeplinirea condiției rezolutorii
c) termenul are caracter extinctiv, iar creditorul intentează acțiunea înainte de împlinirea sa,
aceasta va fi respinsă
189. Reprezentarea în contracte:
a) era perfectă, atunci când mandantul împuternicise o persoană solvabilă să încheie un
contract
b) a ajuns, cu timpul, să constituie regula în dreptul roman
c) nu era inițial admisă, dată fiind regula relativității efectelor contractului

190. Acțiunile cu caracter alăturat:

a) puteau fi preferate de creditor unei acțiuni intentate împotriva lui filius
b) se aplicau în materie delictuală
c) erau rezervate doar raporturilor de reprezentare perfectă între o persoană sui iuris și o
persoană alieni iuris

191. Culpa:
a) delictual îmbrăca și forma unei abstențiuni
b) levis in concreto presupune compararea conduitei debitorului în executarea obligației
asumate cu modul în care înțelege să se îngrijească de celelalte bunuri ale sale
c) este diferită de dol, căci nu presupune elementul intențional

192. Mora creditoris:

a) nu exclude mora debitoris
b) nu îl apără de răspundere pe debitorulcare, sătul de așteptare, distruge bunul datorat
c) conduce la perpetuarea obligației debitorului

193. Plata:
a) nu poate lua forma interpretării unui rol de către un actor, obligația sa stingându-se în alt
mod
b) presupune doar remiterea unei sume de bani
c) făcută unui pupil fără auctoritatis tutoris nu conduce la stingerea obligației, dar este
valabilă

194. Remiterea de datorie:

a) se putea realiza, pe cale civilă, prin acceptilatio verbis, contrarius consensus și acceptilatio
litteris
b) realizată prinmoduri civile valorifică principiul simetriei formelor
c) putea servi și la realizarea operațiunii juridice a donațiunii

195. Se stingeau prin moarte, în dreptul clasic:

a) datoriilenăscute din delicte
b) obligațiile lui sponsor, fideipromissor și fidejussor
c) creanța născută din injuria, creanța lui adstipulator, dar nu și obligația de a presta operae
fabriles

196. În cazul cesiunii de creanță:

a) cedantul se obligă să îi transmită cesionarului însuși dreptul de creanță asupra debitorului
cedat
b) realizate prin mandatul in rem suam, moartea cedantului, intervenită după litis contestatio,
putea afecta situația cesionarului
c) cesionarul se bucura de accesoriile creanței, dacă cesiunea îmbrăca forma mandatului in
rem suam

Răspunsuri grile

1-b
2-b
3-c
4-c
5-a
6-b
7-c
8-b
9-a, b
10-a, b
11-b
12-c
13-a
14-a, c
15-a, b
16-a, c
17-b, c
18-b
19-a, c
20-b
21-a
22-a
23-c
24-a
25-c
26-a, b
27-b
28-c
29-c
30-c
31-b, c
32-c
33-b
34-a, c
35-a, b
36-b
37-c
38-a, c
39-b, c
40-c
41-a,c
42-b
43-c
44-c
45-c
46-b
47-c
48-b, c
49-a, b
50-b
51-c
52-b, c
53-c
54-a
55-b, c
56-a
57-c
58-c
59-b
60-a
61-a, c
62-c
63-b, c
64-b, c
65-a
66-b, c
67-b, c
68-b, c
69-a, b
70-b
71-a, c
72-a
73-b, c
74-a
75-b, c
76-a, c
77-b
78-a, b
79-b, c
80-b, c
81-b
82-a, b
83-b
84-b, c
85-a, c
86-c
87-b, c
88-a, b
89-b, c
90-c
91-a
92-b, c
93-b, c
94-c
95-a, b
96-c
97-b, c
98-c
99-a
100-b, c
101-a
102-c
103-b
104-c
105-c
106-c
107-a, b
108-c
109-b
110-a
111-c
112-c
113-b
114-b, c
115-b
116-a
117-a
118-b
119-b, c
120-b
121- b, c
122- a, c
123-a, b
124-b, c
125-c
126-a, c
127-a, c
128-c
129-a, b
130-b
131-c
132-c
133-a, c
134-b, c
135-b
136-b
137-a, b
138-b
139-a, c
140-a, b
141-a, c
142-b, c
143-b, c
144-b
145-b, c
146-a, b
147-b, c
148-a, c
149-a, c
150-a, c
151. a
152. a, b
153. b, c
154. c
155. c
156. a, b
157. b
158. c
159. a, c
160. c
161. b
162. a, b
163. a, c
164. c
165. a, c
166. a, c
167-a
168-a, b
169-a,b
170-a,b
171-a,b
172-b,c
173-b
174-a,b
175-b,c
176-c
177-c
178-b
179-a
180-a,c
181-a,c
182-a, b
183-b
184-b, c
185-c
186-a
187-a
188-a, c
189-b, c
190-b
191-a, b
192-b, c
193-c
194-a, b
195-a
196-a