STRUCTURA CURSULUI

Partea I. Cercetarea criminologică

Partea a II-a. Criminologia etiologică. Principalele teorii cauzale

Partea a III-a. Criminologia dinamică. Principalele teorii noncauzale

Partea a IV-a. Studii criminologice (nu intra la examen)

Partea I. CERCETAREA CRIMINOLOGICĂ

I. Obiectul cercetării criminologice
II. Modalități de cunoaștere, procedee, finalitate în cercetarea
criminologică
III. Definirea criminologiei

I. OBIECTUL CERCETĂRII CRIMINOLOGICE

= ce anume interesează cercetarea criminologică?

Criminologie: 1. Crimen = acuzație, infracțiune

2. Logos = discurs, rațiune, știință

Fenomenul criminal – un prim obiect al cercetării criminologice.

Practica anticriminală – un al doilea obiect al cercetării criminologice.

1. Fenomenul criminal – un prim obiect al cercetării criminologice

 Accepțiuni ale expresiei ,,fenomen criminal,,:

1. Abstracție juridică, infracțiune.

2. Fenomenul macro-criminologic, ansamblul infracțiunilor.
3. Ansamblul infracțiunilor și al măsurilor represive.

Niciuna dintre aceste accepțiuni nu este corectă:

1. Se ignoră factorul uman și aspectul social.

2. Se ignoră latura individuală a realității criminale ( crima și
criminalul).
3. Se ,,echivalează maladia cu tratamentul,,.

Conținutul fenomenului criminal:

1. Crima (aspectul individual al fenomenului);

2. Criminalul (factorul uman inerent);
3. Criminalitatea (aspectul colectiv al fenomenului);

1.1 Crima

1. Sens comun
2. Sens penal
3. Sens criminologic

1. Sens comun:

- Infracțiunile intenționate împotriva vieții persoanei

(omor, omor calificat, ucidere la cererea victimei,
determinarea sau înlesnirea sinuciderii);
 - Infracțiunile care au alt obiect juridic principal, dar care
au ca rezultat moartea unei persoane ( tâlhărie urmată
de moartea victimei, viol urmat de moartea victimei,
uciderea nou-născutului săvârșită de către mamă).

2. Sens penal:

Este dat de împărțirea tripartită a infracțiunii în:

1) Crime,
2) Delicte,
3) Contravenții.

= ,,crima,, - cea mai gravă categorie de infracțiuni.

Sensul comun + alte infracțiuni grave

= sensul penal e mai larg decât sensul comun.

Uneori, doctrina penală utilizează (incorect) noțiunea cu

înțelesul de infracțiune.

3. Sens criminologic:

Se pleacă de la definiția dată infracțiunii în Codul penal:

-faptă prevăzută de legea penală,
-săvârșită cu vinovăție,
-nejustificată,
-imputabilă.

Cercetarea criminologică este interesată și de fapte cărora

le lipsește una din trăsăturile esențiale ale infracțiunii:
1. Fapte care nu (mai) sunt prevăzute de legea penală:
- Fapte incriminate cu zeci sau sute de ani în urmă
- Fapte recent dezincriminate
2. Fapte comise fără vinovăție
3. Fapte care sunt justificate
4. Fapte neimputabile

= Din punct de vedere criminologic, noțiunea de ,,crimă,,

se referă la o faptă penală sau cu justificată aparență
penală.