PNEUMOLOGIE

Curs nr. 1

Pneumologia = ramura a medicinei care se ocupa cu depistarea, diagnosticarea, tratarea si

recuperarea bolnavilor care sufera de boli ale aparatului respirator, prin mijloace
nechirurgicale.

Pneumoterapia = metoda de tratament in bolile pulmonare, care foloseste inspirarea aerului

comprimat sau rarefiat.

Aerul comprimat concentraza oxigenul astmosferic corespunzator presiunii respective, ceea

ce imbunatateste oxigenarea sangelui la nivelul alveolelor pulmonare. Totodata, cresterea
presiunii atmosferice usureaza inspiratia la cei cu boli respiratorii.

Aerul rarefiat are efecte opuse: usureaza expiratia la bolnavii cu tulburari respiratorii
restrictive (aerul de munte).

Pneumoterapia se practica cu ajutorul camerelor pneumatice si a aparatelor pneumatice

individuale de respiratie alternativa.

Notiuni de anatomie ale aparatului respirator

Componentele sistemului respirator sunt:

- Caile respiratorii: cavitatea nazala, faringe, laringe , trahee, bronhiile

- Plamanii.

Fosele nazale (narile) fac legatura intre mediul extern si cavitatea nazala (mediul intern).
Interiorul cavitatii nazale este captusit de o mucoasa ale carei secretii mentin un mediu umed,
favorabil, si totodata, incalzeste aerul inspirat (datorita vaselor sanguine numeroase). Mucusul
si cilii (firele de par) au rolul de a impiedica patrunderea prafului si a altor impuritati aflate in
aerul inspirat.

Faringele = organul in care se incruciseaza calea respiratorie cu calea digestiva.

Laringele = organ alcatuit sin mai multe cartilaje, dintre care, cel situat anterior prezinta o
proeminenta “marul lui Adam”. La intrarea in laringe, se afla un capacel numit epiglota, care,
in timpul deglutitiei (inghitirii alimentelor) astupa cavitatea laringelui, pentru ca alimentele sa
nu ajunga in arborele respirator. Laringele este si organul vorbirii, deoarece in interiorul sau
se afla corzile vocale (prin vibrarea lor se produc sunetele).

Traheea = tub lung de aprox 12 cm, in permanenta deschis datorita inelelor cartilaginoase.
Mucoasa ce captuseste traheea este umeda si prezinta cili cu orientare de jos in sus, antrenand
astfel impuritatiile spre exterior.

Bronhiile reprezinta ramificatiile traheei, fiind in nr de 2; ele patrund in plamani unde se

ramifica in bronhii secundare (2 pentru plamanul stang si 3 pentru plamanul drept).

1
Bronhiile secundare se ramifica in tuburi din ce in ce mai mici, numite bronhiole. Cele mai
fine bronhiole se termina cu saci pulmonari, alcatuiti din mici umflaturi cu pereti foarte
subtiri, numite alveole pulmonare.

Alveola pulmonara = unitatea structurala si functionala a plamanului.

Plamanii = doua organe alveolare, elastice, de culoare roz, situate in cutia toracica, deasupra
mushiului diafragm. Plamanii nu au muschi, intre sacii pulmonari aflandu-se un tesut elastic
care permite destinderea lor in timpul inspirului.

Plamanul drept prezinta 3 lobi, iar cel stang prezinta 2 lobi, intre plamani aflandu-se inima. La
exterior, ei sunt acoperiti de o doua foite foarte subtiri, numite pleure. Una este lipita de
plamani (pleura viscerala), cealalta de cavitatea interna a toracelui. Intre cele doua foite, se
afla un spatiu fin (cavitatea pleurala), in care se gaseste o lama de lichid (lichidul pleural).

Plamanii sunt foarte bine vascularizati de arterele si venele pulmonare.

Arterele pulmonare patrund in plamani printr-un loc numit hil pilmonar, se ramifica si
insotesc bronhiile pana la sacii alveolari,unde se ramifica in arteriole care se continua cu
capilarele sanguine. Capilarele se deschid in venule, care insotesc bronhiolele si bronhiile, se
unesc in venele pulmonare (cate 2 pentru fiecare plaman) si ies din plamani tot prin hil. Ele se
deschid in final in atriul stang.

Fiziologia aparatului respirator

Functionarea sistemului respirator, prin care se asigura respiratia , cuprinde respiratia

pulmonara si respiratia celulara.

Respiratia pulmonara = act reflex, involuntar si cuprinde doua faze:

- Inspiratia = patrunderea aerului in plamani; este faza activa a respiratiei;

- Expiratia = eliminarea aerului din plamani, dureaza mai mult decat inspiratia; este faza
pasiva a respiratiei.

Frecventa respiratorie la un adult aflat in repaus = 16 miscari respiratorii/ minut (ritmul

respirator).

Neavand muschi, plamanii urmeaza pasiv miscarile cutiei toracice.

In inspiratie, volumul cutiei toracice creste datorita contractiei muschilor respiratori iar
plamanii se umplu cu aer:

- Diafragma se contracta si coboara

- Muschii intercostali trag coastele si le ridica.

In momentul expiratiei, muschii se relaxeaza, iar plamanii isi micsoreaza volumul odata cu cel
al cutiei toracice, eliminand aerul.

2
Respiratia celulara se refera la schimburile de gaze de la nivelul alveolelor pulmonare. Astfel,
in plamani, aerul pierde oxigenul si se imbogateste in dioxid de carbon si vapori de apa.

La nivelul alveolei pulmonare, oxigenul ajuns in plamani prin aerul inspirat traverseaza peretii
acesteia, peretii capilarelor sanguine si ajunge in sange, care il transporta la organe.

Dioxidul de carbon din sange traverseaza peretii capilarelor sanguine, peretii alveolei
pulmonare si va fi eliminat prin expiratie.

Aceste schimburi gazoase se datoreaza diferentelelor de presiune a acestor gaze in plamani si

sange. (P O 2 aer = 100mmHg , P O 2 sange = 40mmHg , P CO2 sange = 46mmHg, si PCO2 aer =
40mmHg ).