Spectacol de operă adaptat pentru copii

Opera în două acte „Flautul fermecat” a avut premiera la Viena, la

Freihaustheater, un teatru popular , în anul 1791. Libretul lui Emanuel
Schikaneder a fost inspirat de povestea „Lulu” de Liebeskind, publicată în
colecţia de poveşti orientale Dschinnistan în 1786. Lucrarea este
considerată cea mai bună creaţie a genului singspiel, operă comică de
origine germană care în loc de recitativ (dialog cântat) foloseşte  dialogul
vorbit. „Flautul fermecat” este una dintre cele mai apreciate şi cântate
opere din lume. Prima montare  a fost regizată şi dirijată de compozitorul
însuşi şi a avut un succes răsunător. Autorul libretului a fost interpretul
rolului Papageno. În anul 1792, la un an de la premiera absolută, dar şi de
la moartea lui Mozart, se sărbătoreau deja 100 de reprezentaţii.
Sinopsis
A fost odată ca niciodată un ţinut îndepărtat, care se numea Regatul
Întunecat al Reginei Nopţii. În acest regat a ajuns prinţul Tamino. Un
dragon s-a repezit asupra lui. Doamnele Reginei Nopţii l-au salvat pe
frumosul prinţ. Papageno, un ciudat vânător de păsări, îi spune că el este
cel care l-a salvat. Cele trei doamne, supărate că Papageno a minţit, îl
pedepsesc pe acesta punându-i un lacăt la gură. Ele îi arată lui Tamino un
portret al frumoasei Pamina, fiica Reginei Nopţii, care a fost răpită.
Tamino se îndrăgosteşte pe loc de Pamina şi jură să o salveze. Soseşte
Regina Nopţii, care îi spune că Pamina a fost răpită de Sarastro, duşmanul
ei, pe care îl descrie ca fiind un tiran şi vrăjitor rău. Tamino şi Papageno,
însoţiţi de trei copii, pleacă în misiune. Tamino primeşte un flaut fermecat,
iar Papageno clopoţei fermecaţi, aceste două obiecte fiind sortite să-i
protejeze.
Ajunşi în ţara înţeleptului Sarastro, Tamino şi Papageno încearcă să o
găsească  pe Pamina, care este păzită de Monostatos, un maur ciudat, brutal
şi rău. Papageno îi spune Paminei că un tânăr fermecător, care s-a
îndrăgostit de chipul ei, va veni s-o salveze. Pornesc amândoi în căutarea
lui Tamino, dar sunt prinşi de Monostatos. Clopoţeii fermecaţi pe care îi
are Papageno, îl alungă pe urâtul paznic. Se anunţă sosirea lui Sarastro, iar
Pamina este nevoită să îi spună ADEVĂRUL: a dorit să plece din Ţara
Înţelepciunii, pentru a se reîntoarce la mama sa, Regina Nopţii, de care îi
este dor. Apare Tamino îndrumat de Monostatos.
Tamino și Pamina se întâlnesc pentru prima oară. Sarastro îl îndrumă pe
Tamino în Templul Înţelepciunii, pentru a se convinge, trecând prin proba
tăcerii, a focului şi a apei dacă este demn de Pamina, pe care o iubește. În
timp ce Pamina se odihneşte, Monostatos vrea să se apropie de ea, pentru a
o săruta.  El este întrerupt de Regina Nopţii, care vine să distrugă ţinutul lui
Sarastro. Ea îi dă Paminei un pumnal, ordonându-i să îl ucidă pe Sarastro şi
să-i aducă Discul Soarelui pe care Sarastro îl poartă pe piept. Pamina este
îngrozită de ceea ce trebuie să o facă. Înţeleptul Sarastro surprinde
frământarea Paminei şi o iartă, pentru că în Țara Înţelepciunii nu există
răzbunare şi ură. Tamino este convins să facă jurământul tăcerii. Însoţit de
Papageno, se întâlneşte cu Pamina, dar nu îi vorbeşte, spre mirarea şi
întristarea frumoasei prinţese. Papageno e vorbăreţ şi este fericit că poate
vorbi cu o bătrânică simpatică. După două întâlniri, bătrânica îi cere să
devină soţia lui. Papageno, mirat şi amuzat acceptă, nedorind să rămână
toată viaţa singur.
După promisiunea pe care o face bătrânei, aceasta se transformă în soţia
visată, în Papagena. Tamino şi Pamina trec cu bine prin proba focului şi
apei, fiind demni să trăiască în lumea Dreptăţii şi Înţelepciunii ce aparţine
lui Sarastro. Regina Nopţii, însoţitoarele sale şi Monostatos fac ultima
încercare de a-l distruge pe Sarastro, dar sunt întâmpinaţi de tunete şi
fulgere. Sarastro îi primeşte pe Tamino şi Pamina în ţara sa, dragostea
adevărată şi profundă triumfă asupra răului, iar curajul, virtutea şi
înţelepciunea înving puterile întunericului.
Spectacol în cadrul
Studioului Experimental în Artele Spectacolului Muzical „Ludovic
Spiess”