Sunteți pe pagina 1din 2

Microclimatul si ventilatia grajdurilor

In conditiile cresterii valorii productive a animalelor, pe langa o hrana rationala, in perioada de


stabulatie, factorii de microclimat optim sunt determinanti in exteriorizarea capacitatii productive si
mentinerea unei bune stari de sanatate si reproductie. Atunci cand factorii de microclimat
(temperatura, umiditatea, luminozitatea, curentii de aer, compozitia aerului si radiatiile calorice) se
incadreaza in parametri normali, ei actioneaza favorabil asupra organismului, stimuland activitatea
tuturor organelor. Optimizarea acestor parametri se realizeaza numai in conditiile unei bune ventilatii
a grajdurilor

Temperatura, factorul primordial

Dintre acestia, factorul care asigura peste 75% din conditiile de microclimat corespunzator este
temperatura, care influenteaza atat productia de lapte si cresterea in greutate, cat si functia de
reproductie. Cercetatorii au stabilit ca, pentru fiecare specie si categorie de animale, exista o
temperatura optima la care producerea si pierderea de caldura sunt egale, denumita „zona termica
neutrala”, cand cantitatea de furaje ingerate este folosita exclusiv pentru productie.
Atunci cand temperatura exterioara scade sub 15°C, efectul acesteia se resimte si in interiorul
adapostului, iar organismul animal reactioneaza cautand sa ridice temperatura corporala prin diverse
mijloace de aparare, menite sa micsoreze pierderile de caldura. In astfel de cazuri, pentru mentinerea
temperaturii corpului la nivel constant, este necesar un consum marit de energie care, la randul sau, se
realizeaza printr-un consum sporit de furaje.
Daca scaderea de temperatura amintita se mentine mai mult timp, productia de lapte a vacilor dintr-un
adapost necorespunzator scade cu 15-20%, iar sporurile de crestere in greutate sunt nesemnificative.
Tot astfel se explica frecventa mai ridicata a tulburarilor trofice si functionale ale ovarului la vaci, in
perioada de iarna. Pentru prevenirea imbolnavirilor aparatului genital, este necesar a se asigura in
adaposturile pentru bovine adulte o temperatura de 10-20°C, in functie de starea fiziologica. Un alt
factor cu implicatii serioase asupra sanatatii animalelor si reproductiei este umiditatea, care, asociata cu
o temperatura optima, determina gradul de confort al unui adapost. In adaposturile cu umiditate
excesiva si temperatura scazuta, factori la care, de multe ori, se adauga curentii de aer, se inregistreaza
un numar mai mare de animale cu afectiuni respiratorii si tulburari ale functiei de reproductie. Urmarind
influenta umiditatii asupra reproductiei la vaci s-a ajuns la concluzia ca deprimarea acestei functii este cu
atat mai mare cu cat umiditatea creste. Echilibrul temperatura-umiditate trebuie realizat in asa fel incat
vaporii de apa sa nu se condenseze pe peretii si plafonul adapostului. Evitarea umiditatii excesive se
realizeaza prin depistarea si inlaturarea, pe cat posibil, a cauzelor care o produc. In adapost, umiditatea
ia nastere din vaporii de apa eliminati de organismul animal prin respiratie si evaporarea transpiratiei, la
care se adauga cei rezultati din evaporarea apei din jgheaburi si adapatori, din balegarul si urina
necuratate la timp sau din apa folosita pentru curatenie si spalare. Atunci cand valoarea ei ajunge la
90%, umiditatea devine un factor stresant, cu implicatii serioase asupra starii de sanatate a animalelor.
In ceea ce priveste ventilatia normala, aceasta este asigurata de viteza circulatiei aerului, care nu trebuie
sa depaseasca 0,1 – 0,3 m/s, iarna – cu usile inchise – si 0,3 – 0,5 m/s, vara, astfel incat aerul din
adaposturi sa fie primenit de 5 – 8 ori pe ora. In cazul vacilor de lapte, este necesar a se calcula un cubaj
mediu de 20 – 25m/cub de aer proaspat, pe cap de animal.

Modalitati de ventilatie

Pentru aceasta, fiecare adapost trebuie sa aiba un sistem de ventilatie compus din guri sau canale, prin
care aerul curat patrunde in interior si cosuri de ventilatie pentru evacuarea aerului viciat. Atat gurile de
admisie, cat si cosurile de aerisire trebuie prevazute cu capace – la deschiderea de sub plafon – care, cu
ajutorul unor dispozitive simple, sa poata fi inchise sau deschise, dupa nevoie.
Un mijloc auxiliar pentru realizarea ventilatiei il constituie ferestrele, care trebuie astfel folosite incat sa
se evite formarea curentilor puternici in interiorul adapostului. Calitatea microclimatului este influentata
si de compozitia aerului din adaposturi. Prin respiratie, animalele elimina o mare cantitate de bioxid de
carbon, a carui concentratie creste in adaposturile suprapopulate, unde numarul de animale este mai
mare decat suprafata de adapost optima necesara pe cap de animal.
Drept urmare, respiratia si bataile inimii se accentueaza, determinand o stare de agitatie. Pe langa
bioxidul de carbon, in adaposturile prost intretinute se mai produc insemnate cantitati de amoniac si
hidrogen sulfurat ce emana din urina si balegarul neevacuate la timp. Amoniacul fiind un gaz cu miros
puternic, iritant, intepator, irita mucoasa oculara si cea a cailor respiratorii, producand conjunctivite si
tuse ce favorizeaza aparitia bronhopneumoniilor. Concentratia mare de hidrogen sulfurat afecteaza
starea generala a animalelor, reduce productia de lapte, iar dupa o perioada mai lunga, poate produce
intoxicatii acute sau cronice, care se manifesta prin transpiratie abundenta, gastroenterite si scaderea
greutatii corporale. In adaposturile bine intretinute, cu asternut curat si sisteme de canalizare si
ventilatie corespunzatoare, gazele nocive se produc in cantitati ce nu influenteaza organismul animal.
Putem aprecia, deci, ca intr-un adapost obisnuit, dar rational construit si in care sunt mentinuti
parametri optimi de microclimat, animalele au o buna stare de sanatate, iar procesele de productie si
reproductie se desfasoara normal.