UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE DREPT

Student: DAN Cristina Eliza

Anul III IF

Lucrare scrisă la Drept internațional umanitar

1. Definiția Dreptului internațional umanitar. (1 punct)

Dreptul internaţional umanitar al conflictelor armate reprezintă ansamblul normelor de
drept internaţional, de sorginte cutumiară sau convenţională, destinate a reglementa în mod
special problemele survenite în situaţii de conflict armat internaţional şi neinternaţional.
În raport de funcţiile pe care le îndeplineşte în caz de conflict armat dreptul internaţional
umanitar are două ramuri de bază:
a. dreptul conflictelor armate (dreptul de la Haga)
b. dreptul umanitar propriu-zis (dreptul de la Geneva)
2. Enumerați principiile Dreptului internațional umanitar. (1 punct)
Principiile dreptului internaţional sunt:
a) Principiul inviolabilităţii şi securităţii persoanei în timpul conflictelor armate;
b) Principiul proporţionalităţii;
c) Principiul discriminării sau al limitării atacurilor la obiectivele militare;
d) Principiul limitării mijloacelor şi metodelor de luptă;
e) Principiul protecţiei victimelor războiului şi al populaţiei civile contra pericolelor ce decurg
din acţiunile militare;
f) Principiul neutralităţii asistenţei umanitare.
3. Precizați natura juridică a Comitetului Internațional al Crucii Roșii. (1 punct)
Comitetul Internaţional al Crucii Roşii, deşi are o competenţă internaţională, este
persoană juridică elveţiană, din care fac parte doar cetăţeni elveţieni.
Statutul juridic al CICR în ordinea juridică internaţională este unul sui generis, şi anume:
- CICR este creat în baza dreptului elveţian, îşi are sediul pe teritoriul Elveţiei şi toţi
membri sunt elveţieni;
 - CICR are personalitate juridică internaţională, recunoscută prin norme de drept
internaţional public.
4. Precizați reglementările aplicabile în materia protecției răniților, bolnavilor și
naufragiaților. (1 punct)
Prima etapă în reglementarea protecţiei răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor cuprinde
următoarele instrumente juridice internaţionale:
- Convenţia de la Geneva din 1864 pentru ameliorarea soartei militarilor răniţi din
armatele în campanie;
- Convenţia de la Haga din 1899 pentru adaptarea la războiul maritim a principiilor
Convenţiei de la Geneva din 1864;
- Convenţia din 1906 pentru ameliorarea soartei militarilor răniţi din armatele în
campanie;
- Convenţie pentru îmbunătăţirea soartei răniţilor şi bolnavilor din armatele în campanie.
A doua etapă privind tratamentul răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor este guvernată de
Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949.
A treia etapă este marcată de adoptarea Protocolului I de la Geneva din 1977, care
precizează, completează şi dezvoltă regulile consacrate în Convenţiile de la Geneva din 1949,
enunţând unele norme noi.
5. Enumerați instrumentele juridice convenționale care reglementează statutul
prizonierilor de război. (1 punct)
Statutul prizonierilor de război este reglementat în plan normativ, în patru instrumente
juridice internaţionale:
- Regulamentul anexă la Convenţia a IV-a de la Haga din 1907 (Capitolul II, art. 4 -20);
- Convenţia de la Geneva din 1929 pentru ameliorarea soartei prizonierilor de război;
- Convenţia a III-a de la Geneva din 1949 privind tratamentul prizonierilor de război;
- Protocolul adiţional I din 1977 (art. 43 şi art. 44).
6. Enumerați regulile speciale de protecție a populației civile și a persoanelor civile
cuprinse în Protocolul I relativ la protecția victimelor conflictelor armate internaționale
din 1977 de la Geneva. (2 puncte)
Pe lângă regulile fundamentale de protecţie a populaţiei civile şi a persoanelor civile
Protocolul I stabileşte şi o serie de reguli speciale care se referă la:
 - Protecţia populaţiei civile pe teritoriul naţional;
- Protecţia populaţiei civile aflate în puterea inamicului;
- Protecţia femeilor şi copiilor;
- Protecţia populaţiei civile în situaţii de conflict armat destructurat;
- Protecţia populaţiei civile în cazul intervenţiei forţelor NATO.
7. Definiția protecției civile. (1 punct)
Protecţia civilă este o instituţie care trebuie să facă faţă atât ameninţărilor militare în caz
de conflict armat, cât şi catastrofelor naturale sau tehnologice din timp de pace.
Prin expresia protecţie civilă se înţelege îndeplinirea tuturor serviciilor umanitare sau a
mai multora dintre ele, destinate să protejeze populaţia civilă împotriva pericolelor ostilităţilor
sau ale catastrofelor şi să o ajute să depăşească efectele lor imediate, asigurând cele necesare
supravieţuirii acesteia.
8. Enumerați bunurile culturale care beneficiază de protecție. (2 puncte)
În funcţie de importanţa lor, acestea pot fi bunuri culturale cu protecţie generală şi bunuri
culturale cu protecţie specială.
Bunurile culturale cu protecţie generală sunt semnalizate cu un scut alb – albastru cu
vârful în jos.
Exemplu: monumentele de arhitectură, de artă sau istorice, locurile arheologice,
ansambluri de construcţii de interes istoric, edificii destinate conservării bunurilor culturale –
muzee, biblioteci, arhive, depozite de bunuri culturale.
Bunurile culturale cu protecţie specială şi transporturile de bunuri culturale sunt
semnalizate cu trei scuturi.
Exemplu: bunuri culturale de importanţă excepţională care fac parte din patrimoniul
cultural şi spiritual al omenirii – centre şi depozite de bunuri culturale.