Relațiile etnomuzicologului nostru cu informatorii începeau să prindă contur în
familia în care fusese luat în grijă. Autorul vorbește puțin despre Sandro, un personaj din etnia pe care o studiază acesta (mutaleros). Pe Sandro îl prezintă cu trăsături paradoxale sau cu trăsături de aparență. Sandro rămâne închis pentru etnomuzicolog. Atunci când îl întâlnește sau se desparte de autor, Sandro este călduros, prietenos, dar după această interacțiune de salutare, acest mutaleros rămâne tăcut. Cât despre Pedro, putem vedea că se crease o relație între acesta și autor. Pedro era în fiecare zi alături de autor, astfel se naște o legătură mai apropiată între cei doi, Pedro încearcă să îl convingă pe autor că nu este ca toți ceilalți, semn că Pedro este interesat de părerea etnomuzicologului ce era un invitat excepțional în ochii acestui mutaleros. Autorul menționează chiar prietenia dintre cei doi, cu atât mai mult cu cât din pricina interacțiunii cu Pedro, autorul primește multe informații de folos și îl face să nu se limiteze în a cerceta doar muzica acestei etnii. Această prietenie îi creează autorului obligații. Pedro devine deranjat de alte interacțiuni pe care le are etnomuzicologul, însă, cu toate că autorul își dorește să creeze relații de amiciție cu cât mai mulți oameni, știe că Pedro este persona sa de încredere. Din mica rivalitate ce și-o poartă oamenii între ei autorul riscă să aibe hibe în cercetarea sa, însă Pedro îi conferă o sursă de cercetare a muzicii celor din etnia mutaleros prin cântecul pe care îl fredonează ,,pentru el”. Cercetarea muzicii lui Pedro îi dă autorului un sens în călătoria sa. Ușor, ușor autorul numai simte nevoia de a se individualiza ca străin printre mutaleros. Alma îl ajută pe autor să descopere viziunea feminină în cântul mutaleros, dar și în gramatica limbii acestora.