Bedřich Smetana-cuvinte și memorii IV

I.Viața lui Bedřich Smetana:

1
Bedřich Smetana (2 martie 1824 - 12 mai 1884) a fost un
compozitor, pedagog, dirijor, critic muzical de origine cehă ce a fost
pionier în dezvoltarea unui stil muzical care a devenit strâns identificat
cu aspirațiile țării sale care aspira la statul de independență. Astfel este
considerat pe scară largă în patria sa ca „tatăl muzicii cehe”. Pe plan
internațional, este cel mai cunoscut pentru opera sa The Bartered Bride
și pentru ciclul simfonice Má vlast (Patria mea), care prezintă istoria,
legendele și peisajul țării natale a compozitorului.
Bedřich Smetana s-a născut ca Friedrich Smetana la 2 martie 1824,
în Litomyšl, la est de Praga, lângă granița tradițională dintre Boemia și
Moravia, apoi provincii ale Imperiului Habsburgic. În momentul
nașteri sale, Praga se afla sub stăpânirea Habsburgilor, germana fiind
limba oficială a Boemiei. František(tatăl) era implicat în comerțul cu bere totuși veniturile
substanțiale au venit din în timpul războaielor napoleoniene prin furnizarea și aprovizionarea
armatei franceze.
Bătrânul Smetana, deși nu avea o educație muzicală, cânta într-un cvartet de coarde. Bedřich
a fost introdus în muzică de tatăl său, iar în octombrie 1830, la vârsta de șase ani, a dat prima
sa reprezentație publică. La un concert susținut la Academia Filozofică a lui Litomyšl, el a
interpretat un aranjament de pian al ucenicii lui Auber. În 1831 familia s-a mutat la
Jindřichův Hradec în sudul Boemiei - regiunea în care, o generație mai târziu, a crescut
Gustav Mahler. Aici, Smetana a urmat școala elementară locală și mai târziu gimnaziul. De
asemenea, a studiat vioara și pianul, descoperind lucrările lui Mozart și Beethoven și a
început să compună piese simple, dintre care una, un dans (Kvapiček, sau Micul Galop), care
a supraviețuit sub formă de schiță.
În 1835, František și familia sa s-au retras la o fermă din regiunea de sud-est a Boemiei.
Neexistând o școală locală adecvată, Smetana a fost trimisă la gimnaziul din Jihlava. Printre
prietenii săi din copilărie se numărat viitorul poet revoluționar ceh Karel Havlíček, a cărui
plecare spre Praga în 1838 ar fi putut influența dorința lui Smetana de a experimenta viața în
capitală. În anul următor, cu aprobarea lui František, s-a înscris la Școala de Gramatică
Academică din Praga, sub atenta îndrumare a lui Josef Jungmann, un poet și lingvist distins,
care a fost o figură de frunte în mișcarea de renaștere națională cehă.
Smetana a ajuns la Praga în toamna anului 1839. A participat la concerte, a vizitat opera, a
ascultat formații militare și s-a alăturat unui cvartet de coarde amator pentru care a compus
piese simple. A luat contact aici cu arta romantică europeană de vârf. Printre care și
interpretări oferite de Clara Schumann, Ignaz Moscheles, Sigismond Thalberg sau Franz
Liszt.
După ce Liszt a susținut o serie de recitaluri de pian în oraș, Smetana a devenit convins că
va găsi satisfacție doar într-o carieră muzicală. El a mărturisit în jurnalul său că dorește „să
1
devină un Mozart în compoziție și un Liszt în tehnică” 2 .Cu toate acestea, escapada de la
Praga s-a încheiat când František a descoperit pasiunea fiului său și l-a îndepărtat din oraș.
František a văzut, în acel moment, muzica ca o distracție, nu ca o alegere în carieră. Totuși
Smetana a continuat studiul pianul sub atenta oblăduire a lui Josef Proksch.
3
A revenit apoi la Praga, unde a jucat rolul principal în înființarea
a operei naționale. Prima sa compoziție de tip naționalist a fost
scrisă în timpul răscoalei de la Praga din 1848, la care a participat.
În anul revoluțiilor, 1848, Smetana compune marșuri pentru
apărătorii Pragăi. Se alătură armatei cetățenilor, în timp ce trupele
austriece se apropie pentru a reprima rebeliunii și luptă la baricadele
podului Charles. După aceea, a scăpat de urmărirea penală și tot în
anul 1848, încurajat de Franz Liszt, deschide o școală de pian la
Praga. În anul următor s-a căsătorit cu pianista Kateřina Kolářová.
În ciuda succesului școlii sale, Smetana nu este recunoscut ca un
compozitor și este lovit de tragedie, trei dintre cele patru fiice ale
sale mor (1854-1856), iar soția sa, Katerina, contractă tuberculoză,
murind în 1859.
Între timp pleacă în Suedia, unde s-a stabilit ca profesor și dirijor de cor la Goteborg și a
început să scrie lucrări orchestrale(1856) de amploare, unde a rămas până în aproximativ anul
1860.
Vizitele la Liszt de la Weimar îl ajută pe Smetana să-și ghideze noua direcție în compoziție
și scrie primele sale poeme simfonice(Richard al III-lea-1858, după Shakespeare; Tabăra lui
Wallenstein -1859, după Schiller). În 1860, se recăsătorește cu Bettina, căreia îi va dedica
Bettina Polka( pentru pian solo).
După alte două încercări la o carieră de interpret solo, deși era scund și slab din punct de
vedere fizic, Smetana era extrem de hotărât, încăpățânat. El a fost hotărât că vrea să aibă
succes, iar unele dintre compozițiile sale timpurii, cum ar fi Simfonia triumfală, scrisă pentru
căsătoria împăratului austriac, au fost oferte transparente pentru recunoaștere. Însă în lucrările
ulterioare, încăpățânarea sa nativă i-a permis să se dezvolte într-un moment în care „stilul
național” era un subiect de dezbatere fierbinte.
4
La începutul anului 1860, în Boemia apare un climat politic mai
liberal iar Smetana este încurajat să se întoarcă definitiv la Praga.
Reîntors la Praga în 1861 definitiv, a contribuit semnificativ la
promovarea creației autohtone.
S-a afirmat în viața muzicală a orașului, în primul rând ca
reprezentat al noului gen de operă cehe. În 1866 (30 mai) primele
sale două opere, The Brandenburgers in Bohemia și The Bartered
Bride(apropiată de spiritul mozartian prin tratarea comică), au avut
premiera la noul Teatru Provizoriu din Praga, în urma căruia a
obținut o mare popularitate. În același an, Smetana a devenit dirijorul

4
principal al teatrului, dar anii conducerii sale au fost marcați de controverse. Conceptele sale
din cadrul unității muzicale ale orașului au constituit cu identificarea lui în urma ideilor
progresiste ale lui Franz Liszt și Richard Wagner, care au dus la dezvoltarea unui stil distinct
de operă națională cehă. Totuși a întâmpinat opoziție care intervenit în activitatea sa creatoare
și poate a grăbit starea de sănătate care i-a precipitat demisia sa din teatru în 1874.
Dalibor este o operă cehă în trei acte. Libretul a fost scris în germană de Josef Wenzig și
tradus în cehă de Ervin Špindler. S-a interpretat pentru prima dată la Teatrul Orașului Nou
din Praga la 16 mai 1868. Controversa care era în jurul acestei piese este referitoare la sursa
de inspirație pe care Smetana a folosit-o și anume stilul wagnerian. În 1872, când Smetana a
fost nominalizată pentru promovarea ca directorul artistic al Teatrului Național, a fost
necesară o petiție de la prieteni și colegi artiști pentru a-i asigura postul. Operele sale au fost
etichetate de câțiva critici drept „Wagnerian” (și, prin urmare, prea germanice).
Libuše(1871-72), numită după o figură legendară din istoria Pragăi și a fost scrisă în cinstea
încoronări împăratului Francisc Joseph ca rege al Boemiei, fapt ce nu a avut loc. Totuși
Smetana a păstrat-o pentru deschidere Teatrului Național care a avut loc în data de 11 iunie
1881. Opere cu subiecte desprinse din viața satului ceh, care sunt tratate într-o „cheie”
comică.
În anul 1874, starea de sănătate a lui Smetana a început să se deterioreze. În această
perioadă își dă demisia de la conducerea Operei din Praga. A devenit total surd până la
sfârșitul anului 1874 iar îngreunarea era datorată unui zgomot puternic care persista în
urechile compozitorului, totuși această nu este o piedică și se axează pe compoziție până la
sfârșitul vieții. Între anii 1874 și 1879 a scris ciclul a șase poeme simfonice(descriu momente
și evenimente mai importante din istoria legendară a poporului ceh, locuri istorice și peisaje
ale naturii cehe) care poartă titlul colectiv Má vlast (Patria Mea), care include Vltava (fluviul
care străbate Boemia), Z českých luhů a hájů (Prin pădurile și livezile Cehiei), și Vyšehrad
(numele unei cetăți din Praga). Din această perioadă se regăsește și cvartetul de coarde căruia
i-a acordat titlul Z mého života (Din viața mea). Considerată printre cele mai frumoase opere
ale sale- Hubička (Sărutul)- a produs un succes în anul 1876, pe lângă această operă, se
numără și opera comică romantică Čertova stěna (Zidul Diavolului), realizat în 1882, ce are
ca subiect lumea cavalerească a Evului Mediu. În plus compune o serie de solo-uri de pian,
inclusiv multe miniaturi cu iz național, printre care: impromptu-uri, polci, mazurci, piese de
caracter, File de album (1849-1856) - o suită de mici piese în toate tonalitățile majore și
minore, Dansuri cehe (1877-1879) - două serii, a câte 4, respectiv
10 piese. Aceste 5compoziții, amplificate de piesele de pian din
perioada de maturitate, constituie un „corp” important al literaturii
muzicale internaționale.
Contribuțiile sale la muzica cehă au fost din ce în ce mai
recunoscute și onorate, dar o prăbușire mentală la începutul anului
1884 a dus la încarcerarea sa într-un azil și la moartea sa
ulterioară. Reputația lui Smetana ca „tată fondator” al muzicii
cehe. Cu toate acestea, relativ puține dintre lucrările lui Smetana

5
se află în repertoriul internațional, iar majoritatea comentatorilor străini tind să îl considere pe
Antonín Dvořák ca pe un compozitor ceh mai important.

II. Virtuții și repere în viața lui Bedřich Smetana:

Biografii lui Smetana îl descrie ca fiind fizic fragil, în aparență. El a fost, de asemenea,
pasionat și hotărât să-și creeze o cariera în muzică indiferent de greutăți, trecând chiar și peste
dorințele tatălui său care îl impulsiona ca el să devină berar sau funcționar public. De-a
lungul carierei sale a întâmpinat diverse greutăți, mai ales când a fost pus în fața critici pentru
„Wagnerismul” din opera Dalibor, totuși „răspunsul” l-a conferit tot prin muzică, m-ai exact
prin Libuše, lucrare bazată chiar pe amploarea și conceptul dramei muzicale wagneriene ce
combină și aspecte naționale care glorifică națiunea cehă. Încrederea de sine a fost datorată
pasiuni pe care a avut-o încă de mic copil, momentul care reprezintă un declin în viața sa este
acela în care l-a ascultat pe Franz Liszt și s-a hotărât ca acesta este drumul său.
Pe plan personal a cunoscut durerea și sărăcia care în final l-au condus spre pierderea
minților ce au rezultat în internarea sa la azil și ulterior moartea.
Totuși influența asupra naționalismului în creația cehă a fost prin crearea unui „canon” al
operei naționale cehe, neexistând niciun compozitor, care a egalat spiritul național ceh pe
care creațiile sale le însuflețeau.
Smetana este un erou de cultură imens în Republica Cehă. Principalul ton al poemului său
simfonic, Vltava, este transmis în mod regulat prin sistemul de adrese publice din gara
principală din Praga. Operele sale, rareori interpretate în afara țării respective, sunt reînviate
în mod regulat la Teatrul Național. Între anii 2010-2011, acest teatru a interpretat The
Bartered Bride de 14 ori și a reînviat Libuse. Acest lucru trebuie să se datoreze
naționalismului politic și statutului de „tată fondator ” al naționalismului de tip ceh pe care
Smetana îl deține.
III. Concluzi:
Potrivit muzicologului John Tyrrell, identificarea strânsă a lui Smetana cu naționalismul ceh
și circumstanțele tragice din ultimii săi ani, au afectat obiectivitatea aprecierilor operei sale,
în special în țara natală. Tyrrell susține că statutul aproape iconic acordat lui Smetana în
patria sa a fost influențat de viața sa personală, prin cuvintele următoare: „l-a monumentalizat
într-o figură în care orice critică asupra vieții sau operei sale a fost descurajată de autoritățile
cehe, chiar până în ultima parte a secolului XX”. Drept urmare, susține Tyrrell, a fost
propagată o viziune a muzicii cehe, care reduce contribuțiile contemporanilor și ale
succesorilor, precum Dvořák, Janáček, Josef Suk și alți compozitori mai puțin cunoscuți.
Aceasta este în contradicție cu percepțiile din lumea exterioară, unde Dvořák este mult mai
des cântat și mult mai cunoscut. Harold Schonberg observă că: „Smetana a fost cel care a
fondat muzica cehă, dar Antonín Dvořák ... a fost cel care a popularizat-o.”
Influențele post-mortem se resimt prin Societatea Smetana, care a fost fondată la Praga în
1931 și menține un muzeu care conține manuscrisele compozitorului și sponsorizează
publicarea și interpretarea lucrărilor sale. Lucrările lui Smetana, în special The Bartered
Bride, My Country și trio-ul de pian, care continuă să fie interpretate în întreaga lume.

Bibliografie
În documentul curent nu există nicio sursă

Bibliografie
În documentul curent nu există nicio sursă