OMISIUNILE

A te cunoaşte şi a-ţi cunoaşte domeniul. Jurnalistul trebuie să fie conştient de

ceea ce este şi de ceea ce nu este: bărbat / femeie, alb / negru, tanăr / bătran
etc. Multe dintre greşelile comise vin din ceea ce se ignoră din propria natură
şi propriile limite.
Deontologia, intr-o anumită măsură, ar putea să se reducă la o
conştientizare. Este necesar pentru jurnalist, să posede cunoştinţe generale
solide şi o specialitate. Puţine coduri recomandă insuşirea unor cunoştinţe in
domenii ca ştiinţa sau dreptul, invăţămantul sau industria, şi chiar limbile
străine, pentru
corespondenţi din străinătate. In sfarşit, codurile omit să precizeze ca fiind
fundamental pentru jurnalişti să-şi stăpanească propria limbă şi să-şi cunoască
propria cultură.

Tradiţie, conservatorism, rutină. Uzanţele şi obiceiurile jurnalistice constituie

un obstacol major in calea deontologiei. Se practică „jurnalismul de turmă": un
subiect nu este considerat demn de abordat decat dacă este tratat de o mare
agenţie sau de principalul cotidian.

Gândire unică. Chiar in democraţie, atunci cand mijloacele de comunicare

sau privilegiază prea mult o ideologie', sau se fac in mod excesiv campionii
ordinii stabilite se ajunge la o criză.

Teama de noutate. Un rol al mijloacelor de comunicare este, de asemenea,

acela de a stimula schimbarea, creativitatea, introducand noţiuni, obiceiuri sau
produse noi. Mijloacele de comunicare nu cenzurează, ci ocultează. Se aud rar
voci excentrice capabile să furnizeze date, puncte de vedere diferite de normă.
Este vorba despre rolurile pe care mijloacele de comunicare trebuie să le joace
mai pregnant in societate

I. Selecţia
Stabilindu-şi politica de informare, conducătorii mijloacelor de
comunicare ar trebui să se ocupe nu atit de patronii lor, de ofertanţi de
publicitate şi de sursele lor de informare, ci de clienţii lor, de toţi, indivizi sau
grupuri, cei
a căror soartă poate fi afectată. in mod tradiţional, mijloacele de comunicare
prezintă fapte diverse şi informaţii politice care, intr-o mare măsură, le sunt
furnizate prin canalele oficiale.
Ocultările. Omisiunea este cel mai grav păcat al mijloacelor de comunicare.
Cauza poate să fie sau natura mijloacelor de comunicare, sau lipsa resurselor,
sau refuzul proprietarilor de a face cheltuiala necesară. Anumite subiecte sunt
puţin sau prost tratate din cauza prejudecăţilor invechite şi a tabuurilor
patronilor mijloacelor de comunicare sau ale ofertanţilor de publicitate sau ale
oamenilor tineri şi cultivaţi

Amestecul de informaţie şi divertisment. O caracteristică regretabilă a

dezbaterii referitoare la deontologie este omiterea divertismentului. Aceasta
este cu atat mai gravă cu cat graniţa intre informaţie şi divertisment este
confuză in zilele noastre. Mijloacele de comunicare suferă de o lipsă de
ierarhizare: trebuie să delimiteze mai bine ştirile distractive de cele importante'
şi să le privilegieze pe
cele care pot afecta viaţa unui grup social, a societăţii unei ţări, a umanităţii.

Superficialitate şi simplism. Cea mai mare parte a mijloacelor de comunicare

nu iau in consideraţie complexitatea realului. Acestea se cred obligate să
acţioneze
repede şi să amuze, deci să simplifice. De unde abuzul de stereotipuri, divizarea
in buni şi răi, reducerea fenomenelor la indivizi pitoreşti, a unui discurs la o
frază. De asemenea, mijloacele de comunicare oferă despre societate şi despre
lume imagini incomplete, adesea deformate, care pot genera sentimente şi
comportamente regretabile. Mijloacele de comunicare prezintă deseori un
absurd mozaic de mici evenimente.

Paharul pe jumătate gol. Mijloacele de comunicare pun accentul cel mai des pe
neinţelegere, conflict, infruntare, dramă, eşec. Cand o informaţie nu conţine
decat un mic element negativ, pe acesta se construieşte reportajul. S-ar crede
că jurnaliştii se delectează cu ciocniri, asasinate, falimente, tornade sau
„scandaluri". Nevăzand decat paharul pe jumătate gol, cetăţeanul riscă să-şi
formeze o viziune deprimantă asupra unei societăţi in care trebuie totuşi să
trăiască mai bine de 50

Informaţia mediocră. Politica ii obsedează pe jurnalişti. La aceasta se poate

adăuga faptul că mijloacele de comunicare, dintre care unele din păcate
funcţionează in continuare, hărţuiesc guvernele pină in punctul de a le stingheri
in mod serios activitatea. In primul rand, mijloacele de comunicare trebuie să
se
ocupe mai intai de afacerile economice, mijloacele de comunicare trebuie să
facă publicul mai cunoscător şi mai civilizat trebuie, in special, să traducă şi să
facă cunoscute descoperirile şi gandurile savanţilor şi ale altorexperţi.
Mijloacelor de comunicare le revine menirea de a se comporta nu numai ca
mesageri, ci şi ca exploratori şi iniţiatori.

Nu suficient despre mass-media. O altă omisiune a codurilor: ele nu cer

mijloacelor de comunicare să dea socoteală pentru propriile lor afaceri. un
mijloc
de comunicare nu critică pe altul, se inchid ochii asupra lipsurilor colegilor.

II. Tratarea şi prezentarea

Oricine vrea să ofere o informaţie, fie el pedagog, povestitor sau
jurnalist, ştie că maniera de a spune ceva este la fel de importantă ca ceea ce se
spune. Sunt rare codurilecare menţionează nevoia ca articolele să fie
atrăgătoare

Jurnale de dimensiuni fixe. Ca oricare dintre vechile industrii, mijloacele de

comunicare cred că trebuie să scoată in fiecare zi un produs de talie
asemănătoare, cu aproximativ aceleaşi ingrediente, orice s-ar intampla pe glob.
in
consecinţă, ele sunt obligate, in funcţie de zi, să neglijeze
noutăţile importante pentru a umple, fără a depăşi, suprafaţa şi timpul acordat.

Pseudo-informaţiile. Prea multe „ştiri" sunt fabricate de cei care profită de ele:
cele mai multe au avantajul de a fi bine pregătite dinainte şi de a fi
recondiţionate pentru utilizarea de către mijloacele de comunicare. Reclama
mascată in informaţie este uşor de reperat in presa scrisă; la fel valva din jurul
anumitor cărţi şi spectacole in cadrul jurnalelor televizate sau in emisiunile de
varietăţi. Mai puţin vizibil este comunicatul sau materialul video furnizat prin
ataşaţii de presă şi publicat fără modificări.

Informaţii incomprehensibile. Adesea emisiunile de ştiri nu constau decat intr-

o sumă de mici evenimente. Trebuie să i se permită omului de pe stradă să
inţeleagă şi să evalueze: să se ofere un context structurat in care ştirea işi
are locul; să se furnizeze puncte diverse de vedere, să se publice părerea
specialiştilor. Acest lucru este indispensabil in cazul statisticilor, sondajelor,
declaraţiilor conducătorilor - care trebuie să fie comparate cu alte date,
provenind din trecut' sau din alte sectoare. Oamenii obişnuiţi nu sunt proşti,
insă mulţi sunt
needucaţi şi nu sint obligaţi din punct de vedere profesional să se informeze
continuu. Ei au dificultăţi in a sesiza „actualitatea" pentru că multe cuvinte şi
concepte pe care mijloacele de informare le utilizează le sunt necunoscute .
Această carenţă a jurnaliştilor are cauze diverse: vechea obişnuinţă de a se
adresa unei elite, deci de a pretinde o vastă cunoaştere a lumii; lipsa timpului, o
sursă a
simplismului şi a stereotipurilor; o formare insuficientă; neglijenţa. Sau, la radio
şi la televiziune, şi preocuparea pentru audienţă.

Informaţia plictisitoare. Multe dintre informaţiile publicate nu au nici o

utilitate (accidente, crime pasionale,vizite ale demnitarilor), informaţiile utile
sunt deseori prea puţin interesante. dacă se vrea ca societatea să funcţioneze
bine, trebuie ca toţi membrii săi să aibă o idee corectă despre mediul lor,
apropiat şi indepărtat. Fie că sunt in mod natural dispuşi sau nu, ei au datoria
de a fi informaţi.

Patriotismul local. O tradiţie uşor explicabilă, dar regretabilă, constă, in toate

cele patru colţuri ale lumii, in preocuparea pentru actualitatea locală şi
regională inainte de toate. V+

III. Bunăstarea societăţii

Protejarea celor umili. Mijloacele de comunicare pot face mult pentru

consumatori / cetăţeni. Insă există o diferenţă regretabilă de abordare pe care
puţine coduri o evocă. Libertatea presei şi a cuvantului nu ar trebui să fie nici
privilegiul unei elite', nici al majorităţii. Codurile menţionează rar prejudecata
favorabilă a jurnaliştilor faţă de cei puternici: sursele lor şi partenerii
patronilor organelor de presă.

„Jurnalismul civic". La inceputul anilor '90 in Statele Unite ia nastere un nou

stil de jurnalism, foarte controversat, numit public (sau civic)journalism. Acesta
a fost inventat pentru a lupta impotriva scăderii difuzării şi credibilităţii
mijloacelor de comunicare. in sensul grav, el evidenţiază „relaţiile publice" şi
prostituţia. in sensul bun, acesta aminteşte in mod util că mijloacele de
comunicare sunt, inainte de toate, in serviciul utilizatorilor şi nu al
acţionarilor, al ofertanţilor de publicitate sau al responsabililor politici.

IV. Sectorul divertismentului

in zilele noastre, intr-adevăr, jurnalismul devine mai atrăgător, adesea

ademenitor, in timp ce se creează canale de televiziune documentare, istorice,
educative şi sportive. Sportul se situează concomitent in domeniul informaţiei
şi al divertismentului. Codurile nu pomenesc de el in mod direct - insă multe
clauze ii sunt aplicabile: obiectivitate, echitate (fără şovinism), fără corupţie sau
incurajare a violenţei etc.

Mediocritatea estetică. Mijloacele de comunicare comerciale fac puţine

eforturi de inovare, de promovare a formelor elaborate ale creaţiei: literatură,
muzică numită clasică sau arte plastice. Pentru a deservi bine publicul, mass-
media au datoria de a forma gustul, de a-1 cultiva. insă debitul lor gigantesc le
interzice o medie ridicată a calităţii.

Vid intelectual. in special comercianţilor li se reproşează reticenţa de a se pune

in slujba gandirii. Se incalcă o capacitate de atenţie de scurtă durată, ignorarea
trecutului, nerăbdarea. La limită, se cultivă imbecilitatea prezentand in mod
serios astrologie şi fenomene „paranormale". in aproape toate regiunile lumii,
mijloacele de comunicare şi-au neglijai rolul educativ: aceasta este poate cea
mai clară violare a responsabilităţii lor sociale.

Mediocritate morală. Mijloacele de comunicare vizează nu să formeze cetăţeni

(ca şcolile) sau credincioşi (ca bisericile), ci să producă consumatori. Astfel
fericirea este asociată consumului, semnelor exterioare ale reuşitei. Toate
problemele politice, economice şi sociale se reduc la afacerile indivizilor.
Aceştia se impart in buni şi răi, iar relaţiile lor se bazează pe forţă, conflictele
fiind rezolvate de obicei prin bătaie. Şi ordinea este restabilită. Astfel,
divertismentul mediatic şi publicitatea provoacă utilizatorului totodată angoasă
şi
reconfortate, insatisfacţie şi distracţie şi, in cele din urmă, frustrare şi apatie.

Izolaţionism. In sfarşit, nici un cod nu face măcar aluzie la acesta: este necesar
pentru binele public ca fiecare ţară să prezinte produsele mediatice ale altora
pentru a face cunoscute culturile acestora şi pentru a stimula propria cultură
prin hibridare.

V. Probleme legate de publicitate

in măsura in care mijloacele de comunicare caştigă prin ele insele o mare

parte din venituri sau totalitatea veniturilor lor, publicitatea nu poate decat să
le influenţeze comportamentul. in multe ţări, cei care se ocupă de publicitate
şi-au redactat un cod şi dispun de organisme de autocontrol adesea mult mai
stricte decat cele ale massmedia, insă şi mijloacele de comunicare trebuie să se
ocupe de acest lucru. in mod fundamental, pentru un mare număr de utilizatori
pare imoral (in sensul de „contrar menirii serviciului public") ca mai mult de
două treimi din suprafaţa cotidianelor americane să fie consacrată reclamei, ca
emisiunile de televiziune să fie intrerupte la fiecare 10 minute de calupuri de
publicitate.