Ce este stresul?

Stresul reprezinta sindromul de adaptare pe care individul il realizeaza in urma agresiunilor mediului,

ansamblu care cuprinde incordare, tensiune, constrangere, forta, solicitare, mobbing(1) si este
considerat inamicul public numarul unu. Si totusi, Hans Selye, cel care a formulat, in 1937, primul
model teoretic si experimental al stresului (valabil si astazi in liniile sale esentiale), considera ca lipsa
stresului inseamna moarte (“no stress means death”), astfel ca el a definit stresul ca sindrom general de
adaptare.

Din aceasta perspectiva, stresul nu numai ca este inevitabil, dar e indispensabil ca factor de succes
adaptativ. Atunci cand vorbim despre stres ca factor nociv ne referim la ceea ce Selye numea
“‘disstress”, care apare in momentul cand resursele de adaptare ale organismului sunt suprasolicitate.

Factorii de stres
Stresul este epidemia globala a timpului nostru. E un paradox ca multi dintre cei care accepta ca sunt
stresati sunt reticenti cand li se spune ca durerea de cap, oboseala, problemele gastrointestinale,
respiratorii sau cardiace sunt “doar” efecte ale stresului. Formularea de mai sus este una “de catifea”;
inca mai pot fi auzite sentinte de genul “totul e doar in capul tau”.
 
Atunci cand sesizam ca obosim mai repede sau ca oboseala dureaza neobisnuit de mult putem cadea in
doua capcane, doua extreme: fie sa o minimalizezi spunandu-ti ca e normal sa fii obosit la cat lucrezi,
fie sa cauti, cu ingrijorare, o boala fizica “vizibila” (adica demonstrabila prin investigatii medicale) care
sa fie cauza oboselii. Ambele moduri de abordare semnaleaza o conceptie despre raportul dintre psihic
si fizic in termenii unei relatii de la stapan la sclav: mintea poate cere orice si trupul trebuie sa
o urmeze. De fapt, psihicul si fizicul sunt totdeauna impreuna in suferinta.

Cum deosebim oboseala normala de cea patologica (astenia)?

 Te simti mai obosit dimineata
 Oboseala nu dispare dupa intreruperea efortului
 Se asociaza cu tulburari de somn
 Se asociaza cu tensiune musculara sau cefalee permanenta
 Este permanenta, nedisparand nici zilele libere (sau chiar se simte o senzatie de oboseala mai
accentuata in week-end)

Suferi de sindromul de oboseala cronica?

A fost descris chiar un sindrom de oboseala cronica, o buna ilustrare a interdependentei psihofizice.
Persoanele care sufera de acest sindrom prezinta oboseala persistenta, care dureaza mai mult de 6
luni, asociata cu slabiciune musculara, subfebrilitate, dureri musculare, stare de rau care dureaza mai
mult de 24 de ore dupa efort, dureri osteoarticulare, dureri de cap, inflamatia ganglionilor, sensibilitate
crescuta la infectii.
 
Asocierea dintre durerile multiple, oboseala si rezistenta scazuta la infectii se coreleaza cu trei dintre
mecanismele fiziologice implicate in reactia de stres: secretia de noradrenalina si adrenalina (care
stimuleaza initial organele tinta, dar apoi le suprasolicita si in final le epuizeaza), afectarea secretiei de
endorfine (morfine interne implicate in reglarea durerii) si perturbarea sistemului imunitar.
 
In cazul sindromului de oboseala cronica, degeaba cautam cauzele si solutiile investigand organele
tinta. Cauza este o dereglare generala produsa de depasirea capacitatii de adaptare. Nu intamplator
tratamentul medicamentos cel mai eficient in acest sindrom este cel cu doze mici de antidepresive.
 
Dar medicamentele reprezinta in acest caz doar o jumatate de raspuns corect la o intrebare gresita.
Solutia fizica la o problema psihofizica. Problema limitei si a masurii. Raspunsul complet inseamna
o abordare complexa, in cadrul unui program de management al stresului.
 
La Medicover avem o experienta de peste 10 ani in desfasurarea unor asemenea programe de stres
management, cu o echipa multidisciplinara competenta si cu rezultate foarte bune pentru clientii
nostri. Afla mai multe detalii programandu-te la un consult de specialitate.