Toledo este un oraș în provincia Toledo, din comunitatea autonomă Castilia-La

Mancha, Spania.
Toledo (din latină: Toletum; în arabă: Tulaytulah; în iudeo-spaniolă: Toldoth; în
mozarabe: Tolétho) este un oraș care se găsește în centrul Spaniei, capitala provinciei
cu același nume și făcând parte din provincia autonomă Castilla-La Mancha. Orașul este
situat pe marginea dreaptă a râului Tajo, pe o colină de 100 m altitudine fată de râu.
A fost, de asemenea, locul unor importante evenimente istorice, cum ar fi Consiliile
vizigotice de Toledo. Toledo, o dată a servit drept capitală vizigotică a Spaniei, începând
cu Liuvigild (Leovigild), și a fost capitală, până ce Maurii au cucerit Iberia în secolul alVIII-
lea. Sub Califatul din Cordoba, Toledo s-a bucurat de o epocă de aur. Această perioadă
extinsă este cunoscută sub numele de La Convivencia, adică de co-existența
unor evrei, creștini și musulmani. Sub conducerea arabă, Toledo a fost numit Tulaytulah
(în arabă : ‫)طليطلة‬. Pe 25 mai 1085 Alfonso VII din Castilla a recucerit Toledo și a stabilit
un control personal asupra orașului mauritan care a fost ca un tribut și a reprezentat
sfârșitul Regatului Medieval Taifa de Toledo.
Toledo era cunoscut pentru producțiile de oțel și în special de săbii.
Când Philip al II-lea a mutat curtea regală de la Toledo la Madrid în 1561, vechiul oraș a
ajuns la un declin din care nu și-a mai revenit.
Alcazarul din Toledo a fost renovat în secolele al XIX-lea și al XX-lea ca o academie
militară. La izbucnirea Războiului Civil Spaniol în 1936, Alcazarul din Toledo a fost
asediat de forțele Republicane, rezistând cu succes acestor atacuri.
Orașul Toledo a fost declarat Patrimoniu Mondial de UNESCO în 1986, pentru o scară
largă a patrimoniului cultural și monumental ca una dintre fostele capitale ale Spaniei și
locul de coexistență a culturilor crestină, evreiască și mauritană. Mulți oameni celebri și
artisti s-au născut sau au trăit în Toledo, inclusiv Al-Zarqali, Garcilaso de la
Vega, Alfonso X și El Greco.
Începând cu anul 2007, orașul are o populație de 78618 și o suprafață de 232.1 km ²
(89,59 mile pătrate)
Istoria antică[modificare | modificare sursă]
Prima așezare permanentă care se cunoaște în oraș sunt o serie de castre, pe ele s-a
ridicat orașul celtiberic înconjurat de ziduri, unul dintre cele mai importante centre ale
triburilor carpetane. Unul dintre aceste prime așezări era pe partea stângă a râului Tajo,
resturile scoase la iveală din excavații arheologice pot fi observate în Muzeul-Spital din
Santa Cruz în Toledo.
În anul 193 î.C., după o îndelungată rezistență, Marco Fulvio Nobilior cucerește orașul.
Romanii reconstruiesc orașul și îl numesc Toletum, în provincia Cartaginense. Orașul
dezvoltă o importantă industrie a fierului, ajungând chiar să bată monedă. Zona unde era
așezat orașul a suferit un profund proces de romanizare, așa cum mărturisesc
numeroasele așezări romane, în special lângă râul Tajo. Romanii au lăsat multe vestigii
în Toledo, un important apeduct, astăzi distrus în totalitate.

Edificiul Alcazar din Toledo.

 Catedrala din Toledo

Vedere generală din Toledo.

Istoria Medievală[modificare | modificare sursă]

După primele atacuri barbare, s-au reconstruit vechile ziduri de apărare; chiar și așa,
orașul a fost cucerit în anul 411 de către alani, care au fost la rândul lor învinși de
către vizigoți în anul 418. După ce Agila a fost învins, Atanagildo s-a stabilit în oraș, și
cu Leovigildo, orașul s-a convertit în capitala regatului hispano-got având și un
arhiepiscopat, devenind un mare centru civil și religios (ca dovadă sunt Conciliile din
Toledo). Foarte aproape de Toledo, în satul Guadamur, s-a găsit Tezaurul de Guarrazar,
excepționale coroane ale regilor vizogoți.
În anul 711 orașul a fost cucerit de Tarik și supus dominației musulmane, pierzând
privilegul de a fi capitală, arabii l-au numit Tulaytulah (în arabă ‫)طليطلة‬.
Majoritatea populatieie era mozarabe (populație creștină sub dominație musulmană), cea
ce a făcut ca zona să devină un focar de tensiune și îngrijorare pentru emirii din capitala
califatului musulman Cordoba. În 797 sub domnia emirului Alhaken I, a izbucnit o revoltă
contra capitalei Cordoba. Emirul trimițând pe mula Amrús ben Yusuf (numit în cronicile
creștine Amorroz) să supună orașul. Amrus a exterminat nobilimea locală cu o falsă
ofertă de pace. Invitând pe toți nobilii la un banchet, fiecare invitat odata ce intra era
asasinat și corpul aruncat într-un puț, eveniment numit Ziua fosei. În acest fel emirul a
putut să mențină supuși pentru un timp spiritul rebel al toledanilor. Totuși aceștia au mai
făcut revolte în 811 și 829, după moartea emirului.
Abd al-Rahman III a înăbușit slaba revoltă din iulie 932 după un asediu de doi ani, orașul
a fost supus califatului de Cordoba. După dezintegrarea califatului (sec. XI), Toledo s-a
convertit într-un regat Taifa, care a plătit tribut regilor creștini din Castilia pentru a-și
menține independența.
La 25 mai 1085, Alfonso VI din Leon și Castilia intră în Toledo, după un acord
cu Taifa care guverna regatul. Un acord de capitulare care garanta securitatea și bunurile
materiale ale populației musulmane. Noul rege a dat drepturi
minorităților: mozarabilor (Toledo era un important centru mozarab cu liturghie proprie,
hispană-mozarabă, care încă se practica), drepturi pentru musulmani și evrei. După
cucerirea orașului, a început o peroadă de înflorire: culturală, socială și politică. Școala
de traducători din Toledo a cunoscut o mare splendoare între secolele XII și XIII, cât și
operele de artă civile și religioase, care au lăsat o importantă urmă în oraș.
După cucerire, a fost tolerată practica religioasă a comunitătilor evreiești și musulmane,
dar această toleranță nu a durat mult timp. Creștinii au construit o nouă catedrală în locul
moscheei centrale, care la rândul ei se ridica pe ruinele unei catedrale vizigote.
În timpul războiului civil castelian, Toledo a luptat de partea lui Pedro I, și după ce a
suferit un larg asediu, a fost cucerită în 1369. În timpul Evului mediu orașul a crescut
devenind un centru industrial. În această activitate a participat de o formă activă și
populația evreiască până la expulzarea ei în 1492.
Istoria modernă[modificare | modificare sursă]
Regii catolici ai Spaniei au urbanizat și mărit orașul. În Catedrala din Toledo au fost
proclamați Juana și Felipe Hermoso (Felipe cel Frumos) ca moștenitori ai coroanei
castiliene în 1502. În anul 1518 aici a fost întemeiată ce de a 5-ea universitate spaniolă,
[1]
Toledo a fost unul dintre primele orașe care s-au unit în revolta comunităților în 1520, cu
șefi ca Lasso de Vega și Padilla. După înfrângerea lor în Villalar comunerii toledani,
conduși de Maria Pacheco, văduva lui Padilla, au fost cei care s-au opus cel mai mult
lui Carol Quintul până la capitulare în 1522, Toledo devenind capitala imperiului.
Posterior, după decizia lui Filip al II-lea de a transfera curtea regală la Madrid în anul
1563, orașul a pierdut mare parte din importanța politică și socială. Regresul industriei
textile accentuând decadența orașului.
Constituția regalei Companii de Comerț și Industrie, în 1748, în cadrul
renovațiilor dinastiei borbonice inspirate din Iluminism, au adus un nou avânt orașului,
dar la jumătatea secolui XVIII orașul a decăzut din nou, având doar funcții administrative.
Istoria Contemporană[modificare | modificare sursă]
După izbucnirea războiului civil spaniol, orașul a rămas în zona republicană. Edificiul
numit Alcazar, sediul Academiei de Infanterie, a fost folosit de refugiu pentru rebeli sub
comanda lui Coronel Moscardo, unde a rezistat din 21 iulie până la venirea trupelor
generalului Varela (28 septembrie 1936). Edificiul (Alcazar), aproape distrus în asediu, a
fost reconstruit în totalitate.
Orașul este ales oficial să fie capitală a Comunității Autonome Castillia-La Mancha, după
o votare în 7 decembrie 1983. Până la alegeri, guvernul regional a însărcinat pe Jose
María Barreda să conducă un proces de informare a populației, instituțiilor politice și
asociațiilor culturale.
Vedere panoramica din orașul istoric Toledo.

Artă și cultură[modificare | modificare sursă]

Toledo a ajuns la apogeu în epoca de califat islamic. Istoricul P. de Gayangos scrie:
Oamenii de știință musulmani din această epocă nu au fost întrecuți în
lume. Poate că în rândul lor au fost mai eroice fapte din Toledo.[2]
Vechiul oraș este situat pe un vârf de munte cu 150 de grade vedere, înconjurat pe trei
laturi de o cotitură a Râului Tagus, și conține multe situri istorice, inclusiv
catedrala Alcázar (prima biserică din Spania), și Zocodover, o piață centrală. Din secolul
al IV-lea până la al XVI-lea au avut loc treizeci de sinoade la Toledo.
Cele mai vechi, îndreptate împotriva Priscilienilor, asamblate în 400. La sinodul din 589,
regele vizigotic Reccared a declarat convertirea sa de la Arianism; la sinodul din 633
decretat uniformitatea Liturghie în întregul regat vizigotic care a luat măsuri stricte
împotriva evreilor care s-au rebotezat în fosta lor credință. Conciliul din 681 a asigurat
arhiepiscopului din Toledo primatul în Spania.

Vedere din Toledo El Greco anul 1600

Deciziile conciliului de la Toledo au fost codificate în Decretum Gratiani și au exercitat o
influență importantă asupra dezvoltării legii ecleziastice. Un alt sinod a avut loc din 1565-
1566, cu scopul receptării hotărârilor Conciliului din Trento. Ultimul sinod care a avut loc
la Toledo, 1582-1583, a fost ghidat în detaliu de către Filip al II-lea al Spaniei.
Toledo a fost renumit pentru toleranță religioasă și a avut mari comunități de musulmani
și evrei, până când au fost expulzați din Spania în 1492 (evreii) și 1502 (musulmanii).
Orașul de azi conține monumente religioase în Sinagoga de Santa Maria la Blanca,
la Sinagoga del Tránsito, Moscheea de Cristo de la Luz și Biserica San Sebastián,
datând dinaintea expulzării, încă menținute în stare bună. Printre evrei, în diferite
dispore, numele familiei Toledano este încă predominant - care indică o ascendență
urmărită înapoi la acest oraș.
În secolul al XIII-lea, Toledo a fost un important centru cultural sub îndrumarea
lui Alfonso al X-lea, numit "El Sabio" ( "Înțeleptul") datorită iubirii sale pentru
învățătură. Programul de traduceri, început sub arhiepiscopul Raymond de Toledo, a
continuat să aducă în Europa vaste cunoștințe de redare mare de lucrări academice și
filosofice în arabă și în latină. Palacio de Galiana, construit în stil Mudéjar, este unul din
monumentele care rămân din acea perioadă.
Catedrala din Toledo (Catedral de Toledo) a fost construită între 1226-1493 și modelată
după Catedrala Burgos, deși combină unele caracteristici ale stilului Mudejar. Este
cunoscută pentru încorporarea de lumină și caracteristici ale altarului baroc numit El
Transparente, cu mai multe povestiri despre mare, cu figuri fantastice de stuc, picturi,
piese turnate din bronz, și mai multe culori de marmură, o capodoperă a medievalului
amestecat de Narciso Tomé, pentru un efect doar câteva minute de la un puț de lumină
de la această facilitate a catedralei derivând numele său. Două poduri notabile
securizează accesul la Toledo peste Tajo, la Puente de Alcantara și mai târziu
construit Puente de San Martin. Toledo a fost casa lui El Greco în ultima parte a vieții
sale, și este subiectul celor mai faimoase picturi, inclusiv Îngroparea Contelui de Orgaz,
expuse în Biserica din Santo Tomé. În plus, orașul a fost renumit în întreag Evul Mediu și
în societatea de astăzi ca un important centru pentru producția de săbii și alte
instrumente cu lamă.