8/1/2014 Doctrina Regimul primar în reglementarea noului Cod civil român

Regimul primar în reglementarea noului Cod civil român

dr. Cristiana Mihaela CRĂCIUNESCU1
1 D r. C ri s ti a n a -Mi h a e l a C ră ci u n e s cu e s te j u d e că to r ş i d i re cto r a l Şco l i i N a ţi o n a l e Gre fi e ri .

dr. Dan LUPAŞCU2

2
D r. D a n L u p a ş cu e s te j u d e că to r, m e m b ru cu a cti vi ta te p e rm a n e n tă a l C o n s i l i u l u i Su p e ri o r a l Ma g i s tra tu ri i ş i co n fe re n ţi a r u n i ve rs i ta r l a
U n i ve rs i ta te a "N i co l a e Ti tu l e s cu ", Bu cu re ş ti .

Abstract
The regulation of patrim onial relations betw een spouses w ill find a m odern approach in the new Civil Code 3, according to the legislation of the European countries, w hich
w ill offer any fam ily the possibility to choose their m atrim onial regim e applicable to concrete situations and interests.
3
Ad o p te d b y L a w n o . 2 8 7 /2 0 0 9 , p u b l i s h e d i n th e Offi ci a l Jo u rn a l , Pa rt I, n o . 5 1 1 o f 2 4 Ju l y 2 0 0 9 b re vi ta ti s ca u s a w e s h a l l u s e th e
a b b re vi a ti o n “N . Civ. C.".

Moreover, in order to protect the interest of the fam ily and lives of its m em bers, the new Civil Code establishes a set of general provisions, applicable to any fam ily,
irrespective of the m atrim onial regim e chosen by the spouses to regulate their patrim onial relations. Even though the legal text sum m ons those norm s under the title of
"Com m on provisions"4, the doctrine assum ed the m ost frequently used nam e in the law system s w ith sim ilar provisions, nam ely the “prim ary regim e".
4 Th e a b o ve m e n ti o n e d n o rm s ca n b e fo u n d i n Se cti o n I - "C o m m o n p ro vi s i o n s ", o f C h a p te r VI - "Sp o u s e s ` p a tri m o n i a l ri g h ts a n d

o b l i g a ti o n s " o f th e n e w Civil Code .

Am ong the objectives of this paper is also the analysis of the provisions setting out the prim ary regim e applicable to spouses in the new Rom anian Civil Code, and also
its im plications in the protection of the fam ily life from a patrim onial perspective.
Keyw ords: prim ary regim e, im perative rules, fam ily house, m arriage expenses, spouses

I. Introducere
Reglementarea raporturilor de familie, care se regăseşte în noul Cod civil5, cuprinde numeroase elemente de noutate, atât în
domeniul relaţiilor personale dintre soţi, cât şi în domeniul relaţiilor lor patrimoniale. Efectele patrimoniale ale căsătoriei devin mult
mai complexe şi mai adaptate societăţii contemporane.
5 D i s p o zi ţi i l e p ri vi n d d re p tu l fa m i l i e i s e re g ă s e s c în C a rte a a II-a "D e s p re fa m i l i e " (a rt. 2 5 8 -5 3 4 ) d i n n o u l Cod c ivil ro m â n , a d o p ta t p ri n

L e g e a n r. 2 8 7 /2 0 0 9 .

În condiţiile existenţei posibilităţii soţilor de a-şi alege regimul matrimonial aplicabil, un minim de reglementări comune şi obligatorii
pentru orice căsătorie întâlnim în majoritatea sistemelor de drept ale statelor europene. Este vorba de un set de reguli imperative,
numite, de cele mai multe ori, regim primar.
Scopul reglementării regimului primar îl constituie stabilirea unor raporturi echitabile între soţi, precum şi un minim de coeziune
patrimonială.
Fiind un subiect de mare interes datorită noutăţii pe care o aduce în sistemul dreptului românesc, dar şi importanţei regimului
primar pentru raporturile patrimoniale specifice oricărei familii şi având în vedere literatura juridică încă destul de săracă în domeniu,
considerăm că aprofundarea sa va constitui un real sprijin pentru pregătirea aplicării practice.
Printr-o abordare care să evidenţieze specificul noii reglementări şi să sublinieze raţiunea diverselor aspecte ale efectelor
patrimoniale ale căsătoriei cuprinse în regimul primar vom încerca să venim în întâmpinarea acestui deziderat.
II. Consideraţii generale privind regimul primar
II.1. Noţiune
Relaţiile patrimoniale ale soţilor constituie un aspect extrem de important, cu implicaţii majore asupra vieţii de familie, care în
prezent cunoaşte o reglementare învechită6, ce nu oferă flexibilitatea necesară unei organizări adaptate realităţilor societăţii
contemporane. În acest context, adoptarea noului Cod civil, care reformează profund acest domeniu de reglementare, constituie
un veritabil progres, binevenit în dreptul românesc contemporan.
6 Efe cte l e p a tri m o n i a l e a l e că s ă to ri e i s u n t re g l e m e n ta te în Se cţi u n e a a II-a - "D re p tu ri l e ş i o b l i g a ţi i l e p a tri m o n i a l e a l e s o ţi l o r" a Codului

fa m ilie i, a d o p ta t p ri n L e g e a n r. 4 /1 9 5 3 , re p u b l i ca t în B. Of. n r. 1 3 d i n 1 8 a p ri l i e 1 9 5 6 , cu m o d i fi că ri l e ş i co m p l e tă ri l e u l te ri o a re .

O abordare modernă privind aplicarea regimurilor matrimoniale, pe care noul Cod civil român o aduce, va impune şi unele măsuri
de protecţie a vieţii materiale a familiei.
Indiferent de regimul matrimonial aplicabil căsătoriei, noua reglementare prevede un set de norme generale şi imperative, care se
vor aplica tuturor familiilor şi care vor constitui suportul solidarităţii soţilor, care exprimă, în fond, esenţa laturii patrimoniale a vieţii
de familie.
Este vorba despre o serie de reguli speciale, care se aplică pentru anumite bunuri determinate, în cazul tuturor căsătoriilor,
indiferent de regimul matrimonial care le guvernează7, în scopul egalizării condiţiilor materiale de viaţă ale soţilor în timpul căsătoriei,
prin crearea unui mediu de viaţă stabil pentru toţi membrii familiei şi a unui minim confort material şi psihologic pentru ambii soţi şi
pentru copiii acestora, atât în timpul căsătoriei, cât şi după divorţ (până la lichidarea regimului matrimonial). Astfel cum s-a afirmat,
rolul regimului primar este acela de a asigura zilnic "coeziunea în libertate, interdependenţa în independenţă".8
7 P. Vo i ri n , G. Go u b e a u x, D ro i t ci vi l . D ro i t p ri ve n o ta ri a l . R e g i m e s m a tri m o n i a u x. Su cce s s i o n s -l i b e ra l i te s , To m e 2 , 2 4 e e d i ti o n , Ed . L .G.D .J.,

Pa ri s , 2 0 0 6 , p . 1 0 ; Fr. Te rre , Ph . Si m l e r, D ro i t ci vi l . L e s re g i m e s m a tri m o n i a u x, 4 e e d ., Ed . D a l l o z, Pa ri s , 2 0 0 5 , p . 4 1 .

8 Ph . Ma l a u ri e , L . Ayn e s , C o u rs d e d ro i t ci vi l . L e s re g i m e s m a tri m o n i a u x, 4 e e d ., C u j a s , Pa ri s , 1 9 9 9 , p . 4 5 , a p u d C . N i co l e s cu , C o n s i d e ra ţi i

g e n e ra l e p ri vi n d re g i m u l m a tri m o n i a l p ri m a r, C u ri e ru l Ju d i ci a r n r. 6 /2 0 0 8 , p . 5 8 .

Considerat o adevărată "constituţie" a regimurilor matrimoniale9, acest set de norme imperative a primit, în alte sisteme de
drept, diverse denumiri. Astfel, în literatura juridică franceză, a fost numit, spre exemplu: "regim primar"10, "statut imperativ de
bază"11, "regim matrimonial de bază"12; "statut matrimonial de bază"13, "regim matrimonial primar sau efectele căsătoriei".14
9 G. C o rn u , L e s re g i m e s m a tri m o n i a u x, PU F, Pa ri s , 1 9 9 7 , p . 7 9 ; P. Va s i l e s cu , R e g i m u ri m a tri m o n i a l e . Pa rte a g e n e ra l ă , Ed . R o s e tti ,
Bu cu re ş ti , 2 0 0 3 , p . 3 3 .

1 0 Ph . Ma l a u ri e , L . Ayn e s , C o u rs d e d ro i t ci vi l . L e s re g i m e s m a tri m o n i a u x, 4 e e d ., C u j a s , Pa ri s , 1 9 9 9 , p . 4 5 ; F. L u ce t, B. Va re i l l e , D ro i t ci vi l .

R e g i m e s m a tri m o n i a u x, l i b e ra l i te s , s u cce s s i o n s , 2 e e d ., D a l l o z, Pa ri s , 1 9 9 7 , p . 3 1 , a p u d C . N i co l e s cu , o p . ci t., p . 5 6 .

1 1 A. C o l o m e r, D ro i t ci vi l . R e g i m e s m a tri m o n i a u x, 1 0 e e d ., L i te c, Pa ri s , 2 0 0 0 , p . 3 2 .

http://idrept.ro/DocumentView.aspx?DocumentId=11009391&Info=RG9jSWQ9OTA0NiZJbmRleD1EJTNhJTJmJTVmY2FiaW5ldCUyZnJldmlzdGUlMmZpb… 1/8
8/1/2014 Doctrina Regimul primar în reglementarea noului Cod civil român
12
J. C a rb o n n i e r, D ro i t ci vi l . L a fa m i l l e , to m e 2 , 1 9 e e d ., PU F, Pa ri s , 1 9 9 8 , p . 1 2 5 .

13
A. Be n a b e n t, D ro i t ci vi l . L a fa m i l l e , Ed . L i te c, Pa ri s , 2 0 0 0 , p . 1 5 5 .

14
Fr. Te rre , Ph . Si m l e r, D ro i t ci vi l . L e s re g i m e s m a tri m o n i a u x, Ed . D a l l o z, 4 e e d i ti o n , Pa ri s , 2 0 0 5 , p . 4 1 .

În condiţiile în care textul legii cuprinde aceste reglementări sub denumirea generică de "Dispoziţii comune", în doctrina
românească au fost preluate din alte sisteme de drept denumirile de: "regim primar"15 şi "regim primar imperativ"16.
15
C .-M. C ră ci u n e s cu , R e g i m u ri m a tri m o n i a l e , Ed . Al l Be ck, Bu cu re ş ti , 2 0 0 0 , p . 2 2 .

1 6 C . N i co l e s cu , o p . ci t., p . 5 6 ; P. Va s i l e s cu , o p . ci t., p . 3 3 ; M. Avra m , C . N i co l e s cu , R e g i m u ri m a tri m o n i a l e , Ed . H a m a n g i u , Bu cu re ş ti , 2 0 1 0 ,

p p . 1 1 1 ş i u rm .

Concluzionând, considerăm că regimul primar este un set de reguli fundamentale şi imperative, aplicabile indiferent de regimul
matrimonial care guvernează raporturile patrimoniale dintre soţi şi dintre aceştia şi terţe persoane.
Regimul primar nu se confundă cu regimul matrimonial aplicabil căsătoriei. În timp ce regimul matrimonial cuprinde ansamblul
regulilor care guvernează raporturile patrimoniale ale soţilor între aceştia şi între ei şi terţe persoane, regimul primar cuprinde numai
unele reguli comune, esenţiale pentru buna funcţionare a vieţii de familie şi care se aplică oricăror soţi, indiferent de regimul
matrimonial ales.
Împreună, regimul matrimonial şi regimul primar formează carta patrimonială a căsătoriei.
II.2. Scopul reglementării regimului primar
Reglementările care alcătuiesc regimul primar se regăsesc în Secţiunea 1 a Capitolului VI din Cartea a II-a "Despre familie" a
noului Cod civil. Dispoziţiile acestei secţiuni se aplică în mod obligatoriu tuturor soţilor, aceştia neputând încheia nicio convenţie
contrară, sub pedeapsa nulităţii, cu excepţia cazurilor când legea prevede posibilitatea derogării [alin. (2) al art. 312 noul Cod civil].
Rolul de protecţie al dispoziţiilor cuprinse în cadrul regimului primar este îndeplinit prin două feluri de prevederi legale: unele dintre
acestea se aplică în cazul desfăşurării normale a vieţii de familie, iar altele se aplică în situaţii limită, de criză conjugală.
Din prima categorie fac parte, în principal, normele privind protecţia locuinţei familiei şi contribuţia soţilor la cheltuielile căsătoriei,
dar şi unele reguli minimale de funcţionare a laturii patrimoniale a vieţii de familie, referitoare la aplicarea regimului matrimonial,
mandatul convenţional, independenţa patrimonială a soţilor, dreptul acestora la informare şi convenţia matrimonială.
Sunt norme legale care tind să asigure, pe de o parte, o limitarea a independenţei soţilor în scopul asigurării condiţiilor de
interdependenţă pe care viaţa de familie o presupune, iar pe de altă parte, o anumită independenţă a soţilor în relaţiile dintre ei.
Având în vedere tendinţele individualiste, care s-ar putea manifesta în cazul adoptării unui regim matrimonial de separaţie, sau cele
de foarte accentuată interdependenţă, ce ar putea fi întâlnite în familiile care adoptă regimuri matrimoniale de comunitate, prin
reglementarea unor norme imperative minimale care să creeze un echilibru în viaţa de familie şi să asigure egalitatea soţilor.
În ceea ce priveşte raporturile soţilor cu terţii, finalitatea aplicării normelor imperative specifice regimului primar este dublă: pe de
o parte de a împiedica situaţia patrimonială a soţilor să frâneze libertatea circuitului civil şi autonomia lor juridică, iar pe de altă
parte, să prevină afectarea căsătoriei datorită autonomiei soţilor.17
1 7 M. Avra m , C . N i co l e s cu , R e g i m u ri m a tri m o n i a l e , Ed . H a m a n g i u , Bu cu re ş ti 2 0 1 0 , p . 1 1 3 .

Cea mai mare parte a dispoziţiilor regimului primar prezintă o mare importanţă practică, fiind de aplicaţie cotidiană, ceea ce nu se
poate spune despre toate regulile proprii fiecăruia dintre regimurile matrimoniale, regulile specifice acestuia constituind esenţialul
mecanismelor patrimoniale necesare pentru multe menaje18.
1 8 A. C o l o m e r, R e g i m e s m a tri m o n i a u x, L i te c, Pa ri s , 1 9 9 0 , p . 3 8 ; C .-M. C ră ci u n e s cu , D re p tu l d e d i s p o zi ţi e a l s o ţi l o r a s u p ra b u n u ri l o r ce l e
a p a rţi n , în d i fe ri te re g i m u ri m a tri m o n i a l e , Ed . U n i ve rs u l Ju ri d i c, Bu cu re ş ti , 2 0 1 0 , p . 1 8 . În tr-o n o tă m a i p e s i m i s tă , J. Fl o u r s p u n e a : "En ce
s e n s , l e p re te n d u re g i m e p ri m a i re e s t ce l u i s o u s l e q u e l o n vi t. L e re g i m e p ro p re m e n t d i t e s t ce l u i s o u s l e q u e l o n m e u rt" (a p u d J. Pi n e a u , D .
Bu rm a n , Effe ts d u m a ri a g e e t re g i m e s m a tri m o n i a u x, Ed . Th e m i s , Mo n tre a l , 1 9 8 4 , p . 1 6 ).

II.3. Trăsături caracteristice regimului primar

Dispoziţiile noului Cod civil specifice regimului primar cuprind efecte patrimoniale directe ale căsătoriei. Acest lucru reiese cu
claritate din faptul că ele se aplică oricărei familii, prin simplul fapt al încheierii căsătoriei.
Chiar dacă soţii vor avea posibilitatea să aleagă, pe cale convenţională, regimul matrimonial aplicabil fiecărei căsătorii, în funcţie
de interesele şi preferinţele proprii, regulile prevăzute în cadrul regimului primar le vor fi obligatoriu aplicabile.
Caracterul imperativ al acestor dispoziţii legale este prevăzut în mod expres în alin. (2) al art. 312 noul Cod civil, care arată că
de la ele nu se poate deroga decât atunci când legea prevede o astfel de posibilitate.
Prin urmare, regimul primar se aplică oricărei familii, împreună cu regimul matrimonial pe care soţii au convenit să le guverneze
raporturile patrimoniale ale căsătoriei.
Spre deosebire de regimurile matrimoniale, care, în reglementarea noului Cod civil vor avea caracter mutabil, ele putând fi
schimbate în timpul căsătoriei, normele specifice regimului primar nu se pot modifica, ele fiind comune tuturor căsătoriilor încheiate
în România şi nedepinzând de voinţa soţilor. Prin urmare, prin însăşi încheierea căsătoriei, soţii acceptă implicit aplicarea regulilor
specifice regimului primar.
III. Dispoziţii ale regimului primar aplicabile soţilor în perioade de convieţuire normală
III.1. Prezentare generală
Pentru perioade normale, de armonie conjugală, regimul primar cuprinde o îmbinare de reguli, unele dintre acestea specifice
regimurilor separatiste şi altele celor de comunitate, menite să stabilească atât un echilibru între soţi pe planul relaţiilor patrimoniale,
cât şi un raport echitabil între coeziunea necesară a cuplului şi autonomia fiecăruia dintre soţi19.
19
C .-M. C ră ci u n e s cu , D re p tu l d e d i s p o zi ţi e a l s o ţi l o r a s u p ra b u n u ri l o r ce l e a p a rţi n , în d i fe ri te re g i m u ri m a tri m o n i a l e , Ed . U n i ve rs u l Ju ri d i c,
Bu cu re ş ti , 2 0 1 0 , p . 1 9 .

Este vorba de regulile esenţiale care orânduiesc latura patrimonială a vieţii de familie şi care constituie numitorul comun al
relaţiilor patrimoniale dintre soţi, precum şi dintre aceştia şi terţe persoane, având vocaţia ca, prin aplicarea cotidiană, să asigure un
minimum de coeziune patrimonială a cuplului20, oricare ar fi regimul matrimonial aplicabil, şi, totodată, independenţa necesară
fiecăruia dintre soţi.
2 0 C . N i co l e s cu , C o e zi u n e a p a tri m o n i a l ă a cu p l u l u i - fi n a l i ta te a re g i m u l u i m a tri m o n i a l p ri m a r (II), C u ri e ru l Ju d i ci a r n r. 7 /2 0 0 8 , p . 6 0 .

III.2. Coeziunea familiei

Dispoziţiile regimului primar care au vocaţia de a asigura coeziunea familiei sunt prevăzute în majoritatea legislaţiilor statelor care
oferă posibilitatea soţilor de a opta între diverse regimuri matrimoniale. Acestea se referă, în principal, la asigurarea unei protecţii
speciale a locuinţei familiei, precum şi la suportarea cheltuielilor căsătoriei21.
2 1 În u n e l e s i s te m e d e d re p t, re g i m u l p ri m a r i n s ti tu i e o i n te rd e p e n d e n ţă ş i m a i a cce n tu a tă în tre s o ţi ; u n e xe m p l u în a ce s t s e n s îl co n s ti tu i e

C o d u l ci vi l a l Qu e b e cu l u i , în ca re e s te re g l e m e n ta tă co n s ti tu i re a u n u i p a tri m o n i u p ri m a r, a l că tu i t d i n i m o b i l u l ce co n s ti tu i e l o cu i n ţa fa m i l i e i ,
a u to m o b i l u l cu ca re s e d e p l a s e a ză m e m b ri i fa m i l i e i , p re cu m ş i a n u m i te d re p tu ri d o b â n d i te în ti m p u l că s ă to ri e i . În a ce s t s e n s , a s e ve d e a :

http://idrept.ro/DocumentView.aspx?DocumentId=11009391&Info=RG9jSWQ9OTA0NiZJbmRleD1EJTNhJTJmJTVmY2FiaW5ldCUyZnJldmlzdGUlMmZpb… 2/8
8/1/2014 Doctrina Regimul primar în reglementarea noului Cod civil român
D . Bu rm a n , J. Pi n e a u , L e p a tri m o i n e fa m i l i a l , L e s Ed i ti o n s Th e m i s , U n i ve rs i te d e Mo n tre a l , Qu e b e c, p . 1 9 9 1 , p . 7 ; M. Avra m , C . N i co l e s cu ,
R e g i m u ri m a tri m o n i a l e , Ed . H a m a n g i u , Bu cu re ş ti , 2 0 1 0 , p . 1 1 2 .

III.2.1. Locuinţa familiei

Potrivit dispoziţiilor art. 309 alin. (2) noul Cod civil, una dintre îndatoririle personale ale soţilor este aceea de a locui împreună, ei
putând hotărî să locuiască separat doar pentru motive temeinice. Scopul căsătoriei, de a întemeia o familie, nu poate decât să
reunească soţii într-o locuinţă comună, în care să gospodărească împreună. S-a apreciat că părăsirea nejustificată a locuinţei
comune de către unul din soţi sau refuzul de a locui cu celălalt soţ constituie o încălcare a obligaţiei soţilor de a locui împreună şi
poate constitui motiv temeinic de divorţ.22
2 2 M. Avra m , C . N i co l e s cu , R e g i m u ri m a tri m o n i a l e , Ed . H a m a n g i u , Bu cu re ş ti 2 0 1 0 , p . 1 1 5 .

În legislaţia mai multor state s-a asigurat o protecţie deosebită locuinţei în care soţii îşi duc împreună viaţa de familie23,
considerându-se că mediul de viaţă are o mare importanţă pentru echilibrul şi normalitatea familiei, aceasta stabilind o legătură între
efectele personale şi cele patrimoniale ale căsătoriei24.
2 3 N o ţi u n e a d e l o cu i n ţă a fa m i l i e i îş i g ă s e ş te co re s p o n d e n t în m a i m u l te s i s te m e d e d re p t. As tfe l , p ro te cţi a l o cu i n ţe i fa m i l i e i s e re g ă s e ş te
în a rt. 2 1 5 C . ci v. fra n ce z ş i a rt. 4 0 1 -4 0 5 C . ci v. a l p ro vi n ci e i Qu e b e c, ca re a u co n s ti tu i t ch i a r s u rs e d e i n s p i ra ţi e p e n tru l e g i u i to ru l ro m â n (în
a ce s t s e n s , M. Avra m , C . N i co l e s cu , o p . ci t., p . 1 2 4 ), s a u în a rt. 1 6 9 C . ci v. e l ve ţi a n .

24
Fr. Te rre , Ph . Si m l e r, D ro i t ci vi l . L e s re g i m e s m a tri m o n i a u x, Ed . D a l l o z, 4 e e d i ti o n , Pa ri s , 2 0 0 5 , p . 5 1 .

Noţiunea de locuinţă a familiei este nouă în dreptul românesc al familiei; ea cunoaşte o definiţie legală, cuprinsă în art. 321 noul
Cod civil, potrivit căruia: "Locuinţa familiei este locuinţa comună a soţilor sau, în lipsă, locuinţa soţului la care se află copiii".
Constatăm că această locuinţă este determinată de o situaţie de fapt, respectiv de locuirea efectivă a unui imobil de către ambii
soţi ori de către unul dintre soţi şi copiii comuni. Dificultăţi în stabilirea locuinţei familiei s-ar putea ivi, de exemplu, atunci când soţii
nu au copii şi locuiesc în mai multe imobile, alternativ, sau atunci când soţii au mai mulţi copii, care locuiesc separat, unii cu mama
iar alţii cu tatăl lor. Pentru astfel de situaţii legea nu prevede posibilitatea notării mai multor imobile ca locuinţă a familiei.
Prin urmare, nu este obligatoriu ca locuinţa familiei să corespundă domiciliului soţilor; nu pot fi excluse situaţiile în care soţii au
domicilii diferite, însă, în fapt, locuiesc împreună. În astfel de cazuri, locuinţa familiei este diferită de domiciliile unuia sau ambilor soţi,
aceasta fiind imobilul în care familia locuieşte în fapt.
În sensul reglementării proprii regimului primar, noţiunea de "locuinţă a familiei" presupune două elemente: unul obiectiv,
material, reprezentat de un imobil de locuit, iar celălalt subiectiv, voluntar, concretizat în voinţa soţilor de a afecta acel imobil locuirii
de către familie25. Prin urmare, nu orice imobil care se află în proprietatea sau în folosinţa soţilor este locuinţă a familiei, ci doar
acela care este afectat scopului menţionat.
25
M. Avra m , C . N i co l e s cu , o p . ci t., p . 1 1 8 .

Sub aspectul naturii juridice, imobilul care constituie locuinţa familiei poate fi bun comun sau propriu al unuia dintre soţi, sau poate
fi închiriat ori folosit cu alt titlu de către aceştia, fără a se afla în proprietatea lor.
Imobilul care constituie locuinţa familiei poate fi notat în cartea funciară cu această destinaţie, la cererea oricăruia dintre soţi,
chiar dacă nu el este proprietar. Astfel, dacă imobilul locuinţă a familiei este bun propriu al unuia dintre soţi, el poate fi notat în
cartea funciară ca având această destinaţie, chiar la solicitarea celuilalt soţ.
Lipsa notării în cartea funciară a locuinţei familiei are efecte asupra actelor juridice încheiate cu privire la respectivul imobil cu
încălcarea dispoziţiilor legii, astfel cum prevede art. 322 alin. (5) noul Cod civil.
Reglementările cuprinse în regimul primar în legătură cu protecţia locuinţei familiei se referă la dreptul de dispoziţie al soţilor cu
privire la imobilul cu această destinaţie şi la bunurile care îl mobilează sau îl decorează.
Astfel, în cazul imobilului declarat locuinţă a familiei bun propriu al unuia dintre soţi, este vizat însuşi dreptul de proprietate, în
sensul că soţul proprietar renunţă, prin simplul fapt al acestei afectări, la o parte din prerogativele sale, el neputând dispune cu
privire la acest bun fără consimţământul scris al soţului neproprietar [art. 322 alin. (1) noul Cod civil]26. Este vorba despre lipsirea
dreptului de proprietate de unul din atributele sale fundamentale, respectiv dreptul de a dispune de bun.
2 6 Te xtu l a l i n . (1 ) a l a rt. 3 2 2 n o u l Cod c ivil s e va m o d i fi ca p ri n a rt. 4 9 p ct. 3 d i n L e g e a d e p u n e re în a p l i ca re a L e g i i n r. 2 8 7 /2 0 0 9 p ri vi n d
Codul c ivil (a fl a tă în p ro i e ct pe pagina de i n te rn e t a Mi n i s te ru l u i Ju s ti ţi e i la a d re s a
h ttp ://w w w .j u s t.ro /Se cti o n s /Pri m a Pa g i n a _ Me n i u D re a p ta /Pro i e ctu l n o u l u i co d ci vi l /p ro i e ctu l d e L e g e p e n tru p u n e re a i n a p l i ca re a L e g /ta b i d /1 4 5 2 /D e fa u l t.a s p x),
în s e n s u l i n cl u d e ri i p re ci ză ri i că n i ci u n u l d i n tre s o ţi n u p o a te în ch e i a a cte p ri n ca re a r fi a fe cta tă fo l o s i n ţa l o cu i n ţe i fa m i l i e i fă ră
co n s i m ţă m â n tu l s cri s a l ce l u i l a l t s o ţ.

De altfel, textul legii extinde obligaţia obţinerii consimţământului scris al soţului neparticipant la încheierea actului ori de câte ori
doreşte să dispună de "drepturile asupra locuinţei familiei". Ce drepturi ar putea fi cuprinse aici? În lipsa unei precizări legale,
considerăm că este vorba de toate drepturile de natură patrimonială recunoscute de lege titularului dreptului de proprietate
(drepturile reale, principale şi accesorii, precum şi drepturile de creanţă), ori titularului unui contract de locaţiune.
Mai mult chiar, niciunul dintre soţi nu poate dispune de bunurile care mobilează sau decorează locuinţa familiei şi nici măcar nu le
poate deplasa din locuinţă fără consimţământul scris al celuilalt soţ, indiferent în proprietatea cui se află aceste bunuri [art. 322 alin.
(2) noul Cod civil]27.
27
S-a co n s i d e ra t că , p ri n a ce a s tă l i m i ta re , s e va p u te a e vi ta ri s cu l ca b u n u ri l e m o b i l e în ca u ză s ă fi e d e p l a s a te d i n l o cu i n ţă fă ră
co n s i m ţă m â n tu l e xp re s a l a m b i l o r s o ţi ş i în s tră i n a te u l te ri o r d e că tre u n s i n g u r s o ţ, e l u d â n d u -s e a s tfe l re g i m u l s p e ci a l d e p ro te cţi e (C .
N i co l e s cu , C o e zi u n e a p a tri m o n i a l ă a cu p l u l u i - fi n a l i ta te a re g i m u l u i m a tri m o n i a l p ri m a r (II), C u ri e ru l Ju d i ci a r n r. 7 /2 0 0 8 , p . 6 4 ).

Prin urmare, oricare dintre soţi are nevoie de consimţământul scris al celuilalt ori, în lipsă, de autorizarea instanţei de tutelă,
pentru a încheia orice act de dispoziţie cu privire la imobilul ce constituie locuinţa familiei ori la bunurile care îl mobilează sau îl
decorează. În caz contrar, soţul care nu şi-a dat consimţământul la încheierea actului va putea să ceară anularea acestuia în
termen de un an de la data la care a luat cunoştinţă de aceasta, dar nu mai târziu de un an de la data încetării regimului
matrimonial, în cazul în care locuinţa familiei a fost astfel notată în cartea funciară, ori terţul dobânditor a cunoscut, pe altă cale,
calitatea de locuinţă a familiei a imobilului respectiv. În lipsa notării sau a informării pe altă cale a terţului dobânditor, soţul
neparticipant la încheierea actului poate obţine doar daune-interese de la celălalt soţ28.
28
C .-M. C ră ci u n e s cu , D re p tu l d e d i s p o zi ţi e a l s o ţi l o r a s u p ra b u n u ri l o r ce l e a p a rţi n , în d i fe ri te re g i m u ri m a tri m o n i a l e , Ed . U n i ve rs u l Ju ri d i c,
Bu cu re ş ti , 2 0 1 0 , p . 1 6 8 .

Autorizarea instanţei de tutelă cu privire la încheierea unui act privind locuinţa familiei de către unul dintre soţi poate fi solicitată
doar dacă refuzul consimţământului celuilalt soţ nu se bazează pe un motiv legitim [art. 322 alin. (3) noul Cod civil]. Legea nu
precizează în ce condiţii s-ar putea aprecia că motivul pentru care unul dintre soţi refuză să consimtă la încheierea unui act privind
locuinţa familiei nu ar fi legitim; în tăcerea legii, considerăm că ar putea fi vorba despre situaţiile în care, prin încheierea actului
respectiv nu se prejudiciază în niciun fel interesele familiei, lipsa consimţământului având doar un scop şicanatoriu.
În cazul deplasării din imobilul locuinţă a familiei a unor bunuri care îl mobilează sau îl decorează, de către soţul proprietar, fără
consimţământul scris al celuilalt soţ, legea nu prevede foarte clar condiţiile în care va putea acţiona soţul al cărui consimţământ
lipseşte. Prin aplicarea strictă a aceloraşi dispoziţii legale, acesta din urmă va avea posibilitatea să solicite instanţei obligarea soţului
proprietar să aducă înapoi bunurile deplasate din locuinţă sau să îi plătească daune-interese în lipsa notării locuinţei familiei în cartea

http://idrept.ro/DocumentView.aspx?DocumentId=11009391&Info=RG9jSWQ9OTA0NiZJbmRleD1EJTNhJTJmJTVmY2FiaW5ldCUyZnJldmlzdGUlMmZpb… 3/8
8/1/2014 Doctrina Regimul primar în reglementarea noului Cod civil român
funciară. Considerăm, totuşi, că, şi în lipsa notării locuinţei familiei în cartea funciară, soţul care nu şi-a dat consimţământul ar putea
solicita readucerea bunurilor în locuinţa familiei, iar nu daune-interese, atâta vreme cât respectivele bunuri nu au fost înstrăinate şi,
prin urmare, nu s-ar produce consecinţe nefaste în patrimoniul unui terţ, care ar fi trebuit să fie protejat prin măsura de publicitate a
notării în cartea funciară ori prin informarea în alt mod.
În cazul locuinţei închiriate, legiuitorul manifestă o grijă deosebită pentru asigurarea drepturilor locative ale ambilor soţi, noul Cod
civil prevăzând în mod expres un drept locativ propriu pentru fiecare dintre aceştia, chiar dacă numai unul dintre ei este titularul
contractului sau chiar dacă respectivul contract de închiriere este încheiat înainte de căsătorie.29
29
O a s tfe l d e re g l e m e n ta re a m a i e xi s ta t în d re p tu l ro m â n e s c, fi i n d co n s a cra tă p ri n L e g e a n r. 5 /1 9 7 3 p ri vi n d a d m i n i s tra re a fo n d u l u i l o ca ti v
ş i re g l e m e n ta re a ra p o rtu ri l o r d i n tre p ro p ri e ta ri ş i ch i ri a ş i . L e g e a l o cu i n ţe i n r. 1 1 4 /1 9 9 6 n u a m a i p re l u a t a ce a s tă re g l e m e n ta re .

Aceste reglementări din noul Cod civil, prin care se protejează locuinţa familiei, îşi găsesc raţiunea în prevenirea unor manifestări
egoiste ale unuia dintre soţi, care, înstrăinând singur imobilul cu această destinaţie, ori bunurile care îl mobilează sau îl decorează, ar
putea lipsi familia de locuinţă ori ar afecta mediul în care aceasta este obişnuită să locuiască, degradând calitatea vieţii de familie.
Ele ar putea să pară exagerate, în raport cu dreptul comun, prin privarea de unele atribute ale dreptului de proprietate, însă
finalitatea de protecţie a familiei şi acceptarea implicită a lor prin însuşi faptul căsătoriei le atenuează impactul.
Aplicarea dispoziţiilor specifice regimului primar se împleteşte şi se completează cu aceea a normelor specifice regimului
matrimonial care guvernează raporturile patrimoniale ale soţilor.
Astfel, în cazul aplicării unui regim matrimonial de comunitate, imobilul care constituie locuinţa familiei poate fi bun propriu al unuia
dintre soţi sau bun comun. Pentru imobilul locuinţă a familiei care este bun comun, interdicţia de înstrăinare este dublată şi de regula
cogestiunii din materia comunităţii de bunuri, potrivit căreia actele de dispoziţie asupra bunurilor comune imobile trebuie făcute cu
consimţământul expres al ambilor soţi.30
3 0 M. Avra m , C . N i co l e s cu , o p . ci t., p . 1 2 2 .

În cazul în care imobilul cu destinaţia de locuinţă a familiei este în proprietatea exclusivă a unuia dintre soţi, consimţământul scris
al soţului neproprietar este necesar pentru încheierea unor acte de dispoziţie cu privire la respectivul imobil în baza dispoziţiilor art.
322 alin. (1) noul Cod civil, însă este doar un consimţământ care semnifică lipsa opunerii acestuia la încheierea unui act juridic care
ar impieta asupra condiţiilor în care se desfăşoară viaţa de familie, întrucât în niciun caz soţul neproprietar nu ar putea deveni parte
în contract. În cazul înstrăinării imobilului care constituie locuinţa familiei de către soţul proprietar exclusiv, el va fi singurul beneficiar
al preţului obţinut, care îi va intra în patrimoniu ca bun propriu [chiar şi în cadrul regimului matrimonial al comunităţii legale, bunurile
sau sumele de bani care înlocuiesc un bun propriu sunt bun propriu, în baza dispoziţiilor art. 340 lit. g) noul Cod civil], fiind în
prezenţa subrogaţiei reale.
Astfel cum s-a arătat în doctrină31, regula consimţământului expres al ambilor soţi, instituită pentru toate actele de dispoziţie cu
privire la locuinţa familiei, nu determină însă şi o insesizabilitate, locuinţa familiei putând fi urmărită chiar şi pentru datorii contractate
de unul dintre soţi, fără consimţământul celuilalt.
3 1 Id e m , p . 1 2 4 . În a ce l a ş i s e n s , în d o ctri n a fra n ce ză G. C o rn u , L e s re g i m e s m a tri m o n i a u x, 9 e e d i ti o n m i s e a j o u r, PU F, Pa ri s , 1 9 9 7 , p . 9 0 .

Lipsa consimţământului expres al ambilor soţi este totuşi admisă la încheierea unor acte juridice care privesc locuinţa familiei,
cum ar fi dispunerea prin testament de imobilul respectiv ori solicitarea partajului în ipoteza în care locuinţa familiei este deţinută în
indiviziune cu altă persoană.
De asemenea, atunci când locuinţa familiei este deţinută în baza unui contract de închiriere care este accesoriu contractului de
muncă, s-a acceptat că, în vederea asigurării libertăţii exercitării profesiei, soţul titular al contractului îşi poate da demisia fără a cere
acordul scris al celuilalt soţ, chiar dacă, prin aceasta, familia este privată de acea locuinţă.32
3 2 C . N i co l e s cu , C o e zi u n e a p a tri m o n i a l ă a cu p l u l u i - fi n a l i ta te a re g i m u l u i m a tri m o n i a l p ri m a r (II), C u ri e ru l Ju d i ci a r n r. 7 /2 0 0 8 , p . 6 5 .

Evident, locuinţa familiei ar mai putea fi expusă actelor de înstrăinare forţată, cum ar fi exproprierea, care nu presupune
consimţământul soţilor.
Forma consimţământului soţului neparticipant la încheierea actului trebuie să fie, potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) noul Cod
civil, scrisă. Întrucât legea nu impune forma actului autentic, considerăm că exprimarea consimţământului poate fi realizată şi
printr-un act sub semnătură privată, fiind cerută ad probationem.
În doctrină s-a apreciat33 că, fiind vorba despre un imobil supus înscrierii în cartea funciară, devin incidente şi prevederile art.
1244 noul Cod civil, potrivit cărora, sub sancţiunea nulităţii absolute, convenţiile care strămută sau constituie drepturi reale care
urmează a fi înscrise în cartea funciară trebuie încheiate prin act autentic, astfel încât, dacă locuinţa este bun comun sau proprietate
pe cote-părţi, având în vedere că fiecare dintre soţi devine parte în actul de dispoziţie, consimţământul ambilor soţi fiind cerut şi în
calitate de coproprietari, acesta trebuie să îmbrace chiar forma autentică cerută ad validitatem de art. 1244 noul Cod civil.
33
M. Avra m , C . N i co l e s cu , o p . ci t., p . 1 2 6 .

Considerăm că, într-o astfel de ipoteză, soţul coproprietar care nu participă la încheierea actului de înstrăinare sau grevare îşi va
exprima consimţământul cu privire la exercitarea unui drept propriu, astfel încât acesta va avea valoarea unui mandat convenţional
între soţi, iar nu a unui consimţământ de neopunere la încheierea unui act de către celălalt soţ. Prin urmare, forma actului prin care
soţul neparticipant la încheierea unui act de dispoziţie cu privire la un bun comun supus înscrierii în cartea funciară va trebui să
îmbrace forma actului însuşi, respectiv, forma autentică.
În ceea ce priveşte conţinutul actului prin care este exprimat consimţământul, în doctrină34 s-a pus problema dacă este suficient
un acord de principiu al soţului neparticipant cu privire la încheierea actului, sau este nevoie ca exprimarea consimţământului să se
raporteze la condiţiile concrete în care actul respectiv va fi încheiat. Considerăm că acest conţinut va fi diferit, în funcţie de
împrejurările concrete care necesită exprimarea lui.
34
C . N i co l e s cu , C o e zi u n e a p a tri m o n i a l ă a cu p l u l u i - fi n a l i ta te a re g i m u l u i m a tri m o n i a l p ri m a r (II), C u ri e ru l Ju d i ci a r n r. 7 /2 0 0 8 , p . 6 5 ; M.
Avra m , C . N i co l e s cu , o p . ci t., p . 1 2 8 .

Astfel, atunci când bunul aparţine, în proprietate exclusivă, soţului care urmează să încheie actul de dispoziţie, soţul neproprietar
îşi va exprima doar un consimţământ de neopunere, iar prin actul ce va fi încheiat nu i se vor naşte drepturi sau obligaţii proprii, fapt
care ne conduce la concluzia că şi consimţământul său va fi unul de principiu, fără relevanţă pentru condiţiile concrete în care actul
va fi încheiat.
Dimpotrivă, atunci când bunul este comun, actul încheiat îi va fi opozabil şi soţului neparticipant, cu toate drepturile şi obligaţiile
care vor lua fiinţă prin el. În astfel de situaţii, soţul care nu va participa la încheierea actului va trebui să îşi exprime consimţământul
şi cu privire la condiţiile concrete în care respectivul act va fi încheiat35.
35
În d o ctri n a ş i j u ri s p ru d e n ţa fra n ce ză s -a co n s i d e ra t că l i m i ta re a co n s i m ţă m â n tu l u i s o ţu l u i l a a d m i te re a d e p ri n ci p i u a în ch e i e ri i a ctu l u i
n u e s te s u fi ci e n tă , co n s i m ţă m â n tu l tre b u i n d s ă fi e e xp ri m a t ş i cu p ri vi re l a e l e m e n te l e co n s ti tu ti ve a l e a ctu l u i . În a ce s t s e n s : Fr. Te rre , Ph .
Si m l e r, D ro i t ci vi l . L e s re g i m e s m a tri m o n i a u x, Ed . D a l l o z, 4 e e d i ti o n , Pa ri s , 2 0 0 5 , p . 5 7 .

Încheierea actului fără existenţa consimţământului scris al soţului neparticipant este sancţionată potrivit unei reglementări
speciale, instituite de art. 322 pct. 4-6 noul Cod civil.
Astfel, în cazul în care unul dintre soţi a dispus cu privire la un imobil notat în cartea funciară ca locuinţă a familiei, soţul care nu şi-
http://idrept.ro/DocumentView.aspx?DocumentId=11009391&Info=RG9jSWQ9OTA0NiZJbmRleD1EJTNhJTJmJTVmY2FiaW5ldCUyZnJldmlzdGUlMmZpb… 4/8
8/1/2014 Doctrina Regimul primar în reglementarea noului Cod civil român
a dat consimţământul poate ataca actul astfel încheiat la instanţa de tutelă, care îl poate anula. Termenul în care se poate solicita
anularea actului încheiat fără consimţământul soţului neparticipant este de un an de la data la care acesta din urmă a luat cunoştinţă
despre acesta, dar nu mai târziu de un an de la data încetării regimului matrimonial.
În cazul lipsei notării în cartea funciară a locuinţei familiei, soţul prejudiciat prin încheierea actului fără consimţământul său nu va
putea solicita decât daune-interese de la soţul care a încheiat actul, cu excepţia situaţiei în care terţul dobânditor a cunoscut pe altă
cale calitatea de locuinţă a familiei a imobilului.
Aşadar, nulitatea relativă a actului încheiat cu privire la locuinţa familiei de către unul dintre soţi fără consimţământul expres al
celuilalt cunoaşte un regim sancţionator derogatoriu de la dreptul comun.
III.2.2. Cheltuielile căsătoriei
O altă modalitate prin care noua reglementare contribuie la întărirea coeziunii familiei o constituie includerea, în cadrul regimului
primar aplicabil soţilor, a unor dispoziţii privind obligaţia acestora de a-şi acorda sprijin material reciproc şi de a contribui împreună la
cheltuielile căsătoriei.
Obligaţia de sprijin material reciproc, ce face parte dintre efectele patrimoniale ale oricărei căsătorii, este prezentă şi în
reglementarea actuală, respectiv art. 2 C. fam., care stabileşte cadrul general al relaţiilor de familie, prevăzând că membrii familiei
sunt datori să-şi acorde unul altuia sprijin moral şi material.
Apreciată ca fiind cea mai cuprinzătoare formă de asistenţă patrimonială dintre soţi36, obligaţia de sprijin material reciproc se
concretizează în orice forme de asistenţă materială pe care aceştia şi-o acordă unul altuia.
36
I. Al b u , D re p tu l fa m i l i e i , Ed . D i d a cti că ş i Pe d a g o g i că , Bu cu re ş ti , 1 9 7 5 , p . 1 1 5 .

Literatura juridică românească a interpretat conţinutul acestei obligaţii, specifică soţilor, în sensul că aceasta include obligaţia de a
suporta cheltuielile căsătoriei (prevăzută de art. 29 C. fam.) şi obligaţia de întreţinere între soţi (reglementată în art. 86 din acelaşi
act normativ)37.
37
E. Fl o ri a n , D re p tu l fa m i l i e i , e d . 3 , Ed . C .H . Be ck, Bu cu re ş ti , 2 0 1 0 , p . 9 7 ; D . L u p a ş cu , D re p tu l fa m i l i e i , e d . a V-a , a m e n d a tă ş i a ctu a l i za tă ,
Ed . U n i ve rs u l Ju ri d i c, Bu cu re ş ti , 2 0 1 0 , p . 1 0 5 .

Noul Cod civil cuprinde o serie de dispoziţii care privesc participarea la cheltuielile căsătoriei, grupate sub denumirea "Cheltuielile
căsătoriei"38. Şi de data aceasta, reglementarea începe prin a stabili obligaţia generală ce revine soţilor de a-şi acorda sprijin
material reciproc, care concretizează, în fapt, sentimentele ce stau la baza întemeierii oricărei familii.
38
Es te vo rb a d e s u b s e cţi u n e a 3 "C h e l tu i e l i l e că s ă to ri e i ", ca re fa ce p a rte d i n Se cţi u n e a 1 "D i s p o zi ţi i co m u n e " a C a p i to l u l u i IV "D re p tu ri l e ş i
o b l i g a ţi i l e p a tri m o n i a l e a l e s o ţi l o r" d i n Ti tl u l II "C ă s ă to ri a " d i n n o u l Cod c ivil.

Obligaţia de a contribui la cheltuielile căsătoriei este reglementată de 325 pct. (2) noul Cod civil, care arată că pentru fiecare
dintre soţi contribuţia se datorează în raport cu mijloacele proprii, soluţie preluată din reglementarea actuală39.
39
Art. 2 9 C. fa m . p re ve d e că "So ţi i s u n t o b l i g a ţi s ă co n tri b u i e , în ra p o rt cu m i j l o a ce l e fi e că ru i a , l a ch e l tu i e l i l e că s ă to ri e i ".

Noul Cod civil prevede însă şi posibilitatea modificării acestei proporţii prin convenţie matrimonială, inexistentă în codul actual al
familiei, care nu permite încheierea convenţiilor matrimoniale. Nici sub imperiul acestei reglementări sarcina suportării cheltuielilor
căsătoriei nu va putea aparţine în exclusivitate unuia dintre soţi, convenţia care ar cuprinde o astfel de prevedere fiind considerată
nescrisă (art. 325 pct. 3 noul Cod civil). Este o sancţiune care, în privinţa efectelor, poate fi asimilată cu nulitatea absolută, întrucât
nu ar putea fi validată în niciun mod.
Evident că, în fapt, atâta vreme cât soţii se înţeleg, aceştia pot să deroge de la modul de stabilire a contribuţiei fiecăruia dintre ei
la cheltuielile căsătoriei, astfel cum acestea au fost prevăzute în convenţia matrimonială sau, în lipsă, în lege. Problema stabilirii
contribuţiei fiecărui soţ la cheltuielile căsătoriei se pune abia atunci când aceştia nu se înţeleg40. În situaţii de criză conjugală însă,
instanţa nu va putea obliga pe soţul care refuză să îşi achite obligaţia decât la cota care îi revine potrivit convenţiei sau cadrului
general stabilit de art. 325 pct. 2 noul Cod civil.
40
C .-M. C ră ci u n e s cu , D re p tu l d e d i s p o zi ţi e a l s o ţi l o r a s u p ra b u n u ri l o r ce l e a p a rţi n , în d i fe ri te re g i m u ri m a tri m o n i a l e , Ed . U n i ve rs u l Ju ri d i c,
Bu cu re ş ti , 2 0 1 0 , p . 2 2 .

Cuprinsul noţiunii de "cheltuieli ale căsătoriei" a fost determinat de doctrina românească în sens larg ca incluzând, alături de
costurile propriu-zise ale menajului comun (referitoare la alimente, combustibil, întreţinere etc.), cheltuielile referitoare la creşterea
şi educarea copiilor, precum şi pe cele necesare întreţinerii soţului aflat în nevoie datorită incapacităţii de a munci41.
41
I.P. Fi l i p e s cu , A.I. Fi l i p e s cu , Tra ta t d e d re p tu l fa m i l i e i , e d . a VIII-a re vă zu tă ş i co m p l e ta tă , Ed . U n i ve rs u l Ju ri d i c, Bu cu re ş ti , 2 0 0 6 , p . 6 6 ; M.
Avra m , C . N i co l e s cu , o p . ci t., p . 1 4 2 ; E. Fl o ri a n , o p . ci t., p . 9 8 .

Noul Cod civil prevede în mod expres faptul că munca oricăruia dintre soţi în gospodărie şi pentru creşterea copiilor reprezintă o
contribuţie la cheltuielile căsătoriei (art. 326 noul Cod civil)42.
4 2 Es te o s o l u ţi e p re ze n tă ş i a cu m în d o ctri n a ş i j u ri s p ru d e n ţa ro m â n e a s că . În a ce s t s e n s : E. Fl o ri a n , o p . ci t., p . 1 0 6 .

Determinarea in concreto a cheltuielilor căsătoriei se va realiza de la caz la caz, în funcţie de evoluţia economică a societăţii şi de
starea materială a familiei, aceasta având un conţinut variabil43.
43
D . L u p a ş cu , o p . ci t., p . 1 0 5 ; C . N i co l e s cu , C o e zi u n e a p a tri m o n i a l ă a cu p l u l u i - fi n a l i ta te a re g i m u l u i m a tri m o n i a l p ri m a r (II), C u ri e ru l
Ju d i ci a r n r. 7 /2 0 0 8 , p . 7 0 .

Noua reglementare situează condiţia îndeplinirii obligaţiei de a contribui la cheltuielile căsătoriei pe o poziţie privilegiată, potrivit
importanţei acesteia în asigurarea bunei funcţionări a menajului comun. Astfel, libertatea pe care fiecare dintre soţi o are de a
exercita o profesie şi de a dispune de veniturile încasate, reglementată de dispoziţiile art. 327 noul Cod civil este însoţită de
precizarea necesităţii îndeplinirii acestei obligaţii.
De asemenea, luarea în consideraţie a contribuţiei la cheltuielile căsătoriei constituie unul dintre elementele în funcţie de care se
va aprecia dreptul la compensaţie al aceluia dintre soţi care a participat efectiv la activitatea profesională a celuilalt soţ.
Executarea obligaţiei de a contribui la cheltuielile căsătoriei are caracter succesiv şi permanent. Fiind un efect al căsătoriei, ea se
execută pe întreaga durată a acesteia, indiferent dacă soţii gospodăresc împreună sau sunt despărţiţi în fapt, inclusiv în timpul
procesului de divorţ44.
44
M. Avra m , C . N i co l e s cu , o p . ci t., p . 1 4 7 .

Suportarea cheltuielilor căsătoriei este o obligaţie pe care fiecare dintre soţi trebuie să şi-o îndeplinească potrivit mijloacelor de
care dispune, din bunurile comune sau proprii pe care le are. Aceasta poate fi îndeplinită, în funcţie de împrejurări, în bani şi/sau în
natură.
În general, această obligaţie se execută fără ca soţii să contabilizeze contribuţia fiecăruia, în funcţie de posibilităţile actuale ale
fiecăruia şi de exigenţele traiului în comun.
III.3. Independenţa reciprocă a soţilor
Dispoziţiile legale specifice regimului primar oferă soţilor un cadru normativ propice afirmării independenţei fiecăruia dintre aceştia,

http://idrept.ro/DocumentView.aspx?DocumentId=11009391&Info=RG9jSWQ9OTA0NiZJbmRleD1EJTNhJTJmJTVmY2FiaW5ldCUyZnJldmlzdGUlMmZpb… 5/8
8/1/2014 Doctrina Regimul primar în reglementarea noului Cod civil român
în măsura în care convieţuirea lor în cadrul familiei nu este afectată, creând un echilibru necesar unei vieţi sociale şi personale
normale45.
4 5 În d o ctri n ă s -a a fi rm a t că s co p u l re g l e m e n tă ri i a ce s to r n o rm e în ca d ru l re g i m u l u i p ri m a r e s te , m a i a l e s în s i tu a ţi a a p l i că ri i re g i m u ri l o r d e
ti p co m u n i ta r, ca "a u to n o m i a p e rs o a n e i că s ă to ri te s ă n u fi e s a cri fi ca tă to ta l p e a l ta ru l co m u n i tă ţi i " (C . N i co l e s cu , In d e p e n d e n ţa e co n o m i că
ş i s o ci a l ă a s o ţi l o r co n tu ra tă d e d i s p o zi ţi i l e re g i m u l u i m a tri m o n i a l p ri m a r (III), C u ri e ru l Ju d i ci a r n r. 9 /2 0 0 8 , p . 9 1 ).

Independenţa patrimonială a soţilor este reglementată pe mai multe planuri, respectiv: în exercitarea profesiei, cu privire la
posibilitatea încheierii actelor juridice cu caracter patrimonial, sau în raporturile cu societăţile bancare.
Independenţa soţilor în domeniul profesional este prevăzută de art. 327 noul Cod civil sub două aspecte: posibilitatea exercitării
unei profesii de către oricare dintre soţi, fără a fi necesar consimţământul celuilalt soţ, precum şi libertatea de a dispune de veniturile
încasate, cu respectarea obligaţiilor privind contribuţia la cheltuielile căsătoriei.
Aşadar, alegerea profesiei pe care fiecare dintre soţi doreşte să o exercite nu va necesita consimţământul celuilalt soţ, indiferent
de specificul acesteia. Este însă posibil ca exercitarea unei profesii să aducă unele prejudicii, de ordin patrimonial sau moral, familiei.
Spre exemplu, exercitarea de către unul dintre soţi a unei profesii care ar putea provoca îngrijorare pentru celălalt soţ în ceea ce
priveşte educaţia copiilor comuni, sau o profesie cu mari riscuri financiare, exercitată de unul dintre soţi, poate reprezenta o
ameninţare pentru echilibrul patrimonial al familiei.
Se pune întrebarea: ce soluţie ar putea avea celălalt soţ pentru a pune capăt unei astfel de situaţii? Considerăm, alături de alţi
autori, că o astfel de situaţie nu poate fi rezolvată decât prin înţelegerea soţilor, eventual apelându-se şi la mediere, în caz contrar
singura soluţie fiind divorţul.46
46
M. Avra m , C . N i co l e s cu , o p . ci t., p . 1 5 0 ; în a ce l a ş i s e n s , B. Va re i l l e , L e re g i m e p ri m a i re , în Mi ch e l Gri m a l d i (co o rd .), D ro i t p a tri m o n i a l d e
l a fa m i l l e , D a l l o z, Pa ri s , 1 9 9 8 , p . 4 7 .

Libertatea alegerii profesiei de către oricare dintre soţi atrage după sine şi posibilitatea schimbării profesiei în aceleaşi condiţii, deci
fără a fi necesar acordul celuilalt soţ.
De asemenea, dreptul de a renunţa la exercitarea unei profesii, prin demisie, aparţine fiecăruia dintre soţi independent de voinţa
celuilalt, chiar şi în condiţiile în care această renunţare ar prejudicia interesele familiei (de exemplu, atunci când familia locuieşte într-
un imobil cu titlu de locuinţă accesorie contractului de muncă).
Al doilea aspect al independenţei profesionale a soţilor se referă la libertatea fiecărui soţ de a dispune de veniturile încasate în
exercitarea unei profesii. Art. 327 noul Cod civil nu condiţionează acest drept decât de respectarea obligaţiilor ce-i revin titularului
său privind contribuţia la cheltuielile căsătoriei şi de respectarea dispoziţiilor speciale ale legii.
Nu trebuie uitat însă faptul că normele instituite de regimul primar constituie reguli de bază care se aplică oricărei căsătorii şi se
completează cu cele ale regimului matrimonial aplicabil în concret fiecărei familii; astfel, dacă regimul matrimonial este unul de
separaţie, veniturile din profesie vor fi bun propriu al soţului care le obţine, pe când dacă regimul aplicabil este unul de comunitate,
acestea vor putea deveni bunuri comune, în condiţiile legii. În acest din urmă caz, dreptul de dispoziţie al soţului titular se va
exercita diferit, potrivit unor reguli specifice.
Este însă posibil ca soţii să colaboreze în baza înţelegerii lor la desfăşurarea activităţii profesionale a unuia dintre ei, într-un mod
care depăşeşte obligaţia de sprijin material reciproc sau pe cea de contribuţie la cheltuielile căsătoriei. Pentru astfel de situaţii, art.
328 noul Cod civil prevede dreptul soţului care a prestat o astfel de activitate voluntară pentru care nu a pretins sau nu a primit
remuneraţie, la o compensaţie, în măsura îmbogăţirii celuilalt. Este vorba aici de o aplicaţie particulară a principiului îmbogăţirii fără
justă cauză în raporturile dintre soţi.47
47
C . N i co l e s cu , In d e p e n d e n ţa e co n o m i că ş i s o ci a l ă a s o ţi l o r co n tu ra tă d e d i s p o zi ţi i l e re g i m u l u i m a tri m o n i a l p ri m a r (III), C u ri e ru l Ju d i ci a r
n r. 9 /2 0 0 8 , p . 9 6 .

Considerăm că o astfel de compensaţie s-ar putea obţine prin înţelegere între soţi sau pe cale judecătorească, în timpul
căsătoriei sau la partajul bunurilor comune ale soţilor realizat în cazul divorţului.
O altă împrejurare în care dispoziţiile specifice regimului primar reglementat de noul Cod civil reglementează independenţa
patrimonială a soţilor se referă la dreptul soţilor de a încheia orice acte juridice între ei sau cu terţe persoane, dacă legea nu prevede
altfel (art. 317 pct. 1 noul Cod civil).
Acest drept, astfel prevăzut, conferă fiecărui soţ un grad mai mare sau mai redus de independenţă patrimonială, în funcţie de
regimul matrimonial aplicabil în concret fiecărei familii, întrucât legea reglementează dreptul de dispoziţie al soţilor în mod diferit în
funcţie de acesta.
Cea mai mare independenţă însă de care beneficiază oricare dintre soţi se manifestă în relaţiile cu societăţile bancare. Şi sub
imperiul noii reglementări, oricare dintre soţi va putea să facă singur, fără consimţământul celuilalt, depozite bancare, precum şi
orice operaţiuni în legătură cu acestea.
Fiind dispuse în cadrul regimului primar şi fără prevederea niciunei excepţii sau posibilităţi de negociere, această independenţă va fi
aplicabilă tuturor soţilor, indiferent de regimul matrimonial care guvernează efectele patrimoniale ale căsătoriei şi de natura juridică
a fondurilor depuse la societatea bancară. Este o libertate pe care soţii nu o vor putea atenua prin convenţie, fiind dispusă printr-o
prevedere imperativă a legii.
Prin urmare, în relaţiile cu instituţiile bancare, oricare dintre soţi va acţiona ca o persoană celibatară, putând deschide conturi şi
efectua orice operaţii legate de acestea fără a avea nevoie de consimţământul celuilalt soţ.
Mai mult, potrivit dispoziţiilor art. 317 pct. 3 noul Cod civil, în raport cu societatea bancară soţul titular al contului îşi va păstra
independenţa în privinţa dreptului de a dispune de fondurile depuse chiar şi după desfacerea sau încetarea căsătoriei, cu excepţia
cazului în care prin hotărâre judecătorească executorie se va dispune altfel.
În baza acestor dispoziţii legale, s-a considerat48 că societatea bancară nu va putea fi răspunzătoare pentru un eventual abuz de
putere al soţului deponent, decât dacă ar fi acţionat de conivenţă împreună cu soţul care este clientul său, situaţie în care intenţia
frauduloasă trebuie dovedită de persoana interesată.
48
C . N i co l e s cu , In d e p e n d e n ţa e co n o m i că ş i s o ci a l ă a s o ţi l o r co n tu ra tă d e d i s p o zi ţi i l e re g i m u l u i m a tri m o n i a l p ri m a r (III), C u ri e ru l Ju d i ci a r
n r. 9 /2 0 0 8 , p . 9 8 .

Întrucât în ceea ce priveşte raporturile dintre un soţ şi bancă sunt aplicabile regulile bancare speciale, care înlătură mecanismul
cogestiunii bunurilor comune, specific regimului matrimonial de comunitate, instituţia de credit nu poate întrerupe funcţionarea
normală a unui cont doar la solicitarea celuilalt soţ, pretins păgubit, ci este necesară o hotărâre judecătorească în acest sens49.
4 9 Pe n tru m a i m u l te d e ta l i i , a s e ve d e a M. Avra m , In d e p e n d e n ţa re ci p ro că a s o ţi l o r în m a te ri a d e p o zi te l o r b a n ca re , P.R ., Su p l i m e n t n r.
2 /2 0 0 6 i n h o n o re m C . Bîrs a n , L . Po p , p . 2 5 .

Această independenţă destul de generos reglementată de noul Cod civil român în cadrul regimului primar este oarecum atenuată
de stabilirea dreptului la informare al fiecărui soţ şi a obligaţiei corelative de a face posibilă exercitarea acestui drept.
Noutate absolută în dreptul românesc al familiei, obligaţia fiecăruia dintre soţi de a-l informa pe celălalt cu privire la bunurile,
veniturile şi datoriile sale rezultă din dispoziţia prevăzută în art. 318 noul C. civ., care apare sub denumirea marginală de "dreptul la
informare".
Respectarea acestui drept şi a obligaţiei corelative se va putea impune chiar pe cale judiciară, instanţa de tutelă având

http://idrept.ro/DocumentView.aspx?DocumentId=11009391&Info=RG9jSWQ9OTA0NiZJbmRleD1EJTNhJTJmJTVmY2FiaW5ldCUyZnJldmlzdGUlMmZpb… 6/8
8/1/2014 Doctrina Regimul primar în reglementarea noului Cod civil român
competenţa de a obliga pe soţul reclamantului sau pe orice terţ (dacă acesta nu este împiedicat de obligaţia păstrării secretului
profesional) să furnizeze informaţiile cerute şi să depună probele necesare în acest sens. Legea instituie şi o prezumţie relativă,
potrivit căreia susţinerile soţului reclamant sunt adevărate atunci când, potrivit legii, informaţiile cerute pot fi obţinute numai la
cererea soţului pârât iar acesta refuză să le solicite.
IV. Dispoziţii ale regimului primar aplicabile soţilor în perioadele de criză conjugală
Regimul primar reglementat de noul Cod civil român nu se limitează la reglementarea unor norme legale imperative care să
călăuzească funcţionarea căsătoriei în perioade normale, ci instituie şi unele mecanisme care se pot aplica în perioadele de criză
conjugală.
Orice familie se poate confrunta, mai devreme sau mai târziu, cu perioade nefaste, în care fie egoismul sau nechibzuinţa unuia
dintre soţi, fie unele împrejurări exterioare manifestărilor voinţei soţilor ar putea conduce la imposibilitatea desfăşurării normale a
vieţii de familie, inclusiv a raporturilor patrimoniale.
Pentru astfel de situaţii, legiuitorul român conferă instanţei de tutelă competenţa de a interveni pentru rezolvarea problemelor
ivite, punându-i la dispoziţie două mecanisme specifice, constând în extinderea sau limitarea judiciară a puterilor unuia dintre soţi.
Aceste mecanisme, alături de modificarea judiciară a regimului matrimonial (care însă nu face parte dintre dispoziţiile care alcătuiesc
regimul primar), vor putea salva căsniciile în care o desfăşurare normală a relaţiilor patrimoniale ale soţilor devine, cel puţin pentru o
perioadă, imposibilă.
Primul mecanism pus la îndemâna instanţei de tutelă pentru a interveni în situaţiile în care unul dintre soţi se află în imposibilitatea
de a-şi exprima voinţa îl constituie aşa-numitul "mandat judiciar", reglementat de art. 315 noul Cod civil. Într-o astfel de situaţie,
instanţa poate încuviinţa celuilalt soţ să îl reprezinte pe cel care este în imposibilitatea de a-şi manifesta voinţa în exercitarea
drepturilor pe care le are potrivit regimului matrimonial. Este vorba, aşadar, despre o extindere a puterilor soţului care solicită
această încuviinţare, în forma unui mandat căruia instanţa îi va stabili întotdeauna condiţiile, limitele şi perioada de valabilitate.
Mandatul judiciar nu se poate acorda fără o limitare în timp, pentru că astfel s-ar ajunge la o modificare a regimului matrimonial
aplicabil, care nu este permisă de lege în această formă. În momentul în care condiţiile care au impus instituirea mandatului judiciar
au dispărut, raţiunea exercitării sale nu mai există, el fiind esenţialmente temporar.
Totodată, prin fixarea limitelor şi condiţiilor în care mandatul judiciar poate fi exercitat, se asigură încheierea actelor urgente şi
necesare bunei funcţionări a regimului matrimonial, în vederea depăşirii perioadei de criză în care se află căsnicia respectivă, după
care, în momentul în care soţul care s-a aflat în imposibilitate de a-şi exprima voinţa a depăşit această situaţie, el să îşi poată relua
puterile temporar preluate de consortul său.
Este o soluţie care, deşi nu poate servi la remedierea conflictelor conjugale generate de refuzul nejustificat al unuia dintre soţi de
a-şi exprima consimţământul în vederea încheierii unor acte necesare şi utile familiei, are vocaţia de a acoperi o mare diversitate de
cazuri practice50.
50
Pe n tru m a i m u l te d e ta l i i , a s e ve d e a C . N i co l e s cu , Ad a p ta re a re g i m u l u i m a tri m o n i a l în s i tu a ţi a d e cri ză fa m i l i a l ă (IV), în C u ri e ru l Ju d i ci a r
n r. 1 0 /2 0 0 8 , p . 2 6 .

A doua situaţie de criză familială care poate necesita intervenţia instanţei de tutelă o constituie cea reglementată de art. 316
noul Cod civil, referitoare la cazul în care unul dintre soţi încheie acte juridice prin care pune în pericol grav interesele familiei. În
astfel de situaţii, instanţa de tutelă va putea să limiteze temporar puterile soţului care încheie acte prejudiciabile pentru interesul
familiei, condiţionându-i exercitarea dreptului de dispoziţie cu privire la anumite bunuri de obţinerea consimţământului expres al
celuilalt soţ.
Această măsură va putea fi luată de instanţa de tutelă doar pentru o perioadă limitată de timp, care va putea fi prelungită, fără
însă a depăşi doi ani.
Fiind vorba despre o măsură care afectează valabilitatea unor acte juridice, ea este supusă formelor de publicitate imobiliară sau
mobiliară specifice bunurilor la care se referă, pentru a putea ajunge la cunoştinţa terţilor potenţiali contractanţi. Aceasta întrucât
acelaşi articol al Noului Cod civil prevede sancţiunea anulării pentru actele încheiate cu nerespectarea hotărârii judecătoreşti, care
poate fi cerută de soţul prejudiciat în termen de un an de la data când a luat cunoştinţă de existenţa actului.
În cazul în care regimul matrimonial aplicabil este de comunitate, pentru bunurile comune aceste dispoziţii se vor aplica împreună
cu cele specifice regimului matrimonial, cuprinse în art. 346 şi art. 347 noul Cod civil.
Ambele măsuri se pot lua doar în situaţii excepţionale şi au caracter temporar, provizoriu şi precar, ele putând fi modificate sau
pot înceta în momentul în care împrejurările care au generat pronunţarea lor au încetat ori s-au schimbat.
V. Concluzii
În condiţiile în care sistemul românesc de drept va reveni la o reglementare care să confere soţilor posibilitatea alegerii regimului
matrimonial care să guverneze relaţiile lor patrimoniale, adoptarea unui set de norme legale de bază, imperative, care să asigure
egalitatea soţilor, precum şi un raport cât mai just între independenţa şi interdependenţa lor patrimonială nu poate fi decât
binevenită.
Funcţionarea cotidiană a oricărei căsnicii îşi va găsi în aplicarea normelor specifice regimului primar echilibrul şi siguranţa unui
cămin liniştit pentru soţi şi copiii acestora, un echilibru în contribuţia lor la cheltuielile căsătoriei, precum şi independenţa necesară
pentru desfăşurarea activităţii profesionale a fiecăruia.
Pentru perioadele mai dificile, de criză conjugală, acelaşi regim primar va oferi soluţii pentru o serie de probleme, putând salva
căsniciile de la apariţia unor conflicte ale căror urmări ar putea afecta însăşi finalitatea căsătoriei.
Considerăm că, în vederea unei aplicări corecte, eficiente şi unitare a dispoziţiilor regimului matrimonial, o continuare a cercetării
aprofundate a regimului primar, comparativ cu regimurile matrimoniale prevăzute de noul Cod civil român ar fi binevenită.
Bibliografie:
I. Albu, Dreptul familiei, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975;
M. Avram, C. Nicolescu, Regimuri matrimoniale, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2010;
M. Avram. Independenţa reciprocă a soţilor în materia depozitelor bancare, Pandectele Române, Supliment nr. 2/2006 in
honorem C. Bîrsan, L. Pop;
A. Benabent, Droit civil. La famille, Ed. Litec, Paris, 2000;
A. Colomer, Droit civil. Regimes matrimoniaux, 10 e ed., Ed. Litec, Paris, 2000;
G. Cornu, Les regimes matrimoniaux, Ed. PUF, Paris, 1997;
J. Carbonnier, Droit civil. La famille, tome 2, 19 e ed., Ed. PUF, Paris, 1998;
C.-M. Crăciunescu, Regimuri matrimoniale, Ed. All Beck, Bucureşti, 2000;
C.-M. Crăciunescu, Dreptul de dispoziţie al soţilor asupra bunurilor ce le aparţin, în diferite regimuri matrimoniale, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2010;
I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, ed. a VIII-a revăzută şi completată, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2006;
E. Florian, Dreptul familiei, ed. a 3-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2010;
D. Lupaşcu, Dreptul familiei, ed. a V-a, amendată şi actualizată, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010;
http://idrept.ro/DocumentView.aspx?DocumentId=11009391&Info=RG9jSWQ9OTA0NiZJbmRleD1EJTNhJTJmJTVmY2FiaW5ldCUyZnJldmlzdGUlMmZpb… 7/8
8/1/2014 Doctrina Regimul primar în reglementarea noului Cod civil român
Ph. Malaurie, L. Aynes, Cours de droit civil. Les regimes matrimoniaux, 4 e ed., Cujas, Paris, 1999;
C. Nicolescu, Consideraţii generale privind regimul matrimonial primar", Curierul Judiciar nr. 6/2008;
C. Nicolescu, Coeziunea patrimonială a cuplului - finalitate a regimului matrimonial primar (II), Curierul Judiciar nr. 7/2008;
C. Nicolescu, Independenţa economică şi socială a soţilor conturată de dispoziţiile regimului matrimonial primar (III);
C. Nicolescu, Adaptarea regimului matrimonial în situaţia de criză familială (IV), în Curierul Judiciar nr. 10/2008.
J. Pineau, D. Burman, Effets du mariage et regimes matrimoniaux, Ed. Themis, Montreal, 1984;
Fr. Terre, Ph. Simler, Droit civil. Les regimes matrimoniaux, 4 e ed., Ed. Dalloz, Paris, 2005;
P. Voirin, G. Goubeaux, Droit civil. Droit prive notarial. Regimes matrimoniaux. Successions-liberalites, Tome 2, 24 e edition, Ed.
L.G.D.J., Paris, 2006;
B. Vareille, Le regime primaire, în M. Grimaldi (coord.), Droit patrimonial de la famille, Dalloz, Paris, 1998;
P. Vasilescu, Regimuri matrimoniale. Partea generală, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2003.

Publicat în "REVISTA PANDECTELE ROMÂNE" cu numărul 5 din data de 31 mai 2011

http://idrept.ro/DocumentView.aspx?DocumentId=11009391&Info=RG9jSWQ9OTA0NiZJbmRleD1EJTNhJTJmJTVmY2FiaW5ldCUyZnJldmlzdGUlMmZpb… 8/8