POEZII

Prof. Dimitriu Mihaela

(extrase din volumul Măruntaie de lup fără trabuc)

PARTAJ

Avem în custodie

Calvaruri,
Păcate,
rădăcini,
Ferestre,
trupuri,

Pleoape...
Şi totuşi
Atârnăm de venele planetei
Ca nişte oglinzi sparte...
Şi-ncepem să curgem...

Să devenim poeţi...

SÂNGE DE IBOVNIC

M-ai luat de mână

Aşa, copilăreşte...

Mi-ai aruncat un petic de sărut...

Aşa, copilăreşte...
Apoi ai făcut yoga cu păhărelele de ruj
Ale durerii mele...
Apoi ai început să râzi
Şi să mă calci peste călcâiul

cu bube de noroi...
şi să-mi rupi, aşa copilăreşte,
aripioara de chihlimbar,
făcându-mi franjuri

suspinul şi alintul...
Apoi s-a depus praf şi cheag
peste întâile garnituri ale fiorului...

TEATRU DE REVISTĂ

Zilnic mormane de spectacole de stradă...

Teatru de păpuşi...

Priviri ambulante...

Zilnic mormane de parfumuri

de fericire ori nostalgie...

Zilnic

Pierdem câte o spiţă...

Câştigăm câte o formă.

Devenim Forma Formelor..

Zilnic împuşcăm ,

Câte o aparenţă ori câte o esenţă,

Câte un pântec de ludic şi de senzual...

Și creăm panseuri...

Și osemintele răsăritului

Vor îneaca algele enigmelor mele.

TEMPUS

Şi mă dor jartierele minţii.

Mă preling

Pe trotoarele bastarde ale viselor.

Înfig sticlă arsă în aorte

Şi-mi continui mersul prin

Pluşurile realităţii.

ȘAH! Jaloanele temporale s-au lichefiat.

ȘAH! Umbrele sângelui zgârie roţile eului.

ȘAH! Ceaţa mestecă alter ego-uri dilatate.

PREAMBUL LIRIC ÎN DOUĂ TREPTE

Poezia mea ,

O transcendenţă

Absurd de absurdă,

Coagulând imagini,spirite,constraste...

Poezia mea,

Mesteacăn de mirodenii

Absurd de absurde,

Paradoxal de paradoxale...

Poezia mea,
Un vrăjitor

În abruptul unei ecuaţii absurd de absurde...

II

Cum scriu eu o Poezie?

Ca o rețetă de pizza cu iz Macabeic.

Se face mai întâi blatul,

Din Ochi și Simțuri.

Se bat spumă ideile,

Se separă gălbenușul natural – pielea,

De albușul cu roți mari de iarnă-Doleanța.

Se lasă la dospit pe Masa Tăcerii sparte –

De știrile de pe diverse canale artificiale.

Se rupe o bucățică de cocă roșie cu lama privirii.

Se întinde pe spatele de cupru ca un coșmar antic

Nepătruns de miere.

Se pune în tava cu speranțe metalice,

Se ornează cu zațul Bibliei mărunte

Cu quintalele de carbohidați de gheață,

Cu îmbrățișarea cabalină a Cântărilor.

Se lasă la dospit o viață.

Se servește cu oceanicele empirisme plastice,

Cu textele din bolurile cu tuș din cămara-n caro.

PSEUDOBALADE DE TOAMNĂ

BALADA EXILAŢILOR

Nu mai aveau psihoze, cogniţii…

Nu mai aveau spiţe, găoace de ou.

Nu mai aveau maxilare oglinzile.

Nici soare de mentă, compuşii Creaţiei.

Umblă şi vorba

că solzoasele nişe s-au închis.

II

BALADA FERICIȚILOR

Ulceraţiile nisipoase

s.au depus pe trunchi.

Trunchiul încărunţea.

Se prelungeau silabele leproase

Cu tije metalice.

Se perforau nasturii

pielii silabelor .

III

BALADA FLIRTULUI

Flirtul între sexe nebunie…picturi decăzut de ambulante…

Flirtul între HIM SI HER, RĂDĂCINI ÎNMIRESMATE…

FLIRTUL NATURALIST…. O BALADĂ….PE O SCARĂ DE VALAH…

FLIRTUL SFÂSIE, SUFOCĂ, ELIBEREAZĂ, CONSTRÂNGE, ROADE CULMI ȘI ABISURI….

FLIRTUL DIN VIAȚĂ CREAZĂ

FLIRTUL POSTMORDEM …

O UMBRĂ COCOȚATĂ PE ȘIRETUL UNIVERSULUI…

UN CLĂBUC CURIOS CAȚĂRAT DE-UN CINEFIL….

IV

BALADA SCORPIONILOR

Viața , un bussiness.

Moartea o decepție șifonată…

Domnul o oglindă….

Bunurile….măsti ale posesiei,

Păcatele măsti ale conștiinței..

Aforismele….metafore circumscrise…

Cu paste verzi de vise linse….

Privitorul,

Un amator al rațiunii.

Durerea, trădarea… nisipuri miscatoare…

Un marș pornit din soare

Intrinsecul scârbit …

o fotografie indecentă….

Cu un marker deocheată…..

Și Ego-ul mărșăluiește.

Și Ego-ul sare peste râs.

Râsul plânge.

Rațiunea plânge.

Palmele cu ochi râd.

Poetul , o picătură de apă învolburată..

Copilul animei.....râde....

Copilul temporisului e sarcastic...

Plumbul aripei animei....o planetă înghețată,

În adâncurile conștientului

Copilul e mereu un expert

Nesatisfacut

De râs...

De plâns...

De sarcasm

De nimic....

Căci nimicul e un călau fanatic

Nimicul e un minus supradozat vitalității

Nimicul Judecății

E Tensiune , intensitate

Agonia unui spirit necartografiat…..

NU!

Nu-mi suprim sufletul

Gărilor fără trenuri.

Nu-mi persiflez Acrobaţii.

Nu declin răul incestuos,

Ci doar ung cu râca , ţesuturile lui.

Nu s-a îngălbenit roata.

Organele de oţel ale rocii mişcă.

Nu agresez tumultul Vostru.

Ci doar port ca Sisif cu mine

mucoasele carcerii.

Doar conjug la opaiţ

Gâtul scurt al Timpului diform.

PIESĂ DE TEATRU (INOVAȚIE)

-E CINEVA AICI?
- D A!

-CINE?

-LUMEA , CARNEA, E U.

-CARE LUME? CARE CARNE? CARE EU?

- EU SUNT SPECTACOLUL .

EU SUNT L UMINA.

EU SUNT UN MELC ATIPIC.

-NU ÎNȚELEG.
 -NU TREBUIE.

-DE CE?

- PENTRU CĂ EU ÎNȚELEG ȘI TE CUNOSC DINCOLO DE TINE ÎNSUȚI,

DINCOLO DE ORGANUL TĂU NUMIT SINE.

-AȘA….

-DA, AM CRESCUT ÎN BOLGII AMÂNDOI .

EU ÎNTR-UN CERC, SCHIȚAT CU UN COMPAS ,

TU , ÎN UZINA UNUI ALFA SCRIS CU MÂNA DREAPTĂ DE MINE, CU STÂNGA DE TINE .

-NU ÎNȚELEG. ESTE O LECȚIE DE GEOMETRIE PSIHICĂ ?

MEREU M-AM ÎNCURCAT LA FIGURI ȘI FORMULE .

-SĂ TE AJUT? FIGURA ESTI TU.

FORMULA : CATETA LA PATRAT PLUS CATETA LA PATRAT = IPOTENUZA LA PATRAT .

CATETA 1 SI CATETA 2- AMANTII LUNATICI-IDEILE,

IPOTENUZA – ANATOMIA COPACULUI -TU

- NU INTELEG. CUGETA. ARUNCA VISUL.

VEZI CU OCHII MINTII. CONCOMITENT CU CEI AI SUFLETULUI,

SINESTEZIE PURA….

E=MC2

- AM INTELES!
- - EXPLICA!
E- ENERGIA DEUSULUI, M-MASA CASEI SALE-SISTEMUL,

C – VITEZA LUMINII ZEULUI INCHIS

IN VIDUL IMPENETRABIL…
- TE DEZLEG ACUM DE LA PACATUL INDRAZNELII..
- CE PACAT?
- TI S-A STERS ACUM… AI UN SUFLET NOU, O FORMA NOUA….
- FORMA VECHE S -A STINS CU AROMA UNUI DELETE MOV …
- HEI! CINE SUNT? E CINEVA AICI?
OPTIMISM

Fumăm din pipe arse Trecutul

Decupăm prin vânt de oțel tangoul

E un condens acerb între țărână și Eu.

E un clocot sterp între Artă și Dumnezeu.

Ne ținem de mână continund să tragem din pipe

Scrumăm pe sânii timpului ca niște nimfe.

E vânt de platină între țărână și Eu.

E un dans concentric între pași și Zmeu

Suflăm greu prin parprizele speciei.

Ni se adaugă faruri noi feței.

E viu mirosul pietrei.

E spart curcubeul Terrei.

Pseudoelegie

Înoată invers

Cum se scaldă timpul.

Înoată prin alb

Cum se topește tulumba cărnii mele...

Înoată pe un arici – idee

Cum nevertebratul ghem de stihuri

Îmi încrucișează vocea.

Înoată prin animalele-rânduri

Prin grote de sacru

și lecturi de profan.

Leneș nu fi...

Ci doar toxica topică timbrată.

Înoată într-o cetate

de androgini metaforici.

Înoată cu Labradorii

Pe relecturile titanului.

Continuă dansul

Până la Liberarea

Verdelui motan din tine...

Nu spera la tentacule sparte

De contemporan.

Nu-ți fie teamă de operele moșilor.

Iubește-ți metempsihoza

Văgăunii textuale.

Nu urî răutatea substanței Timp.

Supune-te stănescian de neleneș pe necuvinte..

Comprehensiv de poetic și de perfect.

CRONOTOP ALBASTRU

Pasul clădirii e-n flăcări.

Trupu-mi nostalgic

Se contopește cu nota biseriicii-Timp.

Palpit.Alerg.Tac. Îngenunchez.

Doresc să mă nasc în clepsidra Anotimpului.

Activez alcoolicul busolei mele.