1.

CONCEPTUL DE “UTILIZARE EFICIENTĂ A

ENERGIEI”
1.1. CONSIDERAŢII GENERALE
Conceptul de “utilizare eficientă a energiei” trebuie privit din două puncte de
vedere corelate între ele:
 din punct de vedere energetic, conform căruia el cuantifică mărimea cotei
utile (ENU) din energia consumată – intrată – (ENC), într-un contur de
referinţă considerat;
 din punctul de vedere al eficienţei economice a energiei utilizate, care
exprimă valoarea economică – de piaţă – a energiei utile (VEEU) raportată
la costul energiei intrate (VEEC) într-un contur considerat.
Primul punct de vedere defineşte noţiunea de eficienţă energetică a utilizării
energiei în conturul considerat:
ENU
EFEN   100  % (1.1)
ENC
unde ENU reprezintă valoarea energiei utile ieşită din contur în j/ sau kWh/, în
care  este durata de referinţă avută în vedere, în ore; ENC – valoarea energiei
consumate (intrate) în contur, în perioada , în j/ sau kwh/.
În cazul proceselor sau instalaţiilor producătoare de energie, ENU reprezintă
energia produsă, iar în cazul celor consumatoare de energie ea reprezintă energia
conţinută de produsul util al proceselor sau instalaţiilor respective.
Curent, EFEN este asimilată noţiunii de randament energetic (RNEN) al procesului
sau al transformărilor energetice care au loc în conturul considerat. Deoarece
conform principiului doi al termodinamicii orice activitate – proces energetic – are
loc cu pierderi de energie, atunci valoric randamentul energetic este întotdeauna
subunitar (RNEN < 1). Dacă se are în vedere însă, cazul cel mai general posibil al
diverselor transformări energetice, deci inclusiv ciclurile termodinamice inverse
(caracteristice pompelor de căldură, instalaţiilor frigorifice, de climatizare etc.,
atunci pentru acestea mărimea randamentului energetic ar fi supraunitară,
contrazicând noţiunea de randament.
Spre deosebire de randamentul energetic, noţiunea de eficienţă energetică –
EFEN are un caracter mai general, ea putând avea orice valoare faţă de unitate
(EFEN > < 1), în funcţie de tipul proceselor şi transformărilor ciclice care au loc în
conturul considerat. Desigur că în cazul ciclurilor termodinamice directe, cele două
noţiuni au aceeaşi valoare subunitară: (EFEN = RNEN) < 1.
În sensul celor expuse mai sus, eficienţa economică a energiei utilizate într-un
contur se poate exprima în două feluri, în funcţie de ceea ce se doreşte a fie
evidenţiat:
2 Utilizarea eficientă a energiei

a) Eficienţa economică a energiei consumate în cadrul unui contur

determinată de:
VEEU
EFECE  (1.2)
VEEC
unde VEEU reprezintă valoarea economică a energiei utile rezultată din conturul
considerat (definită ca mai sus), în unităţi monetare/; VEEC – valoarea economică
a energiei consumate (intrate) în contur, în unităţi monetare/.
EFECE exprimă de fapt care este valoarea de piaţă a energiei utile rezultată din
contur, raportată la valoarea de piaţă a energiei consumate.
Exemplu: se consideră conturul unei instalaţii de cazan (de abur, apă fierbinte sau
apă caldă) care, pentru producerea agentului termic consumă o cantitate de
combustibil şi de energie electrică (sub formă de consumuri auxiliare). Deci:
 conturul considerat: instalaţia de cazan;
 energie utilă (ENU), ieşită din contur: sub formă de căldură (QUCE) în
cursul unui an (în kWht/an), deci ENU = QUCZ;
 energie consumată (ENC), intrată în contur în cursul unui an sub formă de
combustibil (BCZ) (în kWht/an) şi sub formă de energie electrică pentru
serviciile proprii ale cazanului (EELCZ) (în kWh e/an), deci:
ENC = BCZ + EELCZ
 valoarea de piaţă a energiei utile este dată de valoarea de cumpărare –
vânzare a sa la limita conturului considerat:
VEEU = QUCZ  PVQ [unităţi monetare/an] (1.3)
în care PVQ – preţul de vânzare a căldurii, în unităţi monetare/kWh t;
 valoarea de piaţă a energiei consumate, este determinată de costul
combustibilului şi al energiei electrice consumată în conturul cazanului.
VEEC = (BCZ  PB) + (EELCZ  PCEL) [unităţi monetare/an] (1.4)
unde: PB este preţul unitar al combustibilului consumat, în unităţi monetare/kWh t
(PCI) – raportat la puterea calorifică inferioară (PCI); PCEL – preţul unitar al
energiei electrice cumpărată pentru a fi consumată la nivelul conturului cazanului,
în unităţi monetare/kWhe.
Se poate spune că eficienţa economică a energiei consumate (EFECE) astfel
definită, arată câte unităţi monetare sub formă de energie utilă se realizează într-un
contur, pentru fiecare unitate monetară utilizată sub formă de energie consumată în
conturul respectiv.
b) Eficienţa economică a măsurilor de creştere a eficienţei energetice,
aplicate într-un contur (EFMRCE), este dată de:
Conceptul de “utilizare eficientă a energiei” 3

EFMRCE 
VECEE
IMRCE
an 
1
(1.5)

în care: VECEE reprezintă valoarea economică a economiei de energie realizată

prin aplicarea măsurilor de creştere a eficienţei energetice, pentru conturul
considerat, în unităţi monetare/an; IMRCE este valoarea investiţiilor necesitate de
aplicarea măsurilor de creştere a eficienţei energetice, în unităţi monetare.
Unde:
VECEE  EECMR  PCEEC  unitati monetare / an (1.6)
în care PCEEC este costul unitar al formei de energie economistă, în unităţi
monetare/kWh; EECMR reprezintă cantitatea anuală de energie economisită, pe
baza măsurilor propuse de reducere a energiei consumate în conturul respectiv.
Acest indicator arată de fapt câte unităţi monetare se economisesc anual prin
reducerea consumului de energie în conturul considerat, pentru fiecare unitate
monetară investită (consumată) pentru realizarea practică a reducerii preconizate.
Se constată că inversul eficienţei economice a măsurilor de reducere a
consumurilor energetice, reprezintă de fapt termenul de recuperare a investiţiei
necesitată de aceste măsuri (TRIMRCE):
1
 TRIMRCE [ ani] (1.7)
EFMRCE
Cele expuse mai sus subliniază următoarele elemente de bază, ce trebuie avute în
vedere la analizele privitoare la utilizarea eficientă a energiei:
 necesitatea cunoaşterii situaţiei de referinţă din punct de vedere
energetic şi economic pentru conturul energetic considerat;
 stabilirea soluţiilor tehnice concrete de reducere a energiei consumate
şi evaluarea lor economică atât sub aspectul valorii energiei economisite,
cât şi al investiţiilor necesitate de aplicarea măsurilor respective;
 decizia finală, privind măsurile de reducere a energiei consumate şi
soluţiile tehnice de aplicat, se poate lua numai în baza analizei eficienţei
economice a acestora.

1.2. STRUCTURA UNUI SISTEM ENERGETIC DE CONSUM

Orice analiză de utilizare eficientă a energiei pleacă de la stabilirea conturului de
referinţă al obiectivului analizat. Aceasta presupune, în primul rând, cunoaşterea
obiectivului, a subansamblelor componente şi a legăturilor existente între acestea,
sub aspect tehnologic şi energetic.
Indiferent de natura consumatorilor şi a formelor de energie consumate, un sistem
energetic (SE) se compune întotdeauna din 3 subansamble de bază, vezi figura 1.1.
4 Utilizarea eficientă a energiei

Fig. 1.1 Structura generală a unui contur al unui sistem energetic (CSE)

Noţiunea de sistem energetic este foarte importantă deoarece orice măsură de

eficientizare a utilizării energiei aplicată în cadrul unuia din subsistemele
componente are repercursiuni tehnice – energetice şi economice asupra
ansamblului. Trebuie ţinut seama că nu orice măsură de creştere a eficienţei
energetice, aplicată la nivelul unui subsistem, este întotdeauna eficientă energetic şi
economic şi la nivelul ansamblului sistemului din care acesta face parte. Ca urmare,
decizia aplicării soluţiilor de creştere a eficienţei energetice aferente unui subsistem
se ia numai după verificarea rentabilităţii acestora la nivelul ansamblului sistemului
din care acesta face parte.
Tabelul 1.1. prezintă categoriile generale de consumatori, destinaţia diverselor
consumuri, formele de energie consumate şi principalele caracteristici de durată ale
consumurilor respective. Se constată că se poate vorbi de cinci categorii de
consumatori, inclusiv transporturile. Fiecare din aceştia face parte dintr-un sistem
energetic caracteristic. Analizând scopul, caracteristicile de durată şi formele de
energie primară, intermediare şi finale de consum, în figura 1.2 se prezintă forma
cea mai generală a sistemului energetic, care prin particularizări descrie oricare din
sistemele energetice specifice oricărui tip de consumator prezentat în tabelul 1.1
(exclusiv transporturile).
Analiza figurii 1.2 pune în evidenţă principalele subansamble energetice, care
compun un sistem energetic (SE) specific consumatorilor urbani, terţiari, agricoli
sau industriali. Se constată că între acestea şi macrosistemul energetic (MSE), pe de
altă parte, există legături biunivoce, atât din punct de vedere strict energetic, cât şi
economic.
Legăturile energetice între diversele subansamble ale SE şi MSE sunt
determinate de schimburile diverselor forme de energie între acestea, cum ar fi
energia electrică şi căldura – sub formă de abur şi/sau apă fierbinte ori apă caldă.
Acestea sunt întotdeauna însoţite şi de legături de natură economică, prin
valoarea economică a energiei cumpărate de SE de la MSE sau invers vândută de
către SE către MSE. Deci, legăturile energetice biunivoce între SE şi MSE
presupun întotdeauna existenţa unor contracte economice de vânzare – cumpărare
între acestea.
 Tabelul 1.1
Tipuri de consumatori şi forme de energie consumată
Forma finală de Forma Forma de energie Caracteristici de
Nr. Tipul
Scopul consumului energie intermediară de primară bază ale
crt. consumatorului
consumată(1 energie utilizată(2 consumată(3 consumului
0 1 2 3 4 5 6
 încălziri spaţiale Q Q,E Cb,cl; D,Cb; Esen S – C,zi
urban  ventilări spaţiale Q Q,E -idem- -idem-
1. (casnic)  climatizare F Q,E -idem- -idem-
 apă caldă de consum Q Q,E idem- Can – I,zi
terţiar  iluminat E E Esen -idem-
2. (social-  aparate electrocasnice E E Esen -idem-
administrativ)  pregătire hrană Cb, E Cb,cl; E Cb,cl; Esen -idem-
- E Esen -idem-
 apă potabilă
 încălziri spaţiale (de locuit, Q Q,E Cb,cl; Bio; D, Cb; S – C,zi/I,zi
spaţii gospodăreşti, spaţii Esen; Ereg.
pentru animale)
 ventilări spaţiale (spaţii păsări Q Q,E -idem- -idem-
– animale)
agricol  climatizare (spaţii păsări – F Q,E -idem- -idem-
(locuinţe, animale)
gospodării, Q Q,E -idem- -idem-
3.  apă caldă de consum
ferme, E E Esen; Ereg C,an – I,zi
 aparate electrocasnice
complexe Q, E, Cb Cb,cl; E Cb,cl; Esen; Ereg -idem-
zootehnice)  unelte şi instalaţii de
producţie locală
 pregătire hrană (oameni şi Cb, E Cb,cl; E Cb,cl; Esen; Ereg -idem-
animale)
- E Esen; Ereg -idem-
 apă potabilă
- E Esen; Ereg S – I,zi
 apă pentru irigaţii
 continuare tabelul 1.1
0 1 2 3 4 5 6
 asigurarea condiţiilor de
muncă:
- încălziri spaţiale; Q Q, E Cb,cl; RES; Esen S – C,zi
- ventilări spaţiale; Q Q, E -idem- -idem-
4. industrie - climatizări spaţiale; F Q, E -idem- -idem-
- apă caldă de consum Q Q, E -idem- C,an – I,zi
sanitar
 tehnologic (procese de LM; Q, F, E, Cb Q, E, Cb,cl -idem C,an/S – C,zi/I,zi
producţie)
5. transporturi  asigurarea lucrului mecanic LM Cb,cl; E Cb,cl; E,l; Ereg C,an – I,zi
Notă: 1) reprezintă forma de energie efectiv consumată în procesul final de consum; 2) forma de energie intrată în instalaţiile finale de
consum ale consumatorului; 3) forma de energie intrată în instalaţiile intermediare de transformare a formei de energie disponibilă în
forma de energie necesară instalaţiilor intermediare; Q – căldură; E – energie electrică; F – frig; Cb – combustibil; Cb,cl – combustibil
clasic; D,Cb – deşeuri combustibile; Bio – biogaz; Esen – energie electrică din SEN; Ereg – energie electrică din resurse regenerabile
de energie; RES – resurse energetice secundare sub formă de combustibil, căldură, lucru mecanic; de suprapresiune; LM – lucru
mecanic pentru antrenări; El – energie electrică produsă local; S – sezonier; Czi – continuu zilnic; Can – continuu anual; Izi –
intermitent în cursul zilei; C,an/s –continuu anual sau sezonier; C,zi/I,zi – continuu sau intermitent zilnic.
Conceptul de “utilizare eficientă a energiei” 7

Stadii ale conversiei energiei

transport, distribuţie, forme intermediare
Auto producerea Transformări calitative Transformări calitative Consum final de
energiei ale aceleiaşi forme de dintr-o formă de energie
energie energie în alta
Fig. 1.2 Structura unui sistem energetic
Legendă: MSE – macrosistemul energetic; SE – sistem energetic; SSAP – subsistemul autoproducerii
energiei; SSTD – subsistemul transportului şi distribuţiei energiei; SSEI – subsistemele formelor
intermediare de energie; SSCF – subsistemul consumului final de energie; SSA – subsistemul apei
potabile şi/sau industriale; SSAc – subsistemul aerului comprimat; SSF – subsistemul producerii
frigului; SSCd – subsistemul condensat returnat; SSRES – subsistemul resurselor energetice
secundare; PTE – posturi de transformare a energiei electrice; PTQ – posturi de transformare a
căldurii (puncte termice); 1) – procese (instalaţii) de consum în scopuri tehnologice (industriale) –în
cazul consumatorilor industriali- sau pentru producerea locală a bunurilor de consum –în cazul
consumatorilor agricoli; 2) procese (instalaţii) de consum pentru asigurarea condiţiilor de viaţă (în
cazul consumatorilor urbani, terţiari şi agricoli) sau ale condiţiilor de muncă (în cazul consumatorilor
industriali).

În interiorul SE, schimburile între diversele subansamble sunt numai de natură

energetică, dacă din punct de vedere economic acestea (integral sau parţial) nu
reprezintă centre de profit. Chiar şi în condiţiile când subansamblele componente
(SSE) nu reprezintă centre de profit, schimburile energetice biunivoce trebuie
monitorizate, atât din punct de vedere calitativ (al formei şi calităţii energiei), cât şi
cantitativ. Acest lucru este util în momentul auditului energetic la nivelul SSE
respective.
8 Utilizarea eficientă a energiei

Este de remarcat că subanasamblul transportului şi distribuţiei căldurii (SSTD) este

compus din două categorii de SSE:
1. subansamblele transformărilor calitative (a parametrilor caracteristici)
ale aceloraşi forme de energie –electrică (PTE) sau căldură (PTQ). În
ultimul caz este vorba şi de transformările naturii şi parametrilor agenţilor
termici, din abur în apă fierbinte ori apă caldă, sau din apă fierbinte în apă
caldă cu parametrii diferiţi în funcţie de destinaţia – tipul – consumului
final;
2. subansamblele transformărilor unei forme de energie în alta care,
utilizând o formă de energie la intrare, asigură la ieşire forma de energie şi
parametrii corespunzători cerinţelor consumatorilor. Este cazul în general a
patru astfel de subsisteme:
 subsistemul apă (SSA) industrială şi/sau potabilă, materializat de fapt
prin staţii de pompare, care utilizează – cel mai adesea – la intrare,
pentru antrenare, energia electrică;
 subsistemul aer comprimat (SSAc), compus din ansamblul
instalaţiilor de producere (compresoarele), transportul şi distribuţia
(reţelele) aerului comprimat, acumulatoarele – rezervoarele tampon,
răcitoare şi preîncălzitoare intermediare ale aerului comprimat. Acest
SSE se caracterizează prin utilizarea pentru antrenarea compresoarelor
a energiei electrice, aburului sau a combustibilului în maşini termice
(turbine cu abur, cu gaze sau motoare cu ardere internă). Spre
deosebire de celelalte SSE, produsul finit al SSAc este aerul
comprimat, care conţine numai exergie (lucru mecanic);
 subsistemul frig (SSF) este reprezentat de instalaţiile frigorifice, care
produc frig în scopuri tehnologice, şi/sau de instalaţiile de climatizare
pentru asigurarea condiţiilor de viaţă – de confort pentru consumatorii
urbani, terţiari sau cei din industrie cu caracter administrativ – si/sau a
celor tehnologice impuse de buna desfăşurare a proceselor de
producţie, cum este cazul unor procese din industrie sau din domeniul
consumatorilor agricoli pentru realizarea unor produse de consum cu
caracter alimentar. În funcţie de tipul de bază al instalaţiei frigorifice,
pentru “antrenarea” sa poate fi folosită energia electrică sau energia
mecanică provenită de la o instalaţie ca turbina cu abur, turbina cu
gaze sau motorul cu ardere internă – cum este cazul instalaţiilor
frigorifice cu compresie mecanică de vapori (IFC), ori căldura – sub
formă de abur sau apă fierbinte – în cazul instalaţiilor frigorifice cu
absorbţie (IFA);
 subsistemul condensat (SSCd) compus din ansamblul instalaţiilor de
colectare, returnare şi recuperarea căldurii condensatului rezultat din
instalaţiile consumatoare de abur de tipul schimbătoarelor de căldură
de suprafaţă, abur – alt agent termic încălzit (cu sau fără schimbarea
stării de agregare a acestuia din urmă). Prin valoarea sa ca materie
Conceptul de “utilizare eficientă a energiei” 9

primă – apă de alimentare pentru cazanele de abur – şi din punct de

vedere energetic – prin conţinutul de căldură – condensatul reprezintă
un agent energetic foarte scump. De aceea, colectarea şi returnarea sa
la sursa de abur reprezintă o măsură energetică cu efecte benefice
pentru consumatori. În măsura în care, din diverse motive – justificate
economic – returnarea condensatului la sursa de abur nu se face,
atunci el este important prin căldura pe care o conţine, ce poate fi
recuperată (condensatul este considerat în acest caz drept resursă
energetică secundară – r.e.s.);
 subsistemul autoproducerii locale a energiei (SSAP), sub formă
numai de căldură, în centrale termice (CT) sau de căldură şi energie
electrică, în centrale de cogenerare (CCg), se bazează pe utilizarea
energiei primare sub formă de combustibili clasici, a energiilor
neconvenţionale – regenerabile, a deşeurilor combustibile sau a
resurselor energetice secundare combustibile (r.e.s. – combustibile)
rezultate din procesele tehnologice – industriale. Atât prin
combustibilul clasic utilizat, cât şi prin căldura şi/sau energia electrică
produse de SSAP, SE în ansamblu are o legătură biunivocă –
energetică şi economică – cu macrosistemul energetic (MSE):
cumpără energie de la MSE, când necesarul propriu de energie
depăşeşte autoproducţia SSAP şi vinde MSE, când propria producţie
de energie a SSAP depăşeşte necesarul din interiorul conturului.
Natura sursei de autoproducere a energiei (CT sau CCg), tipul
tehnologiilor utilizate în CCg (turbine cu abur, turbine cu gaze sau
motoare cu ardere internă), numărul şi dimensionarea principalelor
instalaţii energetice ale acestora, sunt decise de la caz la caz pe criterii
de eficienţă economică. Calculele trebuie să ţină seama de mărimea,
natura şi caracteristicile calitative şi de variaţie în timp ale
necesităţilor de energie din conturul SE în discuţie, corelat cu costurile
de cumpărare/revânzare ale energiei autoproduse şi cele de cumpărare
a energiei primare consumată de SSAP;
 subsistemul resurselor energetice secundare (SSRES) se compune
din ansamblul instalaţiilor de recuperare a r.e.s. rezultate din procesele
de consum şi de transformare caliatativă a lor în formele de energie,
agenţii energetici, parametrii acestora şi regimul lor de disponibilitate
în timp, corespunzător cerinţelor impuse de proprii consumatori ai SE
sau de cei ai MSE. Indiferent de direcţia de recuperare şi de
“beneficiarul” energiei recuperate (în interiorul SE, sau în afara sa, în
MSE), rezultatul final al recuperării RES este reducerea costurilor
energetice la nivelul conturului SE din care provin acestea.
În concluzie, analiza structurii unui SE şi a fluxurilor de energie din cadrul său
evidenţiază că acesta trebuie privit ca un tot unitar. Orice intervenţie – modificare –
de orice natură în cadrul unui SSE al SE are efecte energetice biunivoce între
diversele SSE componente şi în final are efecte de natură economică la nivelul
ansamblului SE.
10 Utilizarea eficientă a energiei

Legăturile energetice între SSE enumerate mai sus sunt realizate prin reţelele
electrice şi termice. Acestea asigură tranzitul energiei, în condiţiile cantitative,
calitative şi în timp impuse de consumatorii finali. Este vorba, în general, de
reţelele electrice de medie tensiune (REMT), pentru alimentarea PTE şi a celor de
joasă tensiune (REJT) pentru alimentarea tuturor celorlalte SSE din conturul SE. În
cazul căldurii este vorba de reţelele de abur, apă fierbinte şi/sau apă caldă, ori de
agenţii de răcire (produşi de SSF), care fac legătura între MSE ori SSAP şi PTQ ori
diversele SSE, sau direct cu aparatele consumatoare ale SSC.

1.3 FLUXUL TRANSFORMĂRILOR ENERGETICE DINTR-UN

CONTUR – EFICIENŢA ENERGETICĂ
1.3.1 Fluxul transformărilor energetice într-un SE
Ţinându-se seama de structura unui sistem energetic (SE), prezentată în figura 1.2,
diagrama corespunzătoare a fluxurilor transformărilor energetice care au loc, este
redată în figura 1.3.

Fig. 1.3 Diagrama Sankey, a fluxurilor energetice; în cadrul conturului unui SE

Legendă: SSAP, SSPT, SSE, SSCF – idem figura 1.2; RDEC, RDEI, RDEP – reţele de distribuţie a
energiei consumate, a celei intermediare şi respectiv a celei produse; W – fluxuri intermediare de
energie la intrarea/ieşirea din diversele subansamble; WP – fluxurile pierderilor de energie în
diversele SSE ale transformărilor energetice (WPcf, WPei, WPpt, WPp) şi respectiv în reţelele de
legătură dintre acestea (WPrd1, WPrd2, WPrd3).

Analiza transformărilor energetice, care au loc într-un contur (SE), este bine a fi
începută întotdeauna de la procesul consumator. În aceste condiţii, ţinându-se
seama de structura generală a unui SE, prezentată în figura 1.2, rezultă că pierderile
de energie care au loc în conturul respectiv se împart în două mari categorii:
a) pierderile de energie care apar în cazul transformărilor energetice din
diversele subansamble unde au loc procese termodinamice complexe,
cum este cazul pierderilor în: aparatele consumatoare ale energiei finale
WPcf, subsistemele energetice intermediare WPei şi WPpt şi în subsistemul
autopoducerii energiei, WPp;
Conceptul de “utilizare eficientă a energiei” 11

b) pierderile de energie care au loc în sistemele de transport şi

distribuţie a energiei, cu rol de interfeţe de legătură între diversele
subsisteme componente, cum sunt pierderile în reţelele de distribuţie a
energiei consumate (WPrd1), în cele de distribuţie a energiei intermediare
(WPrd2)şi cele de transport şi distribuţie a energiei produse (WP rd3).
Cele două categorii de pierderi de energie ale SE considerat sunt date deci de:
 pierderile în procesele transformărilor termodinamice ciclice:
WPcicl = WPcf + WPei + WPpt + WPp [j/ sau kWh/] (1.8)
 pierderile în procesele de transport şi distribuţie a fluxurilor de energie:
WPrd = WPrd1 + WPrd2 + WPrd3 [j/ sau kWh/] (1.9)
unde “” reprezintă durata de referinţă avută în vedere la analiză.

1.3.2 Eficienţa utilizării energiei în cadrul transformărilor energetice dintr-un

SE
În accepţiunea caracterului general al noţiunii de eficienţă energetică a utilizării
energiei într-un contur (EFEN), aşa cum a fost prezentată în §1.1, comparativ cu
noţiunea de randament energetic (RNEN), tabelul 1.2 prezintă expresiile eficienţei
energetice ale transformărilor energetice evidenţiate în figura 1.3. Se remarcă
utilizarea celor două forme de calcul ale EFEN:
 forma directă: EFEN = (energie utilă – ENU)/(energie consumată –
ENC);
 forma indirectă: EFEN = 1 – [(pierderile de energie – ENP)/(energie
consumată – ENC)].
În forma directă se presupune că se pot cuantifica cele două categorii de energie,
intrată în SE – ENC şi respectiv ieşită “util” din SE – ENU.
Forma indirectă presupune că pe lângă energia consumată – ENC, s-au putut
cuantifica şi pierderile caracteristice transformărilor din SE. Această formă este
utilă pentru că evidenţiază care sunt pierderile energetice ce apar în transformările
energetice dintr-un SE totodată permite să se cuantifice efectele asupra eficienţei
energetice a fiecărei măsuri de reducere a oricărei categorii de pierdere energetică
din conturul considerat.

Tabelul 1.2
Eficienţa energetică a transformărilor energetice dintr-un SE
12 Utilizarea eficientă a energiei

Subans energie eficienţa energetică - EFEN

Bilanţul
amblul ieşită intrată pierde
energetic directă indirectă
SE (utilă) (consumată) ri
SSCF Wnt Wcf WPcf Wcf=Wnt+WPcf Wnt/Wcf 1-(WPcf/Wcf)
RDEC Wcf Wei WPrd1 Wei=Wcf+WPrd1 Wcf/Wei 1-(WPrd1/Wei)
SSE Wei Wiei WPei Wiei=Wei+WPei Wei/Wiei 1-(WPei/Wiei)
RDEI Wiei Wpt WPrd2 Wpt=Wiei+WPrd2 Wiei/Wpt 1-(WPrd2/Wpt)
SSPT Wpt Wipt WPpt Wipt=Wpt+WPpt Wpt/Wipt 1-(WPpt/Wipt)
RDEP Wipt Wp WPrd3 Wp=Wipt+WPrd3 Wipt/Wp 1-(WPrd3/Wp)
SSAP Wp Wip WPp Wip=Wp+WPp Wp/Wip 1-(WPp/Wip)
ansamb
lul Wnt Wip SWP(1 Wip=Wnt+SWP Wnt/Wip 1-(SWP/Wip)
SE
unde: SWP – suma pierderilor energetice din conturul SE: SWP=WP cicl+WPrd în
care WPcicl şi WPrd sunt date de relaţiile 1.8 şi 1.9.
Utilizând expresiile formelor directe de calcul a eficienţei energetice a fiecărui
subansamblu al SE, prezentate în tabelul 1.2, rezultă că eficienţa energetică a
ansamblului SE este dată de:
EFEN ( SE )  W nt / Wip  EFEN ( SSCF )  EFEN ( RDEC )  EFEN
 EFEN ( SSPT )  EFEN ( RDEP )  EFEN ( SSAP)

(1.10)
sau:
7
EFEN ( SE )   EFEN ( j )
j 1
(1.11)

EFEN (SE) fiind dată de produsul unor valori majoritar subunitare, rezultă că
valoarea sa finală va fi mai mică decât cea mai mică valoare din cele 7 ce intră în
cadrul produsului. Ca urmare, este de aşteptat ca valoarea EFEN (SE) să fie foarte
mică: EFEN (SE) << 1.
Cu alte cuvinte, cu cât un contur al unui SE cuprinde mai multe subansamble
energetice înseriate, cu atât eficienţa energetică a ansamblului SE va fi mai redusă.
Aceasta este o concluzie foarte importantă sub aspectul căilor de creştere a EFEN a
unui SE, care vor fi analizate în continuare.

1.4 CREŞTEREA EFICIENŢEI ENERGETICE ŞI ECONOMICE A

UTILIZĂRII ENERGIEI
1.4.1 Creşterea eficienţei energetice autilizării energiei
Exprimarea eficienţei energetice la nivelul unui SE –EFEN– după metoda indirectă
prezentată în tabelul 1.2 permite afirmaţia conform căreia mărirea acesteia
presupune reducerea pierderilor de energie apărute în diversele subansamble
componente. Soluţiile de reducere a pierderilor de energie şi eficienţa energo-
economică a aplicării lor depinde în primul rând de natura acestora. În subcapitolul
1.3.1, prin relaţiile (1.8) şi (1.9), s-a arătat că într-un SE sunt două categorii
Conceptul de “utilizare eficientă a energiei” 13

principale de pierderi energetice: cele din transformările termodinamice, în care au

loc procese de conversie a energiei dintr-o formă în alta (WP cicl) – date de relaţia
(1.8) şi pierderile care apar în procesele de transport şi distribuţie a energiei (WP rd)
– date de relaţia (1.9).
Indiferent de natura pierderilor de energie ale unui subansamblu, din punct de
vedere energetic, fiecare din acesta trebuie privit ca un contur, cu intrări, ieşiri şi
pierderi de energie, după cum rezultă din figura 1.4. Interfaţa între cele două o
reprezintă însăşi aparatul (instalaţia) din conturul subansamblului considerat.

Fig. 1.4 Analiza energetică a unui subansamblu – aparat sau instalaţie

În aceste condiţii, orice subansamblu energetic este caracterizat, din punctul de

vedere al eficienţei sale energetice (EFEN=W u/Wi=1-(WP/Wi), de trei categorii de
elemente:
a) elemente impuse de procesul care utilizează energia (W u);
b) aspecte determinate de subansamblul energetic în discuţie;
c) elemente ce caracterizează energia intrată în contur (consumată) – W i.
Deci, indiferent de subansamblul energetic considerat, eficienţa utilizării energiei în
conturul respectiv, este determinată de următoarele elemente cu caracter general:
a) elemente impuse de procesul care utilizează energia, Wu:
 tipul procesului consumator al energiei Wu;
 forma finală de energie şi parametrii calitativi ai acesteia;
 modul de desfăşurare în timp a procesului consumator.
b) elemente specifice aparatului (instalaţiei) consumator:
 tipul aparatului consumator – natura proceselor ce au loc în acesta;
 caracteristicile constructive ale aparatului consumator;
 starea tehnică reală şi condiţiile de exploatare curentă a aparatului
consumator.

c) elemente specifice energiei intrate în contur (aparat/instalaţie), Wi:

14 Utilizarea eficientă a energiei

 forma de energie utilizată şi natura agentului termic, în cazul

utilizării căldurii;
 parametrii calitativi ai energiei intrate;
 metoda de reglare adoptată în timp.
Tabelele 1.3 – 1.4 prezintă aspectele caracteristice utilizării energiei – sub formă de
căldură –, pentru cele trei categorii de elemente enumerate mai sus, şi căile de
creştere a eficienţei energetice specifice acestora, ţinându-se seama de structura SE
descrisă în §1.3.
Din analiza căilor de creştere a EFEN expuse în tabelul de mai sus rezultă o serie
de măsuri cu caracter general şi unele specifice tipului instalaţiilor consumatoare
sau formelor de energie utilizate.
Măsurile, cu caracter general, de creştere a eficienţei EFEN a utilizării energiei
într-un contur, sunt:
 în faza de concepţie şi proiectare:
- stabilirea valorilor reale ale cererii nete de energie utilă procesului
de consum (Wnt), din punct de vedere cantitativ (valorilor
momentane), calitativ (parametrii caracteristici desfăşurării
procesului) şi al regimului de variaţie în timp;
- alegerea pe baze tehnico-economice a formei de energie utilizată,
în funcţie de condiţiile impuse de procesul de consum şi de tipul şi
caracteristicile tehnice-constructive ale instalaţiei consumatoare;
- în cazul utilizării căldurii, alegerea pe baze tehnico-economice a
naturii şi parametrilor agentului termic utilizat în procesul
consumator, în funcţie de natura acestuia şi respectiv a celui utilizat de
subansamblul intermediar şi în funcţie de tipul transformărilor
termodinamice care au loc;
- în cazul subansamblelor intermediare (SSA, SSAc şi SSF – vezi
figura 1.2) alegerea tipului, mărimii optime a instalaţiilor de bază
simultan cu alegerea metodei de reglare şi/sau de antrenare , în
funcţie de instalaţiile componente de bază;
- stabilirea, pe baze tehnico-economice, a gradului optim de
centralizare/descentralizare a subansamblelor intermediare, pe
grupe de consumatori cu aceleaşi condiţii calitative impuse energiei
intrate şi aceleaşi regimuri caracteristice de variaţie a consumului;
- în cazul reţelei de agenţi termici se pune problema dimensionării
optime a secţiunii de curgere (deci a valorii optime a vitezei de
curgere pentru un debit nominal impus de agent termic), simultan cu
a izolaţiei termice a conductelor şi configuraţei optime, din punctul
de vedere al gradului optim de centralizare a producerii şi distribuţiei

Aspectele creşterii EFEN din punctul de vedere al procesului consumator de energie – sub formă de căldură
Nr.
Tipul procesului consumator
crt.
Asigurarea microclimatului
1. unei incinte prin: încălzire,
ventilare, climatizare.
Procese consumatoare de lucru
2.
mecanic: antrenări, acţionări.
Procese consumatoare de
căldură:
- cu schimbarea stării de
agregare a produsului
3.
tehnologic;
- de încălzire/răcire a
produsului tehnologic
Parametrii calitativi –
Forma finală de
cantitativi, ai energiei
energie consumată
consumate
parametrii caracteristici
microclimatului impuşi de
destinaţia incintei:
- temperatura interioară;
căldura
- umiditatea relativă interioară;
- viteza de deplasare a aerului în
interior;
- degajări nocive interioare.
- mărimea lucrului mecanic
necesar;
lucru mecanic - forţa de lovire, în cazul
proceselor de deformare plastică
(prese, ciocane, forje).
căldura:
- căldura latentă - temperatura specifică
de: topire, schimbării stării de agregare a
condensare, materiei (produsului tehnologic)
solidificare, prelucrate
vaporizare
- temperatura de desfăşurare a
- căldura sensibilă
procesului de încălzire
Tabelul 1.3
Desfăşurarea în timp a
procesului consumator
- continuu în cazul
încălzirii;
- intermitent în cazul
ventilării şi climatizării.
- continuu, în cazul
majoritar al antrenărilor:
constant sau variabil;
- intermitent ciclic, în
cazul proceselor de
deformare plastică.
- continuu – ciclic
-continuu sau
intermitent
Căi de creştere a EFEN dependente de
elementele impuse de procesul
consumator
- cererea continuă cât mai uniformă în
timp;
- nivel termic cât mai redus impus de
microclimatul din incinte;
- recuperarea resurselor energetice
secundare care apar în cazul ventilării –
utilizarea ventilării în circuit închis sau
mixt.
- cererea continuă, cât mai uniformă în
timp;
- nivel exergetic cât mai redus impus de
procesul de consum;
- recuperarea resurselor energetice
secundare sub formă de lucru mecanic
şi/sau căldură care apar în cazul
utilizării pentru acţionare, a agenţilor
termici (abur, aer comprimat, gaze
fierbinţi)
- cererea continuă, cât mai uniformă în
timp;
- nivel termic cât mai redus, faţă de cel
impus de desfăşurarea procesului
consumator;
- recuperarea resurselor energetice
secundare sub formă de căldură
conţinută de produsele finite.
 Tabelul. 1.4
Aspectele creşterii EFEN din punctul de vedere al aparatului – instalaţiei – consumatoare de energie sub formă de
căldură
Natura proceselor ce Forma de energie intrată în Starea termică şi
Nr. Tipul aparatului Căi de creştere a EFEN dependente de
au loc în aparatul aparatul consumator, sau a condiţiile de exploatare
crt. consumator elementele caracteristice aparatului consumator
consumator agentului termic utilizat caracterizate de:
0 1 2 3 4 5
Schimbătoare de căldura sub forma diverşilor - pierderi de căldură în - funcţionarea continuă la încărcări cât mai
căldură: agenţi termici: abur, apă mediul ambiant costante şi mai apropiate de capacitatea
- de suprafaţă (SChS) - transfer de căldură caldă sau apă fierbinte, aer - etanşarea nominală;
cu/fără schimbarea cald, gaze fierbinţi, agenţi - starea suprafeţei de - transferul de căldură cu schimbarea stării de
stării de agregare a de răcire transfer de căldură agregare a agenţilor termici (în cazul SChS);
agenţilor termici; - toate metodele de intensificare a transferului
1. - de amestec (SChAm) - transfer de căldură şi - calitatea amestecului de căldură;
masă (prin amestec) - izolarea termică a aparatului (instalaţiei);
- etanşarea şi curăţarea suprafeţei de transfer de
căldură (în cazul SChS);
- recuperarea condensatului de la SChS
utilizând aburul ca agent termic primar;
- recuperarea r.e.s. rezultate.
2. Cuptoare industriale - arderea + transferul - energia chimică potenţială Pierderi de căldură în - funcţionarea continuă la încărcări cât mai
(CInd) utilizând ca de căldură (la a combustibilului (în cazul mediul ambiant prin costante şi mai apropiate de capacitatea
energie intrată: CIndCb) CIndCb) suprafaţa exterioară a nominală;
- combustibilul - transformarea - energia electrică (în cazul CInd; orificii şi - intensificarea transferului de căldură în
(CIndCb) energiei electrice în CIndEl) neetanşităţi ale CInd. camera de lucru a CInd;
- energie electrică căldură + transferul de - buna izolare termică şi etanşarea CInd;
(CIndEl) căldură - înlocuirea în funcţie de natura procesului
tehnologic a CIndCb cu CIndEl;
- reducerea calităţii şi cantităţii r.e.s. rezultate;
- recuperarea r.e.s.: în special în scopurile
tehnologice – recuperarea regenerativă;
recuperarea în scopuri energetice în conturul
 SE

continuare tabel 1.4

0 1 2 3 4 5
Instalaţii consumatoare Procese de acţionare - lucrul mecanic de - pierderi prin scăpări de - funcţionarea continuă la încărcări cât mai
de lucru mecanic sau antrenare antrenare de la maşina de agent de lucru; constante şi mai apropiate de capacitatea
antrenare - starea sistemului de nominală;
- agenţi energetici cu reglaj a instalaţiei - reducerea pierderilor de agent de lucru prin
potenţial de a produce lucru consumatoare scăpări;
mecanic: abur, aer - reducerea pierderilor de căldură, prin izolaţia
3. comprimat, gaze fierbinţi termică, în cazul transportului agenţilor de
sub presiune. lucru la temperaturi mai mari decât a mediului
ambiant;
- înlocuirea antrenării utilizând diverşi agenţi
de lucru (inclusiv cei termici), cu antrenarea
electrică, în funcţie de condiţiile impuse de
procesul consumator.
Instalaţii de pompare Transformarea Energia mecanică de Pierderi de agent de - alegerea tipului şi mărimii optime de pompă,
lucrului mecanic de antrenare produsă de lucru din instalaţiile de simultan cu modul de reglare şi de antrenare;
antrenare în energie motoare electrice sau pompare - funcţionarea continuă, la încărcări cât mai
potenţială hidraulică instalaţii turbo (turbine cu costante şi mai apropiate de capacitatea
4.
abur, cu gaze, motoare cu nominală;
ardere internă) - descentralizarea staţiilor de pompare, pe
grupe de consumatori cu regimuri diferite de
consum.
Instalaţii de Transformarea Energia mecanică de Pierderi de agent de - alegerea tipului şi mărimii optime de
compresoare lucrului mecanic de antrenare produsă de lucru comprimat din compresor, simultan cu metoda de reglare şi de
antrenare în lucru motoare electrice sau instalaţiile de compresie antrenare;
mecanic conţinut de instalaţii turbo (turbine cu - funcţionarea continuă, la încărcări cât mai
5. gazul comprimat abur, cu gaze, motoare cu costante şi mai apropiate de capacitatea
ardere internă) nominală;
- descentralizarea staţiilor de compresie (în
cazul mai ales al aerului), pe grupe de
consumatori cu regimuri diferite de consum.

0 1
Instalaţii frigorifice (IF)
6.
Reţele de agenţi termici:
apă caldă, apă fierbinte,
abur, aer, gaze fierbinţi
etc.
7.
2 3
Transformări Energia mecanică sau
termodinamice într-un căldura, în funcţie de tipul
ciclu invers IF: cu compresie mecanică
de valori, respectiv cu
absorbţie (compresie termo-
chimică)
Curgere simultan cu Căldură şi energie potenţială
transferul de căldură transformabilă în lucru
către mediul ambiant mecanic
continuare tabel 1.4
4 5
Pierderi de agent de - alegerea tipului instalaţiei frigorifice,
lucru prin neetanşeiţăţi simultan cu modul de antrenare a
compresorului, în cazul IF cu compresie
mecanică de vapori şi respectiv a motorului
termic şi a parametrilor săi, în cadrul IF cu
absorbţie;
- funcţionarea continuă, la încărcări cât mai
constante şi mai apropiate de capacitatea
nominală;
- descentralizarea staţiilor de frig pe grupe de
consumatori cu nivele diferite ale frigului
necesar în poziţii şi regimuri diferite de
consum.
- calitatea izolaţiei - dimensionarea optimă a secţiunii de curgere a
termice; conductelor, în funcţie de debitul maxim de
- pierderi de agent fluid vehiculat şi de variaţia sa în timp;
termic prin - dimensionarea optimă a grosimii izolaţiei
neetanşeităţi; termice, în funcţie de natura şi nivelul termic al
- starea interioară a agentului termic vehiculat;
conductelor de - alegerea configuraţiei şi a gradului optim de
transport. centralizare a transportului şi distribuţiei
fluidului vehiculat.
 Tabelul 1.5
Aspectele creşterii EFEN din punctul de vedere al formei de energie intrată în instalaţiile consumatoare
Natura agentului
Nr. Forma de energie intrată Parametrii caracteristici ai agentului
energetic purtător Aspecte ale EFEN specifice formei de energie intrată
crt. -alternative- energetic purtător
-alternative-
0 1 2 3 4
Căldura - abur; - presiune, temperatură; - Alegerea naturii agentului termic şi a parametrilor optimi la
- apă caldă/fierbinte; - temperatură; intrarea în instalaţiile consumatoare şi la sursa de căldură;
1. - aer; - presiune, temperatură; - Stabilirea metodei de reglare a cantităţii de căldură, la
- gaze; - temperatură; instalaţia consumatoare şi/sau la sursa de căldură.
- agenţi organici. - temperatură.
Energia chimică Combustibil - natura - Alegerea formei de energie utilizată;
2. potenţială sau - puerea calorifică; - Recuperarea r.e.s. rezultate în cazul utilizării
energia electrică - - tensiunea, intensitatea. combustibililor.
Lucru mecanic pentru - antrenare turbo; - în funcţie de tipul maşinii de antrenare - Alegerea formei de enrgie utilizată;
3.
antrenări - antrenare electrică. - tensiunea, intensitatea - Recuperarea r.e.s. rezultate în cazul antrenării turbo.
20 Utilizarea eficientă a energiei
agentului termic respectiv.
- inventarierea r.e.s., rezultate după reducerea în limitele tehnico-
economice rentabile a pierderilor energetice, cu stabilirea direcţiilor
de recuperare şi a gradului optim, tehnico-economic, de
recuperare a acestora;
- dimensionarea capacităţilor instalaţiilor, pentru a le asigura o
încărcare cât mai apropiată de capacitatea nominală, evitându-se
funcţionarea de durată la sarcini parţiale reduse;
- adoptarea unor soluţii tehnice adecvate pentru a asigura o funcţionare
continuă cu încărcare cât mai constantă în timp, în funcţie de
condiţiile impuse de consumator.
 în faza de funcţionare a unei instalaţii existente:
- optimizarea regimurilor de încărcare a instalaţiilor, în funcţie de
condiţiile calitativ-cantitative şi de variaţie în timp impuse de către
consumator energiei intrate;
- reducerea pierderilor de agent energetic prin neetanşităţile
elementelor componente ale instalaţiilor din conturul considerat;
- reducerea pierderilor de căldură ale diverselor subansamble ale
instalaţiilor considerate printr-o bună întreţienere curentă a acestora.

1.4.2 Reducerea poluării mediului prin creşterea eficienţei utilizării energiei

– ecotaxele
Creşterea eficienţei utilizării energiei într-un contur are următoarele efecte:
a) directe:
- reducerea consumului de energie primară care asigură energia
“economisită” la nivelul proceselor de consum din conturul
considerat;
- reducerea consumului de energie la nivelul conturului instalaţiei avută
în vedere, ceea ce va reduce pierderile astfel rezultate, deci şi emisiile
poluante datorate acestora, după cum rezultă din analiza de principiu
prezentată în figura 1.5 şi în tabelul 1.6.
Fig. 1.5 Efectele creşterii eficienţei utilizării energiei pentru un contur (instalaţie consumatoare
– IC), în condiţiile: a – situaţia iniţială; b – situaţia existentă după aplicarea măsurilor de
creştere a eficienţei utilizării energiei (EFEN)

unde: MP – materii prime; PF – produse finite; WPF – conţinutul de energie al

produselor finite; Wi, Wi* - energia consumată (intrată); WP, WP* - conţinutul de
energie pierdută; EmP, EmP* - emisii poluante.
Tabelul 1.6
Efectele asupra poluării mediului a creşterii eficienţei energetice
Valorile în:
Mărimile comparate Concluzii comparative
Situaţia iniţială (a) Situaţia ulterioară (b)
Materii prime MP MP MP - constantă
Produse finite PF PF PF – constantă
Energie utilă WPF WPF WPT - constantă
Energie intrată Wi Wi* Wi> Wi*
Energie pierdută WP WP* WP> WP*
Eficienţa energetică EFEN=1–(WP/Wi) EFEN*=1–(WP*/Wi*) EFEN< EFEN*
Emisii poluante EmP=f(WP) EmP*=f(WP*) EmP> EmP*

Comparaţia între cele două situaţii, pentru aceeaşi instalaţie consumatoare – IC, în
aceleaşi condiţii cantitative şi calitative de desfăşurare a proceselor din cadrul IC,
arată că o creştere a eficienţei utilizării energiei (EFEN*>EFEN) conduce implicit
la reducerea pierderilor de energie (WP*<WP), ceea ce determină deci şi
micşorarea emisiilor poluante datorate acestora (EmP*<EmP).
b) efectele indirecte asupra mediului sunt determinate de economia de
energie primară consumată (Wi,ec=Wi–Wi*), care reduce apelul la sursele de
energie primară, cu reducerea corespunzătoare a poluării mediului, determinată de
extracţia, transportul, manipularea combustibilului respectiv, inclusiv aceea
datorată însăşi de reducerea consumului de energie primară consumată pe parcursul
derulării acestor operaţiuni.
Reducerea poluării mediului are loc, pe de o parte prin reducerea propriuzisă a
emisiilor poluante ale proceselor ce au loc în instalaţiile considerate, ceea ce reduce
efortul financiar necesar pentru reducerea lor în condiţiile lipsei creşterii eficienţei
22 Utilizarea eficientă a energiei
energetice şi pe de altă parte această reducere determină valoarea ecotaxelor pentru
emisiile poluante (taxa de CO2) în atmosferă.
Figura 1.6 prezintă schema logică a efectelor asupra mediului a creşterii eficienţei
utilizării energiei în cadrul unui contur “X”, din punctul de vedere al:
- efectelor cuantificate la nivelul conturului “X” în discuţie;
- efectelor cuantificate la nivel global, al medului din care face parte
conturul “X”.

Fig. 1.6 Efectele asupra mediului a creşterii eficienţei utilizării energiei în cadrul unui contur
“X”

1.4.3. Creşterea eficienţei economice a utilizării energiei

În subcapitolul 1.1 s-a definit noţiunea de “eficienţă economică a energiei
consumate (EFECE)”, ca fiind raportul între valoarea economică a energiei utile
rezultată dintr-un contur (VEEU) şi valoarea economică a energiei consumate
(intrate) în contur (VEEC): EFECE = VEEU / VEEC. De asemenea, s-a definit
“eficienţa utilizării energiei” într-un contur, ca raportul între energia utilă (ENU)
şi aceea consumată (intrată) în contur (ENEC): EFEN = ENU / ENC. În condiţiile
aceleiaşi energii utile “ENU”, deci a aceleiaşi producţii finite utile “PF” cu aceeaşi
valoare specifică pe piaţă (VSPPF) şi pentru acelaşi cost specific (CSPENC) al
energiei consumate (ENC), rezultă că dacă:
 ENU 
 EFEN     ENC , (pentru ENU = ct.),
 ENC 
atunci, pentru PF = ct.; VSPPF = ct. şi CSPENC = ct., este valabil:
 VEEU PF  VSPPF 
 EFECE   .
 VEEC ENC  CSPENC 
Ţinându-se seama şi de efectele economice determinate de reducerea poluării
mediului, prin intermediul ecotaxelor şi a costurilor suplimentare pentru reducerea
emisiilor poluante la nivelul maxim admis prin norme, rezultă că mărirea eficienţei
utilizării energiei conduce la creşterea corespunzătoare a eficienţei economice, pe
următoarele căi:
a) direct, la nivelul conturului “x” analizat, prin:
- reducerea costurilor anuale cu energia primară consumată (ENC), care se
diminuează, după cum s-a arătat mai sus;
- reducerea costurilor iniţiale şi anuale aferente instalaţiilor specifice
inroduse pentru a reduce emisiile poluante – datorate pierderilor de energie
din contur – la limita maximă admisă de norme;
- reducerea valorilor anuale ale ecotaxelor, datorită reducerii emisiilor cu
efect de seră, pe seama reducerii cantităţii de gaze de ardere evacuate în
atmosferă, ca urmare a reducerii consumului de combustibil (reducerea
ENC);
b) indirect, la nivelul macrosistemului (MS), prin:
- reducerea investiţiilor şi costurilor anuale aferente extracţiei, transportului,
manipulării – stocării combustibilului economisit: ENCEC=[ENC(iniţială)]-
[ENC*(după aplicarea măsurilor de creştere a eficienţei utilizării energiei la
nivelul conturului “x”)]. Pentru conturul “x” acesta se manifestă, de fapt,
prin reducerea costului specific al combustibilului consumat (CSPENC), care
într-o primă ipoteză s-a considerat constant;
- reducerea emisiilor poluante aferente operaţiilor de extracţie, transport,
manipulare – stocare – a combustibilului economisit. Aceasta înseamnă
micşorarea costurilor iniţiale şi de exploatare pentru instalaţiile suplimentare
care asigură reducerea emisiilor poluante;
- reducerea valorilor ecotaxelor aferente micşorării emisiilor de gaze cu efect
de seră, rezultate din procesele respective.
Pentru conturul “x”, efectele reducerii emisiilor poluante la nivelul
macrosistemului se manifestă în final prin reducerea de fapt a costului specific al
energiei primare consumate în conturul respectiv.
24 Utilizarea eficientă a energiei
Deci, din punct de vedere economic, creşterea eficienţei utilizării energiei în
conturul “x”, conduce în final la reducerea valorii economice a energiei consumate
(VEEC), după cum rezultă din figura 1.7.

Fig. 1.7 Efectele economice ale creşterii eficienţei utilizării energiei

Legendă: EFEN(x) – eficienţa utilizării energiei în conturul “x”; ENC(x) – energia primară
consumată în conturul “x”; CENP(x) – costurile directe cu energia primară, la nivelul conturului “x”;
CRed.Em.P(x) – costurile pentru reducerea emisiilor poluante necesare la nivelul conturului “x”;
ECOT(x) – ecotaxele la nivelul conturului “x”; CTOTPF(x) – costurile totale pentru realizarea
producţiei finale la nivelul conturului “x”; CENP(MS), CRed.Em.P(MS) şi ECOT(MS) sunt similare
cu CENP(x), CRed.Em.P(x) şi ECOT(x), la nivelul macrosistemului (MS); CTOTENC(MS) – costul
total al energiei primare consumată în conturul “x”.