Re: [general] poveste fara final...

Autor: Gabriel Jacob

Data: 08.06.2001 Trimis catre: general@clubromantic.ro

A fost odata ca niciodata, intr-o vreme demult uitata ...intr-o imparatie mica un
cavaler singuratic...ce fusese fermecat de-un inger blond, un suflet de printesa... Si
tocmai cositele ei de aur care se unduiau pe umerii ei albi de fildesi, si tocmai ochii ei
maiestrii care-ti scufundau in suflet picaturi de blindete, si tocmai surisul ei de ciuta
fermecata, si tocmai glasciorul ei de clopotei de munte, l-au vrajit intr-o noapte de
vara in poiana unde pososise, linga casuta unde locuia Cosinzeana noastra.

Dar, Duhul cel räu ce locuia peste sapte täri si sapte mari, zarind în globul lui
vrajitoresc mindra cea balaie, s-a transformat intr-un print de soare si cu escorta lui de
armasari de foc si servitori imbracati cu fir de aur s-a infatisat Cosinzenei noastre.
Si oricit de mindra si de isteata era Codana cu cosite blonde, alaiul imparatesc care i-a
iesit in intimpinare a uluit-o prin stralucirea, maretia si frumusetea curtii imparatesti!
Si, si mai uimita a fost cind poeti cu lire de aur recitau versuri de dragoste pe care
stapinul acelei curti le mestesugise in cinstea ei! Si fara sa se intrebe oare cum de
aflase Printul acela de foc de existenta ei, a pasit pe covorul de purpura inflacarata ce i
se intinsese la picioare, si ... si dintr-o data s-a trezit intr-o sfera de foc care s-a inaltat
cu ea la ceruri!

Si locuitorii imparatiei Cavalerului nostru si-au fäcut sfinta cruce cu teama si au

povestit cum insasi soarele s-a coborit in imparatia lor sa o rapeasca pe Mindra cea
balaie si sa o duca in lumea lui!

Si in castelul lui in care tristetea isi facuse statornic salas, Printul adunase toti unchesii
sfatosi ai imparatiei lui, si i-a intrebat si i-a descusut, si nu a reusit sa dea de urma
intimplarii care-i rapise singura speranta de implinire a visului lui de fericire!
Si incepind de atunci, sufletul lui s-a invelit in mantii de tristete, si nici un zimbet nu
i-a mai inseninat chipul, si nici-un gind de bucurie nu i-a mai scaldat faptura, si
Printul devenea pe zi ce trece mai singuratic si mai nefericit.

Si azi asa, miine asa, pina cind intr-o zi a cunoscut o faptura cu cosite de taciune si un
suris de flori de gheata. Si in marea lui durere a crezut ca-si va putea uita Visul unei
nopti de vara linga noua fiinta care aparuse in viata lui! Si sufletul ii plingea cind o
iubea pe aceasta Printesa de pripas, si credea cä incetul cu incetul va putea sä o uite pe
Cosinzeana cu plete de aur. Sarman Print, care se amagea cu o speranta desarta, caci
sufletul lui era daruit din acea noapte, Printesei Sufletului Lui!

Intr-o buna zi, a plecat la vinatoare ca sa uite de nefericirea lui, ca de atitea alte dati, si
a incercat sa urmareasca un cerb semet si mindru. Si urmarindu-l in padurea cea
adinca, s-a pierdut de tovarasii lui, si tot galopind, si tot galopind a ajuns intr-un
luminis unde a zarit o casuta scaldata de razele stralucitoare ale soarelui. Uimit de
casuta aceea pe care nu o cunostea, s-a oprit la pridvorul ei, si-a priponit calul de
ulucile din fata ei, si a batut timid la usa.
Nici nu ridicase bine bratul si usa s-a deschis in fata lui:
- Bine ai venit in imparatia mea Cavaler al Clipelor Triste! l-a intimpinat o fiinta cum
nu mai vazuse pina atunci... Eu sint Zina acestei paduri. Am stiut ca vei ajunge la
mine, caci cerbul ce l-ai urmarit este unul din sfetnicii mei! Si el te-a adus la mine,
pentru ca de mult timp am stiut durerea ce s-a cuibarit in sufletul tau si am dorit sa te
ajut! Caci dragostea ta pentru Cosinzeana cea balaie nu poate si nu trebuie sa se
stinga, o Dragoste ca a Voastra nu trebuie sa piara!
- Binete tie Zina minunata, de ce vrei sa ma amagesti cu sperante desarte!? Caci
Iubirea mea a fost de Soare rapita.
- De ce ti-ai pierdut speranta Cavalere! Nimic pe lumea asta nu poate infringe o
dragoste ca a voastra! Ea va exista atita timp cit vei crede in ea, in iubita ta si in tine!
Si nici Cosinzeana ta nu te-a uitat, si in colivia ei de aur, unde o tine Duhul cel rau
inchisa, sufera dupa iubirea ta, si sufletul si l-a scufundat in uitarea de sine, dar nu a
renuntat sa spere ca o vei cauta si o vei salva!
- Dar unde sä o gäsesc Zina, spune-mi unde?
- Urca-te pe buiestrul tau si lasa-te condus de sufletul tau, caci el iti poate spune unde
se afla Mindra ta! ...

Si intorcindu-se sa plece, mare i-a fost mirarea Cavalerului cind in locul buiestrului
vazu un Inorog cu aripi de inger, si, si mai mare cind s-a simtit imbracat intr-o armura
de solzi de Dragon fermecat, iar la centura lui atirna, sclipind orbitor o Spada de Foc
mestesugitä de Piticii Vräjitori ai padurii!
Si niciodata nu simtise aceste puteri in el, si niciodata nu avusese hotarirea asta de
nezdruncinat, si stia ca ele sint date de speranta nesecata a Mindrei lui balaie! Si fara
sa se mai uite inapoi, a incalecat pe dalbul Inorog si dintr-o data aripile de inger s-au
desfasurat majestos, si mai iute decît vintul vijelios de miazanoapte s-a inaltat in
vazduh, lasind in urma si padurea si imparatia lui.

Ca gindul si ca vintul au zburat, si ca uraganul de miez de vara au patruns in palatul

Duhului cel rau, si toate piedicile, si toate vräjile rele nu au reusit sa-i opreasca. Si
lovind cu Spada de Foc colivia de aur in care era inchisa Iubita lui, a luat-o in brate si
in spatele Inorogului fermecat au zburat de pe acele meleaguri vrajite. Dar pentru ca
inapoi, in castelul care-i amintea de clipele dureroase ale trecutului, nu mai dorea sa
se intoarca, l-a rugat pe Inorog sa-i duca in tara Inorogilor, acolo unde toti care se
luasera in piept cu soarta isi gasisera un nou camin!
Si cum putea Inorogul Nazdravan sa nu le asculte ruga, caci o DRAGOSTE ca a LOR
trebuia sortita fericirii!

Si or mai exista si astazi, caci chiar daca ei nu mai traiesc, DRAGOSTEA LOR, a
celor care nu si-au pierdut speranta in fericire, se va povesti in veci! Ceea ce va doresc
si voua, Domniilor Voastre!

>printul e un tanar din zilele noastre. padurea sunt grijile. fata cu par balai e prima sa
iubire, si care e la mii de km departare. a doua fata e "vecina". trecutul reprezinta casa
lui, locul lui de munca, situatia lui...

tradusa din limba Piticilor Vrajitori, de al vostru ucenic in ale cuvintelor povestite,

Gabriel