Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
30 mai 2020
SUBIECTUL I 40 de puncte
Citește următorul text:
– Dragii mei copii, dacă voi muri eu, voi să-mi faceți la mormânt un foc din nouăzeci
și nouă de cară de lemne și nouăzeci și nouă cară de paie.
Și după ce-a murit bătrânul, au adunat nouăzeci și nouă cară de paie și nouăzeci și
nouă cară de lemne. Într-o zi pe-nserate erau toate aci, dar când dau să le-aprindă - pace!
lemnele erau jilave, iască n-aveau să scapere, iar la casele din apropiere nu vedeau nici fum,
necum foc. Se uitară feciorii în toate părțile, doar vor vedea undeva o zare de foc, dar
nicăieri nu văd, numa într-un vârf de munte.
– Ei - zise cel mai mic dintre cei trei - voi stați aci, că eu merg după foc colo-n munte,
unde se vede zarea. Feciorul acesta era Crâncu, vânătorul codrului. Și pornește și merge, și
merge, până se-ntâlnește cu Decusară.
– Bună seară, vere, zise Crâncu.
– Bună să-ți fie inima, răspunse Decusară. Dar de unde și până unde?
– Vin de la mormântul tatii - răspunse Crâncu - și merg în munte, că văzui o zare de
foc, să cer de acolo oleacă de foc s-aprind la mormântul tatii.
– Și când vrei să aprinzi focul la mormântul tătâne-tău? întrebă Decusară.
– Chiar astăzi, răspunse Crâncu.
– Că azi nu poți!
– De ce?
– Că eu sunt Decusară.
– Așa? Atunci stai numai locului. Și se puse Crâncu și legă pe Decusară cu mâinile-n
spate și apoi cu spatele de un lemn. Aici să-mi stai până te voi dezlega eu!
Apoi Crâncu merse mai departe. Se duse, se tot duse până se-ntâlni cu Miezdenoapte.
Cu acesta făcu chiar ca și cu Decusară, apoi mergând mai departe, ajunse la Decătrăziuă,
adică se întâlniră. Cu acesta făcu ca și cu cei doi, apoi merse până lângă foc. Acolo erau
șapte uriași și dormeau în jurul focului, ș-o căldare mare plină cu apă era la foc. El luă un
tăciune de foc și dă să plece, dar iară i se pare c-ar fi păcat să facă pomenire după tatăl său
cu foc de furat, deci merge îndărăt și zice către uriași:
– N-ați face bine să-mi împrumutați o scânteie de foc?
– Ba, bucuros, dacă vei ridica căldarea aceasta de pe foc ș-o vei pune iar la locul ei.
Și luă feciorul căldarea deoparte și o puse iară la foc.
Acum ziseră uriașii:
– Noi îți dăm foc, dacă vei fura fetele lui Verde împărat pe seama noastră, că noi am
cercat, dar numai în zadar.
– Haideți cu mine, zise feciorul.
Și merseră toți până la curțile lui Verde împărat, apoi el zise către uriaș:
– Numai pe horn putem scoate fetele, drept aceea eu merg înainte și voi câte unul
după mine. Și intră Crâncu înainte prin horn la vale, iar după el un uriaș. Atunci Crâncu-i
tăie capul de-i căzu capul pe horn la vale, iar trupul pe coperișul curților în jos. Tot așa făcu
cu toți șapte uriași, apoi intră în chilii la fete și le sărută pe toate-n obraz, cum erau
adormite, iar de la cea mai mică luă și inelul. Crâncu, vânătorul codrilor, basm
cules de Ion Pop Reteganu
A. Scrie răspunsul pentru fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la textul dat.
1. Notează câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor subliniate: văzui,
căldare. 4 puncte
2. Menționează rolul celor două puncte din enunțul: Acum ziseră uriașii: 4 puncte
3. Dă patru termeni din familia lexicală a cuvântului verde. 4 puncte
4. Selectează două cuvinte care conțin vocale în hiat din ultimul paragraf. 4 puncte
5. Identifică două idei principale/secundare. 4 puncte
6. Precizează din ce cauză feciorii nu pot aprinde focul. 4 puncte
B. Redactează o compunere de minimum 150 de cuvinte, în care să motivezi apartenența la
specia basmului a textului dat. 16
puncte
În compunerea ta, trebuie:
‒ să precizezi două trăsături ale basmului;
‒ să prezinți detaliat două trăsături ale basmului, valorificând fragmentul dat;
‒ să ai un conținut adecvat cerinței;
– să respecți precizarea privind numărul minim de cuvinte.