Deformarea Plastică a Materialelor

Metalice

Curs 6
1
 procesul de prelucrare a materialelor
metalice care constă în modificarea formei
şi dimensiunilor unor semifabricate, în
Deformarea
scopul obţinerii formei finale a pieselor,
plastică
sub acţiunea unor forţe cu acţiune lentă
sau rapidă, fără însă a distruge
integritatea structurală a materialului.

Prin deformare plastică, pe lângă modificarea formei şi dimensiuni-

lor, se realizează şi modificarea structurii şi implicit a proprietăţilor
de rezistenţă mecanică şi plasticitate.

2
Sub acţiunea unor forţe exterioare, deformaţiile pot fi:
caracter deformaţiile al căror efect
Deformaţii asupra formei, dimensiunilor,
nepermanent structurii şi proprietăţilor
elastice materialului încetează în
momentul anulării forţei
exterioare care le-a produs.

deformaţiile precedate de
caracter
Deformaţii deformaţii elastice si odată
permanent produse, efectele lor se
plastice păstrează şi după încetarea
acţiunii forţei care le-a
provocat.

caracter
Deformaţii deformaţii care dispar în timp
nepermanent
anelastice după îndepărtarea forţelor care
le-au produs. 3
 Comportarea corpurilor sub acţiunea unor tensiuni externe sau interne este descrisă cu
ajutorul curbelor tensiune - deformaţie, convenţionale sau reale, determinate de regulă la
solicitările statice de tracţiune, torsiune, etc.
Legea
Hooke
Domeniul de deformare în domeniul elastic
plastică neuniformă
Domeniul de deformare
plastică uniformă
[N/m2] [MPa]
E- modul de elasticitate longitudinală, [MPa],
reprezintă o măsură a elasticităţii (rigidităţii) unui
domeniul
elastic
material. Se determină din panta regiunii liniare a
graficului tensiune-deformaţie

în domeniul plastic

K- coeficient de rezistenţă,
Curba caracteristică tensiune-deformaţie obţinută la tracţiune n- coeficient de ecruisare
Comportarea unui material la deformare plastică depinde de temperatura la care are loc
deformarea plastică. Dacă deformarea plastică se face la temperaturi mai mici decât o anumită
temperatură, numită temperatură de recristalizare, toate modificările de structură produse prin
deformare se menţin, deformarea numindu-se deformare plastică la rece. Dacă deformarea
plastică se face la temperaturi mai mari decât temperatura de recristalizare, avem deformare
plastică la cald. Temperatura de recristalizare se determină din 4
k=0.2-metale pure
relaţia Bocivar TR= k Tt k=0,7-soluţii solide
k- constantă care depinde de puritatea materialului k=0.3÷0.4-metale pure tehnice, eutectice
 Principalele puncte pe diagrama tensiune-deformaţie sunt:

Tensiunea corespunzătoare punctului A se

numeşte limită de proporţionalitate =
tensiunea până la care tensiunea şi
deformaţia sunt direct proporţionale.

Tensiunea corespunzătoare punctului B se

numeşte limită de elasticitate, comportarea
materialului până în acest punct fiind
elastică.

Tensiunea din punctul C, la care practic Curba caracteristică tensiune-

începe deformarea plastică (curgerea), se
deformaţie obţinută la tracţiune
numeşte limita de curgere = tensiunea
necesară pentru a produce o deformaţie
permanentă egală cu 0,2%.

Tensiunea din punctul D reprezintă

tensiunea maximă pe care o poate suporta
materialul fără să se rupă, purtând numele
de rezistenţa la rupere (Rm). La tensiuni mai
5
mari decât Rm, materialul se rupe.
 MECANISMELE DEFORMĂRII PLASTICE
La scara atomică, deformarea plastică a materialului alunecare
metalic se realizează prin deplasări ireversibile ale unor
pachete de atomi în raport cu altele, prin două mecanisme : maclare

1. Alunecarea pachetelor de atomi în interiorul grăunţilor cristalini se realizează pe

plane de mare densitate atomică, numite plane de alunecare. Pe aceste plane, alunecarea
se realizează după direcţii de mare densitate atomică, numite direcţii de alunecare.

Reprezentarea schematica a
deformarii plastice prin alunecare

6
2. Maclarea reprezintă o forfecare locală a reţelei cristaline sub acţiunea sarcinii
aplicate, care determină o rearanjare a poziţiilor atomilor, astfel încât regiunea
maclată devine din punct de vedere cristalografie imaginea în oglindă a restului
cristalului . Planul care delimitează zona maclată de restul cristalului poartă
numele de plan de maclare.

Reprezentarea schematica a deformarii plastice prin maclare

Datorită orientării cristalografice diferite în zona maclată faţă de restul

cristalului, maclele se vor comporta diferit la atacul cu reactivi metalografici.
Acestea vor apărea la microscop sub forma unor benzi subţiri delimitate de planele
paralele şi nuanţate diferit în raport cu restul cristalului. 7
 Deformarea plastică la rece
Deformarea plastică la rece a materialelor metalice determină modificări structurale:
1. Creşterea limitei de
1. Schimbarea formei şi
curgere, a rezistenţei la
dimensiunii grăunţilor rupere şi a durităţii

Modificarea
2. Scăderea proprietăţilor
2. Schimbarea orientării proprietăţilor
de plasticitate
spaţiale a grăunţilor fizico- (alungire, stricţiune)
mecanice
3. Schimbarea structurii fine 3. Ecruisarea materialului
(la nivelul reţelei cristaline) odată cu creşterea gradului
de deformare plastică
a fiecărui grăunte

Grad de
deformare

înainte de după deformare 8

deformare plastică plastică
În practică, pentru obţinerea simultană a formei şi a anumitor
proprietăţi ale unor produse metalice se pot aplica diferite metode de
deformare plastică la rece:

laminare forjare trefilare extrudare

ambutisare întindere încovoiere

9
 Deformarea plastică la cald
În timpul deformării plastice la cald, materialul
se ecruisează, dar datorită vitezei mari de difuzie, Particularităţi ale deformării
plastice la cald
la aceste temperaturi, ecruisajul este repede
1. Nu apare niciun fel de
înlăturat prin recristalizare, astfel încât durificare, în consecinţă gradul
de deformare plastică poate fi
materialul rămâne permanent în stare plastică . aproape nelimitat.

2. Se pot elimina unele defecte de

turnare sau se pot minimaliza
efectele lor, deci are loc com-
pactizarea materialului prin sudarea
golurilor de la turnare (sufluri,
microretasuri), care se realizează
prin difuzie.

3. La temperaturi înalte, metalele

cu reţea hexagonal compactă
permit deformări mult mai mari
decât prin deformarea la rece.

Reprezentarea schematică a evoluţiei formei şi

dimensiunilor grăunţilor cristalini în timpul 4. Răcirea este mai rapidă la
suprafaţă decât în centrul probei, 10
deformării plastice la cald prin laminare deci suprafaţa va prezenta o
granulaţie mai fină decât centrul,
şi proprietăţi diferite.
Influenţa temperaturii asupra proprietăţilor mecanice ale materialelor deformate

Recristalizare Recristalizare
primară cumulativă

11
 Fluajul materialelor metalice
Proprietatea materialelor de a se deforma lent şi continuu sub acţiunea unei sarcini
constante, chiar mai mici decât cele corespunzătoare limitei de curgere. Comportarea
la fluaj a unui material se caracterizează prin curba de fluaj, care cuprinde trei zone.

Fenomenul este puternic influenţat

de temperatură şi prezintă
importanţă practică la temperaturi
mai mari decât temperatura de
recristalizare.
12
 Superplasticitatea metalelor
Proprietatea unor materiale de a se deforma foarte mult şi uniform fără a
se rupe. Materialele superplastice prezintă alungiri la rupere mai mari de
2000% şi se deformează fără ecruisare la tensiuni aplicate foarte mici.

Limita de curgere şi viteza de deformare există după relaţia:

unde: Rp – limita de curgere, K- constantă, - viteza de deformare, m- coeficientul de sensibilitate

prezintă grăunţi foarte mici, sub 10m

Starea superplastică poate
fi obţinută la acele prezintă transformări cu difuzie în stare solidă
materiale care:
prezintă transformare martensitică

Aliajul Zn-22%Al

Exemple de materiale Aliajul Al-33%Cu

metalice superplastice
Aliaje complexe de aluminiu 13

unele aliaje de titan.

14
 Ruperea materialelor metalice
Fenomenul de fragmentare a unui corp sub acţiunea unor tensiuni interne sau
externe.
Rupere fragilă- fără
deformaţii plastice
După deformarea
înaintea ruperii
plastică care
precede ruperea,
există Rupere ductilă-
precedată de deformaţii
plastice

Rupere prin smulgere, sau prin clivaj,

rupere fragilă- care constă în ruperea
După  >  r;  <  r
legăturilor interatomice normale la planul
mecanism: ruperii, plan de mică densitate în atomi

Rupere prin forfecare, sau rupere ductilă-

care constă în ruperea legăturilor 15
interatomice în direcţie paralelă cu planul  <  r;  >  r
de rupere