Curs 8

Transformări în stare solidă

1
 Clasificarea transformărilor în stare solidă
Fluctuaţiile- anumite abateri locale de la compoziţie şi/sau energia medie.

Fluctuaţii omofazice- determină

Transformări
aranjamentele atomice de importanţă
mică, dar sunt extinse pe volume foarte omogene
mari

După natura
fluctuaţiilor:

Fluctuaţii eterofazice- determină Transformări

aranjamente atomice drastice, dar
eteromogene
localizate pe volume foarte mici
 Transformări ordine- dezordine- prin care se
formează soluţii solide ordonate

Transformările omogene- au loc

simultan în întreg volumul
corpului, fără procese de
germinare şi creştere

Transformări spinodale- sunt transformări cu

difuzie, la unele sisteme cu lacune de miscibilitate,
la care se obţin structuri modulate, sau structuri
periodice

3
 Transformări cu difuzie- se
produc la la subrăciri mici,
temperaturi relativ mari, când
germenii ating dimensiunea
critică subrăciri mici,
Transformările
eterogene-
au loc prin procese de
germinare şi creştere
Transformări intermediare-
mixte, în care mobilitatea unor 4
specii de atomi este nulă, iar a
altor specii mari

Transformări fără difuzie-

martensitice, care se produc la
subrăciri mari, cu mobilitate
atomică mică
Principalele transformări în stare solidă eterogene cu difuzie

Transformarea polimorfă

Dizolvarea

Precipitarea

Transformarea eutectoidă

Transformarea eutectoidă
inversă

5
 Dizolvarea

Răcire Îmbătrânirea
îmbătrânire
rapidă

Răcire
lentă Naturală- dacă Artificială-
se produce la dacă se
temperatura produce la
camerei încălzire
este transformarea în care soluţia solidă devenită prin suprasaturare instabilă se descompune parţial într-o
Precipitarea altă fază cristalină, după transformare structura fiind formată dintr-o masă metalică de bază, monofazică şi
- din soluţii o fază nouă, faza secundară, rezultată din transformarea fazei iniţiale. Precipitarea stă la baza
solide
suprasaturate tratamentului termic de “îmbătrânire”, care se aplică soluţiilor solide suprasaturate prin călire de punere în
soluţie.
Microstructurile obţinute după precipitare sunt formate din particule de precipitat metastabil sau stabil dispersate în matricea .

structuri globulizate

Soluţie solidă
suprasaturată

Precipitarea

Soluţie solidă
suprasaturată Stadiile succesive ale precipitării discontinue
 Transformarea eutectoidă. Transformarea perlitică

Cea mai studiată transformare eutectoidă este transformarea austenitei în perlită:

Austenita (0,77%C)  Ferita(0,02%C) + Cementită(6,67%C)
A1
Perlită

Transformarea austenitei
în perlită la răcire

Temperatura eutectoidă

Perlită grosolană Perlita sorbitică- cu structuri lamelare

Perlită sorbitică
Temperatura, (C)

Troostita de călire din ce în ce mai dispersate şi mai fine

La subrăciri mari creşte viteza
de germinare, scade viteza de
creştere bazată pe difuzie, iar Ms
7
M50
structurile se modifică: M100

Troostita de călire cu aranjarea

lamelelor în rozetă
Timp,  (s)
 Transformarea eutectoidă inversă.
Transformarea amestecurilor ferito-cementitice în
austenită

Austenita se formează din perlită la încălzirea oţelului la temperaturi superioare temperaturii A1,
potrivit reacţiei:
Ferita(0,02%C) + Cementită(6,67%C)  Austenita (0,77%C)

Mecanismul formării austenitei este un proces bazat pe difuzie, care decurge prin germinare și
crestere:

Dizolvarea Obținerea
Inițial perlita este lamelelor de austenitei omogene
La Ac1 începe auste- cementită și
formată din cu granulație fină
nitizarea, formarea creșterea
lamele alternânde
primilor grăunți de conținutului de 8
de ferită și carbon în
austenită cu conținut
cementită austenită
scăzut de carbon
 Otel
eutectoid
(0,77%C)
Perlită

Amestecul bifazic de ferită și cementită încălzit la o temperatură

corespunzătoare lui Ac1 se transformă în austenita prin două procese:
-transformarea polimorfă a feritei (CVC) în austenită (CFC);
-dizolvarea cementitei în austenită cu omogenizarea austenitei la 0,77%C

Otel Otel
hipoeutectoi hipereutectoi
d d (C>0,77%C)
(C<0,77%C)
structura

Ferită Perlită+

structura
+ Cementită
perlită secundară

La încălzirea între Ac1 și Ac3, pentru
austenitizare are loc transformarea feritei în
exces în austenită omogenă, luând naștere o
austenită săracă în carbon
La încălzirea între Ac1 și Accem are loc
dizolvarea în continuare a cementitei
secundare în austenita și punerea în 9
soluție a rețelei de cementită
secundară prin difuzie
 Pentru descrierea procesului de transformare a perlitei în austenită se recurge la curbele
izoterme de transformare ale austenitei care dau informații asupra evoluției transformării la
temperaturi diferite, înregistrandu-se curbele de început și sfârșit de transformare.

1. Începutul transformării perlitei în austenită

2. Sfârșitul transformării perlitei în austenită

Transformarea perlitei în
austenită la temperatură
constantă
3. Sfârșitul dizolvării carburilor
10
4. Sfârșitul omogenizării austenitei
 Viteza de Cu cât aceasta este mai Deci mărimea
fină, cu atât numărul
transformare a germenilor este mai grăunților de
austenitei mare, distanțele
Austenitizarea
parcurse de atomi în este mai rapidă austenită depinde de
depinde și de procesul de difuzie structura perlitei
structura inițială sunt mai mici

11
 Transformarea martensitică
Transformarea martensitică este una dintre cele mai importante, producându-se nu
numai la oțeluri, dar și la multe aliaje (Cu-Al, Cu-Sn, Ni-Ti) și metale care prezinta
transformări polimorfe (Fe,Ti,Co).
• Se produce la viteze mari de răcire
Caracteristicile
transformării
• Se produce fără difuzie
martentitice
• Compoziția fazei inițiale este identică cu cea a fazei
finale

Răcirea rapidă produce o subrăcire a austenitei până la temperaturi de ordinul 200˚C, la

care formarea prin difuzie a fazelor de echilibru (ferita și cementita) devine imposibilă.
In aceste condiții austenita se transformă în martensită, o fază metastabilă.

Martensita se formează din austenită printr-

un mecanism de translație, atomii efectuând
în rețeaua cristalină deplasări coordonate și
colective, asemănătoare deformării plastice.
Aceste deplasări duc la transformarea rețelei
CFC a austenitei în reteaua CVC a feritei, dar
datorită suprasaturării cu carbon, rețeaua
martensitei este deformată, alungită pe o
latură, deci este tetragonal cu volum centrat.
12

Schema formării elementare a martensitei la

transformarea fără difuzie a austenitei
La microscopul optic, martensita apare sub forma aciculară (în plachete), acele formând unghiuri
între ele (60˚; 120˚); primele ace sunt lungi și străbat grăuntele de austenită, urmatoarele ace fiind
mai scurte și mai subțiri.

Apariția primelor Cristlizarea celor cu Localizarea austenitei

cristale de martensită dimensiuni limitate reziduale

Reprezentarea
schematică a
cristalelor de
martensită

13
 Transformarea bainitică

Apariția primelor Precipitarea cementitei Terminarea transformării

cristale aciculare
Bainita superioara (500-350˚C) Bainita inferioara (350˚C-Ms)
cu aspect “pana”, plăci de cu aspect acicular asemănător
ferită cu carburi alungite, martensitei, ace de ferita și
asemănătoare perlitei carburi fine punctiforme
Există doua feluri de
bainită, după
temperatura la care se
face mentinerea
izotermă:
14