DEPENDENTA VITEZEI DE COROZIUNE DE pH-UL MEDIULUI COROZIV

Principiul lucrarii.
Viteza de coroziune constituie un mod de apreciere cantitativa a coroziunii.
Viteza de coroziune se exprima in STAS prin indicele gravimetric de coroziune, K g,
exprimat in g/m2h care este dat de relatia:
m
v cor  k g  [g/m2·h]
S t
(1)
unde Δm - reprezinta cantitatea (g) de metal ce trece in solutia coroziva in urma procesului de
dizolvare anodica, t - durata de expunere a probei in mediul coroziv si S reprezinta suprafata
metalica expusa mediului coroziv.
Pentru a evalua clasa de rezistenta a materialelor metalice se foloseste indicele de
penetratie exprimat in [mm/an].
k g  24  365
Ip  [mm/an] , (2)
1000d
unde d este densitatea materialului metalic, dFe= 8,7 [g/cm3], iar 1000 reprezinta factorul de
transformare.
Clasele de apreciere a stabilitatii la coroziune utilizate in proiectare sunt:
1. Perfect stabil: 1·10-3 mm/an 4. Relativ stabil: 1·10-1 ÷1 mm/an
-3 -2
2. Foarte stabil: 1·10 ÷ 1·10 mm/an 5. Putin stabil: 1÷10 mm/an
3. Stabil: 1·10-2÷1·10-1 mm/an 6. Instabil: 10 mm/an

Procesul global al coroziunii cu depolarizare de hidrogen se obtine prin insumarea algebrica a

reactiilor de ionizare a metalului (oxidare) si a reactiei de depolarizare (reducere) a ionilor
sau moleculelor din mediul coroziv.
Reactiile chimice in coroziunea cu depolarizare de hidrogen sunt:
În medii acide:
Reacţii generale Exemplu
(-) MM +ze+z -
(-) Fe Fe+2 + 2e- Reacţie de ionizare a
metalului (oxidare)
(+) zH +ze z/2 H2
+ -
(+)2H + 2e  H2
+ -
Reacţie de depolarizare
(reducere)
M+ zH  M + z/2 H2
+ +z
Fe + 2H  Fe + H2
+ +2
Reacţie globală

În medii neutre şi alcaline:

Reacţii generale Exemplu
(-) MM+z +ze- (-) Fe Fe+2 + 2e- Reacţie de ionizare a
metalului (oxidare)
(+) zH2O+ze-zOH-+z/2H2 (+) 2H2O+2e-2OH-+ H2 Reacţie de depolarizare
(reducere)
M + zH2O M+z + zOH- + z/2 H2 Fe + 2H2O Fe+2 + 2OH- + H2 Reacţie globală
Reacţiile chimice în coroziunea cu depolarizare de oxigen sunt:
În medii acide: Exemplu
Reacţii generale
(-) MM+z +ze- (-) Fe Fe+2 + 2e- Reacţie de ionizare a
metalului (oxidare)
(+) zH++z/4 O2 +ze-  z/2H2O (+) 2H++1/2 O2 +2e-  H2O Reacţie de depolarizare
(reducere)
M+ zH++z/4 O2  M+z +z/2H2O Fe+ 2H++1/2 O2  Fe+2 +2H2O Reacţie globală

În medii neutre şi alcaline: Exemplu

Reacţii generale
(-) MM+z +ze-
(+) z/2 H2O +z/4O2+ze- zOH-
M+z/2 H2O +z/4O2 M(OH)z
(-) Fe Fe+2 + 2e-
(+) H2O +1/2O2+2e- 2OH-
Fe+ H2O +1/2O2 Fe(OH)2
Reacţie de ionizare a
metalului (oxidare)
Reacţie de depolarizare
(reducere)
Reacţie globală

Deoarece legea lui Faraday se aplica si pentru coroziunea electrochimica la fel ca

pentru orice reactie electrochimica, cantitatea m de metal ce trece in solutie in urma
procesului de ionizare a metalului se determina cu ajutorul relatiei (3):
A
m  kq   ia t (3)
zF
unde k-este echivalentul electrochimic, q= i·t reprezinta cantitatea de electricitate ce trece
intre zonele anodice si catodice ale metalului supus coroziunii in timpul t (sec); i a-
intensitatea curentului de dizolvare anodica exprimata in amperi; F- constanta lui Faraday, F=
96500 [A·s];
z- numarul de electroni ce se elibereaza in procesul anodic; iar A- masa atomica a metalului
supus coroziunii .
A ia
vcor k g  3600  (4)
zF S
unde S reprezinta suprafata metalului supus coroziunii exprimata in m2, iar t= 3600 sec.
Din relatia (4) rezulta ca determinarea vitezei de coroziune se reduce la determinarea
i
densitatii curentului de dizolvare anodica a .
S
Influenta pH-ului asupra vitezei de coroziune este legata si de stabilitatea chimica in
mediul coroziv a peliculei de produsi de coroziune.

Fig. 1 Dependenta vitezei de coroziune de pH-ul mediului coroziv pentru diferite metale.
pH= -log [H+] si variaza intre 0 ÷ 7 pentru medii acide, intre 7 ÷ 14 pentru medii alcaline, iar
valoarea de 7 reprezinta mediul neutru.
 Aparatura si solutii: Electrozi din fier, electrozi de cupru, solutii cu pH-uri diferite
(1; 6; 8; 12), miliampermetru, instrument de masurare a timpului.

- 4 +

Electrod de fier
Electrod de Cu
Vas ce contine mediul
1 coroziv
3
2 Miliampermetru

Fig. 2 Schema instalatiei pentru determinarea intensitatii curentului de dizolvare anodica

Modul de lucru:
Electrozii de Fe (1) si Cu (2) se curata cu hartie metalografica, se spala cu apa si se
introduc in vasul (3) in care se gaseste solutia coroziva cu pH cunoscut. Electrozii se
conecteaza la bornele miliampermetrului (4) si se masoara curentul de coroziune la intervale
de 10 minute din momentul imersari, timp de o ora. Se masoara cu rigla suprafata fierului
(m2) imersata in solutie.
In mod similar se procedeaza pentru toate solutiile cu pH cunoscut, masuratorile
efectuandu-se succesiv la acelasi interval de timp.
Se reprezinta grafic variatia curentului masurat (i) functie de timp (fig. 3).
Extrapoland dreapta se obtine curentul de dizolvare anodica i a pentru fiecare pH. Cu aceste
date se calculeaza indicele de penetratie Ip cu ajutorul relatiilor 1, 2 si 4 pentru a reprezenta
grafic dependenta vitezei de coroziune functie de pH.

Calcule si interpretarea rezultatelor: datele experimentale si valorile calculate se trec intr-un tabel de
forma:
pH 1 6 8 12
10 [min]
20 [min]
30 [min]
40 [min]
SFe [m2]
ia [A]
kg [g/m2h]
Ip [mm/an]

Tema de casa:

1. Sa se scrie reactiile ce intervin in procesul de coroziune ale urmatoarelor metale: Zn

(bivalent), Al (trivalent), Sn (tetravalent).
2. Sa se calculeze viteza de coroziune a unei conducte de fier in sol, daca intensitatea
curentului de dizolvare anodica este 1,5 mA, iar suprafata conductei este 314 dm2
3. Ce greutate va pierde un rezervor de fier de suprafata 15 cm 2 supus corziunii
electrochimice daca timp de 1 an intensitatea curentului de dizolvare anodica a fost
0,75 mA ?
4. O piesă de Ni de 0,25 m 2 este în contact direct cu o soluţie de H 2SO4 timp de 180
minute, timp în care se degajă 4,6 mL H2 în condiţii normale. Să se scrie reacţiile de
coroziune care au loc şi să se calculece viteza de coroziune. Se cunoaşte A Ni= 58,7
g/atom –gram.
5. O probă de oţel cu suprafaţa de 30 dm2 şi 25,27 g se introduce într-o soluţie de H2SO4,
masa probei scăzând la 25,25 g. Viteza de coroziune a probei este 3,3x10 -2 g/m2h. Să
se calculeze timpul de coroziune şi să se scrie reacţiile de coroziune care au loc.
6. Să se calculeze timpul necesar ca o bară de Zn (A Zn= 65 g/atom gram) cu suprafaţa de
10 dm2 să piardă în greutate 1 g, dacă intensitatea curentului de dizolvare anodică este
0,5 mA. Să se scrie reacţiile de coroziune care au loc.
7. Să se determine masa pe care o pierde un rezervor din Fe (A Fe= 65 g/atom gram) cu
suprafaţa de 15 m2 supus coroziunii electrochimice timp de 1 an, dacă intensitatea
curentului de dizolvare anodică de 0,75 mA.