Schizofrenia afectiva = tulburarea schizoafectiva este definita ca fiind

o psihoza (boala mentala care submineaza radical adaptarea persoanei umane la mediul

social) in care simptomele afectiveevidente coexista cu fenomene disociative
schizofrene, cu tendinta catre remisiuni complete dar si cu o mare frecventa a recidivelor.
1. Modalitati de debut ale schizofreniei afective
Polimorfismul simptomatic este asociat la debutul bolii cu un polimorfism al
modalitatilor de constelare a simptomelor. Debutul poate imbraca aspectul oricarei alte
afectiuni psihice, criteriul expectantei fiind singurul in masura sa lamureasca diagnosticul
de certitudine.
a. Debutul supraacut
Este o forma rara de debut, cu aspect de delirum caracterizat prin modificari
calitative ale constiintei ce pot merge pana la stare amentiva cu alterare profunda a
constiintei propriului eu (dezorganizarea este totala, icoerenta gandirii este maxima iar
vorbirea este neinteligibila).
 
b. Debutul acut
Se caracterizeaza prin instalarea rapida a unui sindrom oneiroid sau oniro-
confuziv cu bogate fenomene psihoproductive si incoerenta marcanta,
in plan ideativ si comportamental. In acest caz trebuie exclusa o cauza
organica de boala.

Pot aparea stari de excitatie maniacala ca model de debut, tabloul maniacal

prezentand simptome ,,atipice’’ (introversie, discordanta, note bizare, incomprehensibile in
comportament, in continutul delirului).
De asemenea, pot aparea stari depresive cu debut brusc care nu sunt tipice si in
care vom intalni prezenta seriei discordante: autist, bizarerii comportamentale, ideatie
deliranta incongruenta cu dispozitia.
c. Debutul subacut
Imbraca forma unor tulburari comportamentale, a unor acte imprevizibile sau a
unor aspecte afective atipice.
d. Debutul progresiv (insidios)
Este o forma frecventa de debut, in care anturajul va observa aparitia unui
comportament ciudat, fara sens, de inadaptare. Apar modificari importante in sfera afectiva,
indiferenta, retragere din viata sociala, izolare sau manifestari hipertimice pozitive cu alura
discordanta.
 Oricare ar fi modalitatea de debut, inca de la inceput se observa
aparitia modificarilor in structura personalitatii, privind atitudinea fata de sine,
elementele motivationale si atitudinea fata de cei din jur.
2. Perioada de stare a schizofreniei afective
Se caracterizeaza prin prezenta sindromului afectiv, maniacal sau depresiv si
elemente discordante ale sindromului delirant si disociativ, in absenta oricarei tulburari
organice.
2.1. Sindromul maniacal
Simptomul central este reprezentat de hipertimia pozitiva (exaltare a vietii afective,
insotita de obicei de o anumita euforie), accelerarea proceselor gandirii, excitatie
psihomotorie, la care se adauga o serie de simptome de expresie somatica.
            Dispozitia euforica este caracterizata prin bucuria de a trai, optimism debordant,
sentimente de omnipotenta si  incredere nelimitata in fortele proprii. Toate acestea se
insotesc intotdeauna de o intensa excitatie sexuala, contrastand uneori cu comportamentul
anterior al subiectului, cu varsta si datele biologice obiective.

Hipertimia pozitiva in schizophrenia afectiva prezinta o mare labilitate

psihoemotionala, pacientul trecand rapid de la bucurie la starea de tristete si plans, furie si
chiar fenomene autolitice.
            Accelerarea proceselor gandirii, se manifesta prin accelerarea ritmului gandirii
(tahipsihie), accelerarea reprezentarilor mentale, fuga de idei, cu asociatii de idei
superficiale, acute intr-un mod elementar (asonanta, rime, jocuri de cuvinte), hipoprosexie
cu aparenta hiperprosexie spontana. Exaltarea imaginativa da nastere uneori unor adevarate
productii pseudodelirante − idei de inventie, de grandoare, mistice, in care bolnavul crede
cu seriozitate. Limbajul pacientului reflecta dezorganizarea gandiriimaniacale, abunda in
jocuri de cuvinte, onomatopee, ironii, inlantuite pe acelasi plan intr-un flux continuu.

            Desincronizarea fata de tipul real, se manifesta la maniacali prin trairea doar in

prezent, intr-un prezent foarte apropiat care se limiteaza la foarte superficialul contact pe
care-l stabileste cu realitatea. Este evidenta incapacitatea de actiune autentică 757h71h ; in
acest timp, ,,fara trecut, viitor si istorie, faras directie’’.
            Excitatia psihomotorie se manifesta printr-o nevoie imperioasa de activitate,
de miscare; daca depresia este o inhibitie, euforia este in mod cert o excitatie.
            Activitatea maniacului are un caracter ludic: gesticuleaza mult, rade, aplauda,
canta, danseaza, gasindu-si partener de joc in anturajul apropiat.

 
In cadrul acestor activitati dezordonate, se poate ajunge uneori la acte periculoase
pentru bolnavsau pentru anturajul acestuia, iar atunci cand excitatia atinge punctual
culminant (furie maniacala), comportamentul   devine  primitiv   si  agresiv (pacientul
musca, zgaraie, distruge).
            Din punct de vedere somatic, asistam la: dezinhibitie instinctuala cu bulimie,
polidipsie si insomnie. Agitatia se va insoti de scaderea ponderala si hipertermie si o
crestere frapanta a rezistentei la frig si oboseala.  Deseori la femei se constata prezenta
amenoreei (ca si in depresie).
            Observam astfel, discordanta in acest tablou clinic, elementele disociative
schizofrene fiind uneori subtil  intricate cu simptomatologia afectiva pozitiva.
Asadar, tabloul prezinta combinatia celor doua sindroame: maniacal si discordant.
2. 2. Sindromul depresiv
          Are drept componente definitorii dispozitia depresiva, incetinirea proceselor
gandirii si lentoare psihomotorie, la care se adauga o serie de simptome auxiliare de
expresie somatica.
          Dispozitia depresiva este traita ca o ,,tristete vitala’’, pierderea sentimentelor, golire
si neliniste interioara; continut perceptual cenusiu, nebulos, cu tendinta la autoizolare si
dificultati relationale interpersonale.
            Incetinirea proceselor gandirii este exprimata prin continut ideatic redus,
incapacitate decizionala, ideatie trista cu ruminatii sumbre. Ideatia poate lua forma ideilor
delirante cu caracter de autoacuzare, vinovatie, inutilitate, esec existential, incapacitate de
adaptare. Depresivul traieste o stagnare a timpului intim, care se desincronizeaza de
timpul real; aceasta oprire a timpului trait marcheaza ansamblul tulburarilor depresive,
bolnavul prezentand o incapacitate de actiune autentica.
            Lentoarea psihomotorie este caracterizata de incetinirea miscarilor, scaderea
expresiei si mobilitatii mimice, dificultate de
verbalizare,   tendinta  de  a  se  complace  in  activitati  fara  scop  (inertie psihomotorie).
            Simptomul auxiliar de expresie  somatica, se traduce printr-o tulburare a
sentimentelor vitale (a vitalitatii), astenie fizica si psihica, cu diminuarea randamentului util
si a elanului vital, lipsa de vigoare fizica, insomnii, anorexie si scadere in greutate, tulburari
ale dinamicii sexuale. In tulburareaschizoafectiva, caracteristica este depresia de
intensitate psihotica de factura discordanta. In depresia psihotica fiecare din elementele
constitutive ale sindromului depresiv ating intensitate maxima, modificand personalitatea si
comportamentul in sens psihotic.

            Dispozitia depresiva este traita ca un vid, ca o lipsa totala a contactului si

rezonantei afective cu lumea, pe care subiectul o resimte dureros; aceasta ,,anestezie
afectiva’’ se manifesta ca un veritabil baraj in fata exprimarii sau perceperii sentimentelor
proprii, care duce pacientul la pierderea interesului pentru lucruri si oameni.
             Incetinirea proceselor psihice se manifesta prin bradipsihie si saracie a
continutului ideativ, incapacitate de evocare si sinteza, hipoprosexie;
Asociatiile sunt dificile, imaginatia este redusa, hipermnezie selectiva insotita de
ruminatii. Productia verbala traduce in mare masura inhibitia intelectuala, find  incetinita,
ajungand uneori pana la mutism.
            Scaderea performantelor intelectuale, prezenta anesteziei psihice, ii genereaza
depresivului sentimente de autoacuzare si durere morala. Acestea vor genera la randul lor
idei de vinovatie si inutilitate ce vor deschide calea catre ideile suicidare si chiar trecerea
la actul suicidar. Nemaiputandu-si imagina viitorul, pacientul pierde orice dimensiune a
realiatii, are stari de nerealizare si depersonalizare.

            Pe plan psihomotor, pacientul poate prezenta o inhibitie profunda, mergand pana la
imposibilitatea de a se deplasa, iar activitatea spontana este redusa la minim.
            Atunci cand depresia se insoteste de anxietate, tensiune psihica insuportabila, se
poate manifesta printr-o neliniste psihomotorie, agiatie, insotita sau nu de  acte impulsive
auto- sau heteroagresive.

  
            Sindromul depresiv din cadrul schizofreniei afective se insoteste de o rata
crescuta a tentativelor de suicid. Comportamentul suicidar apare fie ca o descarcare a
tensiunii psihice insuportabile, fie ca o solutie univoca in fata esecului existential aparent
generat de trairea ideilor delirante depresive. De multe ori disimulata, pregatita minutios,
trecerea la act este hotarata, violenta, solitara, demonstrand autenticitatea dorintei de
autodistrugere (spanzurare, intoxicatii voluntare, defenestrare).
2. 3.   Sindromul delirant
Se caracterizeaza printr-o modificare a trairilor bolnavului provocate de tulburarile
continutului gandirii, avand drept consecinta modificarea raportului dintre individ si lume,
disolutia realului in imaginar reflectata in planul constiintei.
Trairea deliranta are drept caracteristici:
 − certitudinea.
− neinfluentabilitatea.
− incorigibilitatea.
− imposibilitatea continutului.

e
Trairea deliranta = o serie de judecati modificate patologic care nu rezulta din
stari afective sau stari delirante anterioare.
Structura acestui delir are o succesiune de forme din care cele mai frecvent intalnite sunt:
a. Dispozitia deliranta
Este caracterizata prin trairea unei schimbari profunde a experientei sensibile, fara
un continut ideativ precis, care nu mai permite bolnavului sa se ancoreze in experientele
anterioare. Mediul inconjurator este resimtit ca tensionat, avand o fizionomie stranie si
chinuitoare pentru bolnav, care nu se mai simte liber in actiunile sale.
Dispozitia deliranta este o faza premergatoare constituirii delirului primar, bolnavul
simtind o ,,primejdie’’ ce planeaza asupra existentei sale, acompaniata de ostilitatea celor
din jur.
b. Interpretarea deliranta
Este reprezentata de atribuirea unor semnificatii anormale in relatia cu propria
persoana − unor perceptii reale. Mediul psihologic este trait modificat, obiectele lumii
capatandu-si relatii semnificative si pierzandu-si neutralitatea. Insasi pozitia bolnavului in
lume capata o noua semnificatie devenind centrala, ,,geocentrica’’. ,,Mesajul’’ obiectelor din
jur, devine  in etape, tot mai clar pentru schozofreni, fiind de obicei negativ. Lumea reala
este perceputa si transformata in lumea interpretata, care actioneaza si se desfasoara numai
pentru a i se dezvalui bolnavului.
Tulburarile calitative ale gandirii sunt adesea corelate cu tulburari ale perceptiei.
Perceptiile modificate calitativ sub forma iluziilor sau halucinatiilor pot fi interpretate
dupa modelul delirant, existand o intrepatrundere a procesului psihopatologic − prototipul
psihozei.
c. Intuitia deliranta
Se traduce prin idei si reprezentari care apar brusc, cu o semnificatie nemotivata,
avand un caracter covarsitor pentru bolnav, de revelatie, traversand si schimband
experienta anterior traita de el. Caracteristica acestor idei cu debut brusc, este caracterul lor
bizar, neobisnuit, reprezentand nucleele de aparitie ale delirului nesistematizat.
d. Delirul de influenta
Frecvent intalnit, si cu o semnificatie aparte pentru diagnostic, el reprezinta o traire
praticulara a bolnavului schizofrenic.
Delirul de influenta reprezinta o traire particulara manifestata prin urmatoarele
fenomene: furtul si intreruperea gandirii, inspirarea gandurilor, raspandirea gandurilor etc.,
fenomene care se pot asocia intre ele, bolnavul vazandu-se influentat prin fluide, unde, raze
laser, nemaiputandu-si stapani gandurile si intimitatea persoanei.
Procesele amintite mai sus, pot fi insotite de halucinatii
auditive, vizuale sau kinestezice si de o serie de pseudo-halucinatii.

Comentariul actelor si gesturilor si cuvintele fortate, completeaza tabloul

automatismului mental. Tematica ideilor delirante se grupeaza in jurul
a doua teme majore: de persecutie (urmarire, otravire, distrugere psihica, omorarea,
gelozia, imbolnavirea) si de grandoare (inventie, idei mistice, erotism).
In veritabila sa forma schizofrenica, delirul depaseste stadiul de trairi delirante pe
care le aduna intr-o lume proprie, care este insasi nucleul existentei schizofrenice
ermetic inchisa si labirintica = lumea autista.
 Tabloul clinic al sindromului delirant din schizofrenia afectiva este dominat
de tulburarile in planul afectivitatii la care trebuie sa se adauge cel putin unul din
urmatoarele simptome:
    − transmiterea sau raspandirea gandirii.
    − idei de influenta.
    − halucinatii auditive cu caracter comentativ.
    − delir sau halucinatii nelegate de starea afectiva (depresiva sau maniacala).
    − idei delirante persistente, cel putin o luna dupa remisiunea episodului
afectiv.
2.4. Elemente discordante
In schizofrenia afectiva discordanta cuprinde:
− discordanta in sfera afectiva
− discordanta in sfera gandirii
− tulburari ale limbajului
− distorsiunea sistemului logic
− discordanta in sfera comportamentului
                    − tulburari ale personalitatii.
          A. Discordanta in sfera afectiva
Sentimentele ca si conceptele sunt fragmentate, ceea ce l-a facut pe Kraepelin sa
concluzioneze in finalul operei sale, ca schizofrenia este o veritabila dementa afectiva.
a.  Ambivalenta afectiva  este reprezentata de descompunerea intr-o serie de tendinte
contradictorii a sentimentelor care-si pierd caracterul global, direct si simplu.
b.  Bizareria afectiva corespunde paratimiei, adica unor manifestari afective
paradoxale si uluitoare (ura absoluta fata de propria mama-inversiune afectiva, dragoste
fata de un pulover albastru).
 c.  Impenetrabilitatea afectiva, da impresia ca ne gasim in fata unei fiinte cu reactii
afective imprevizibile.
d.  Detasarea afectiva ofera trairilor un caracter de determinare sistematic arbitrar,
imprevizibilitatea parand a fi determinata de jocul intamplarii sau de legi indescifrabile,
ermetice.
e.  Alternarea tonalitatii afective bazale, se manifesta prin atimhormie si negativism.
Atimhormia este un dezinteres afectiv caracterizat prin lipsa de initiative, de curiozitate,
insensibilitate fata de evenimente, adevarata analgezie morala. Desfasurarea existentiala a
schizofrenului se face intr-o monocromatica afectiva punctata rar de incomprehensibile si
insolite izbucniri.
f. Negativismul este reprezentat de o permanenta pendulare intre agresivitatea
opozitionismului si inchistarea intr-o mahnire imuabila.

Tonalitatea afectiva generala a schizofrenului exprima ruptura vitala de lume si real,

fiind un amalgam de apatie, insensibilitate si ostilitate.
Viata instinctiv-afectiva este profound dezorganizata, fortei pulsionale nemai
opunandu-i-se ,,EUL’’ , comportamentul ia un aspect intensiv in care se pot combina
elemente ambivalente. In comportamentul schizofrenilor pot fi uneori exhibate aberatiile
sexulale (masturbarea, inversiunea sexuala, fixare incestuoasa).
  
B. Discordanta in sfera gandirii
1. Tulburari ale functiilor elementare si ale structurii formale ale gandirii:
 − atentia si concentrarea sunt slabe, aproape nule.
− memoria este uneori atinsa global, cu manifestarea incapacitatii de evocare si
fixare, amnezii selective si nerecunoasteri sistematice.
2. Tulburari ale desfasurarii gandirii si inteligentei:
− apar tulburari ale ritmului ideativ, cu incetinirea ideatiei, impiedicarea sau
alunecarea ideilor pe piste imprevizibile prin eclipse sau salturi.
− fenomenul de baraj este aproape patognomonic, bolnavul oprindu-se din
vorbit pentru a  relua mai tarziu firul discutiei si a trece la alt subiect.
− se manifesta dezordinea productiei ideative datorita faptului ca ideile nu se
mai succed logic, ideatia se impotmoleste in ezitari, contaminari, substitutii si
interferente.
Inhibitia intelectuala este reprezentata de o diminuare a productivitatii
reprezentarilor, prin deficit de vigoare mentala, ideile sunt lipsite de vigoare, claritate si
limpezime.
C. Tulburari ale limbajului
ulburarile ideatiei isi gasesc corespondent in tulburarile expresiei verbale, manifestate
prin:
1.  Tulburari ale conversatiei  − mutism, verbigeratie, monologuri, crize de impulsiuni
verbale.
2.  Vorbirea ,,alaturi’’− raspunsurile sunt alaturi, cuvinte spontane inadecvate, care
transforma discutia intr-un fel de reverie verbala.
3. Alterari fenotipice ale limbajului  − care se manifesta in intonatie, timbru, ritm si
debit verbal, prin aparitia de zgomote parazitare verbale (suspine, murmure, sforaituri).
4. Tulburari in articularea cuvintelor.
5.  Coborarea limbajului la nivelul materialului verbal sau chiar
fonematic  −   telescoparea silabelor, dublarea vocalelor initiale).
6.  Alterarea sensului cuvintelor.
7. Procese diverse de a crea noi cuvinte.
8. Utilizarea frecventa de neologisme care revin stereotip cu deformarea limbajului
prin folosirea intempestiva a metaforelor, o posibila poarta deschisa catre gandirea magica a
schizofrenului.
9.  Schizofrenia este reprezentata de un limbaj ermetic, in care incoerenta sintactica
este frecventa, transformand limbajul intr-o ,,salata de cuvinte’’.
Limbajul este astfel deturnat de la functia sa adevarata − comunicarea.
 10.  Scrierile si productiile estetice ale schizofrenului arata alterari in acelasi sens si de
aceeasi valoare cu acelea ale limbajului. Scrisul este contorsionat in caligrafie si continut.
Creatia plastica poarta amprenta fantasticului, straniului, simbolismului sexual, expunand in
acest mod stranietatea formei schizofrenice.
D. Distorsiunea sistemului logic
Gandirea schizofrenului este caracterizata intotdeauna prin alterarea sistemului
realitatii, aceasta fiind arhaica si nereala, cu ,,indiferenta la valorile logicii’’.
          Sistemul realitatii este modificat de catre gandirea magica a schizofrenului,
impenetrabila la valoarea experientei, aderand la valorile metaforice, scapata de sub
controlul categoriilor logice de intelegere (cauzalitate, identitate si contradictie).
− Alterarea conceptelor: conceptele schizofrenului se supun numai unui
sistem de valori subiective si afective.
− Sincretismul gandirii este dat de aglutinarea semnificatiilor,
amestecul  ideilor, confuzia demersului catre un sistem de abstractii formale.
−  Rationalismul morbid este dat de o serie de sisteme complicate si legaturi
ideative, materializate in sinopsuri si demonstratii de rigurozitate si
meticulozitate, in vadita discrepanta cu banalitatea sau importanta minora pe
care o au.
Gandirea schizofrenului pare a fi mult mai afectata in anumite sectoare decat in
globalitatea ei, formandu-se ,,insule paralogice’’. Legatura dintre tulburarile de gandire si
scaderea nivelului afectiv, este exprimata cu precizie de simbolism −ce reprezinta o
proiectie a complexelor afective.
E. Discordanta in sfera comportamentului
1. Manifestarile psihomotorii ale ambivalentei sunt plasate sub semnul abuliei si
ezitarii, osciland intre intreruperea si exercitatea actelor. In acelasi timp surade si se
incrunta, existand o inadecvare intre mimica si sentiment. Tinuta discordanta este
neglijenta.
 2. Bizareriile comportamentului, manierismul este un comportament din care
lipseste naturalul, imprimtndu-se actiunilor o supraincarcare gestuala, o pretiozitate a
miscarilor. Teatralismul este dat de artificialitatea prezentarii, a gandirii, a limbajului, a
gesturilor, mergand pana la bufonerie.
3. Impenetrabilitatea motivelor, impulsurilor si conduitelor simbolice.
Schizofrenul se comporta ca si cum ar dori sa se acopere de mister si sa se sustraga
intelegerii celorlalti, care sunt incapabili de a mai putea anticipa actiunile bolnavului. Acest
lucru este puternic evidentiat de furioasele impulsuri schizofrenice −acte sangeroase sau
impulsuri fantastice, comise cu raceala si seriozitate; din aceasta categorie nu lipsesc
omorurile, crimele nemotivate, sinuciderile stranii, automutilarile, castrarile. Se pot intalni
descarcari de protopulsiuni kinetice sau instinctive (bulimie, masturbare, ras nemotivat).
4. Detasarea, conduita inerta si replierea negativista, intoarcerea schizofrenului spre
lumea sa interioara, desprinderea de lumea exterioara si conduita fundamentala, se
manifesta prin doua grupe de simptome: conduite negativiste si conduite de inertie.

 − conduitele neagtiviste (de refuz sau de opozitie) sunt: mutismul,

redoarea, claustarea, refuzul mainii intinse, refuzul alimentar, fugile.
 − conduitele de inertie sunt caracterizate prin atitudini de pasivitate si
automatism, mergand uneori pana la un fel de sugestibilitate paradoxala.
Tendinta la perseverare, repetitie si monotonie, la fixarea atitudinilor psihomotorii
este ilustrata de sindromul ecopatic.
F. Tulburarile personalitatii
1.      Sindromul de depersonalizare
Invadat de trairea deliranta, pacientul se simte preschimbat, acuza transformari in
sfera corporala si psihica. Depersonalizarea capata in schizofrenie o forma specifica,
fantastica sau luxurianta.
 Unitatea persoanei se destructureaza, bolnavul avand senzatia multiplicarii propriilor
trairi. Granita dintre ,,eu’’ si ,,non-eu’’  se estompeaza aparand  identificari cu obiectele lumii
exterioare carora le transforma senzatiile si sentimentele sale sau din contra, se produce
preluarea unor intamplari sau trairi straine. Prin procesul schizofren, personalitatea se
transforma in sensul trairii integritatii si continuitatii sale.
2.      Autismul
 Trecerea in primplan a vietii psihice interioare, insotita de desprinderea gandirii de
realitate si trecerea bolnavului intr-o lume strict individuala si deosebita de a celorlalti,
realizeaza autismul.

Continutul gandirii se modifica si in ceea ce priveste bogatia convingerilor si

credintelor anterioare bolii, saracindu-se. Reperele spatio-temporale se pierd intre imaginar
si real, intre ,,eu’’ si ,,non-eu’’ , psihismul se dezorganizeaza antrenand in prabusirea sa,
insasi realitatea si coerenta persoanei.
DIAGNOSTIC POZITIV
 Diagnosticul de schizofrenie indeferent de forma sa clinica nu este usor de facut si
implica multa responsabilitate. A avea acest diagnostic inseamna din punct de vedere
existential, un handicap prin insasi prezenta bolii care produce un clivaj al individului fata
de real. Din punct de vedere social, profesional, familial, bolnavul nu mai este integrat in
mod obisnuit.
In decizia diagnosticului pozitiv desigur conteaza mai
intai simptomele, intensitatea lor, numarul si stabilitatea lor in timp.
Criteriile de diagnostic conforme Clasificarii Internationale a Maladiilor (ICD
X).
   Un diagnostic de tulburare schizoafectiva trebuie pus numai atunci cand ambele
tipuri de simptome schizofrenice si afective sunt predominante simultan, sau fiecare
predomina cateva zile, in cadrul aceluiasi episod al bolii, si ca o consecinta, episodul nu
intruneste criteriile nici pentru schizofrenie nici pentru un episod depresiv maniacal.
1. Criterii pentru tulburarea schizoafectiva de tip maniacal:
Trebuie sa existe o proemineta crestere a dispozitiei sau o crestere mai putin evidenta
a dispozitiei combinata cu o iritabilitate sau excitabilitate crescuta.
In cadrul aceluiasi episod urmatoarele criterii specifice schizofreniei trebuie sa fie in
mod clar prezente:
 a.       ecoul gandirii, insertia sau furtul gandirii.
b.      idei delirante de control, influenta sau pasivitate, perceptie deliranta.
c.       halucinatii auditive facand un comentariu continuu despre comportamentul
subiectului.
d.      idei delirante persistente, de orice fel care sunt cultural inadecvate si complet
imposibile.

Aceasta categorie trebuie folosita pentru episoadele singulare schizoafective de tip

maniacal si pentru tulburarile recurente in care majoritatea episoadelor sunt schizoafective
de tip maniacal.
2. Criterii pentru tulburarea schizoafectiva de tip depresiv:
  Trebuie sa existe o depresie proeminenta, insotita de cel putin doua simptome depresive
caracteristice sau anormalitati comportamentale asociate, asadar doua din urmatoarele
elemente:
a.       reducerea capacitatii de concentrare si a atentiei.
b.      reducerea stimei si a increderii de sine.
c.       idei de vinovatie si de lipsa de valoare.
d.      o viziune trista asupra propriului viitor.
e.       idei sau acte de suicid.
f.       tulburari ale somnului.
g.      apetit diminuat.

In cadrul aceluiasi episod  trebuie sa fie prezente simptomele tipice schizofrenice

enumerate anterior.
 3. Criterii pentru tulburarea schizoafectiva de tip mixt:
 Elementul esential de diagnostic este reprezentat de coexistenta simptomelor
schizofrenice enumerate anterior cu cele ale tulburarilor afective bipolare  mixte
−alternanta episoadelor maniacale si depresive.
           
CRITERII  DE  DIAGNOSTIC  CONFORM  DSM IV
 A.     O perioada neintrerupta de boala, in timpul careia, la anumite momente de timp
survine fie un episod  depresiv major, fie un episod maniacal sau un episod de tip mixt in
paralel cu simptomele de diagnostic ale schizofreniei.
B.      In timpul aceleiasi perioade de boala au existat halucinatii sau delir pentru cel putin
doua saptamani.
C.      Simptomele ce sunt conforme cu criteriile pentru tulburarea afectiva sunt prezente
pentru o perioada apreciabila din durata totala a perioadei active, respective a
perioadei reziduale de boala.
D.     Perturbarea sa nu fie datorata consumului de substante de tip droguri sau
medicamente.
DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL
    Diagnosticul diferential al schizofreniei se face cu urmatoarele afectiuni:
1. Sindroamele organice:
a. la pacientii tineri:  − starile induse de droguri,
                                                       − epilepsia de lob temporal.

b. la varstnici:  − sindrom cerebral acut,

                         − dementele,
                         − paralizia generala progresiva.
Pentru a exclude astfel de boli organice este importanta:
− realizarea unei anamneze amanuntite,
− examinarea atenta a starii psihice,
− examenul fizic cu accent particular pe anomaliile neurologice,
− cercetarea atenta a tulburarilor starii de constienta, a deficitului mnezic ca si
a altor simptome si semne care nu sunt caracteristice schizofreniei.
2. Tulburarea afectiva:
          Distinctia depinde de gradul si persistenta tulburarii de dispozitie, legatura oricarui tip
de halucinatii si idei delirante cu dispozitia dominanta, ca si natura simptomelor in episoade
anterioare.
3. Tulburarea de personalitate:
          Diagnosticul diferential fata de tulburarea de personalitate paote fi foarte dificil atunci
cand sunt relatate schimbari insidioase la o persoana tanara. Poate fi necesara cautarea
prelungita in timp a simptomelor psihoproductive.
EVOLUTIE  SI  PROGNOSTIC
 Din definitia schizofreniei, indiferent de forma clinica, rezulta ca aceasta boala are
o evolutie continua si progresiva cu perioade de exacerbare, urmate de remisiuni
partiale. Aprecierea evolutiei bolii este dificila datorita caracterului capricios ce variaza de la
caz la caz, dar si din influenta pe care tratamentul indelungat o are asupra evolutiei.
 Tulburarea schizoafectiva se caracterizeaza printr-o evolutie mai
buna comparativa cu celelalte forme clinice de schizofrenie, cu tendinta catre
remisiuni fara defect, dar cu o frecventa mare a recidivelor. Din acest motiv
schizofrenia afectiva are si denumirea de schizifrenie recurenta, periodica, intermitenta sau
circulara.

   Faptul ca simptomatologia din perioada de remisiune se caracterizeaza printr-o

alterare si o disociere foarte redusa a personalitatii, cu lipsa sindroamelor deficitare
confera tulburarii schizoafective cel mai bun prognostic dintre toate formele de
schizofrenie. Aceasta forma este insa grevata de riscul suicidar.
Evolutia si prognosticul tulburarii sunt legate de o serie de factori al caror ansamblu
poate da o imagine prospectiva asupra perspectivei pacientului.
    Dintre factorii de prognostic favorabil se pot aprecia urmatorii:
−  varsta debutului inaintata,
−  debutul acut al bolii,
−  sexul feminin,
−  prezenta unor factori precipitanti ai bolii,
−  durata scurta a fazei active a bolii,
−  remisiune interepeisodica buna,
−  prezenta in antecedentele heredocolaterale a tulburarilor afective si  
    absenta schizofreniei,
−  constitutia picnica,
−  familie cooperanta si organizata,
 −  terapie completa, fara intreruperi nejustificate.
            Remisiunea episoadelor schizoafective recurente, mai ales cu simptome de tip
maniacal, este de obicei completa si numai rareori dezvolta o stare defectiva.
CAPITOLUL  X
CONTRIBUTII  PERSONALE
Scopul prezentului studiu este de a evidentia frecventa, in functie de subtipuri,
a tulburarii schizoafective; aceasta entitate , desi facand parte din grupul tulburarilor
schizofrene antreneaza implicatii bio-psiho-sociale specifice.
Studiul realizat a fost unul statistic retrospectiv si a fost efectuat asupra unui lot
de 110 pacientidiagnosticati cu tulburare schizoafectiva, aflati in evidenta Spitalului
Clinic de Psihiatrie SOCOLA  Iasi, in perioada
 1 noiembrie 2007 - 1 iunie 2008.
             Aceasta cercetare a fost realizata, urmarind urmatorii  parametri:
1.      Varsta pacientilor.
2.      Sexul.
3.      Numarul de internari (in serviciul de psihiatrie) in antecedente.
4.      Mediul de provenienta.
5.      Nivelul de scolarizare.
6.      Motivele internarii.
7.      Examenul psihiatric.
8.      Formele clinice de boala.
1.      Varsta
Varsta pacientilor investigati in prezentul studiu a fost cuprinsa in intervalul  20-70
de ani. Cercetand incidenta bolii separat pentru fiecare decada de varsta studiul a relevant
urmatoarele:
Varsta in ani 20-30 30-40 40-50 50-60 60-70
Nr. de pacienti
cu tulburare 30 38 24 11 7
schizoafectiva
Estimarea in
27,27 34,54 21,81 10,02 6,36
procente  %
             Toate aceste elemente evidentiaza modificari privind incidenta tulburarii
schizoafective la diferite grupe de varsta, frecventa cea mai mare a bolii fiind
in decada de varsta 30-40 de ani reprezentand un procent de
34,54 % din totalul de 110 pacienti ai esantionului. Pe locul doi ca frecventa a  incidentei
se situeaza decada de varsta 20-30 de ani  cu 27,27 %, din totalul de 110 pacienti.
2.      Sexul
Distributia cazuisticii functie de sex, releva faptul ca din lotul de 110
pacienti studiati, 62 sunt de sex feminin iar restul de 48 sunt de sex masculin.
Sexul pacientilor Numarul pacientilor Procentul  %
Feminin 62 56,36
Masculin 48 43,64

 
Aceasta diferenta statistica, privind distributia tulburarii schizoafective pe sexe,
releva faptul ca incidenta bolii, nu prezinta variatii foarte simnificative; dar se
inregistraza o usoara pondere la sexul feminin.
3.  Numarul de internari in antecedente
            Studierea acestui parametru este importanta pentru ca permite evidentierea
timpului scurs de la debutul bolii , iar pe de alta parte permite evidentierea
recaderilor.
            Astfel, repartitia lotului in functie de numarul internarilor anterioare, releva
urmatoarele:
Numarul Numarul de Procentul  %
internarilor pacienti
anterioare
1 6 5,45
2 4 3,63
3 5 4,54
4 4 3,63
5 3 2,72
6 7 6,36
7 8 7,27
8 5 4,54
9 8 7,27
10 7 6,36
11 53 48,23
Asa cum rezulta din tabelul de mai sus, mai mult de jumatate din pacienti,  54,59 %
au peste 10 internari in antecedente, in cadrul spitalului de psihiatrie. 

          4.  Mediul de provenienta al pacientului

In urma analizei lotului de 110 pacienti a fost evidentiat faptul ca 47 de pacienti
provin din mediul rural iar restul de 63 pacienti provin din mediu urban.
Mediul de Numarul de pacienti Procentul  %
provenienta
Urban 63 57,27
Rural 47 42,37
  
Din cele notate mai sus, se observa ca incidenta tulburarii schizoafective este
mai mare in mediu urban (57,27 %), comparativ cu cel rural  (42,37 %).
 5.  Nivelul de scolarizare
             Repartitia pacientilor in raport cu nivelul pregatirii scolare, evidentiaza ca din lotul
studiat, de 110 pacienti, 30 de pacienti aveau studii elementare, 56 de pacienti aveau
studii medii iar restul de 24 de pacienti aveau studii superioare.
Nivelul de studii Numar de pacienti Procentul  %
Studii Elementare 30 27,27
Studii Medii 56 50,92
Studii Superioare 24 21,81

Aceasta dispersie in functie de scolarizare releva o frecventa mai mare a tulburarii

schizoafectivela persoanele cu studii medii (50.92 %), urmata de persoanele
cu studii elementare (27,27 %).
6.  Motivele internarii
            Varietatea fenomenologiei clinice prezente intr-o decompensare schizoafectiva si
prezenta concomitenta a mai multor elemente simptomatice, explica diversitatea
motivelor internarii la cei 110  pacienti studiati.
Numarul de
Motivele internarii Procentul %
pacienti
1. Idei delirante 102 92,27
2. Insomnii 89 80,90
3. Agitatie psihomotorie 84 76,36
4. Comportament bizar 73 66,36
5. Halucinatii vizuale si auditive 72 65,45
6. Anxietate 58 52,72
7. Cefalee 54 49,09
8. Astenie psihica si fizica 54 59,09
9. Tendinte autiste 48 43,63
10. Fuga de idei 44 40,00
11. Disociatie ideo-afectiva 30 27,27
12. Iratibilitate 24 21,81
13. Dispozitie depresiva 28 25,45
14. Scaderea elanului vital 51 46,36
15. Logoree 17 15,45
16. Euforie nemotivata 18 16,36
17. Heteroagresivitate 14 12,72
18. Idei suicidare 16 14,54
19. Plans facil 15 13,63
20. Negativism verbal 12 10,90
21. Stereotipii 9 8,18
22.Inhibitie psihomotorie 13 11,8
23. Inversiune afectiva 7 6,36
24. Ambivalenta afectiva 9 8,18

Se constata astfel, ca cea mai mare frecventa o are ideatia deliranta (92,27 %),
urmata de tulburarile hipnice (80,90 %), agitatia psihomotorie (76,36
%), comportament bizar (66,36 %),halucinatii (65,45 %), anxietate (52,72
%), celelalte simptome fiind prezente in mai putin de 50 % din cazuri.
7.  Examenul psihiatric
a.       Functia de cunoastere:
− tulburari ale perceptiei −sub forma de halucinatii auditive si vizuale  
   au fost depistate la 72 de pacienti.
− tulburari de atentie −hipoprosexie la 82 de pacienti si hiperprosexie
   la  46 de pacienti.
− tulburari de memorie −hipomnezie de fixare si de evocare, prezenta
   la  43 de pacienti.
− tulburari de gandire sub forma:
         1.  tulburari de ritm ideativ − tahipsihie la 13 pacienti,
                                                               − bradipsihie la 7 pacienti.
         2. tulburari ale continutului gandirii reprezentate predominant de    
             idei delirante de urmarire si de persecutie la 102 de pacienti.
b.       Functia motivational-afectiva:
           − tulburarile afectivitatii manifestate prin:
                             Anxietate : 58 pacienti
                              Paratimia:  37 pacienti
                             Inversiune afectiva:  7 pacienti
                            Ambivalenta afectiva:  9 pacienti.
     − modificari ale dispozitiei au fost prezente sub forma labilitatii   
        psihoemotionale la 48 pacienti, agitatie psihomotorie la 84 pacienti,
        inhibitie psihomotorie la 13 pacienti si dispozitie depresiva la 28
        pacienti.
               − tulburarile instinctului alimentar prezent sub forma de anorexie
                  nervoasa la 7 pacienti si sub forma negativismului alimentar la 11
                 pacienti.
c.       Functia volitiva
−tulburari de vointa, manifestate prin hipobulimie la 18 pacienti, abulie insotita de
apatie la 9 pacienti, disabulie la 7 pacienti si 2 cazuri de parabulie.
−tulburari de activitate caracterizate prin prezenta unei tinute vestimentare lipsita
de ingrijire si interes, la 62 de pacienti si modificari ale mimicii sub forma
hipomimiei la 54 pacienti.
− tulburarile conduitei motorii prezente sub forma stereotipiilor la 9 pacienti si a
comportamentului bizar la 73 de pacienti.
d.      Starea de constiinta
Analiza starii de constiinta la toti pacientii, releva prezenta conservarii claritatii sale,
bolnavii fiind orientati temporo-spatial, auto- si allopsihic.
e.       Personalitatea premorbida, a fost depistata la 19 pacienti.
             8.  Subtipurile  tulburarii schizoafective
              In ceea ce priveste analiza formei clinice de tulburare schizoafectiva, se
constata ca din lotul de 110 pacienti, 62 au prezentat tulburare schizoafectiva de
tip maniacal, 35 de pacienti au fost diagnosticati cu tulburare schizoafectiva de
tip depresiv si doar 13 pacienti au prezentat tulburare schizoafectiva de tip mixt.
Subtipuri clinice Numar de pacienti Procentul  %
diagnosticati
Tulburare schizoafectiva 62 56,36
de tip maniacal
Tulburare schizoafectiva 35 31,81
de tip depresiv
Tulburare  schizoafectiv 13 11,83
a de tip
mixt
       Conform procentajului, se constata prezenta intr-o proportie relativ mare,
a tulburarii schizoafective de tip maniacal (56,36 %), urmata de tulburarea
schizoafectiva de tip depresiv (31,81 %), si tocmai pe locul  trei tulburarea
schizoafectiva de tip mixt intr-o proportie de 11,83 %.
CONCLUZII
Pe baza datelor furnizate de analiza parametrilor cercetati in prezentul studiu se pot
concluziona urmatoarele :
1. In functie de varsta , frecventa cea mai mare a tulburarii schizoafective se
situeaza in decada 30-40 de ani ( 34,54 %), urmata de decada 20-30 de ani (27,27 %).
Aceste date, confirma precocitatea debutului bolii prin prezenta unui numar semnificativ
de pacienti : 30 , la grupa de varsta 20-30 de ani.
2. Analiza diferentiata, in functie de sex a tulburarii schizoafective nu releva
variatii semnificative, notandu-se totusi o frecventa mai mare a bolii la sexul feminin,
de 56,36 %, comparativ cu cel masculin, prezent in 43,64 % din cazuri.
3. In ceea ce priveste numarul de internari anterioare ale bolnavilor prezenti in
lotul de 110 pacienti luati in studiu, mai mult de jumatate − 60 de pacienti, reprezentand
54,59 %  − se aflau la mai mult de 10 internari anterioare.
4. Raportat la mediul de provenienta al pacientului, cea mai mare frecventa a
tulburarii schizoafective se situeaza in mediul urban  57,27% comparativ cu mediul rural
prezent in proportie de  42,37 %.
5. Desi considerate o afectiune a persoanelor cu pregatire superioara, datele
prezentului studiu relava cea mai mare frecventa a bolii in randul persoanelor
cu pregatire medie, in procent de 50,92 % urmate de cele cu studii elementare  27,27 % ,
in timp ce pe ultimul loc se plaseaza categoria persoanelor cu studii superioare- 21,81 %.
6. Referitor la analiza motivelor internarii, se poate concluziona ca proportia cea
mai mare este reprezentata de ideatia deliranta, prezenta la 102 pacienti din cei 110
pacienti luati in studiu ( 92, 27 %); in proportii semnificative, de peste 50% sunt prezente
urmatoarele simptome: insomnii (80,90 %), agitatie psihomotorie (76,36 %),
comportament bizar (66,36 %) halucinatii vizuale si auditive (65,45 %), anxietate (52,72
%), astenie fizica si psihica (59,09 %).
 7. Examenul psihiatric la cei 110 pacienti indica, din cadrul manifestarilor psihice
prezente in tulburarea schizoafectiva, prezenta in proportie de peste 50% a urmatoarelor
elemente:
    −ideatie deliranta de urmarire si persecutie la 102 pacienti.
    −agitatie psihomotorie la 84 de pacienti.
    −hipoprosexie la 82 de pacienti.
    −halucinatii auditive si vizuale la 72 de pacienti.
    −tinuta vestimentara neingrijita la 62 de pacienti.
    −anxietate la 58 de pacienti.
Desi identificata la doar 19 pacienti din cei 110 studiati, dezvoltarea personalitatii
premorbide, reprezinta un element clinico-evolutiv important.
8. Lipsa unor criterii absolute de diferentiere a facut imposibila analiza parametrilor
luati in studiu, separat pe formele clinice ale tulburarii schizoafective.
       Totusi s-au putut diferentia in lotul cercetat prezenta subtipurilor clinice in urmatoarele
proportii:
        −tulburarea schizoafectiva de tip maniacal la 62 de pacienti,    
           reprezentand 56,36 %.
        −tulburarea schizoafectiva de tip depresiv la 35 de pacienti, reprezentand
          31,81 %.
        −tulburarea schizoafectiva de tip mixt, la 13 pacienti
           reprezentand 11,83 %.
Tinand cont pe de o parte de dificultatea diagnosticului de schizofenie, dar mai
ales de tulburare schizoafectiva, datorita obligativitatii prezentei concomitente
a ambelor tipuri de simptome schizofrenice si afective, iar pe de alta parte de evolutia
si prognosticul favorabil, concluzionam ca acestei forme de schizofrenie trebuie sa
i  se acorde o importanta deosebita in viitor.

BIBLIOGRAFIE
Alford B.A., Gerrity D.I  - Journal Clin.Psychol 1995 Mar,
15:2.
Amador X.F., Malaspina D - Neuropsychiatry Clin. Neurosci, .
1997 Spring 7:2.
Angheluta V., Nica Udagiu - Psihiatrie epidemiologica,
Stefan,Udagiu L Editura Medicala, Bucuresti 1993
Berhard P., Trouve S - Semiologie psychiatrique,
Editura Masson, Paris 1977
Blackword D.H., Sharp C.W  - Br.J.Psychiatry, Suppl. 1996 Jun,
30.
Branzei P., Chirita - Elemente de semiologie
V.,Boisteanu E psihiatrica, U.M.F. Iasi 1992.
Braunchli P.,Zeiter H.  - Psychoter Psychosom Med.
Psychol, 1997 Ian, 47:1.
Cadoret R.J.,Winokurg -American J.Psychiatry,1996 Jul,
153:7.
Daniel J. Carlat, MD - The Psychiatric Interview,
 (Practical Guides in
Psychiatry),Ed. Lippincott
Williams Wilkins, 2005.
Dobrescu Iuliana - Psihiatria copilului si
adolescentului, Ed.Medicala
Bucuresti, 2005.
 
Doric C.,Buchan I. - BMJ 1995 Nov.11.
Duggan C.,Sham P&Co - J.Affect.Disord, 1995 Dec
13,35:3.
Ey H., Bernard P., Brisset Ch - Manuel de psychiatrie,Ed.
Masson, Paris 1989.
14.               Friedman R.A.,Markovvitz J.C. - J.Affect.Disor,1995 May 17,
34:2.
15.               Gelder M., Gath D.,Mayou R - Oxford text book of
Psychiatry, Oxford University
Press 1994
16.               Gorgos C. - Vademecum in psihiatrie,
Ed.Medicala Bucuresti 1985
17.               Jeican Rodica - Schizofrenia, Ed.Casa Cartii
de Stiinta, Cluj Napoca,1998.
18.               Jerry M. Wiener, M.D., and Mina - Textbook of Child and
K. Dulcan, M.D Adolescent Psychiatry, Ed.
American Psychiatric
Publishing,2004.
19.               Kaplan & Sadock - Manual de buzunar de
psihiatrie clinica. Editia a III-
a,Ed.Medicala, 2007
20.               Kaplan A.H., Sadock B.J - Comprehensive text book of
Psychiatry, Ed.Williams Bilkins
Group,Baltimore 2005.
21.               Leon Danaila, Mihai Golu - Tratat de neuropsihologie.
Volumul II,Ed.Medicala
Bucuresti, 2006.
22.               Lepore S.J.,Silver Rc&Co,. - J Pers. Soc. Psychol, 1996
Feb,70:2.
23.               Loo Henri , Pierre Lôo - Depresia,Ed.Corint 2005
24.               Marchesi C.,Silvestrini C.  - Biol.Psychiatry,1996 Oct
1,40:7.
25.               Pirozynski T., Chirita V., - Psihiatrie Clinica, U.M.F. Iasi
Boisteanu P 1993
26.               Pirozynski T., Chirita V.Boisteanu - Manual de Psihiatrie, U.M.F.
P Iasi 1992
Predescu V. -Psihiatrie, Vol.I, Ed. Medicala
Bucuresti,1989.
Roger N. Rosenberg, MD, Abe - The Molecular and Genetic
(Brunky), Morris and William Basis of Neurologic and
Zale Psychiatric Disease, Ed.
Butterworth Heinemann, 2003.
Rusu V. -Dictionar Medical Ed.
Medicala Bucuresti, 2001
Sheperd M .-Handbook of Psychiatry, Ed.
 Cambridge University Press
1985.
Shiloh R., D. Nutt, A Weizman - Essentials in Clinical
Psychiatric Pharmacotherapy,
Editura Martin Dunitz, 2001.
Stuart C. Yudofsky, R.E. Hales - Essentials of Clinical
Psychiatry, Ed. American
Psychiatric Publishing,2004.
Talbert J.A.,Hales N.E Textbook of Psychiatry,
American Psychiatric Press,
Washington 1989.
Taylor David, Carol Paton, Robert - Ghid de terapeutica
Kewin psihiatrica,Ed. Medicala
Bucuresti, 2007.
xxx American Psychiatric - Diagnostic and Statistical
Association Manual of Mental Disorders,
Fourth Edition, Text Revision
(DSM-IV-TR), American
Psychiatric
PUBLISHING,2000.