CIRSTEA ELVIS

FABIAN
E.F.S AN 2

BASCHETUL
SCURT ISTORIC, CARACTERISTICI ŞI TENDINŢE ACTUALE

Scurt istoric

Baschetul face parte din categoria jocurilor inventate. Cunoaşterea istoricului şi a

evoluţiei jocului ne ajută să înţelegem baschetul ca joc sportiv, în actualul lui
stadiu de dezvoltare, precum şi regulile complicate dar logice.

Jocuri cu mingea, asemanatoare baschetului pe care-l cunoastem noi astazi, au fost

practicate cu multe secole în urma în diferite zone ale lumii.Vechile populaţii
incaşe, maia şi aztece practicau un joc în care mingea era aruncată într-un inel de
piatră, suspendat orizontal pe un zid. Băştinaşii din Florida aveau o ţintă formată
dintr-un coş de nuiele iar indienii din America plasau un fel de coş în trunchiuri de
copac.

În anul 1891, un tânăr asistent de la colegiul Spring-field, din statul Massachusetts,

SUA, pe numele sau James A. Naismith, încercând să facă mai variate lecţiile de
educaţie fizică ale studenţilor, cu un conţinut mai atractiv şi mai dinamic, fără
condiţii materiale deosebite, a combinat unele reguli din jocul de fotbal cu 13
reguli noi şi a înlocuit poarta cu un coş suspendat pe un perete. Astfel a luat naştere
sportul căruia i s-a spus apoi baschet ball (basket = coş, ball = minge).
La început echipele erau alcătuite din câte 50 de jucători, apoi numărul s-a redus
treptat pentru a se ajunge la echipe formate din 5 jucători pe teren. Jocul se
răspândeşte în Europa, fiind prezentat demonstrativ la Jocurile Olimpice din 1904
(de la St. Louis). Este de mentionat că baschetul a fost primul joc pe echipe în care
au aparut fetele pe terenurile sportive.
După primul război mondial, în România baschetul a făcut primii paşi, odată cu
pătrunderea capitalului american în industria petrolieră. Angajaţii americani erau
organizaţi în diferite societăţi, printre care şi instituţia cultural-religioasă YMCA.
Una din sarcinile acestei societăţi a fost promovarea sporturilor tipic americane,
unde pe lângă box şi atletism, baschetul ocupa un loc de frunte.

1. Caracteristici
Baschetul poate fi practicat atât în scop competiţional, cât şi ca activitate fizică
recreativă, de întreţinere sau ludică; el poate fi practicat de copii şi tineri, de
ambele sexe, de bărbaţi şi femei, de oameni în vârstă înaintată.
Baschetul este un joc sportiv ce dispune de o gamă variată de procedee tehnice, de
acţiuni tactice de la cele mai simple până la cele mai complexe. Acest fapt solicită
jucătorilor o pregătire continuă şi perseverentă, iar profesorilor, eşalonarea treptată
în predarea succesiunii de învăţare şi perfecţionare a tehnicii şi tacticii.
Baschetul oferă momente de o deosebită spectaculozitate; alternarea rapidă a
situaţiilor ofensive cu cele defensive, posibilitatea jucătorilor de a-şi etala fantezia
şi inventivitatea fazelor de joc, aruncările acrobatice, pasiunea întrecerii.
Baschetul determină dinamismul în desfăşurarea fazelor de joc. Dimensiunile
relativ reduse ale terenului de joc, precum şi numărul mic de jucători, determină
deplasări ale acestora şi o circulaţie a mingii foarte rapidă, jucătorii participând
permanent atât la faza de atac, cât şi la cea de apărare.
Baschetul asigură o lărgire a bagajului de cunoştinţe şi de stimulare a iniţiativei
creatoare: varietatea procedeelor tehnice, concretizată prin multitudinea de acţiuni
tactice, oferă mari posibilităţi de studiu practico-teoretic.
Baschetul influenţează pozitiv dezvoltarea multilaterală a tineretului, contribuind la
întărirea sănătăţii şi la dezvoltarea calităţilor morale şi de voinţă, obligându-l pe
sportiv la o comportare demnă, de sportivitate, de fair-play.

Tendinţe actuale

Ca urmare a unui permanent şi continuu proces de selecţie, instruire şi pregătire,

desfăşurat pe baze ştiinţifice, riguroase, asistăm astăzi la o continuă creştere a
nivelului măiestriei în practica jocului, lucru ce determină modificări în orientarea
jocului de baschet actual: îmbinarea armonioasă a particularităţilor de ordin tehnic,
tactic, temperamental şi psihic ale fiecarui jucător cu cele ale pregătirii generale şi
specifice; apărarea a căpătat un caracter din ce în ce mai activ, mai agresiv,
determinat de puternica dezvoltare a acţiunilor tactice individuale şi colective de
atac; prin tactica colectivă de echipă se valorifică la cel mai înalt nivel potenţialul
individual al fiecărui jucător; mobilitatea capacităţii de adaptare a pregătirii
fiecărei echipe faţă de aceste tendinţe începând chiar cu etapa iniţierii copiilor;
manifestarea unei atitudini din ce în ce mai conştiente faţă de pregătire, dusă până
la sacrifici.

BASCHETUL ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL GIMNAZIAL ŞI LICEAL

Volumul mic de ore alocat anual educaţei fizice şi sportului impune adoptarea de
către profesori a unei metodologii prin care sunt abordate simultan conţinuturile
calităţilor motrice şi ale deprinderilor motrice de bază, aplicativ-utilitare, prin
exersarea unor structuri sportive complexe, sub formă de întrecere: ştafete,
parcursuri aplicative, jocuri pregătitoare sportive, linii şi exerciţii acrobatice,
concursul.
Concepţia care stă la baza reformei sistemului de învăţământ românesc, implicit al
educaţiei fizice şi sportului şcolar îşi găseşte aplicabilitatea în programa şcolară de
specialitate.
La elaborarea programei s-a avut în vedere atât standardele de performanţă ale
învăţământului primar, gimnazial şi liceal cât şi reluarea în sens concentric a
elementelor predate în ciclul anterior;experienţa şi tradiţia educaţiei fizice în ţara
noastră;condiţiile de dotare materială. Practicarea jocului de baschet comform
programei de specialitate se realizează în cadrul lecţiei de educaţie fizică şi de
activităţi sportive.

Baschetul în lecţia de educaţie fizică

Programa şcolară actualizată oferă profesorului o totală libertate în ceea ce priveşte

programarea şi planificarea instruirii, aceasta fiind determinată de specializarea
cadrului didactic, baza materială existentă, şi tradiţia baschetului în şcoală, noua
programă orientând instruirea cu clasa a V-a (fosta programă stabilea iniţierea cu
clasa a VI-a) până la a XII-a, cu un volum de 2 lecţii săptămânale (clasele V-VIII)
şi 1 lecţie săptămânală ( clasele IX-XII).
În obiectivele jocului de baschet în şcoală sunt urmărite cu precădere:

 întreţinerea şi îmbunătăţirea stării de sănătate;

 dezvoltarea fizică armonioasă;
 dezvoltarea motricităţii specifice jocului de baschet
 aplicarea în joc a structurilor tehnico-tactice şi a principalelor reguli de joc
 cultivarea în lecţii a relaţiilor de colaborare specifice jocului de baschet
 formarea obişnuinţei de a practica baschetul în scop recreativ
 dezvoltarea capacităţii motrice generale;
 educarea trăsăturilor de caracter.
Dinamismul jocului de baschet prin alternarea fazelor de atac şi apărare, prezenţa
obiectului de joc alternativ în atac la fiecare jucător, satisfacţia înscrierii de coşuri,
posibilităţi de intrare în posesia mingii prin intercepţie sau recuperări, structurile
tehnice cu şi fără minge în condiţiile regulamentului de joc contribuie pozitiv la
realizarea obiectivelor educaţiei fizice şcolare.
Jocul de baschet realizează în totalitate obiectivele cadru ale programei de educaţie
fizică şcolară şi anume:

 dezvoltarea capacităţii motrice generale a elevilor, necesare desfăşurării

activităţilor sportive;
 asimilarea procedeelor tehnice şi a acţiunilor tactice specifice practicării
jocului de baschet de către elevi în şcoală şi în afara acesteia;
 favorizarea întreţinerii şi îmbunătăţirii stării de sănătate conform
particularităţilor de vârstă şi sex ale elevilor;
 dezvoltarea trăsăturilor de personalitate favorabile integrării sociale
În cadrul orelor e educaţie fizică, profesorul prezintă elevilor şi îi instuieşte cu
privire la:
procedee tehnice folosite în atac
 procedee tehnice folosite în apărare
 acţiuni tactice individuale şi colective simple, folosite în atac
 acţiuni tactice individuale şi de doi jucători, folosite în apărare
 sistemul de joc în atac
 sistemul de joc în apărare
 regulamentul de joc
  informaţii sportive din baschet

Indicaţii metodice generale

Durata temelor de baschet în cadrul orelor de educţie fizică a trebui să fie de 15 –

20 de minute. Grupele de lucru ar trebui să aibă un efectiv redus (individualizare)
pentru a asigura un număr mai mare de repetări (un grup de 6 – 8 elevi la un panou
şi o minge), iar mijloacele de învăţare ar trebui să ia forma de concursuri, ştafete
sau jocuri de mişcare.
Atenţia cadrului didactic va fi orientată spre corectitudinea în execuţie,iar temele
vor fi menţinute 3 – 4 lecţii continue, respectându-se etapele instruirii (metodica
învăţării, fixării, consolidării). Elementul tehnic de aruncare la coş cu toate
procedeele tehnice de execuţie ar trebui introduse în fiecare lecţie.
Învăţarea şi fixarea elementelor tehnice şi acţiunilor tactice se va realiza sub formă
de structuri, respectându-se 2 structuri pe jumatate de teren, o structură pe tot
terenul, finalizarea structurilor concretizându-se prin concursuri individuale, pe
grupe şi perechi.
Jocul propriu-zis se va realiza pe o suprafaţă limitată(3x3), precum şi în ,,val”
(pentru intensitate şi complexitate).

Baschetul în lecţia de activităţi sportive

Aceste activităţi se desfăşoară în afara orelor de curs - sunt deci activităţi

extraşcolare – la care elevii participă benevol. Acestea se desfăşoară sub forma
lecţiilor de antrenament (1 – 3 săptămânal), lecţia ţinând câte 90 minute. Se
organizează pe clase paralele sau pe grupe valorice ca nivel de instruire.
Scopul lor este participarea la Campionatul Naţional de Baschet a Liceelor sau a
Şcolilor Generale. La aceste competiţii nu au drept de joc elevii legitimaţi la
cluburi sportive. Un rol determinant în eficienţa lecţiilor de colectiv/ansamblu
sportiv îl are:

 interesul cadrului didactic (acţiune neplătită);

 cunoştinţele din domeniu;
 sprijinirea specialiştilor din cluburile sportive (prin legitimarea mai
întârziată, prin jocuri de verificare, prin cnducerea echipei la jocuri)
  colaborarea cu cluburile sportive (în selecţia şi promovarea elevilor
talentaţi).

TEHNICA JOCULUI DE BASCHET

Tehnica jocului de baschet reprezintă ansamblul de mişcări specifice ca formă şi

conţinut, folosite în scopul practicării cu randament maxim a unui joc sportiv, în
concordanţă cu cerintele jocului competiţional.
Acest ansamblu de mişcări specifice grupează elemente şi procedee tehnice şi se
referă în egală măsură atât la manevrarea obiectului de joc, cât şi la deplasările
efectuate de jucători în vederea acestei manevrări
În procesul jocului, tehnica are o importanţ deosebită, ea nefiind un factor izolat,
din contră, între tehnică şi ceilalţi factori ai conţinutului pregătirii (fizic, tehnic,
tactic, psihic şi teoretic), există o strânsă interdependenţă şi condiţionare reciprocă.
Tehnica îşi are suportul în calităţile motrice. O tehnică corespunzătoare permite
manifestarea aptitudinilor sportivului, aproape de nivelul maxim al posibilităţilor
lui. Tehnica este aceea care condiţionează tactica, însă este subordonată acesteia,
influenţându-se reciproc. Tehnica are un caracter aciclic.

CUVÂNT DE ÎNCHEIERE

Baschet-ul se caracterizează prin fineţea, precizia şi fantezia exerciţiilor tehnice şi

tactice, prin talia înaltă şi calităţile fizice deosebite ale sportivilor, toate acestea
implicate într-o luptă sportivă care pretinde spirit de echipă şi de sacrificiu,
inteligenţă şi rezistenţă nervoasă.