UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI

REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ

Managementul unei ferme cu enterită

Dişciplina: Patologie suine

Student: Goilean Marian Florin

Grupa: 2. 5. 02

Profesor coordonator:Degi Janos

1
 CUPRINS

1. Enterita proliferativă porcină........................................................................................................ 2

1.1 Etiologie............................................................................................................ 2

1.2 Caracterele epidemiologice.............................................................................. 3

1.3 Tabloul clinic.................................................................................................... 3

1.4 Tabloul morfopatologic.................................................................................... 4

1.5 Diagnostic...................................................................................................... 5

1.6 Tratament, profilaxie şi combatere................................................................... 6

2. Enterită proliferativă (studiu la iepuri in brazilia)........................................................................ 7

2.1 Sumar................................................................................................................ 7

2.2 Mod de lucru..................................................................................................... 7

2.3 Rezultate........................................................................................................... 8

2.4 Caractere clinice și patologice.......................................................................... 8

2.5 Teste bacteriologice........................................................................................ 10

2.6 Discuții...................................................................................................... 10

3. Bibliografie................................................................................................................................. 11

2
 1. Enterita proliferativă porcină

Enterita proliferativă porcina este o boală enterică caracterizată prin hiperplazia enterocitelor și
uneori, ulcerații sau hemoragii. Leziunile includ întotdeauna îngroșarea membranei mucoasei a
intestinului subțire și / sau a intestinului gros. Leziunile variază considerabil în funcție de locație,
amploare și durată.

Mulți termeni au fost utilizați pentru a descrie această boală, incluzând: enteropatia hemoragică
proliferativă, adenomatoza intestinală porcină , enterita proliferativă porcină, enterita necrotică , ileita
regională sau terminală.

Leziunea primara necomplicata poarta denumirea de Adenomatoza Intestinala Porcina (PIA) de

obicei cu evolutie cronica, leziunea primara PIA putandu-se complica si transforma in Enterita necrozanta,
Enterita regionala sau Enterita hemoragica proliferativa.
Adenomatoza intestinală este denumirea generică atribuită unui complex de afecţiuni intestinale
ale porcului, cu aspecte destul de diferite, dar care au element comun îngroşarea pronunţată a peretelui
intestinului subţire, prin proliferarea epiteliului mucos.

Din acest complex fac parte patru afecţiuni: adenomatoza intestinală propriu-zisă, enterita
proliferativă hemoragică, enterita necrozantă şi ileita regională.

1.1 Etiologie

Multă vreme s-a considerat că această boala este produsă de mai multe specii bacteriene. În
prezent este precizat faptul că boala este produsă de bacteria denumită Lawsonia intracellularis, un
germen parazit intracelular (în citoplasma enterocitelor), de formă bacilară (cu dimensiuni mici, de
1,5/0,35 m), Gram negativ, acido-rezistent, nesporulat.

Bacteria Lawsonia intracellularis este sensibilă la mai multe antibiotice, dar în mod practic,
acestea nu-şi prea pot dovedi eficacitatea, dat fiind faptul că germenul este parazit intracelular.

Fig.1. L. intracellularis in celulele epiteliale si macrofage

3
 In cadrul cresterii industriale a porcinelor la nivel mondial, estimarile indica in jur de 96 la suta
din ferme ca fiind infectate, unde in jurul valorii de 30 la suta din porcii cuprinsi in categoriile intarcare
finisare prezinta leziuni detectabile la un moment dat, cauzand pierderi economice clare. Pierderile
economice datorate ileitei au fost evaluate raportat la efectele sale negative asupra greutatii la sacrificare,
la conversia furajului, utilizarea spatiului, probleme de reproductie si cresterea morbiditatii si mortalitatii
efective, in valori cuprinse intre 1 USD pana la 5 USD per porc gras.

In ultimii ani, datorita restrictiilor crescande privind utilizarea promotorilor de crestere si a

restrangerii tot mai accentuate a antibioticelor, se constata o exacerbare a Complexului Enteric Porcin – in
care sunt incluse si toate formele de ileita proliferativa.Exista 3 modele fundamentale de infectie in ferma,
care apar in stransa legatura cu sistemul de management si cu modul de utilizare a antibioticelor.

In sistemele de intretinere cu separarea stricta a porcilor in functie de varsta si ferma – sistem totul
plin/totul gol (multi-site sistem), semnele infectiei cu L. intracellularis apar rar si de obicei este intarziata
in faza de ingrasare pana cand acestia ating 14-20 saptamani de viata. Este posibil ca mediul inconjurator
in majoritatea fermelor de porci sa contina un nivel sustinut de L. intracellularis, „incorporate“ in materiile
fecale reziduale, rozatoare, salopete, vectori animati si neanimati, boxe etc. Acest lucru are rol foarte
important in reinfecta prin cale fecal-orala a grupurilor nou introduse de porci la diferite varste.

1.2 Caracterele epidemiologice

La această boală sunt receptivi toţi porcii, indiferent de vârstă, dar mai frecvent fac boala porcii cu
vârsta între 6 şi 20 de săptămâni.

Se consideră că transmiterea bolii se realizează pe cale digestivă, prin consum de apă şi furaje
contaminate prin fecalele porcilor eliminatori de germeni.

Până nu demult incidenţa bolii a fost redusă, însă în condiţiile creşterii intensive a porcinelor,
semnalările au devenit tot mai dese, în diverse ţări de pe glob.

În declanşarea bolii un rol important îl au factorii favorizanţi (reprezentaţi de transporturile

obositoare, lotizările frecvente, schimbările bruşte în regimul alimentar, etc.), ce duc la scăderea
rezistenţei generale a organismului la boli.

1.3 Tabloul clinic

Boala se exprimă clinic la purceii înţărcaţi după o incubaţie de 3-6 săptămâni. Starea generală a
porcilor bolnavi este puţin afectată, apetitul este capricios motiv pentru care porcii nu realizează sporul în
greutate.

În forma de adenomatoză intestinală porcii de regulă nu prezintă diaree, dar se constată

întârzierea în dezvoltare şi refuzul hranei.

În formele enterită necrozantă şi ileită regională porcii prezintă diaree, cu fecale apoase şi
slăbire pronunţată,

4
 Forma de enterită proliferativ hemoragică se manifestă cu diaree hemoragică, cu fecale de
culoare roşie, brună sau negricioasă şi anemie.

Finalitatea bolii este vindecarea, în majoritatea cazurilor, după o evoluţie care poate dura şase
săptămâni, moartea putând surveni la maxim 6 la sută dintre porci.

1.4 Tabloul morfopatologic

Cadavrele au culoare palidă şi sunt deshidratate. În toate formele de adenomatoză intestinală

reţine atenţia îngroşarea peretelui intestinului subţire, care cuprinde uneori şi prima treime a colonului
spiralat, inclusiv cecumul. Îngroşarea peretelui intestinal este rezultatul proliferării mucoasei şi a edemului
peretelui.

În forma de enterită necrozantă mucoasa intestinală afectată este acoperită cu depozite gri-
gălbui.

Fig.2

În forma de ileită regională, se pot găsi ulcere lineare pe mucoasa ileonului, lumenul intestinal
este îngustat.

Fig.3

5
 În enterita proliferativă hemoragică peretele intestinal este îngroşat, conţinutul intestinal este
hemoragic, de culoare roşietică în intestinul subţire şi negricioasă în colon. Suprafaţa mucoasei intestinale
pare normală, fără hemoragii care să explice prezenţa sângelui în intestin. Enterita proliferativă
hemoragică trebuie deosebită de dizenteria porcului, cu care se aseamănă clinic.

Fig.4

1.5 Diagnostic

Se stabileşte pe baza examenului epidemiologic, clinic şi morfopatologic coroborate cu examenul

de laborator, care urmăreşte evidenţierea germenilor în mucoasa intestinală, prin coloraţii specifice.

6
 Diagnosticul diferential pentru cazuri clinice de ileita variaza in functie de formatul special a bolii.
In forma cronica sau PIA (porcine intestinal adenomatosys), este cel mai probabil sa fie confundata cu
forme endemice de infectii cu coronavirus sau rotavirus, forme usoare de dizenterie, salmoneloza cu
Salmonella enterica, afectiuni asociate cu circovirusul porcin si diareea nutritionala. Deseori pot aparea
infectii mixte ale acestor agenti endemici. Enterita acuta hemoragica este cel mai probabil a fi confundata
cu ulcerul gastric sau dizenteria porcina produsa de Brachipira. Enterita acuta hemoragica trebuie, de
asemenea, considerata o entitate separata cu de „Sindromul colonului hemoragic“ (HBS), caz in care
intestinele sunt pline cu sange.

1.6 Tratament, profilaxie şi combatere.

Nu sunt cunoscute încă măsuri eficace de profilaxie şi combatere a bolii. Se recomandă să nu se

facă achiziţii de animale, pentru completări de efective din ferme cu antecedente de boală şi se interzice
transferul de animale din efective îmbolnăvite, în ferme sănătoase.

Antibioticele mai utilizate în prevenirea acestei boli sunt tilozina şi tiamulinul.

Tratamentul enteritei proliferative acute in efectivele de reproductie necesita o abordare energica,

incluzand atat animalele afectate clinic cat si animalele cu care acestea intra in contact (putand sa cuprinda
tot efectivul).

Durata tratamentului in acest caz poate fi pe o perioada de timp de pana la 7-10 zile, administrat
pe cale orala in apa ori in furaj sau prin injectare intramusculara in functie de marimea efectivului si de
severitatea simptomelor.

Din pacate incercarile de eradicare ale ileitei nu au avut rezultatele scontate, aceste strategii au
inclus: depopulare partiala, programe de medicatie, inlocuirea cu animale etc.

Natura endemica, impactul economic major si de inconsistenta in debutul ileitei au condus la o

strategie de control cu ajutorul vaccinarii, animalele fiind in continuare pozitive, dar semnele clinice sunt
mult estompate. In continuare toate formele de ileita constituie un important segment din complexul
bolilor digestive porcine.

7
 2. Enterită proliferativă (Lawsonia intracellularis)

(Studiu la iepuri în Brazilia)

2.1 Sumar.

Sa raportat un focar de infecție cu Lawsonia intracellularis la iepuri, care a avut loc în 1988 în
statul Rio de Janeiro, Brazilia. Boala a avut un curs acut (24-48 ore) cu semne clinice caracterizate prin
diaree maronie sau verde și deshidratare. Ocazional, animalele au murit la o zi după debutul diareei, fără a
prezenta alte semne clinice. La necropsie, ileonul era proeminent, ferm și avea un perete îngroșat.

Plăcile Peyer erau uneori mai evidențiate. A existat o extindere moderată a ganglionilor limfatici
mezenterici. Examenul histologic a evidențiat diferite grade de hiperplazie a celulelor epiteliale ale
mucoasei intestinale, constând din celule slab hipocromatice cu indice mitotic ridicat, aranjate într-un
strat pseudostratificat.

Scopul acestui studiu a fost acela de a descrie aspectele clinice și patologice ale unui focar de
Enterita proliferativa porcina la iepuri care a avut loc în statul Rio de Janeiro în 1988.

2.2 Mod de lucru.

Între anii 1988-1989 un număr 25 de iepuri de ambele sexe dintr-o fermă din județul Mendes,
statul Rio de Janeiro, cu vârste cuprinse între 45 și 80 de zile, au fost raportate la SAP-PSA, Convênio
UFRRJ / Embrapa, pentru diagnosticul anatomo-patologic. Fragmentele din diferite organe, în special cele
cu modificări, au fost tăiate în porțiuni reprezentative cu o grosime maximă de 0,5 cm și fixate în
formalină 10%

După fixare, fragmentele au fost deshidratate în alcool etilic absolut, tratate cu xilol și încorporate
în parafină. Bucățile au fost secționate la o dimensiune de 5 micrometri și au fost colorate cu hematoxilină
și eozină (HE) pentru analize ulterioare. S-a folosit de asemenea și colorarea specială Warthin-Starry.
Eșantioanele intestinului și ganglionilor limfatici au fost supuse imunohistochimiei (Guedes și colab.,
2002) utilizând un anticorp policlonal anti-Li diluat 1: 15.000, care a fost detectat prin metoda avidină-
biotină.

Fragmente de intestin și conținutul intestinal de la 5 iepuri au fost inoculate și incubate timp de 96

de ore. Probele au fost inoculate pe plăci Petri conținând bulion, agar, sânge și antibiotice (15 unități / ml
bacitracină, 5 unități / ml novobiocină și 1 unitate / ml sulfat de polimixină) și s-au incubat la 36 ° C timp
de 96 ore într-un mediu microaerofil Atmosferă generată cu un amestec de 10,0% CO2, 5,0% O2 și 85,0%
N2.

8
 2.3 Rezultate

Epidemiologie. Observarea bolii la iepurii din statul Rio de Janeiro a fost efectuată în octombrie
1988 pe o fermă situată în municipiul Mendes. Efectivul fermei era de aproximativ 1000 de iepuri, dintre
care 200 erau folositi la reproducere. Boala afecta 1-4 iepuri pe zi, prezentând un timp de evoluție de 24-
48 de ore, mai ales pe cei vârsta între 45 și 80 de zile. Ca și semne clinice au prezentat apatie, epuizare și
diaree cu fecale negre și fetide. Ulterior, boala a început să afecteze animalele înainte de înțărcare.

A fost de asemenea detectată prezența coccidiei (Eimeria spp.) în fecale și a fost început
tratamentul cu sulfamide.

2.4 Caractere clinice și patologice.

Boala a debutat acut (24-48 ore), cu simptome caracterizate prin deshidratare și diaree fetidă, cu
fecale variind de la lichid (apos apos) până la o formă mai consistentă care prezintă o culoare verde
închisă. Ocazional, animalele au murit la o zi după debutul diareei fără alte simptome.

Din punct de vedere macroscopic, ileonul a fost proeminent, ferm, cu un perete foarte îngroșat
(Fig.5) și dilatat caudal, cu un aspect oarecum reticulat sau prezentând falduri transversale.

Fig.5 Îngroșarea ileonului (săgeată mică), segmente ale ileonului cu aspect fin ondulate (săgeată neagră) și aspect reticulat (săgeată
albă)

Mucoasa îngroșată a avut un aspect ondulat fin (Fig.5) și o suprafață lucioasă, uneori au fost
prezente ulcerații mici. Valva ileocecală și zonele învecinate au fost ușor mărite, edemațiate. Intestinul
subțire prezenta un conținut redus de fecale de consistență apoasă și de culoare verzuie, sau de roșu
ciocolatiu.

9
 Plăcile Peyer erau uneori mai proeminente și mai evidente decât de obicei. Conținutul intestinului
gros a fost de obicei mai puțin consistent decât normal. La nivelul jejunului și a duodenului a fost
observată o ușoara hiperemie precum si ingroșarea lor. S-a mai evidențiat mărirea în volum a ganglionilor
limfatici mezenterici.

Din punct de vedere microscopic, leziunile ileonului prezentau grade diferite de hiperplazie a
celulelor epiteliale din mucoasă, care erau de obicei compuse din celule cu aspect nediferențiat, cu nucleu
hipercrom, pseudostratificate (Fig.6-8).

Fig.6. Îngroșarea mucoasei ileale datorita hiperplaziei celulelor epiteliale

Celulele proliferative s-au extins până la capatul vilozităților intestinale (Fig.7). La o parte din
iepuri au fost observate doar câteva sau nici o celulă calciformă.

Hiperplazia limfoidă în ganglionii limfatici mezenterici a fost, de asemenea, observată.

Fig. 7 Celulele epiteliale slab diferențiate (săgeți) care se suprapun peste capetele vilozităților intestinale, inflamație în
submucoasă

10
 Fig.8 Celulele epiteliale slab diferențiate (săgeți)

2.5 Teste bacteriologice.

Examenul microscopic (contrastul de fază și câmp întunecat) efectuat asupra conținutului de

intestin subțire și gros a arătat prezența a numeroase structuri mobile cu caracteristici morfologice
asemanatorare cu cele ale bacteriilor aparținând, la momentul acestui studiu, genului Campylobacter.

2.6 Discuții

Diagnosticul enteritei proliferative porcine în asociere cu Lawsonia intracellularis (Li) la iepuri sa

bazat pe aspectele clinice și patologice caracteristice ale acestei boli și a fost confirmat prin demonstrarea
histochimică și imunohistologică a agentului etiologic în intestinele iepurilor, testele bacteriologice
confirmând diagnosticul.

Condițiile de igienă descrise ca fiind inadecvate de mai mulți autori (McOrist et al., 1993, Pearce
1997, Stege et al., 2000, Boesen și colab., 2004) sunt considerate una dintre cauzele apariției focarului, ca
urmare a contactului pe care l-au avut iepurii cu deșeurile sau cu materialele din fermele porcine.

Boala a avut un debut acut și, uneori, a dus la deces în mai puțin de 24 de ore de la apariția
simptomelor, care de obicei includeau doar diaree nehemoragică și apatie.

Condițiile de igiena precară și infectarea cu specii de Eimeria sunt factori importanți care trebuie,
de asemenea, luați în considerare.

11
 Bibliografie

1. http://vet.uga.edu/ivcvm/courses/vpat5215/digestive/week04/enteric/entericfive.htm

2. https://www.veterinarul.ro/animale/enterita-proliferativa-porcina-sau-ileita.html

3. http://www.revista-ferma.ro/articole/medicina-veterinara/adenomatoza-intestinala-a-porcilor

4. http://www.scielo.br/scielo.php?script=sci_arttext&pid=S0100-736X2008001000001

5. http://www.scielo.br/scielo.php?script=sci_arttext&pid=S0100-736X2008001000001

12