Leptospirozele sunt boli infecţioase întâlnite la

LEPTOSPIROZE

toate speciile de animale homeoterme, determinate

de microorganisme spirochetomorfe încadrate în
genul Leptospira şi caracterizate prin febră,
hemoglobinurie, anemie, icter şi avort .
 

Principalele tipuri de leptospire patogene ş i

speciile de animale afectate
Nr. crt. Specia Serotipuri principale Serotipuri intamplatoare 1
Taurine L.pomona
L.grippothyphosa
L.hardjo
L.canicola L.icterohaemorrhagiae L.tarassovi L.australis
L.hebdomadis 2 Porcine L.pomona
L.tarassovi
L.canicola L.icterohaemorrhagiae L.grippothyphosa L.australis 3
Cabaline L.pomona
L.tarassovi
L.canicola L.icterohaemorrhagiae L.grippothyphosa L.australis
L.hebdomadis 4 Carnasiere L.canicola
L.icterohaemorrhagiae
L.hebdomadis L.pomona
 

Rezervorul natural de leptospire pentru

animale Nr.
Crt.
Serotipul Specia de animal gazda naturala
1 L.pomona Porc, sobolan, soarece de camp, Soarece de casa
2 L.tarassovi Porc
3 L.grippothyphosa Soarece de camp
4 L.icterohaemorrhagiae Sobolan de casa, guzgan 5 L.canicola
Caine, sacal
6 L.serjoe Soarece de camp
7 L.bataviae Sobolanul, soarecele de casa
 

Leptospiroza bovină
Definiţie: - boală infecto - contagioasă ce afectează bovinele şi
altenumeroase specii de mamifere domestice şi sălbatice,
manifestată prin simptome diferite în funcţie de serotipul infectant,
vârstă şi starea fiziologică a indivizilor afectaţi.
 

Răspândire şi importanţă :
- este o boală larg răspândită în toate zonele globului→„ leptospirozele
sunt peste tot unde se caută ”;
- boala prezintă importanţă economică ca urmare a mortalităţii la vitei, a
avorturilor la animalele gestante şi a confiscărilor de necesitate ;
- boala este transmisibilă la om, unele serotipuri determinând boli grave .
Etiologie :
- taurinele se pot infecta cu diverse serotipuri de leptospire, dar mai ales
cu : • Leptospira pomona,
• Leptospira grippotyphosa,
• Leptospira icterohaemorrhagiae,
• Leptospira tarassovi,
• Leptospira australis,
• Leptospira hardjo .
- sunt microorganisme filamentoase, subţiri, spiralate şi flexuoase, ce au
capetele efilate şi recurbate în formă de cârlig ;
- în acest gen sunt incluse forme patogene şi forme lipsite de
patogenitate ; - leptospirele sunt mobile şi se cultivă în condiţii de
aerobioză la temperatura de 28 - 30 ° C ;
- folosind reacţia de aglutinare - liză şi testul de saturare a anticorpilor, s
- a stabilit că leptospirele posedă atât antigene de tip cât şi de grup ;
 

- leptospirele patogene şi cele nepatogene sunt incluse într- o singură

specie: Leptospira interrogans cu două specii: Leptospira interrogans ,
care cuprinde tulpinile patogene şi Leptospira biflexa , în care sunt
cuprinse tulpinile saprofite, cu habitat în apele de suprafaţă;
- pe baza structurii antigenice s - au identificat şi clasificat peste 220
varietăţi serologice grupate în 30 setrogrupe;
- leptospirele rezistă în sol umed şi apă în raport cu pH -ul, temperatură
şi gradul de puritate; nu suportă uscarea, nici mediile acide sau alcaline,
- leptospirele patogene sunt rapid distruse în mediul înconjurător;
leptospirele mor instantaneu în urina acidă, bilă, soluţii de săruri biliare.
- leptospirele nepatogene (biflexa, acvicole) sunt mai rezistente în
mediul înconjurător şi posedă capacitatea de multiplicare chiar la
temperaturi joase. Caractere epidemiologice :
RECEPTIVITATE : - la taurine, boala este mai frecventă la tineret decât
la adulte . SURSE DE INFECŢIE : - specii de mamifere domestice şi
salbatice, purtătoare şi excretoare de leptospire ;
- rezervor natural de leptospire : rozătoarele ;
- unele specii de mamifere domestice (porcul, câinele) se pot infecta şi
deveni purtătoare facultative şi temporare de leptospire ; - leptospirele
parazitează corticala renală, de unde sunt eliminate prin urină în mediul
înconjurător ;
- apa şi solul contaminate .
 

ANIMALE INFECTATE
A
ANIMALE SUSCEPTIBILE

I
I
I

4’.

p
I

TRANSMITERE : - direct de la animalul purtător sau bolnav, la

animalul receptiv ; - indirect prin intermediul apei, solului, a
furajelor contaminate, fie prin vectori (insecte hematofage,
lipitori) ;
- vacile cu mamite leptospirice, elimină germenii prin lapte ;
 

Patogeneza :
Germenii pătrund în organism prin mucoase şi piele→ ajung repede în
circuitul sanguin (în primele 10 minute)→ se multiplică
→leptospiremie→ ficat, splină, rinichi şi alte organe→ multiplicare
→tulburări organice şi funcţionale .
- începând cu a 5 - a zi dupa infecţie, apar anticorpii specifici, care
lizează leptospirele din sânge, ficat şi splină ;
- leptospirele ajunse în rinichi pătrund în tubii contorţi, unde se fixează,
se înmulţesc, trec în urină şi dau leptospiruria ;
- în perioada cât leptospirele se găsesc în sângele periferic, datorită
acţiunii hemotoxinei (prezentă la Leptospira pomona ) se distruge un
număr mare de eritrocite, dând starea de anemie cu hemoglobinurie şi
icter ;
- endotoxinele elaborate de leptospire distrug pereţii vaselor sanguine şi
ca urmare apar hemoragii şi necroze ale pielii şi mucoaselor ;
- la animalele gestante, ca urmare a modificărilor autolitice a
învelitorilor fetale, infecţia poate duce la avort .
 

Tabloul clinic : - perioada de incubaţie = 10 → 30 zile ;

- evoluează sub forma unui sindrom ictero -hemoglobinuric ; Forma
supraacută : - frecventă la viţeii sugari ;
- debutează brusc, cu febră, icter, anorexie, semne de nefrită cu anurie,
pareza rumenului, diaree şi urină de culoare închisă ; - uneori pot să
apară edeme subcutanate şi leziuni necrotice ; - evoluţia durează 1 - 3
zile şi se termină prin moartea animalului . Forma acută şi subacută : -
frecventă la animalele adulte ;
- debutează cu febră sau subfebrilitate ;
- scăderea producţiei de lapte, inapetenţă şi depresiune ; -
hemoglobinurie ;
- icter sau subicter şi anemie ;
- leziuni ale pielii şi ale mucoaselor : botul este uscat, cu crevase şi
escare, ulcere şi necroze ale mucoasei bucale ; - la extremităţi apar
edeme umede urmate de necroză ; - semne nervoase : contracţii clonice,
tonice, dromomanie ; - avortul se produce frecvent ;
- durata bolii = 5 - 15 zile, cu mortalitate de 50 - 70 % .
 

Forma cronică : - apare spre sfârşitul enzootiei ;

- accese termice, atonie digestivă, icter, hemoglobinurie ; - apar
frecvent leziunile cutanate ;
- avortul şi mamitele apar în 20 - 30 % din cazuri ;
- durata bolii= 8 - 10 luni determină caşectizarea animalului .
Formele atipice (abortive) : - simptomatologie ştearsă, cu
tulburări de reproducţie şi scăderea producţiei de lapte .
Indiferent de forma evolutivă, în leptospiroza bovină se pot
întâlni două manifestări - mamita şi avortul . Mai rar apar
leziunile oculare, care merg de la conjunctivite catarale, la
iridociclite, rebele la tratament .
 

Tabloul anatomopatologic :
Forma acută : - icter şi hemoragii vizibile la nivelul seroaselor şi
mucoaselor ; - pe piele şi mucoase apar leziuni de tip necrotic sau ulcero
-necrotic ; - ficatul este mărit în volum, de culoare galbenă verzuie,
uneori roşietică şi de consistenţă scăzută ;
 

- rinichii sunt de culoare roşie închisă, cu prezenţa de hemoragii

atât la suprafaţă, cât şi pe secţiune, în profunzime ;
- mucoasa vezicii urinare prezintă hemoragii punctiforme.
 

Forma cronică :
- rinichii sunt puternic hipertrofiaţi şi consistenţi, cu suprafaţa
neregulată, granulară-tuberoasă ;
 

- vezica urinară plină cu urină de culoare roşie -închisă, bogată

în hemoglobină descompusă .
 

- nefrită interstiţială
 

Diagnosticul :
Probele care se trimit la laborator : avortoni, organe (ficat, rinichi) de la
animalele sacrificate, şi probe de sânge (materialul patologic trebuie să
fie foarte proaspăt) . Reacţia de microaglutinare microscopică : este
folosită în diagnosticul infecţiei acute (creşterea titrului anticorpilor cu
patru trepte în probele de ser
recoltate în perioada acută şi în probele de ser de convalescent,
reprezintă diagnosticul) ;
- anticorpii sunt decelabili începând cu a 10 - a zi după infecţie, atingând
un maximum în mai puţin de o lună, după care descresc brusc în 3 —4
săptămâni apoi mai lent ;
Campuri microscopice (fond negru) cu diferite faze ale reactiei de
aglutinare liza : a . cultura bogata în leptospire nemodificate ; b . slaba
aglutinare si liza ; c . liza puternica si aglutinare ;
d . liza aproape totala ; e si f . aglutinare cu antigen formolat .
 

Inocularea materialului patologic la cobaii tineri, intraperitoneal :

- cobaii se termometriază zilnic, timp de 9 - 10 zile ;
- când apare febra se execută frotiuri din sânge (examen microscopic
direct) sau hemocultură (însămânţări pe medii de cultură) ;
În faza de leptospirurie , corespunde localizării leptospirelor in rinichi,
de unde se elimină prin urină . Eliminarea leptospirelor începe după 2 - 3
săptămâni de la infecţie şi se pot evidenţia prin :
- examen microscopic direct al sedimentului ;
- examen cultural ;
- proba biologică pe cobai ;
- impregnarea argentică .
DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL :
- hemosporidioze unde splina este hiperplaziată, vişinie, de consistenţa
cauciucului, iar la examenul sângelui periferic se pun în evidenţă
paraziţii endoglobulari ; - cistita hemoragică are evoluţie cronică,
afebrilă şi cu prezenţa hematuriei şi nu a hemoglobinuriei ;
- antraxul se aseamănă cu forma evolutivă supraacută de leptospiroză,
dar apare sporadic, iar la necropsie se constată splenomegalie cu
ramolismentul splenic ; - intoxicaţiile alimentare în special cu cupru,
sunt obişnuit afebrile şi apar în masă .
 

Prognosticul :
- e ste grav în formele supraacute şi acute şi rezervat în celelalte forme
evolutive . Profilaxia :
Măsuri generale :
- interzicerea comercializării animalelor contaminate cu leptospire ;
- efectuarea controlului serologic pentru leptospiroză în timpul
carantinei ; - supravegherea profilactică serologică în cazuri de avorturi
sau de sindrom icterohemoglobinuric ;
- lupta sistematică împotriva şobolanilor şi a altor rozătoare sălbatice ;
- drenarea apelor stagnante de pe păşuni sau din jurul adăposturilor.
Măsuri specifice :
- se folosesc vaccinuri inactivate şi adsorbite pe gel de hidroxid de
aluminiu, monovalente, bivalente (Leptospira pomona, Leptospira
tarassovi) sau polivalente → Leptoferm - 5 .
- vaccinul antileptospiric monovalent sau bivalent, inactivat (chinosolat)
şi adsorbit pe gel de hidroxid de aluminiu : pentru bovine, ovine, caprine
şi porcine → Leptovac - se administrează s . c . , în doză de 2 ml ;
- la animalele gestante de 2 ori la interval de 21 zile în prima
jumătate a gestaţiei ;
- la tineret de două ori la interval de 21 de zile ;
- vaccinările de întreţinere se efectuează din 6 în 6 luni cu o
singură inoculare .
 

Combaterea :
- se declară oficial boala şi se instituie carantina de gradul III ;
- examinarea zilnică a animalelor din efectiv, inclusiv prin termometrie ;
- animalele bolnave se supun tratamentului cu ser specific, antibiotice şi
chimioterapice ;
- serul antileptospiric este eficient dacă se aplică în stadiul incipient al
bolii şi dacă este preparat cu serotipul responsabil de infecţie ; doza de 5
- 120 ml, administrat i . v. , i . m . sau s . c .;
- folosirea concomitent cu seroterapia a teramicinei i . v. , soluţie apoasă,
în doză de 2—4 mg/kg, sau intramuscular, soluţie uleioasă, în doză de
20 ml la viţei şi 50 ml la animalele adulte ;
- tratament simptomatic şi de susţinere, folosind cafeină şi tonice
generale ; - animalele sănătoase din unităţile contaminate se vaccinează
de necesitate, cu vaccin monovalent din serotipul infectant sau cu vaccin
polivalent din serotipurile obişnuite la taurine ;
- boala se consideră stinsă şi măsurile sanitar-veterinare se ridică după
60 de zile de la ultimul caz de vindecare, moarte sau tăiere şi după
efectuarea deratizării, dezinfecţiei finale şi imunizării specifice .
 

Leptospiroza suină
Definiţie : cunoscută şi sub numele de „boala porcarilor ”, cu semne
de meningoencefalită, se caracterizează prin tulburări nervoase şi de
reproducţie .
 

Raspândire şi importanţă :
- aspect economic importanţa este mare, ca urmare a mortalităţii
purceilor sugari şi a avortului scroafelor gestante . Boala are şi o
importanţă sanitară deosebită, fiind transmisibilă la om .
- porcul reprezintă, pentru Leptospira pomona şi Leptospira tarassovi
rezervorul principal de leptospire .
Etiologie : Leptospira pomona şi Leptospira tarassovi
- s - au mai izolat Leptospira icterohaemorrhagiae şi Leptospira
canicola ; - prin examene serologice s - au decelat infecţii cu Leptospira
grippothyphosa, Leptospira bataviae, Leptospira sejroe, Leptospira
australis ;
- este posibilă şi infecţia mixtă, cauzată de două (Leptospira pomona,
Leptospira tarassovi) sau chiar de trei serotipuri de leptospire
(Leptospira pomona, Leptospira tarassovi, Leptospira canicola) .
 

Caractere epidemiologice :
RECEPTIVITATE : - se pot îmbolnăvi porcii de toate vârstele ;
- mai sensibili sunt purceii sugari şi grăsunii între 3 şi 7 luni ; - în
focarele enzootice, purceii sugari sunt relativ refractari la infecţie ca
urmare a imunităţii dobândite de la mame ; - scroafele ultima fază de
gestaţie sunt cele mai sensibile . SURSE DE INFECŢIE : - porcii
sănătoşi, dar purtători de leptospire ;
- porcii trecuţi prin boală sau cu infecţii inaparente (leptospiruria începe
la 8 - 9 zile după infecţie, se menţine 3 -4 luni după vindecare şi poate
dura până la 6 - 12 luni) ;
- lapte, carne, material seminal sau prin alte excreţii contaminate,
avortoni şi învelitori fetale .
TRANSMITERE : - prin contact direct cu animalele bolnave sau numai
purtătoare de leptospire ;
- direct prin contact sexual, prin însămânţarea artificială, pe cale
transplacentară de la mamă la fat sau de la făt la făt, prin coabitare, prin
ingestie de apă şi furaje contaminate, ca şi prin muşcătură, în special de
rozătoare ;
- indirect prin intermediul apei, solului, aşternutului sau furajelor
infectate ;
DINAMICĂ : - are caracter enzootic, fără tendinţa de difuziune în afară,
dar cu caracter staţionar.
 

Tabloul clinic : - perioada de incubaţie = câteva zile → 2 - 3

săptămâni ;
Forma acută : - mai rar întâlnită ;
- debutează prin febră, somnolenţă, apatie şi depresiune ; - coloraţia
subicterică sau icterică a pielii şi mucoaselor, adinamie, diaree şi uneori
hemoglobinurie ;
- evoluţia durează 1 - 7 zile şi se termină prin moarte.
 

Forma subacută : - apare la tineret producând o mortalitate mare ;

- apar tulburări nervoase : tulburări în echilibru, mers în manej,
convulsii, mioclonii, crize epileptiforme, ataxii, pareze, paralizii ale
trenului posterior ;
- tulburări digestive şi necroze cutanate localizate în regiunea crupei,
regiunea dorsală, perineală sau cervicală, ca şi prin necroza cozii, a
urechilor.
Forma cronică : - apetit diminuat, slăbire progresivă ;
Localizarea genitală (avortul leptospiric) - avort, fătări de purcei
neviabili, purcei mumifiaţi şi mortalitate la purcei în primele zile de
viaţă . Avorturile apar în a 2 - a perioadă a gestaţiei şi pot fi însoţite sau
nu, de unele modificări, cum sunt : febră, hemoglobinurie şi icter.
Localizarea oculară - sechelă tardivă a leptospirozei, caracterizată prin
formarea unei iridociclite uni - sau bilaterale, care poate duce la cecitate
sau cataractă .
Forma latentă - decelabilă numai cu ajutorul reacţiilor serologice, este
întâlnită adesea la porcii supuşi îngrăşării . Uneori, boala este semnalată
la animalele sacrificate, ca o surpriză, pe baza leziunilor şi a icterului .
 

Tabloul anatomopatologic :
În formele acute şi subacute : - leziuni de tip septicemic ;
- hemoragii punctiforme pe seroase şi pe mucoase ; În forma icterică : -
icterul pielii şi a ţesutului conjunctiv subcutanat, al seroaselor şi al
mucoaselor ;
- degenerescenţă hepatică şi miocardică ;
 
- splenomegalie şi inflamaţia limfoganglionilor ; - rinichii sunt măriţi în
volum, de culoare roşiatică sau gălbuie şi cu hemoragii punctiforme ;
- cutanat : zone puternic hiperemiate şi infiltrate serohemoragic ; În
forma cronică : - Rinichiul prezintă fie focare de nefrită interstiţială, fie
focare de necroză, cu aspect neregulat, localizate în corticală, şi conferă
organului un aspect pătat ;
 

- la vier se semnalează orhita şi prezenţa de focare discrete de scleroză

testiculară ; - la femelele gestante, care au avortat apar leziuni uterine :
endometrita cataral hemoragică, metrita nodulară în focare, sau chiar
necrotică, edeme, hematoame utero -placentare, placentit hemoragică
şi/sau necrotică şi coloraţia subicterică sau icterică
a salpinxului şi a peretelui uterin ;
- avortonii au pielea icterică, cu infiltraţii gelatinoase, colecţie seroasă în
cavităţile interne, hemoragii pe seroase şi mucoase, ficatul şi rinichii
distrofici, musculatura cu aspect fiert .
 

Diagnosticul :
Examen serologic : - izolarea serotipului infectant (din sânge sau urină) ;
- evidenţierea anticorpilor specifici în sângele circulant . Reproducerea
infecţiei prin inocularea la cobai .
DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL trebuie făcut faţă de :
- boala lui Aujeszky la purcei ;
- listerioză şi bruceloză (în caz de avorturi) ;
- babezioză - care este foarte rară la porc ;
- paratifoze ;
- hipovitaminoze şi intoxicaţii (in formele subacute şi cronice) .
Prognosticul : - grav în leptospiroza care evoluează cu icter,
rezervat în formele anicterice şi cu manifestări nervoase şi benigne .
 
Profilaxia :
Măsuri generale : - supravegherea efectivului prin controale serologice
periodice : → vierii de reproducţie în totalitate şi 10 % din scroafele de
reproducţie, de 2 ori pe an ;
→ 10 % din porcinele de reproductie în cazurile de vânzare - cumpărare,
la furnizor, cu cel mult 30 zile înainte de livrare, cu reperare la
beneficiar, după 35 -40 zile ;
→ porcinele importate, în perioada de carantină profilactică ;
→ întregul efectiv de reproducţie, când apar avorturi .
Măsuri specifice :
Leptovac – vaccin inactivat ce cuprinde serotipurile Leptospira pomona
şi Leptospira tarassovi ;
- vaccinarea tineretul femel de reproducţie înainte de montă, de două ori,
la interval de 21 de zile, cu doză de 2 ml ; - scroafele multipare se
revaccinează la fiecare gestaţie, în a doua perioadă (a 58 - 60 -zi), cu
doza de 2 ml ;
- vierii de reproducţie se vaccinează trimestrial .
 

Combaterea :
- declararea oficială a bolii ;
- examinarea zilnică a animalelor din efectiv, inclusiv prin termometrie ;

- izolarea animalelor bolnave şi tratarea lor ;

- efectuarea deratizărilor şi a dezinfecţiei ;
- animalele bolnave, cu forme evolutive acute şi subacute, se supun
tratamentului cu antibiotice : penicilina G, ampicilină, eritromicină,
streptomicină, tetraciclină ;
- în formele cu evoluţie cronică sau latentă rezultatele tratamentului
antiinfecţios sunt inconstante ;
- în caz de apariţie a leptospirozei la porcine, manifestată prin avort,
naşterea de purcei neviabili, se recomandă ca femelele care au avortat să
se izoleze şi să se trateze cu antibiotice, iar restul efectivului sănătos să
se vaccineze de două ori, la interval de 21 de zile . Vaccinarea se repetă
la intervale de 6 luni, timp de 2 ani .
 

Leptospiroza ecvină
Răspândire : - la noi în ţară, leptospiroza calului a fost descrisă
pentru prima oară în 1955 ;
- prin anchete serologice în diferite focare de leptospiroză la
animale, se stabileşte distribuţia leptospirozei la cabaline pe
teritoriul ţării noastre . Etiologie : Leptospira pomona
- mai rar de Leptospira sejroe, Leptospira icterohaemorrhagiae,
Leptospira grippothyphosa şi Leptospira canicola .
 

Caractere epidemiologice :
RECEPTIVITATE : - cabalinele de orice vârstă, dar mai frecvent, caii în
vârstă de 2 - 7 ani ; SURSA DE INFECŢIE : - animalele purtătoare şi
excretoare de germeni ;
- apele contaminate cu urina excretorilor de leptospire ;
TRANSMITERE : - cale bucală, prin adăpare ;
- percutan, prin soluţiile de continuitate, în special de la nivelul chişiţei
şi buletului ;
DINAMICĂ : - boala apare sporadic, foarte rar enzootic .
Tabloul clinic : - perioadă de incubaţie = 2 -20 zile ;
Forma acută : - debutează prin febră, astenie, inapetenţă, oboseală
rapidă, transpiraţie ; - după 2 - 3 zile apare icterul şi hemoglobinuria ;
- apar hemoragii punctiforme pe pleoapa a 3 - a, mucoasa bucală, nazală
şi vaginală ;
- tulburări circulatorii şi respiratorii ;
- urina conţine albumină, hematii, cilindri hialini, pigmenţi şi săruri
biliare ; - poate apare o diaree profuză, ulcere pe mucoasa bucală şi
nazală ; - necroze cutanate în regiunea metacarpului şi metatarsului ; -
durata de evoluţie a bolii este de 5 - 15 zile şi se termină cu moartea în
40 % din cazuri .
 

Forma subacută : - slăbire progresivă ;

- febra de tip recidivant ;
- pe pielea din regiunea nazală şi labială apar necroze
uscate→exfoliere→fisuri ; - iepele gestante pot avorta ;
- durata evoluţiei este de 30 -45 zile şi se termină prin vindecarea
animalului . Forma cronică : - simptomatologie nespecifică ;
- accese febrile, apetit capricios şi slăbire progresivă ;
- mucoasele aparente sunt subicterice ;
- animalele rămân tarate .
Forma atipică : - cea mai frecvent întâlnită ;
- debutează printr- o stare subfebrilă, abatere şi diminuarea apetitului ; -
mucoasele aparente sunt anemice ;
- sunt frecvente tulburările oculare →„iridociclită recidivantă ”
sau „oftalmie periodică ”: fotofobie, tumefacţia pleoapelor şi irido -
ciclită .
 

Oftalmia periodic ă
 

Tabloul anatomopatologic : - predomină coloraţia icterică a

majorităţii sau chiar a tuturor ţesuturilor şi leziuni ficatului, în special de
tip degenerativ, motiv pentru care boala a mai fost denumită şi
„hepatita icterigenă a calului ”. Diagnosticul diferenţial se
împune faţă de :
- anemia infecţioasă ;
- influenţă ;
- hemosporidioze ;
- intoxicaţii .
Prognosticul : - este rezervat în cazurile acute icterice şi favorabil în
formele trenante subicterice ;
Profilaxia :
Măsuri generale :
- supravegherea serologică a efectivelor : armăsarii reproducători se
controlează de două ori pe an ;
- în efectivele de cabaline, herghelii, hipodroame, asociaţii hipice se
controlează 20 % ; - toate cabalinele importate, în perioada de carantină ;

- toate cabalinele destinate exportului, cu cel mult 30 de zile înainte de

livrare . Măsuri specifice :
Leptovac - vaccinul antileptospiric chinosolat, se administrează s . c . ,
în doză de 2 ml, de două ori la interval de două zile .
Combaterea :
- animalele bolnave se izolează şi se supun tratamentului cu
streptomicină sau teramicină ;
 

Leptospiroza ovină şi
caprină Etiologie :
- cel mai frecvent incriminate în producerea bolii la oi şi capre
sunt :
- Leptospira icterohaemorrhagiae,
- Leptospira pomona,
- Leptospira grippothyphosa,
- Leptospira tarassovi .
Serologic, au fost decelate infecţii produse şi de Leptospira
hebdomadis, Leptospira bataviae, Leptospira sejroe, Leptospira
ballum .
 

Caractere epidemiologice :
RECEPTIVITATE : - ovinele şi caprinele ;
- mieii se îmbolnăvesc mai frecvent decât oile adulte . SURSA DE
INFECŢIE : - apele contaminate de către porcinele sau taurinele
purtătoare şi eliminatoare de leptospire prin urină . TRANSMITEREA :
- prin contactul direct între animalele sănătoase şi cele bolnave ;
- prin contactul cu alte animale purtătoare de leptospire : rozătoare,
taurine, porcine, carnasiere ;
- pe cale indirectă, prin intermediul apei poluate cu leptospire, cu care
animalul vine în contact . DINAMICĂ : - boala apare sub formă de
izbucniri enzootice .
 

Tabloul clinic : - perioadă de incubaţie = 7 - 9 zile ;

Forma acută : - frecvent întâlnită la miei ;
- febră, apatie, inapetenţă, anemie, icter, hemoglobinurie, tahicardie,
dispnee, slăbire, căderea lânii şi deseori avortează ;
- urina este de culoare roşie negricioasă ;
- mucoasa conjunctivală este congestionată la început, dar mai târziu
devine anemică ;
- tulburări nervoase de tip meningo - encefalic, manifestate prin mers
vaccilant, convulsii, pareze sau chiar paralizii ;
- boala durează 2 - 8 zile şi sfârşitul este mortal .
Forma subacută : - la mieii trecuţi prin boală se observă căderea lânii de
pe membre, cap, regiunea sterno - abdominală ;
- exfolierea stratului cornos ai pielii sub formă de solzi duri ; - scade
hemoglobina şi numărul hematiilor.
Forma asimptomatică : - frecventă la adulte ;
- subfebrilitate ;
- erupţii cutanate de aspectul unui exantem .
 

Tabloul anatomopatologic :
- anemie şi subicter sau icter al ţesutului conjunctiv subcutanat şi al
seroaselor ; - exsudat cu aspect citrin în cavităţile seroase ;
- leziuni hemoragice sub formă de mici hemoragii în ţesutul subcutanat ;
- ficatul este hipertrofiat, de culoare galbenă cenuşie ;
- splina este uşor mărită, moale, congestionata şi cu pulpa difluentă, -
rinichii sunt congestionaţi şi cu hemoragii ;
-vezica urinară conţine urină de culoare roşie -brună.
 

Diagnosticul :
- examenul bacterioscopic şi proba biologică : evidenţierea
leptospirelor în materialele patologice oferă certitudine
diagnostică ;
- examen serologic : - reacţia de microaglutinare liză (se face în
dinamică, la interval de 7 - 10 zile, de 2 - 3 ori) .
Diagnosticul diferenţial, se impune faţă de :
- Babezioză,
- Antrax,
- Pasteureloză,
- Intoxicaţii .
Prognosticul : - este grav în formele acute ;
- rezervat în formele subacute .
 

Profilaxia :
Măsuri generale :
- evitarea păşunilor contaminate şi asanarea bălţilor ;
- dezinfecţii şi deratizări periodice ;
- evitarea contactului cu animale purtătoare şi excretoare de
leptospire ; Măsuri specifice :
Leptovac - 2 ml subcutanat, de 2 ori la interval de 20 de zile .
Combaterea :
- oile bolnave se izolează şi se tratează cu antibiotice (penicilină,
streptomicină, teramicină) ;
- tratamentul poate da rezultate bune dacă este aplicat la debutul
bolii ; - se completează cu tonice generale, vitamine, metionină ;
- oile sănătoase din focar, se vor vaccina de necesitate, cu vaccin
inactivat ;
- preparat din leptospire aparţinând serotipului infectant .
 

Leptospiroza
canină Etiologie : Leptospira
icterohaemorrhagiae şi Leptospira canicola - mai rar se
pot decela aglutinine antileptospirice şi se pot chiar izolat
tulpini aparţinând altor serotipuri (Leptospira pomona,
Leptospira grippotyphosa, Leptospira australis Leptospira
tarassovi) .
 

Caractere epidemiologice :
RECEPTIVITATE : - animalele adulte .
TRANSMITERE : - directă ;
- indirectă prin apa poluată ;
- prin plăgi sau eroziuni ale pielii şi mucoaselor ; - prin contact
sexual .
SURSE DE INFECŢIE : - vectorul cel mai important pentru
Leptospira icterohaemorrhagiae este şobolanul ;
- câinele este un purtător obişnuit de Leptospira
icterohaemorrhagiae, iar pentru Leptospira canicola este un
purtător exclusiv.
 
 

Tabloul clinic :
Icterul infecţios ( sindromul icteric sau boala lui Weil canină
) - este observat mai ales la câinii tineri ;
- produs în special de Leptospira icterohaemorrhagiae ; -
perioada de incubaţie = 5 - 9 zile ;
- hipertermie, inapetenţă, apatie şi vomitări ;
 

- icter, hemoragii pe mucoasele aparente, tulburări urinare ;

- diaree melenică ;
- polidipsie accentuată care contrastează cu oligurie ;
- mucoasa bucală este icterică, uscată şi cu ulcere, mai ales pe gingii ; -
după o evoluţie de 4 - 5 zile de la apariţia icterului, cele care
supravieţuiesc trec în forma cronică→ leptospirele se localizează în
rinichi, de unde se elimină cu urina, în cantităţi imense timp de 1 -2 ani ;

Tifosul canin (forma anicterică, boala de Stuttgart) ;

- este determinat de Leptospira canicola ;
Forma supraacută (septicemică), debutează brusc, printr- o stare febrilă,
cu prostraţie intensă . După 24 -48 ore, se instalează o
gastroenterită hemoragică foarte gravă→ moartea
survine în 2 -4 zile .
Forma acută (icterică) – cu manifestări asemănătoare celor din icterul
infecţios→ evoluţie scurtă şi se termină în majoritatea cazurilor prin
moarte .
 

Forma subacută ( sindromul nefritic ) : - hipertermie, abatere şi

inapetenţă ; - vărsături, uneori sanguinolente ;
- hemoragii şi ulcere pe mucoasa bucală ;
- gură exală un miros fetid de urină ;
- apar dureri abdominale, crampe . Sensibilitate hepatică şi renală ; -
permanentă polidipsie, care contrastează cu oliguria sau anuria ; -
evoluţia bolii este de 2 - 3 săpt . şi se termină prin moarte în proporţie 40
- 50 % .
Forma cronică : - semne hepatice şi în special renale, uneori însoţite şi
de simptome gastroenterice, manifestate prin constipaţie ; - nefrită
cronică care poate persista câţiva ani, conducând animalul spre moarte
datorită insuficienţei renale şi uremiei cronice .
 

Tabloul anatomopatologic :
În sindromul icteric :
- icter intens uneori la toate ţesuturile şi organele ; - leziuni hemoragice
vizibile pe mucoase şi piele ; - pulmonul este congestionat uneori cu
pete hemoragice ;
 

ficatul prezintă totdeauna alteraţii grave de degenerativ, fiind mărit în volum şi

-

congestionat ;
 

În sindromul nefritic şi sindromul gastrointestinal :

- leziuni de nefrită interstiţială cu degenerescenţă tulbure ;
- invaginaţia intestinală, mai ales la locul de trecere de la jejun către
ileon ; - sufuziuni, echimoze, peteşii ;
- necroze se întâlnesc sub epicard şi în pulmon ;
În forma cronică modificarea cea mai importantă este nefrita interstiţială
cronică . Rinichii sunt atrofiaţi, boselaţi, cu capsula greu detaşabilă . .
 

Diagnostic :
Examen serologic : - descoperirea agentului cauzal în mod direct şi
ulterior, izolarea lui în cultură pură ;
- fie prin demonstrarea reacţiilor şi modificărilor specifice, pe care
leptospirele le provoacă în organismul bolnav (evidenţierea anticorpilor
specifici) .
Diagnosticul diferenţial trebuie făcut faţă de :
- boala lui Carré,
- hepatita contagioasă,
- nefritele şi uremiile de altă natură,
- diversele intoxicaţii,
- toxoplasmoză,
- hipovitaminoze .
 

Prognosticul : - grav este în cazul icterului infecţios canin şi al

tifosului canin(forma supraacută şi acută) ;
- prognosticul este rezervat pentru celelalte forme evolutive ale tifosului
canin .
Profilaxia :
Măsuri generale :
- deratizarea sistematică a fermelor ;
- interzicerea adăpatului şi scăldatului în ape stagnante ;
- sterilizarea resturilor de la bucătărie şi a confiscatelor de abator ;
Profilaxia specifică :
- vaccinuri monovalente inactivate (conţinând Leptospira canicola sau
Leptospira icterohaemorrhagiae) ;
- vaccinuri bivalente ce conţin ambele serotipuri → Lepto - C . L; -
vaccinuri bi - sau trivalente, asociate cu vaccin contra bolii lui Carré şi a
hepatitei contagioase → Enduracel - DA 2 L;
- vaccinuri polivalente ce conţin antigeni contra bolii lui Carré, hepatitei,
parainfluenţei, parvovirozei şi leptospirozelor la câini → Enduracell - 7,
Vanguard - 7 .
 

Combaterea:
- izolarea animalului bolnav pe toată perioada cât urina este
infectată;
- distrugerea şobolanilor;
- asanarea terenurilor infectate cu leptospire sau acidifierea lor
cu ajutorul unor substanţe chimice;
- tratarea câinilor bolnavi.
Pentru tratament se folosesc antibioticele: aureomicina, în doză
de 40 mg/kg greutate vie, zilnic (fracţionată în 3 reprize), timp
de 5 zile; streptomicina, penicilina G, minim 1 milion U.I.
Pentru combaterea deshidratării se indică folosirea de soluţii
izotonice de glucoză sau ser fiziologic;
Pentru a stimula eritropoeza, se recomandă administrarea de
extracte hepatice sau de suc de ficat proaspăt, în funcţie de
vârsta animalului, de la 5 - 7 picături la căţei, până la 5 g la
câinii adulţi de talie mare. Leziunile existente la nivelul
rinichilor, impun instituirea unui regim dietetic adecvat.