Normalizarea BDR

 Teoria normalizării aparţine celui ce a fundamentat

mode-lul relaţional al bazelor de date în 1970,
americanul E. F. Codd.
 La baza acestui model de optimizare stă conceptul de
dependenţă funcţională .
 Normalizarea reprezintă procesul de transformare
succesivă a unei BDR în vederea aducerii sale într-o
formă standard optimizată, denumită formă normală.
Prin normalizare se are în vedere eliminarea
anomaliilor, dependenţelor nedorite între date,
eliminarea redundanţelor .

1
 Normalizarea BDR

E.F. Codd presupune un proces de normalizare

pe etape. O bază de date nenormalizată fiind
adusă mai întâi în forma normală unu (FN1),
apoi în forma normală 2 (FN2) ş.a.m.d., prin
aplicarea unor reguli de optimizare a structurii
bazei de date ce urmăresc spargerea unui tabel
ne-normalizat în două sau mai multe tabele
normalizate, fără pierdere de informaţii.

2
Relațiile dintre formele normale

3
Normalizarea unei bazei de date
În procesul de normalizare sunt analizate o serie de dependenţe:
funcţionale, tranzitive, multivaloare, join.
Un atribut B este în dependenţă funcţională faţă de un atribut B
dintr-o tabelă dacă fiecărei valori a lui A îi corespunde numai o
valoare a lui B.
Un atribut B depinde funcţional complet de un grup de atribute
dacă atributul B este dependent funcţional de fiecare atribut din
grup.
Dacă un atribut B depinde de un atribut A şi C depinde de B
atunci C se află în dependenţă tranzitivă faţă de A.
Dependenţa multivaloare apare dacă valorii unui atribut A îi
corespund două sau mai multe valori ale atributului B.
Dependenţele de tip join apar în cadrul unei relaţii în există două
atribute care pot avea, fiecare, semnificaţie de cheie primară.

4
 Dependența datelor

Dependența datelor:
dependența funcțională - se referă la faptul că un
câmp al unui tabel depinde de un alt câmp al unui
tabel, adică se spune că un câmp x depinde
funcțional de un câmp y dacă și numai dacă pentru
o valoare a câmpului x corespunde o singură
valoare a câmpului y
dependența multivalorică - se referă la faptul că
valoarea unui câmp x poate forma câte o
înregistrare cu toate combinațiile posibile ale
valorilor câmpurilor y și z
5
 Prima formă normală (FN1)
Algoritmul AFN1 permite aducerea unei relaţii în FN1 prin
eliminarea atributelor compuse şi a celor repetitive.
Algoritmul AFN1
1. Se introduc în relaţie în locul atributelor compuse componentele
acestora.
2. Se plasează grupurile de atribute repetitive, fiecare în câte o nouă
relaţie .
3. Se introduce în schema fiecărei noi relaţii de la pasul 2 cheia
primară a relaţiei din care a fost extras atributul respectiv.
4. Se stabileşte cheia primară a fiecărei noi relaţii creat la pasul 2.
Aceasta este compusă din cheia introdusă la pasul 3, precum şi
din atributele proprii acestor noi relaţii.

6
 Forme normale
Prima formă normală - Aducerea unei baze de date la prima
formă normală înseamnă eliminarea câmpurilor compuse și a
câmpurilor repetitive

7
 Prima forma normală

Angajații: cod_angajat, nume_prenume, cod_numeric, adresa, telefon,

studii, data_naçterii, data_angajarii, schimbare_funcție,
cod_funcție, cod_departament, data_inițală, data_finală, motiv_schimbare.
Funcții : cod_funcție și denumire_funcție
Departamente: cod_departament și denumire_departament

8
 A doua formă normală (FN2)
Algoritmul AFN2 permite aducerea relaţiei în FN2 prin
eliminarea dependenţelor funcţionale parţiale din cadrul unor
relaţii aflate în FN1.
Algoritmul AFN2
1. Pentru fiecare dependenţă funcţională parţială se crează o nouă relaţie
2. Se elimină din cadrul relaţiei iniţiale atributele care formează
determinatul dependenţei parţiale.
3. Dacă în relaţia iniţială există mai multe dependenţe parţiale cu acelaşi
determinant, pentru aceasta se crează o singură relaţie cu schema formată
din determinant (o singură dată ) şi determinanţii dependenţelor
considerate.
4. Se determină cheia primară a fiecărei noi relaţii create.
5. Dacă noile relaţii create conţin dependenţe parţiale, se merge la pasul 1,
altfel procesul de aducere la FN2 s-a terminat.

9
 A doua formă normală

A doua forma normală : divizarea tabelelor bazei de

date trebuie să continue astfel încât fiecare tabel obținut să
nu conțină dependețe funcționale parțiale

10
A doua formă normală

11
 A treia formă normală (FN3)
Intuitiv, o relaţie este în a treia formă normală dacă :
 Relaţia R este în FN2;
 Fiecare atribut care nu este cheie depinde direct de cheia primară

Algoritmul AFN3 permite aducerea unei relaţii FN2 în FN3 prin

eliminarea dependenţelor funcţionale tranzitive.

Fie R o relaţie, X o submulţime de atribute ale lui R şi A un atribut

al relaţiei R. A este dependent tranzitiv de X dacă există Y astfel
încât XY,YA (A nu aparţine lui Yşi Y nu determină pe X).

12
 Algoritmul AFN3
Algoritmul AFN3
1. Pentru fiecare dependenţă funcţională tranzitivă se
transferă atributele implicate în dependenţă tranzitivă
într-o nouă relaţie.
2. Se determină cheia primară a fiecărei noi relaţii create
la pasul 1.
3. Se introduc în relaţia iniţială în locul atributelor
transferate, cheile primare determinate la pasul 2 .
4. Se reanalizează relaţia iniţială. Dacă în cadrul ei există
noi dependenţe tranzitive se trece la pasul 1, altfel
procesul de aducere la FN3 s-a terminat.

13
 A treia formă normală
Aducerea unei baze de date la a treia formă normală înseamnă că
divizarea tabelelor bazei de date trebuie să continue astfel încât
fiecare tabel obținut să nu conțină dependențe funcționale
tranzitive, adică un câmp x nu trebuie să depindă de un câmp y
care depinde la rândul său de un câmp z.

14
 Modelul entitate-relaţie
O bază de date poate fi definită ca o mulţime de date ce
modelează un univers.
Obiectele de acelaşi tip constituie o entitate, iar
legătura între două entităţi defineşte o relaţie
(asociere).
Entităţile şi relaţiile au anumite caracteristici
(atribute).
Procesul de descriere a entităţilor şi a asocierilor este
numit.
Diagrama entitate-relaţie (E-R) reprezintă un model
neformalizat pentru reprezentarea unor fenomene din
lumea reală.
15
 Modelul entitate-relaţie
Prin entitate se înţelege un obiect concret sau abstract
reprezentat prin proprietăţile sale.
Relaţia (asociere) reprezintă o legătură între două sau
mai multe entităţi.
Atributul reprezintă o proprietate a unei entităţi sau a
unei relaţii. Fiecărui atribut trebuie să i se de-a o
descriere completă (caracteristici).

16
 Diagrama entitate-relaţie
O diagramă constă din următoarele componente
majore:
 Dreptunghiuri, care reprezintă entităţile;
 Arce neorientate, prin care sunt reprezentate
relaţiile dintre entităţi;
 Atributele care reprezintă chei primare trebuie
subliniate;
 Cardinalitatea minimă este indicată în
paranteze, iar cardinalitatea maximă se scrie
fără paranteze;
17
Reprezentarea unei diagrame entitate-
relaţie
De exemplu, considerăm o instituţie formată din mai multe
departamente, în care lucrază salariaţi. Salariaţi sunt asociaţi la
anumite proiecte, executând în cadrul acestor proiecte diferite
sarcini.
SALARIAT
PROIECT
Cod_salariat
Nr_proiect
Nume M(0)Ataşat_la
Prenume M(0)
Descriere
Sex Data_iniţială
Buget_alocat
Salariu funcţia
Cod_dept
1 M(0) 1(0)

lucrează_in aparţine_in
conduce
1 M
1(0)
DEPARTAMENT SARCINA

Cod_dept Nr_proiect
Nr_sarcina
Nume_dept Cod_salariat
Loc Data_inceperii
Stare

18