Definiție

Drenajul toracic (pleural) constă in introducerea unui tub in cavitatea pleurală cu rolul de
a evacua lichid sau aer intr-un sistem inchis de aspirație pentru a restabili presiunea
negativă intratoracică și a preveni eventualele complicații potențial letale.

Indicații
 pneumotoracele
o acumularea de aer in spațiul pleural
o se indică drenajul la pacienții: simptomatici, cu
pneumotorace in creștere, ventilați mecanic
 colecții pleurale lichidiene
o hemotorace
 acumularea de sange in spațiul pleural.
 acesta poate fi insoțit sau nu de pneumotorace
 de cele mai multe ori este rezultatul traumei toracice
o empiem
 acumularea de puroi .n cavitatea pleurală
 poate fi rezultatul pneumoniei, embolilor septici,
extinderii unei alte infecții sau infectarea unui drenaj
toracic
o chilotorace
 acumularea de limfă in spațiul pleural
 de obicei sterilă
 poate fi cauzat de: traumă, chirurgie, cancer sau
anomalii congenitale
o pleurezie
 poate să fie transudat sau exudat.
 consecutiv unor intervenții chirurgicale

Contraindicații
 in situații de urgență (ex.: pneumotorace .n tensiune), nu
există altă contraindicație dec.t necunoașterea manoperei.
Această procedură va fi efectuată de medici in limita competenței și a prevederilor legale.
 aderențe pleurale cunoscute sau suspicionate
 antecedente de infecții pleurale
 chirurgie toracică recentă
 bule emfizematoase mari
 posibilitatea hernierii conținutului abdominal in cavitatea toracică.
o mai ales .n situații de traumă toraco-abdominală cu
suspiciune de ruptură diafragmatică.
 atenție sporită trebuie menținută la:
o pacienții obezi
o pacientele cu s.ni mari
o pacienții cu cardiomegalie
 coagulopatie
 abces pulmonar
 infecție cutanată la locul de inserție

Elemente de anatomie și fiziologie

 Spațiul pleural este un spațiu virtual situat .ntre pleura
parietală și cea viscerală.
 ƒn mod normal sunt prezenți p.nă la 0,1-0,2 ml/kg .n jurul
fiecărui plăm.n .n cadrul spațiului pleural
 Datorită elasticității cutiei toracice și a plămnilor in spațiul
pleural există o presiune negativă de - 5 p.nă la -10 cm H2O,
care menține plăm.nul expansionat p.nă la cutia toracică.

Materiale necesare
 Tub de drenaj pleural
o Mărimile pentru adulți variază .ntre 20 – 40 F. Este
important să avem mai multe mărimi disponibile. De
obicei pentru drenajul puroiului, s.ngelui sau fluidelor
avem nevoie de tuburi mai groase.
 Sistem de aspirare pleurală, care trebuie să includă:
o apă sterilă.
o sistem de tuburi pentru conectare la aspirator și la tubul de
drenaj toracic
o cutia conține mai multe camere
 camera de colectare: pentru fluidul drenat
 camera din mijloc
(cu apă sterilă): care acționează ca o valvă cu un singur sens, concepută .nformă de U pentru
a monitoriza scurgerile de aer și schimbările .n presiunea intratoracică
 camera de control a aspirării: de asemenea .n formă de
U. Nivelul de apă din această cameră reglează
presiunea negativă de aspirare și ajută la monitorizarea
presiunii intratoracice. Sistem de aspirație sau aspi-
rator mobil
 Dezinfectant: clorhexidină sau soluție iodată
 Mănuși sterile, halat steril, bonetă, mască
Kituri cu comprese sterile, tăvițe sterile, c.mpuri sterile cu
gaură și fără, pense sterile, ac cu fir de sutură
 Bisturiu
 Pensă Kelly (P.an)
 Seringă de 10 ml
 Xilină 1%
 Leucoplast

Tehnica
 Pregătirea echipamentului necesar
 Pregătirea pacientului:
o monitorizare
o obținerea de abord venos central sau periferic
o poziționarea pacientului:
 decubit dorsal, toracele ușor ascensionat
 membrul superior ipsilateral se poziționează deasupra
capului
o localizarea ”triunghiului de siguranță”:
 sub vasele axilare
 deasupra spațiului 5 intercostal – maginea laterală a
mușchiului latissim
 marginea laterală a mușchiului pectoral
 Echiparea cu mască,
bonetă, halat steril, mănuși
sterile
 Realizarea unui c.mp de
lucru cu clorhexidină sau
soluție iodată, care să
includă axila și mamelonul
ipsilateral. Se acoperă
pacientul cu c.mpuri sterile

 Anestezia locală a tegumentului, adiacent spațiului intercostal,

urmată de anestezia mai profundă, inclusiv a periostului și a
pleurei parietale

 Se face cu bisturiul o incizie de aproximativ 2 cm, deasupra

marginii superioare a coastei subiacente (pentru a evita lezarea
mănunchiului vasculo-nervos intercostal), urmată de
injectarea din nou a anestezicului local.

 Disecția plan cu plan folosind indexul și pensa P.an, orientată

superior. Odată intrați .n spațiul pleural vom simți o senzație
de pierdere a rezistenței. Nu se va .nainta cu pensa mai mult
de 1 cm pentru a evita lezarea structurilor mai profunde.

 Introducerea tubului de dren cu ajutorul trocarului de dren sau

prin prinderea acestuia cu pensa P.an și ghidarea cu ajutorul
indexului .ntr-o direcție antero-apicală (pentru pneumotorace)
sau posterobazală (pentru colecție lichidiană)
 Ne asigurăm că toate găurile de drenaj sunt .n spațiul pleural

 Se pensează tubul.
 Se suturează tubul la tegument. Se realizează o bursă din
tegument care va servi la etanșeizare după ce tubul de drenaj
va fi extras.
A. B.
 Se pansează cu ajutorul
compreselor sterile bine
securizate la tegument cu
benzi adezive.
 Se atașează tubul de dren la
dispozitivul de drenaj pre-
gătit .n prealabil prin:
o introducerea apei sterile in camera de control a aspirării (aproximativ 20 cm) și in cea din
mijloc (aproximativ 2 cm)
o acesta va fi poziționat .n permanență sub nivelul
pacientului pentru a evita intrarea .napoi .n cavitatea
pleurală a aerului sau a fluidului
 Poate fi conectat la un sistem de aspirație activă (cu presiune
negativă prin flux de aer)
 Se face o radiografie toracică in vederea confirmării plasării
corecte a tubului și re-expansionărea plăm.nului.

Incidente și accidente
 Poziționarea greșită a tubului de dren
 Lezarea organelor interne:
o plăm.n, ficat, splină
o cu consecințe grave, dacă această complicație nu este
recunoscută și tratată la timp
 Infecția
o la locul de inserție sau .n cavitatea pleurală (empiem)
 Nedrenarea pneumotoracelui sau a colecției
 Lezarea mănunchiului vasculo-nervos intercostal
 Chilotoracele
 Edemul pulmonar de reexpansiune
o manifestat ca și sindrom de detresă respiratorie post
inserție a tubului de dren.
o tratamentul este suportiv
o se recomandă drenajul a sub 1 litru de fluid .n primele 30
de minute pentru a evita această complicație
 Perforarea esofagului, cordului, vaselor mari (foarte rar)
Intreținere
 Periodic se evaluază:
o nivelul de apă din cutia de drenaj: trebuie menținut la 15-
20 cm
o cantitatea de lichid drenată
o dacă pacientul mai pierde sau nu aer
o dacă tuburile nu sunt cudate

Extragerea tubului de dren

 După ce se confirmă radiologic că nu mai există scurgeri de
aer sau fluid (sau că acestea sunt neglijabile). Lipsa acestora
trebuie să fie persistentă mai mult de 24-48 de ore după
clamparea tubului de dren.
 Tubul se scoate la sf.rșitul inspirului (c.nd plăm.nul e
expansionat) concomitent cu st.ngerea suturii .n bursă de la
nivelul tegumentului
 După extragerea tubului se face o radiografie toracică pentru a
confirma că nu mai există pneumotorace restant sau fluid
restant.