CONSTANTINOPOLUL

-MARETIE SI DECLIN-
Mutarea capitalei imperiala din Cetatea Eterna de pe Tibru in orasul de
pe malurile Bosforului, dictata lui Constantin cel Mare de considerente de
natura strategica, economica, politica si religioasa,ramane un eveniment
de importanta capitala in istoria universala. Prin actul lui Constantin,
toate fortele vitale ale lumii romane se repliaza in jurul noii metropole,
intre zidurile careia avea sa se realizeze fuziunea elementelor romane,
elene si crestin orientale, din care s-a nascut stralucita civilizatie
bizantina.
Pe 11 mai 330 are loc inaugurarea festiva a noii capitale a Imperiului
Roman la Constantinopol, a carei constructie pe locul anticei colonii
megariene Byzantion a fost conceputa de Constantin cel Mare in
noiembrie 324.. Deplsarea centrului de greutate al imperiului din Italia in
Orient,unde se mentine o viata urbana infloritoare. Noua capitala,
conceputa ca Noua Roma, are o pozitie strategica remarcabila si o
importanta comerciala unica. Intre anii 330-360 este construita Marea
Biserica (Sf. Sofia) din Constantinopol, bazilica cu cinci nave devenita
model pentru edificiile de cult din perioada urmatoare. La 22 mai 337
moare Constantin cel Mare, imperiul fiin impartit celor trei fii ai sai.
Dupa ce in 391 crestinismul devine religie unica de stat, in 395 se
produce divizarea definitiva a teritoriului Imperiului Roman. In 425 are
loc fundarea scolii superioare din Constantinopol, prin reorganizarea si
extinderea scolii create de Constantin cel Mare. Noua universitate,
cuprinzand 31 de catedre si care avea sa functioneze, cu mici intreruperi,
pana la sfarsitul imperiului, loveste grav in prestigiul scolilor superioare
pagane din Atena si Alexandria. In noua institutie, limba greaca ocupa un
loc mai important decat latina. Invazia balcanica a lui Attila din 447,
ocupa peste o suta de cetati din Tracia si Moesia, ameninta
Constantinopolul, care este insa aparat de puternicele ziduri ridicate de
Anthemios.
In secolul VI slavii apar pentru intaia oara la Dunarea de Jos,venind
de la est de Prut; in alianta cu bulgarii si cutrigurii intrprin primele
incursiuni la sud de Dunare, pustiind Moesia, Illiria si Tracia ajungand
sub zidurile Constantinopolului.
Intre 527-565 la conducerea Bizantului a fost Iustinian, timp in care
Imperiului Romano-Bizantin atinge apogeul. In 529 Iustinian inchide
scoala superioara din Atena, eveniment ce marcheza deplsarea centrului
intelectual al imperiului spre Constantinopolul crestin: lumea clasica
pagana cedeaza locul lumii bizantine crestine. La Constantinopol (533-
536) este convocat un conciliu “ pentru restabilirea unitatii” din sanul
bisericii intre ortodocsi, sprijiniti de Iustinian, si monofiziti, sprijiniti de
Theodora (533). Dupa ce in 562 este organizat in Constantinopol un
complot pentru asasinarea imparatului , in 565 batranul imparat Iustinian
moare. In 610 are loc incheierea perioadei romano-bizantine din istoria
imperiului.
De-a lungul timpului Constantinopolul a facut fata mai multor
evenimente precum cruciadele. ”Neamurile barbare“ ale Europei apusene,
pornind in cruciada, au intrat pe teritoriul Imperiului Bizantin. Precedati
de lacuste, cruciatii umplura toate drumurile imperiului, fiind mai
numerosi decat “stelele cerului si nisipul risipit pe tarmurile marii”. In
vreme ce multimea neinarmata a cruciatilor simpli, intre care femei si
copii, parasindu-si vetrele, doreau sa ajunga ca pelerini la Ierusalim, sub
conducerea lui Petru,pentru unii seniori cruciati, indeosebi pentru
Bohemund,expeditia trebuia sa slujeasca doar ca pretext spre a pune la
cale planuri dusmanoase, dorind chiar sa ocupe Constantinopolul. La 15
iulie 1099 cruciatii cuceresc Ierusalimul. In 1203 cruciatii au privit
indelung Constantinolul, uimiti fiind de bogatia orasului, cu ziduri si
turnuri marete, palate bogate si biserici inalte.
Dupa ce in Europa au avut loc evenimente importante precum
Dictatul Papei din 1075, Iertarea de la Canossa, recucerirea Spaniei si
altele in Imperiul Bizantin a avut loc rascoala zelotilor (1342-1349).
Locuitorii din Salonic, inchisi intre zidurile orasului cu turmele lor de vite
si oi, sufereau de lipsa lucrurilor trebuinciose si nici animalele nu aveau
cu ce sa se hraneasca. Locuitorii erau impartiti in trei tabere: saraci ce-I
urau pe cei bogati, bogati ce se gandeau la propietatile lor si drojdia
plebei, care nu stia nimic despre ceea ce este legiuit sau nelegiuit.Cei
bogati, vrand sa deschida portile orasului in fata imparatului
Cantacuzenos, au fost surprinsi de rascoala celor saraci care au invins.
In virtutea regulamentului care oprea intrarea in port la
Constantinopol sau la Pera, de teama sa nu se aduca ciuma, se statornicise
un loc, la zece leghe de Constantinopol, unde trebuia sa descarci
marfurile si sa stai saizeci de zile, inainte de a relua navigatia.
Mozaicul catedralei Sf. Sofia era atat de fin si oferea armonia
liniilor, in bogatie si maretie. In fata catedralei se afla o constructie
mareata ,o coloana ce avea in varf un cal si un calaret cu un brat intins,
aratand cu degetul spre Turcia, iar in cealalta mana tinand un mar.
Calaretul era reprezentat de Constantin ce prezicea partea din care va veni
pieirea Greciei. In piata Constantinopolului se aflau doua turnuri de bronz
aurit si o staatuie tot de bronz. Palatul imperial parea sa fi fost maret, dar
nu mai era asa. Ca si orasul, el statea marturie a decaderii trecutului si
prezentului. Orasul era slab populat de oameni saraci si trisi, aratand
mizeria care-i apasa. Asa arata Constantinopolul in epoca sa de declin,
dupa ce a fost cucerit de catre turci, care au instaurat Imperiul Otoman.