Marcus Tullius Cicero (100-43 i. Hr.) a jucat un rol important in
perioada de sfarsit a Republicii romane. Activitatea sa literara si politico- sociala s-a concretizat in domenii atat de numeroase, incat Cicero poate fi clasificat drept un om universal. El a fost autorul roman care a exercitat cea mai profunda influenta asupra litaraturii latine si s-a manifestat ca unul dintre cei mai prolifici scriitori, mai prolific chiar decat Seneca si Augustin.
Opera
Cicero a alcatuit o opera imensa. Se pot distinge in primul rand
discursurile ciceroniene in numar de 58, care reprezintao fericita armonizare intre talentul nativ, cultura vasta si practica forului. Discursul acopera o perioada de 38 de ani de activitate retorica pusa in slujba cetateanului si a cetatii. Intre aceste discursuri se disting: In Verrem (Impotriva lui Verres) – o serie de sapte discursuri tinute in 70 impotriva lui C. Verres, guvernatorul nedemn al Siciliei, care era acuzat de a fi comis abuzuri foarte grave si malversatiuni in timpul guvernarii Siciliei; se remarca de asemenea in Catilinam, poate cele mai cunoscute cuvantari ciceroniene pronuntate impotriva lui L. Sergius Catilina, dupa descoperirea conspiratiei acestuia impotriva republicii; celebre sunt si cele 14 discursuri pronuntate impotriva lui Marcus Antonius, care dorea sa urmeze politica lui Caesar. Cicero s-a remarcat si ca un teoretician al artei retorice, fiind socotit unul dintre parintii oratoriei antice. In tratatele sale, el face o incursiune in istoria oratoriei antice si o analiza a principalelor curente retorice care aveau adepti in epoca sa, dezbatant al problemei formarii oratorului in societate si a functiei sale in societate; oratorul ideal este, in conceptia lui, prototipul omului si cetateanului desavarsit, o divinatie ca har si arta prezicerii viitorului; si in sfarsit De fato(Despre destin) – o expunere asupra problemei destinului.