Templul Artemisei din Efes

Efesul.Cadrul geografic si evolutia istorica

Tarmul crestat al Asiei Mici,cu golfuri adanci, cu peninsule prelungi si

cu promontorii care par aruncate in mare- si mai ales stransa legatura a
marii cu teritoriul interior ,fertilizat de bogate rauri,a fost dintodeuna
cautat de popoare. Coasta acesta a fost ospitaliera si emigrantilor ionieni,
care alungati din tinuturile lor de catre dorieni s-au refugiat in arhipelagul
Egeei si apoi pe litoralul Asiei Mici, litoral care a capatat numele de
Ionia.
Aici au aparut asezari importante ca Milet, Efes, Colofon, care mai
tarziu au jucat un rol important in dezvoltarea culturii grecesti.
In fundul estuarului dominat de inaltimea Ortigia, avand la nord
Sardesul, stralucitoarea resedinta de mai tarziu aregelui Cresus, iar spre
sud Meandrul, se desfasoara bogata vale a Caistrului. Aici a poposit in
secolul XI i.e.n. un grup de ionieni alungati, condusi de Androcles;
gasind o mica asezare, I-au dat un nou impuls de viata, transformandu-l in
Efesul atat de bogat si de renumit.
La sosirea ionienilor se precizeaza imediat caracterul noului oras:
langa apa, insufletirea si agitatia create de port si de piata; sus, acropola;
iar de o parte si de alta, sanctuarul zeitei protectoare Artemis, viitorul
Artemision.

Templul

Ca si orasul insusi, care a fost reconstruit de mai multe ori aproape pe

acelasi amplasament, templul Artemisei a fost si el refacut de mai multe
ori pe acelasi loc. Dupa Pliniu cel Batran, templul a fost reconstruit de
sapte ori. Evolutia Efesului se reflecta in evolutia acestui templu.
La inceput a existat o msimpla platforma pentru rugaciuni, un mic
sanctuar la poalele colinei Ortigia, pe un teren mlastinos. La sfarsitul
secolului VIII i.e.n. s-a creat o platformaa mai inaltata, din sist verde, cu
un copac drept altar, iar mai tarziu s-a adugat si imaginea de lemn a zeitei
Artemis. Totul era inconjurat de o incinta sacra, de un “temenos”.
Dupa jaful facut de cimerieni, sanctuarul a fost restaurat,usor ridicat ca
nivel, insa nealterat ca aspect. Dar, terenul imbibat cu apa a facut ca, in
scurt timp, sanctuarul sa fie neutilizat, fiind necesara nu o restaurare, ci o
refacere completa. Astfel s-a inceput constructia primului templu
propriu-zis, fundatia fiind pusa in anul 620 i.e.n. Arhitectul a fost
Chersifron din Cnossos avand drept colaboratori pe Rhoecus si pe
Theodor din Samos. Nivelul terenului a fost din nou ridicat, iar cladirea
trebuia sa tina seama de statuia zeitei, care urma sa fie adapostita in mod
obligatoriu in “cella”. Templul a fost construit din piatra de calcar si
marmura, era inconjurat se coloane si avea spre apus un portic cu doua
randuri de coloane.