DIRECȚIA DE ÎNVĂȚĂMÂNT SOROCA

I.P. GIMNAZIUL “DINASTIA ROMANCIUC” VĂDENI

DISCIPLINA: DEZVOLTAREA PERSONALĂ

Portofoliu individual la disciplina:

“Dezvoltarea personală”

Profesor: Pascal Iurie

Elev: Dobrovolschi Alexandru

Clasa: IX-a

Vădeni, 2019
 Tema 1: Eul real, Eul ideal, Eul dinamic – evoluția
personală. Realizări și aspirații personale.
Conceptul de sine e un element structural important în formarea unei personalități.
Acesta se conturează odată cu acumularea experienței în rezolvarea problemelor de diferită
natură începând cu vârsta de 3 ani, când se dezvoltă un element fundamental în formarea eului
– conștiința corpului. Ulterior, formarea conceptului de sine, e determinată semnificativ de
contextul socio-cultural, schimbul de experiențe între persoane în timpul căreia individul
percepe persoanele care îl înconjoară ca o oglindă, astfel încât își corectează, rafinează,
adaptează particularitățile propriului eu încât conștientizarea de sine devine o condiție
obligatorie pentru educarea unui membru conștient al societății.

Conceptul de sine sau “Eul” reprezintă un sistem de percepții și convingeri ale omului
despre sine însuși, sistem care nu este static, ci se află într-o dezvoltare continuă. Eul apare
treptat, ca rezultat al interacțiunii sociale și cunoașterii de sine și oferă fiecărei persoane
senzația de identitate. Inițial, conceptul de sine depinde în mare măsură de influențele externe,
dar odată cu maturizarea începe să îndeplinească un rol tot mai independent, astfel încât
acționează ca un filtru intern prin care trece întreaga experiență de viață a individului, în urma
căruia, evenimentele capătă un anumit sens. Conform teoriilor freudiene, sinele reprezintă
imboldul latent al psihicului. Acesta este sursa forţelor instinctive fundamentale care
determină comportamentul uman şi operează sub nivelul conştient. Eul reprezintă sinele
conştientizat, acea parte a psihicului responsabilă de luarea deciziilor curente ce conduc la
satisfacerea sinelui; supraeul reprezintă părintele intim, conştiinţa ce determină abţinerea de la
dorințele egoiste solicitate de nevoile sinelui.

Tradițional, Eul este delimitat în trei componente: Eul real, Eul ideal și Eul dinamic.
Primul reprezintă percepția despre sine în momentul de față (cum cred eu că sunt în realitate),
al doilea reprezintă modelul de a fi spre care aspiră individul, pornind de la un sistem de
valori morale (cum cred eu că ar trebui să fiu, ținând cont de moralitate), iar al treilea constă
în modelul real spre care individul aspiră (cum eu vreau să fiu în viitor).

Compatibilitatea celor trei componente ale eului e esențială pentru îndeplinirea

realizărilor și aspirațiilor personale. O diferență prea mică între Eul real și Eul dinamic,
cauzată de neîncrederea în sine și alți factori negativi din interior și exterior, pot determina
stagnarea individului, în timp ce o prăpastie prea mare, poate crea un Eu fantastic, care nu va
exista decât în fanteziile individului, lucru care ar însemna, din nou, stagnare. De asemenea, o
abatere prea mare a Eului dinamic de la cel ideal, poate genera efecte negative asupra sănătății
spirituale.

Ca individul să evolueze, să-și îndeplinească aspirațiile personale și să aibă realizări

reale trebuie ca Eul real să fie cât mai aproape de realitate, adică ca individul să aibă o
percepție corectă despre sine-însuși, nici sub, nici supraapreciată. Pe lângă asta este nevoie de
un Eu dinamic “sănătos”, adică care-și fixează obiectivele de dezvoltare pornind de la
resursele și capacitățile reale, ținând cont, întotdeauna, de structura Eului ideal, spre care
trebuie să aspire continuu.

1
 Tema 2: Autoreglarea emoțională. Stresul academic.
Impactul stresului asupra performanței. Prevenirea ți
depățirea stresului.
Oamenii, prin natura lor, sunt ființe emoționale. Emoțiile sunt esențiale pentru
sănătatea fizică, mentală și spirituală a fiecărui om. Emoțiile se manifestă neliniar, astfel încât
pe parcursul unei zile, aceeași persoană poate trece prin stări de frică, entuziasm, tristețe și
furie. În asemenea condiții, starea emoțională generală depinde de atitudinea individului față
de realitate și echilibrul spiritual interior. Sentimentele și emoțiile pot corecta și îmbunătăți
anumite aspecte negative din viața fiecăruia din noi, de exemplu, dragostea pentru o persoană,
sau pentru un animal de companie cel mai des ajută oamenii să depășească problemele din
viața de zi cu zi. Problema constă în faptul că, cu același succes, emoțiile și sentimentele
negative pot destabiliza existența liniștită a unui om, de exemplu stresul academic poate
influența negativ integritatea mentală și spirituală a unui adolescent, care nu are alte probleme
sau dificultăți în viața cotidiană, decât presiunea prea mare în cadrul activității școlare.

Stresul academic e influențat în special de supraîncărcarea informațională și presiunea

emoțională asupra elevilor. Organismul aflat în stare de stres devine susceptibil la boli,
deoarece activitatea sistemului imun este diminuată, iar pe lângă asta, scade performanța
elevului, în plan multimensional, atât în cadrul activităților intelectuale, creative, cât și fizice.
În această situație este foarte important ca copilul, adolescentul sau tânărul să găsească
propriile căi de autoreglare emoțională și de combatere a stresului academic. Ele pot fi foarte
simple: comunicarea cu semenii, plimbarea cu un câine sau alt animal de companie,
contemplarea naturii, practicarea unui sport, utilizarea moderată a unor jocuri video etc. Ideea
de bază este realizarea unei comutări, a unei activități diferite de cea academică, relaxantă,
revigorantă.

Autoreglarea emoțională reprezintă capacitatea de a percepe viața emoțional, dar mult

mai flexibil, de a accepta, controla și regla starea sau emoțiile interioare, fără a ieși din cadrul
normelor sociale sau a transfera toată presiunea spre interior. Autoreglarea emoțională
înseamnă capacitatea de a nu ceda în fața emoțiilor negative, de a rămâne și a apela la calm,
chiar și în situațiile de frică, panică sau anxietate. Există mai multe modalități de a rămâne
echilibrat din punct de vedere emoțional. Metodele diferă de la o persoană individuală la alta,
dar în linii generale se recomandă să: (i) te axezi pe valorile importante pentru tine și să nu dai
atenție factorilor mai puțini importanți, ca părerea altora, spre exemplu, (ii) să nu te închizi în
sine și să comunici despre problemele tale cu cei dragi, atunci când ai o problemă, (iii) să te
concentrezi pe înlăturarea surselor de stres, adică pe rezolvarea problemei și nu pe factorul
emoțional, (iv) să practici terapia prin râs, (v) să practici un hobby activ, care te-ar putea
sustrage, (vi) să asculți muzică, (vii) să-ți elaborezi o reacție de apărare față de gânduri și
oameni negativi etc.

În condițiile în care activitatea academică devine tot mai încărcată, iar viața din afara
spațiului școlar tot mai complexă, autoreglarea emoțională devine o abilitate esențială pentru
adolescentul din secolul XXI, care urmează să devină o persoană matură, în era în care

2
schimbarea e cel mai stabil lucru și doar cei care dau dovadă de adaptare, inclusiv în plan
emoțional, sunt în stare să combată stresul și să obțină performanțe.

Tema 3: Conflictul. Responsabilitatea personală în

managementul conflictelor.
Conflictul este un element omniprezent și inevitabil al vieții atunci când vorbim de
existența unei societăți. Acestea pot să apară în orice context, indiferent de circumstanțe sau
caracteristicile/statutul persoanelor implicate. Din acest motiv, abilitatea de a identifica și a
neutraliza situațiile conflictuale (care nu întotdeauna sunt la suprafață și deseori “se coc” o
vreme îndelungată până a izbucni la intensitate maximă) este esențială pentru fiecare
persoană, deoarece în situațiile de conflict, întotdeauna există două părți, care poartă
responsabilitatea pentru managementul acestora. Acest moment este foarte important, fiindcă
o situație conflictuală, trebuie administrată și neutralizată corect, altfel ambele părți vor avea
de suferit consecințe.

Termenul “Conflict” provine de la latinescul “conflictus”, ce ar însemna – ciocnire. În

mod normal când vorbim de conflicte, ne referim la neconcordanțe între viziuni, obiective și
interese, care apar atunci când doua să mai multe persoane sau grupuri interacționează unii cu
alții. Întotdeauna conflictele sunt însoțite de emoții negative, de aceea majoritatea oamenilor
tind să le evite.

Managementul conflictelor este un termen relativ nou, apărut ca urmare a creșterii

complexității vieții și, implicit, a creșterii nivelului de responsabilitate individuală în
aplanarea conflictelor. Există un set de principii esențiale, prin care conflictele pot fi evitate
sau chiar dacă se produc, efectelor lor distructive pot fi reduse la minim. Experții în
managementul conflictelor rezumă aceste principii la 5 reguli simple ce pot fi aplicate în orice
domeniu și față de oricare persoane, indiferent de context: (i) Nu criticați personalitatea
oponentului; Critica personalității aprofundează conflictul și îngreunează situația, o
alternativă în acest sens, ar fi discuția despre aspectele care vă deranjează și evidențierea unor
soluții, (ii) Luați în considerare punctul de vedere și emoțiile celorlalte părți, fiindcă s-ar putea
ca conflictul să apară din cauza faptului că cealaltă parte este indusă în eroare de anumiți
factori, (iii) Nu etichetați persoanele cu care sunteți în conflict după bunul plac și debarasați-
vă de prejudecăți, fiindcă s-ar putea să aveți o imagine mult prea subiectivă și distorsionată
despre ele, (iv) Nu vă considerați mai superior ca adversarul, fiindcă astfel pretindeți că e
incompetent, (v) Nu căutați vinovatul, ci acceptați faptul că conflictul poate fi rezultatul unei
confuzii.

Urmând acest set de reguli simple și aplicabile în viața de zi cu zi, majoritatea

conflictelor pot fi aplanate. În orice caz, cea mai bună decizie într-o situație de conflict, este
aceea de a nu intra în el. Persoanele impulsive sunt înclinate înspre conflict, de aceea nu
trebuie să le provocăm, și să nu atragem atenția lor.

3
4