Universitatea de Stat din Moldova

Lucru individual la sociologie

La tema : Divorţul-problemă socială

Profesor : Cioinac Nionela

Elaborat : Ursachi Alexandra-Doina
Grupa : MK1702

Chişinău 2018
 1. Introducere
Pentru anul 2012, în Moldova, la 100 de căsătorii reveneau cca. 44 de divorțuri. În anul 1980
de exemplu, această cifră a fost doar de 24 de divorțuri.

Moldova este unul din lideri în Europa în ce priveşte numărul de divorțuri ce revin la 1000 de
locuitori. Astfel, în Moldova, la 1000 de locuitori revin 3 divorțuri, pe cînd media statelor UE este
de 2 divorțuri. Liderul absolut după acest indicator este Rusia, unde această cifră este de 4,5.
În Republica Moldova circa jumătate din căsătorii se încheie cu divorţ. Aşa arată datele statistice din
ultimii doi ani, cu referire la Serviciul Stare Civilă. În primele nouă luni ale anului 2012 au fost
înregistrate 17,8 mii de căsătorii. În aceeaşi perioadă numărul divorţurilor a fost de 7,7 mii.
Majoritatea cuplurilor divorţează în primii cinci ani din momentul încheierii căsătoriei. Cea mai
mare rată a divorţurilor se înregistrează în cazul cuplurilor în vârsta de 30-34 de ani – circa 20% din
numărul total al divorţurilor. Potrivit datelor Serviciului Stare Civilă, numărul căsătoriilor încheiate
cu cetăţeni străini a rămas aproape la nivelul anului 2011. Astfel, au fost create circa 2 mii de noi
familii, preponderent cu cetăţeni ai Ucrainei, Turciei, Rusiei, României şi Israelului. Vârsta medie a
persoanelor care se căsătoresc în republica Moldova constituie 23 de ani în cazul femeilor şi 26 de
ani în cel al bărbaţilor.
În Moldova se produce un fenomen alarmant: din cele 20 000 de cupluri care au decis să-și
legalizeze relația în anul trecut, 9 000 au divorțat.
Principalele cauze invocate de partenerii care sunt în prag de divorț, dar și cum poate fi prevenit
acesta sunt:
Primul motiv menționat în cererile de desfacere a căsătoriilor, adresate în judecată de către familiile
care sunt pe cale să se destrame, este că partenerii nu se mai înțeleg, deși cauzele cu siguranță sunt
mult mai profunde. În urma analizei cu amănuntul a comportamentului și afirmațiilor fiecărei părți,
îți dai seama că totuși nu există comunicare calitativă între parteneri. Alte determinante a divorțului
ar fi imaturitatea partenerilor în momentul în care se căsătoresc, nivelurile de educație și studii
diferite, adulterul, diferența dintre scopuri și aspirații, incompatibilitatea sexuală sau problemele în
sfera intimă. O cauză majoră care conduce la divorț este atât neputința de a concepe un copil din
diverse motive, fie medicale sau psihoemoționale, cât și implicarea părinților sau terțelor persoane în
viața cuplului.
Cât despre cuplurile care apelează la consiliere psihologică, în Republica Moldova sunt foarte puțini
specialiști specializați anume în terapia de cuplu, însă nici moldovenii nu au dorința de a se destăinui
unui psiholog, care ar putea ameliora relaţiile familiale şi ar rezolva optim situaţiile de criză
conjugală.
Potrivit dаtelor Serviciului Stării Civile din 2017, durаtа medie а unei căsătorii este de şаse аni. De
regulă, bărbații decid să-şi întemeieze o familie pe la vîrsta de 28 de ani, iar femeile — la 26. De
obicei, vârsta bărbaţilor care aleg să divorţeze este de 32 de ani, iar a femeilor — de 30.
Numărul căsniciilor ale tinerilor de până la 20 de ani (cel puțin al unui soț ori a unei soții) se află pe
o descendentă cronică care continuă încă din anul 2000. Atunci numărul căsătoriilor era de 7.432,
iar în 2016 cifra a ajuns la 1.781 de casnicii;
 Cele mai multe căsătorii, în țară, se înregistrează la tinerii cu vârstele între 20-24 de ani. Însă,
începând cu anul 2008, căsătoriile ale acestui grup de tineri se aflau pe un val de involuție lentă, iar
din 2014, mariajele s-au redus semnificativ de la 17.720 (dîn 2014) la 13.047 (în 2016);
Grupurile de tineri cu vârstele între 25-29 și  30-34 de ani reprezintă cele mai stabile grupuri al
căror număr de căsătorii pe republică nu scade, ci avansează (cu mici excepții). De exemplu, primul
grup a reușit să  înregistreze o creștere formidabilă de la 5.787 (în 2000) până la 16.998 de căsătorii
în anul 2015, iar al doilea grup de la 2.550 (în 1997) până la 7.175 în 2015;
 începând cu anul 2013, la tinerii cu vârsta între 30-34 de ani se înregistrează o creștere lentă a
divorțurilor;
În mediul rural tinerii sub 20 de ani se căsătoresc mai mult decât în oraș, chiar dacă ambele statistici
marchează, în utlima vreme, o scădere simțitoare;
Cei mai „activi” tineri (20-24 de ani) se căsătoresc în sate, iar în orașe sunt tinerii cu vârstele
între 25-29 de ani;
 Tinerii sub 20 de ani și cei între 20-24 de ani se căsătoresc mai des în mediul rural, iar în mediul
urban se căsătoresc persoanele cu vârstele între 25-34 de ani;
Femeile se căsătoresc mai mult în mediul rural (până la 24 de ani);
Bărbații cu vârstele între 25-34 de ani se însoară mai des în mediul urban decât în mediul rural;
Femeile se căsătoresc mai des la vârsta de până la 20 de ani și mai rar la 25-34 de ani;
În oraşe, tinerii (de toate vârstele) divorțează mai mult decât în sate;
crește numărul de divorțuri după un an și doi ani de căsnicie; totuși, tendința divorțurilor ale tinerilor
din mediul urban este extrem de ridicată comparativ cu tinerii din mediul rural;

Concluzii:
1. tinerii cu vârstele între 20-29 de ani se căsătoresc cel mai des, iar cei cu vârstele între 25-34 de
ani cel mai mult divorțează;
2. rata căsătoriilor ale tinerilor sub 20 de ani, atât din sate, cât și din orașe este cea mai mică
pe republică;
3. bărbații și femeile până la 24 de ani se căsătoresc mai des în sate, iar cei cu vârstele între 25-
34 de ani în orașe;
4.  tinerii divorțează mai mult în orașe, cel mai des o fac acei care au vârstele între 25-34 de ani;
5.  cel mai ridicat nivel de divorțuri pe republică se atestă după 5-9 ani de căsnicie.
 2. Problema divorţului

Divorţul – fenomen psihosocial complex

 
Disoluţia familiei sau divorţul este un fenomen psihosocial complex care în forma sa finală se
soldează cu desfacerea unei căsătorii.
În procesul de divorţ sunt angrenaţi partenerii de cuplu – soţul şi soţia – dar, după caz, şi terţe
persoane precum descendenţii acestora (copii), părinţi, rude, colegi de serviciu, prieteni sau vecini
(în calitate de martori). In comunităţile tradiţionale şi la anumite etnii divorţul este o problemă care
implică neamuri sau chiar  întreaga comunitaţe.
După caz, pe lângă instanţele judecătoreşti, divorţul antamează acţiunea şi altor instituţii ale statului
care se ocupă de protecţia mamei şi copilului, ocrotirea minorilor, organe de stabilirea ordinei şi
linistei publice şi altele.
De regulă fenomenul de divorţ în toate fazele sale, latente sau manifeste, anterior sau după
pronuţarea instanţei judecătoreşti, este acompaniat de stări tensionale, conflicte, frustări şi
insatisfacţii, un adevărat război între parteneri. Puţine sunt acele divorţuri care, cel puţin în aparenţă,
sunt “amiabile”.
Divorţul este un fenomen psihosocial complex, determinat de trăsăturile de personalitate ale
partenerilor, dar şi de o serie de factori economici, sociali, politici şi culturali.
Divorţul afecteză în plan psihologic şi social cuplul, copiii, părinţii, în general întreaga familie,
consecinţele acestuia fiind de cele mai multe ori dramatice.
 
Cauzele divorţului
 
Cazuistica din domeniu şi cercetările multidiscipliare evidenţiază ca principale cauze de divorţ
următoarele:
►Violenţa. Aceasta poate fi fizică (lovire, mutilare), de natură sexuală (violul marital, perversiuni
sexuale), psihologică (şantaj, denigrare, umilire, ignorare, abandon, izolare, calomie, persecuţie),
verbală (insultă, calomnie, injurii, ameninţare) sau economică (lăsarea partenerului fără mijloace şi
bunuri vitale de trai).
► Viciul. Cel mai frecvent viciu invocat ca motiv de divorţ este alcoolismul şi consecinţele
acestuia, care se pot concretiza adesea în acte de violenţă, irosirea mijlocelor de subzistenţă ale
familiei, afectarea relaţiilor intime de cuplu şi de familie, lipsa de comunicare si altele.
Alte vicii cu efecte negative asupra vieţii de familie pot fi consumul de droguri sau jocurile de
noroc.
► Infidelitatea. Situaţia de infidelitate cea mai  gravă este adulterul, comis de soţ sau de soţie,
determinată de o complexitate de factori care ţin  în primul rând de trăsăturile de personalitate ale
partenerilor.  
Nu sunt puţine cazurile în care acuzaţia de infidelitate este rodul bănuielilor, suspiciunilor şi geloziei
exacerbate, aceste manifestări fiind generate de lipsa de încredere şi de comunicare a celor doi soţi.
Adulterul aduce în ecuaţie o a treia persoană, importanta in procesul de divort, amantul sau amanta.
► Motivaţia căsătoriei. Este o cauză de divorţ la cuplul în care căsătoria s-a realizat din interese
materiale sau a fost impusă, situaţie în care familia nu este întemeiată pe   afecţiune şi sentimente.
Astfel de căsătorii sunt numite generic “căsătorii de consum”   şi sunt de cele mai multe ori
caracterizate prin diferenţe mari de vârstă între parteneri, nepotriviri de caracter, incompatibilităţi de
ordin sexual. Familia se destramă atunci când interesul a fost satisfăcut, când nu se intrevăd şanse că
va fi satisfăcut sau când se acutizează una din diferenţele dintre cei doi parteneri.
► Cunoaşterea premaritală superficială. Este o cauză de divorţ pentru cea mai mare parte a
căsătoriilor bazate pe “dragoste la prima vedere”, cînd în scurta perioadă de la cunoaştere, la
căsătorie, partenerii nu reuşesc să se cunoască pe deplin, iar pe parcurs realizează că nu se potrivesc.
Necunoaşterea partenerilor este specifică şi căsătoriilor “cu peţitori” din comunităţile profund
tradiţionaliste, precum şi la anumite etnii, însă rata de divorţialitate este încă redusă, datorită
cutumelor şi presiunilor impuse de familie. 
► Erodarea sentimentelor. Este situaţia în care deşi cuplul s-a întemeiat pe sentimente de iubire,
stimă şi respect, pe parcurs acestea au dispărut şi relaţia s-a transformat în plictiseală şi monotonie.
Studiile de sociologia familiei au relevat faptul că în multe familii există o astfel de convieţuire, pe
tot parcursul vieţii, din varii motive. Totuşi atunci când apare “singuratate în doi”, după unii
cercetatori mai dramatică decât singuratatea în sine, partenerii ajung la divorţ şi au curajul să “ia
viaţa de la început”.
► Sărăcia. Cercetările relevă faptul că familiile cu nejunsuri materiale se destramă într-o proporţie
mai mare decât cele care au mijloace decente de existenţă, la care tensiunile generate de astfel de
probleme sunt mult diminuate.
In  condiţiile actuale când o mare parte a populaţiei trăieşte sub pragul de sărăcie, supravieţuirea
unei familii a devenit o problema vitală, în special la cele care au în întreţinere copii. Starea de
sărăcie, grijile materiale generează în familiile celor mai mulţi români stres, stări conflictuale,
migrarea unuia din parteneri în occident pentru un loc de muncă, recurgerea la gesturi disperate
(vinderea copiilor, sinuciderea, furtul din proprietatea privată şi publică, tâlharii şi altele). Toate
acestea conduc la o instabilitate accentuată a cuplului, care, în multe cazuri, se finalizează cu
separarea partenerilor şi ajungerea la divorţ. Din cauza imposibilităţii plăţii taxelor de divorţ şi a
avocaţilor, multe cupluri deşi efectiv sunt separate, oficial rămân căsătorite.
Din cauza stării de sărăcie, dar nu numai, mulţi români trăiesc în concubinaj, renunţând la a-şi mai
oficia legal căsătoria. Acest gen de legatură exonerează partenerii de obligaţiile reciproce impuse de
legitimarea căsătoriei, inclusiv cele faţă de copiii născuţi din acest tip de mariaj.
► Incompatibilităţi generate de disfuncţionalităţi sexuale. Este o problemă a vieţii de cuplu
frecvent abordată în zilele noastre de o nouă ramură ştiinţifică “sexologia”, care încearcă să deceleze
cauzele fizice, fiziologice şi psihologice ale unor astfel de fenomene şi să găsească soluţii pentru
ameliorarea lor. De regulă aceste anomalii induc alţi factori care pot să favorizeze opţiunea pentru
divorţ.
Multe dintre cauzele care determină disfuncţionalităţile sexuale sunt tratabile, dar din păcate există o
“jenă” a românilor de a se prezenta la medic sau la psiholog cu astfel de afecţiuni.
► Incompatibilităţi de personalitate. Acestea sunt definite prin diferenţele de temperament,
caracter, atitudini şi aspiraţii ale partenerilor. Este un domeniu vizat cu obstinenţă de specialiştii în
psihosociologia familiei.  
A devenit o cauză generică, utilizată frecvent în sentinţele judecatoreşti de divorţ, nepotrivirea de
caracter, invocată şi în situaţiile in care partenerii vor să ascundă opiniei publice adevăratele cauze.
► Alte cauze, cu o frecvenţă mai redusă în cazuistica, divorţurilor sunt:
- Bolile fizice sau psihice. Sunt situaţii în care unul dintre soţi suferă de o boală gravă fizică sau
psihică, care face imposibilă continuarea căsătoriei. Potrivit unor opinii, gestul de divorţ din partea
partenerului sănătos este unul de laşitate şi egoism. Sunt însă situaţii obiective, în special la bolile
psihice grave (paranoia, schizofrenie) când viaţa de cuplu nu mai poate continua.
- Infertilitatea. Este cazul în care cuplul, din motive obiective sau subiective, nu poate avea copii,
deşi unul din parteneri are aceasta dorinţă.
- Diferenţe de ordin religios. Pot fi o cauză de divorţ în familiile mixte din punct de vedere al
apartenenţei la un cult religios, în special când la unul dintre soţi credinţa ia forme paroxistice,
fanatice sau se exprimă în cadrul unor colectivităţi interzise legal (secte).
- Separarea. Este situaţia în care familia există din punct de vedere juridic, dar în fapt cei doi soţi
sunt separaţi, prin părăsirea domiciliului de către unul din ei. Fenomenul poate fi favorizat şi de job-
ul unuia dintre parteneri, care face ca soţii să fie despărţiţi efectiv perioade lungi de timp.
- Situaţia locativă a familiei. Este o cauză care se regăseşte în situaţia cuplurilor care nu au o
locuinţă a lor, stau cu părinţii şi (sau) cu alte rude. Lipsa de intimitate, conflictele între generaţii şi
gestionarea comună a resurselor poate duce la părăsirea locuinţei de către unul din parteneri şi la
crearea premizelor de divorţ.
- Situaţii de ilegalitate. Unul dintre parteneri încalcă în mod frecvent şi grav normele legale şi este
pedepsit cu privarea de libertate. 
- Influenţe exterioare cuplului. Este cazul în care căsătoria se destramă ca urmare a influenţelor
negative ale părinţilor, rudelor, prietenilor, colegilor, anturajului. Este mai frecvent în cazul
cuplurilor tinere, de cele mai multe ori supuse unor fenomene de manipulare.  
- Migraţia. Este o cauză de divorţ specifică familiilor din ţările slab dezvoltate, din cauza sărăciei
unul din parteneri migrând în ţările dezvoltate pentru un câştig mai bun. Este şi cazul României,
după anul 1990, câteva milioane de români plecând la muncă în Spania, Italia, Franţa, Germania,
Anglia sau alte ţări. Sunt frecvente cazurile partenerilor separaţi în fapt perioade lungi de timp, la
care relaţiile conjugale sunt compromise, chiar dacă divorţul nu este hotărât de o instanţă de
judecată.
 - Menţinerea locului de muncă. Este o “inovaţie” de ultim moment, a unor familii din ţările
Europei de Est (Bulgaria, România) pentru menţinerea locului de muncă, în cazul concedierilor
colective. Legislaţia de protecţie socială din aceste tari pun in ultima instanta pe listele de concedieri
salariatii divortati care au copii in ingrijire.
 
Stabilitatea familiei şi rata de divorţialitate sunt influenţate şi de factorii politici, macroeconomici,
macrosociali, de obiceiuri, tradiţii, norme şi cutume. Este motivul pentru care fenomenul are
conotaţii diverse la nivel regional şi statal şi a avut varii evoluţii de-alungul timpului.
 
 3. Partea practică
Sondaj

1. Ce reprezintă în concepţia dvs. noţiunea de divorţ?

- Divorţul reprezintă distrugerea unei familii, relaţii amoroase.

2. Ce cred moldovenii despre divorţ, persoane divorţate?

- Cred ca este ultima ieşire din situaţie şi un pas foarte serios, iar despre persoanele
divorţate că sunt nenorocoase.

3. De cât timp sunteţi divorţat(ă)? Regretaţi că aţi divorţat?

- Sunt divorţată de 2 ani deja şi doar în unele momente regret de acest fapt când îmi
amintesc trecutul.

4. Cât timp a durat procedura de divorţ?

- A durat cam în jur la un an.

5. Cum aţi suportat procedura de divorţ?

- A fost greu, dar nimic nu e imposibil. Am găsit destule forţe să trec peste acest fapt.

6. Cum evaluaţi procedura juridică privind divorţul în RM?

- O simplă procedură, cam întinsă dar trebuie să fim de acord.

7. Dacă aţi putea întoarce timpul ce aţi schimba ?

- Nuştiu ce aş dori să schimb, poate unele momente din viaţa noastră, să schimb
comportamentul şi să îl influenţez să mă iubească mereu.

8. De ce persoanele divorţează?

- Că nu se mai iubesc sau că doare prea tare ca să iubeşti.

9. Care au fost cauzele Dvs. ce au condus la divorţ? Cine a fost cu iniţiativa de a divorţa?

- Cauza a fost că m-a înşelat, iar eu nu am mai putut suporta. Desigur şi eu eram cea cu
iniţiativa.

10. Aţi discutat cu cineva despre problemele familiale?

- Am discutat foarte mult cu prietenii, familia, cu alte persoane care s-au confruntat cu o
situaţie similară.

11. Cine v-a susţinut în decizia de a divorţa? Ce rol au avut aceste persoane?
 - M-au susţinut toţi cei apropiaţi, erau de părerea mea. Au avut desigur un rol semnificativ
că mi-au împărtăşit sentimentele şi concluziile mele.

12. După părerea Dvs. de ce în prezent persoanele divorţează mai des ca în trecut ?

- În prezent, lumea este mai liberă în a lua decizii şi a face ce doreşte.

13. Ce efecte au lăsat divorţul asupra Dvs.?

- Am avut o stare depresivă timp de o perioadă mai lungă, însă cred că viaţa continuă şi
trebuie să ne împăcăm cu ideea.

14. În ce relaţii sunteţi acum cu fosta(ul) soţie?

- Suntem în relaţii neutre, dacă ne vedem întîmplător pe undeva mai schimbăm vreo două
vorbe, în rest nimic.

15. Ce modificări a suferit viaţa dvs. după divorţ?

- Mi-am găsit diverse ocupaţii de care sunt foarte fericită. Am găsit fericirea în alte lucruri,
aceasta a venit cu timpul desigur, dar totul e în mintea noastră.

16. Divorţul schimbă o persoană? Dvs. v-aţi schimbat după divorţ?

- Desigur schimbă. Nu poţi rămâne acelaşi după ce ai suferit, ai trăit ceva negativ în viaţa
ta. Nimic nu trece fără vreo schimbare asupra noastră. M-am schimbat şi eu ca şi toţi
ceilalţi.

17. Cum aţi reuşit să treceţi peste momentele critice ale divorţului?

- Persoanele apropiate mi-au fost alături şi m-au susţinut enorm.

18. Divorţul a afectat relaţia Dvs. cu rudele, prietenii, colegii de serviciu?

- Într-o oarecare măsură da, deoarece am devenit mai apropiaţi sufleteşte cu toţi.

19. Vă vedeţi/sunteţi într-o nouă relaţie?

- La moment nu am una, dar în viitorul apropiat de ce nu.

20. Ce aţi dori să le spuneţi celor care au o familie cu probleme?

- Să discute unii cu alţii, să încerce să găsească soluţii din situaţii dificele, să se respecte
unii pe alţii şi să aibă răbdare să treacă peste greutăţi, şi desigur să mearga la
compromisuri.

21. Ce aţi dori să spuneţi celor care se gândesc să divorţeze?

 - Să nu se grăbească cu acest lucru. Să analizeze bine totul şi poate să rezolve problema
dacă desigur există soluţie.

22. Ce le transmiteţi celor care au divorţat?

- Să aibă curaj, putere şi credinţă că totul va fi bine.

23. Cum a afectat/dacă a afectat divorţul copilul/copiii?

- Nu avem copii.

24. Ce părere aveţi faţă de serviciile oferite persoanelor în perioada divorţului, după
divorţ( centre de consiliere psiho-socială, centre de mediere- centre în care un mediator
specialist încearcă să împace soţii, centre pentru susţinere a copiilor a căror părinţi
divorţează)?

- Am o părere foarte bună, este un ajutor considerabil pentru persoanele în cauză.

Concluzii:

Divorţul este un fenomen social destul de întâlnit. Dacă există căsătorii, trebuie să existe şi divorţuri.
Este o decizie corectă în cazul când apar probleme serioase în relaţiile dintre oameni. În prezent, este
ceva foarte popular şi destul de actual. Oamenii consideră divorţul ca un lucru normal, ca o ieşire
din situaţiile cele mai grave(sau în unele cazuri în situaţii foarte banale).

Recomandări:

Dacă este posibil, ar trebui oamenii să facă totul ca să salveze relaţiile lor de iubire. Divorţul ar
trebui să fie ultimul fapt ce ar trebui să apară în gând şi doar în situaţii excepţionale. Dacă oamenii
divorţează din lucruri foarte banale, ar trebui să nu se căsătorească dacă ştiu că vor apela foarte
repede şi uşor la procedura de divorţ. Mai bine să te gândeşti de multe ori înainte de a te căsători cu
o persoană, decât mai apoi să regreţi şi să recurgi la astfel de metode. Oamenii ar trebui să se
schimbe mintal, să schimbe principiile sale de viaţă şi modul de a gândi şi a judeca.
 4. Bibliografie
http://www.stare-civila.gov.md/m/pages/divort-inregistrarea

http://www.dreptonline.ro/utile/divort.php

https://sputnik.md/moldova/20171125/15781835/in-moldova-se-schimba-regulile-de-acordare-a-
divortului.html

http://www.asociatia-zamolxe.ro/node/693

http://www.statistica.md/

„Divorţul sănătos” Craig Everett si Sandra Volgy Everett