Prof.I.Găvănescul a formulat scopul esenţial al educaţiei în România – educaţia pentru naţiune.

Românii,
scria I.Găvănescul, se vor ridica la nivelul celor mai dezvoltate state, dacă vor reuşi să combată eficient
influenţele egoiste nefaste ale străinilor.

Marele patriot, Ioan Găvănescul a fost atent la politică (a scris Caracterizarea partidelor prin ele însele
(1905), atent la istoria contemporană – a ţinut conferinţa

L”Armee roumaine dans la guerre mondiale (Paris,1919), a ţinut discursuri şi conferinţe naţionale
(Pentru întărirea sufletească a ţării,1905; Solidaritatea naţională,1916); a scris lucrarea La o răspântie a
istoriei naţionale (Iaşi,1923).

I.Găvănescul a scris şi piese de teatru (unele montate pe scenă ) – O carte de vizită,1898; Gura
lumii,1909; Ursita,1911.

Prof.Ioan Găvănescul a fost ales preşedinte al Asociaţiei Profesorilor Universitari din România. El s-a
implicat activ în viaţa politică, promovând linia intereselor naţionale.

A fost deputat din partea Ligii Apărării Naţionale Creştine (1926), parlamentar din partea Partidului Totul
Pentru Ţară (1937).

Moare în închisoarea iudeo-bolşevică, la 1949.

Comparând nivelul pedagogiei lui I.Găvănescul cu pedagogia din Moldova de Est, observăm o profundă
degradare contemporană. Astăzi, pedagogia nu se mai preocupă de educarea sentimentelor, de
întărirea voinţei în scopul educaţiei pentru naţiune. Astăzi, pedagogii noştri se arată cu atât mai mândri,
cu cât mai mulţi discipoli talentaţi de ai lor au părăsit patria şi ridică bunăstarea altor state. Cretinismul
moral provine din deideologizarea şcolii şi a societăţii de ideologia naţională. Spre deosebire de ilustrul
pedagog, actualii pedagogi fug de politică ca necuraţii de tămâie, nu se descurcă în politică, lăsând-o pe
mâinile clicilor mafiotice. Nu există tendinţa de a scoate statul capturat din mâinile clicilor conducătoare,
care au făcut din ţara aceasta o pradă. Nestăvilit, jefuiesc ţara şi poporul, pe întrecute, cohortele de
rechini băştinaşi şi străini. Ni se bagă în cap tâmpenia că iubirea oarbă a străinilor e un bine, iar iubirea
de naţiune şi ţară este “nedemocratică” .Lipseşte cultivarea instinctului colectivităţii. Lipseşte cultivarea
instinctului onoarei. Deficienţele pedagogiei oficiale convin clasei dominante şi paraziţilor străini,
contribuind decisiv la rămânerea Moldovei de Est în stare de pradă.