FORMA CA ELEMENT DE LIMBAJ PLASTIC :

FORMA PLANĂ;
FORMA SPAŢIALĂ
Din cele mai vechi timpuri, oamenii au desenat, pictat şi sculptat.
Mărturie sunt picturile rupestre (din peşteri).
Forma reprezintă aspectul vizual, înfăţişarea lucrurilor, fiinţelor şi
fenomenelor din natură.
Prin formă se înţelege, deci, înfăţişarea vizibilă a
unor obiecte materiale.
In artele plastice forma este un element foarte important al
limbajului operei de artă, alături de linie, culoare, etc.
Forma artistică plastică are două ipostaze :
- forma plană;
- forma spaţială.
Forma plană
Forma plană are două dimensiuni: lungimea şi lăţimea. De
aceea i se mai spune şi formă bidimensională. Forma plastică plană este
forma desenată pe o suprafaţă plană, cum ar fi :
- Foaia de hârtie (caiet sau bloc de desen etc.) ;
Formele plane cu care se lucrează, la orele de desen artistic şi
educaţie plastică, sunt :
1. Planul original, adică suportul pe care se desenează (coala de
hârtie, sticla, etc.).
2. Suprafaţa ca mijloc de reprezentare plastică în cadrul planului
original şi anume :
a. Pata
Ea poate fi spontană, dirijată şi elaborată.
- Pata spontană este o formă liberă, care ia naştere în urma
contactului unei culori cu un suport. Spre exemplu, o pată de cerneală
căzută pe faţa de masă.
- Pata dirijată capătă o anumită formă impusă de o mişcare
simplă a pensulei. Ea are un sens, este o pornire spre ceva.
- Pata elaborată este o formă mai complexă, care poate fi ceva
ce există în natură.
Suprafeţele geometrice de bază sunt: pătratul, triunghiul şi cercul.
Ca semne plastice, aceste suprafeţe au calităţi expresive, impresive şi
simbolice diferite. Astfel :
- Pătratul exprimă vigoare, mare
stabilitate, echilibru perfect, efectul de greu, de posesie.
- Triunghiul exprimă agresivitate,
violenţă, mişcare lentă, credinţă, gelozie.
- Cercul exprimă delicateţe,
perfecţiune, împlinire, mare mobilitate, senzaţia de uşor.
- Compoziţie inspirată din geometrie.
Elementele de limbaj artistic plastic sunt formele triunghiulare, linia, punctul
şi valoarea (griurile necolorate).
Albul, negrul şi griurile intermediare ale formelor sunt suprapuse în contrast
valoric. Mişcarea liniilor şi a contururilor formelor în sensuri oblice dau
dinamism compoziţiei.
- Forme din grupul suprafeţelor geometrice de bază. În registrul
de jos domină formele rectangulare, colorate în tonuri calde.
În registrul de mijloc domină formele circulare, colorate în nuanţe calde şi
reci.
Forma spaţială
Forma spaţială are trei dimensiuni (lungime, lăţime şi înălţime) ; de
aceea se numeşte şi formă tridimensională. Forma spaţială este, deci, un
volum aşezat în spaţiu. Astfel de forme pot fi :
O construcţie arhitecturală –„Mănăstirea Putna”, în
Bucovina, jud. Suceava, ctitorie a domnitorului Ştefan cel Mare.
- O sculptură din piatră, marmură, lemn, bronz, oţel, etc. –
„Coloana fără sfârşit”, de genialul sculptor roman Constantin Brâncuşi,
părintele sculpturii moderne. Monumentul este lucrat în oţel alămit şi face
parte din Complexul sculptural de la Tg. Jiu, jud. Gorj, compus din „Poarta
sărutului”, „Scaune”, „Masa tăcerii” şi „Coloana fără sfârşit” ; „Eminescu”,
de marele sculptor român Gheorghe Anghel.
Monumentul este turnat în bronz şi este amplasat în faţa Ateneului Român
din Bucureşti.
Obiecte de îmbrăcăminte – „Port femeiesc lipovenesc”, din
Dobrogea, montaj artizanal, care pune în valoare expresivitatea formelor
din care este compusă costumaţia.
Diferite lucruri casnice - „Interior din Moişeni”, Maramureş; pe pereţi şi pe
tavan sunt atârnate diferite forme spaţiale (ceramică, lampă etc.), iar jos
sunt piese de mobilier.